Tema:

ROMANTISMUL
 Ce este romantismul?

Romantismul este un curent artistic al Europei

Occidentale apărut în secolul al XVIII-lea în Marea
Britanie şi în Germania, apoi în secolul al XIX-lea în
Franţa , în Italia şi în Spania.
Se dezvoltă în Franţa ca reacţie la regulile clasice
considerate prea rigide şi împotriva raţionalismului
filozofic al secolelor anterioare.
Romantismul se caracterizează prin dorinţa de a explora
toate posibilităţile artei cu scopul de a scoate în evidenţă
toate experienţele personale.
Desfășurare:Romantismul s-a manifestat în literatura română în
trei etape:

 1)preromantismul (cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști

sau de tip Biedermeier)
◦ caracterizează gustul omului mediu, al burghezului
◦ domestic, ideizant, idilic, conservator
◦ cultivă confortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple
◦ creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării
literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța
◦ reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, 
Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu

 2) Romantismul propriu-zis
(eminescian sau romantism înalt)


Dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces

misticism, ocultism
pasiuni înflăcărate
capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative
ale lumii reale
reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul
creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este
incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt
romantic din spațiul românesc
 3)Romantismul posteminescian
reactualizează teme și mijloace clasice și romantice,
conferindu-le o nouă forță expresivă
marchează reacțiile lumii literare românești la
depășirea apogeului de creație pentru Eminescu,
sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus,
dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice
acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente
de expresie aparținând simbolismului, 
semănătorismului etc.
reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, 
Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
 Cum a afirmat Gheorghe C.:
George Călinescu, în "Istoria literaturii române de la origini până
în prezent" vorbește despre "micul romantism provincial și
rustic" care s-a manifestat în perioada 1890-1900 reprezentat
printre alții de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ioan Alexandru,
Brătescu-Voinești, George Coșbuc, Ioan Alexandru
Basarabescu.Totodată autorul menționează rolul publicațiilor
din această perioadă, fiind vorba despre "Revista nouă" scoasă
de Bogdan Petriceicu Hasdeu în 1887 și de "Vatra" redactată de
Ion Slavici, Ion Luca Caragiale și de George Coșbuc În 1894.
"Revista nouă" propunea "a îmbrățișa tot ce merge la mintea
și la inima poporului, tot ce se putea spune astfel încât lumea
să înțeleagă și să guste tot ce învață plăcând și place
învățând".(G.Călinescu, "Istoria literaturii române de la origini
până în prezent")
  Termeni (tipuri) legați de Romantism
Neo-Romantism- este un termen utilizat
pentru definirea mai multor curente și
mișcări din muzică, pictură, arhitectură și
alte arte care abandonează sau resping
mijloacele și procedeele modernismului de 
avangardă.
Sentimentalism- endință de a exagera rolul și valoarea
sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de
vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere
acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om
sentimental. 3. Curent preromantic în literatura rusă apărut
la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului.
 Transcendentalism american- se referă la un
grup de idei inovatoare privind literatura, 
religia, cultura și filozofia, apărute în prima
parte a secolului al XIX-lea în New England.
Se numește „american” pentru a-l distinge
de alte întrebuințări ale termenului
„transcendental”.

Prerafaeliții- (Confreria Prerafaelită), au fost un

grup de pictori, poeți și critici de artă englezi,
fondat în 1848 de John Everett Millais, 
Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu
intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei
numeau reproducerea mecanică a operelor
artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și 
Michelangelo.
ealizat de; Dodan Amina (Ady)
cl.11 Va multumesc pentru
atentie !!
Frédéric Chopin a
fost un compozitor polonez
de muzică pentru pian în
perioada romantismului.
Este considerat drept unul
dintre cei mai prolifici și
influenți compozitori de
muzică pentru acest
instrument. El este
cunoscut drept “poetul
pianului”, fiind un maestru
al muzicii în perioada
romantică.
 Majoritatea compoziţiilor
au fost scrise pentru a fi
interpretate la pian. Cu
toate că erau complexe din
punct de vedere tehnic,
acestea puneau accent pe
nuanţă şi pe expresivitate.
 Johannes Brahms a fost un
compozitor romantic german, care a
trăit cea mai mare parte a vieții sale în
Austria, la Viena. Brahms a fost
considerat de către mulți „succesorul”
lui Beethoven, iar prima sa simfonie a
fost descrisă de Hans von Bülow drept
a zecea a lui Beethoven (supranume
folosit și astăzi).
 Brahms a compus un număr de
opere importante pentru orchestră,
inclusiv patru simfonii, două concerte
pentru pian, un concert pentru vioară,
un dublu concert pentru vioară și
violoncel și ampla lucrare corală „Un
recviem german” (Ein deutsches
Requiem). Ultimul dintre acestea se
remarcă prin a nu fi un recviem
tradițional, liturgic (Missa pro
defunctis), ci un ansamblu de texte pe
care Brahms le-a ales din Biblia lui
Luther.
 Brahms nu a compus niciodată vreo
operă, nici nu s-a folosit vreodată de
forma de poem simfonic caracteristică
secolului al XIX-lea. Era un adept
înverșunat al muzicii absolute –
muzică ce nu se bazează pe o scenă
concretă sau narativă, precum în cazul
unui poem simfonic.
 Romantismul în literarură:
 Romantismul
 literar și-a aflat expresia de-a lungul
secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel cu
romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația
influențelor impuse de curent determină coexistența lui
alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a
secolului (de exemplu, parnasianismul)
Eugène Delacroix ;
 Principala trăsătură a romantismului este libertatea absolută de

creaţie .

“Romantismul este liberalismul în artă.”

Victor Hugo
 Manifestul literar al Romantismului este
Prefaţa la drama « Cromwell » (1927) în care Victor Hugo
proclamă libertatea de creaţie, adică dreptul fiecărui
scriitor de a nu accepta alte reguli decât pe cele ale
fanteziei sale.

Victor Hugo afirmă : « Caracterul unei drame este realitatea. Realitatea rezultă
din combinaţia naturală a sublimului şi a grotescului, care se întâlnesc în
dramă aşa cum se întâlnesc în viaţă. Deoarece poezie adevărată, poezie
completă este în armonia contrariilor...
Tot ce e în natură este în artă. »
 Mişcarea Sturm und Drang (literal, furtună şi imbold) este
considerată a fi precursoarea Romantismului în Germania.

Poetul Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos

reprezentant al acesteia.
Goethe publică Suferinţele tânărului Werther, operă de
intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a
protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă
vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a
fost atribuit lecturii volumului.

Goethe

Doctorul Faust din drama lui Goethe

Romantismul în Spatiul Român
În literatura română, romantismul se face simţit prin intermediul scriitorilor
paşoptişti (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri,
Alecu Russo ş.a. ) şi persistă mult timp după declinul curentului în culturile
vest-europene, atingând punctul de vârf în opera lui Mihai Eminescu, care este
considerat ultimul mare romantic european.
Exprimarea romantismului in
vestimentatie
 Stilul romantic este unul dintre cele mai feminine
stiluri vestimentare. Adeptele acestui stil sunt de
inaltime medie sau mica, atletice, cu ochi mari si
trasaturi rotunde ale fetei. Daca au parul lung, li se
potrivesc buclele, iar daca au parul scurt, tunsorile
in scari cu volum. Din punct de vedere al
vestimentatiei, femeile „romantice" adora articolele
de imbracaminte cu imprimeuri florale, pantalonii
scurti (dar eleganti) in sezonul cald, bluze si tricouri
decoltate din materiale usoare Croielile care
accentueaza talia sunt, de asemenea, o preferinta a
adeptelor stilului romantic
Cum sa recunosti piesele vestimentare ale
stilului romantic:
– alege croieli care sa iti accentueze partile
feminine
– cauta materiale vaporoase si luminoase.
– articolele vestimentare trebuie sa dezvaluie
suficient cat sa atraga
– cauta diverse detalii ca: dantele, volane,
matase, accesorii de flori care sa iti
accentueaze feminitatea si misterul.
Trasaturi generale
1. Cultul sentimentului şi al fanteziei creatoare

Romanticii suprimă limitele şi legile

experienţei concrete, oferă conştiinţei şi
imagineţei un câmp nemărginit, acordând
spiritului individual libertatea şi capacitatea
unui loc neîngrădit.
“Zugrăvind eul poetului, poezia va zugrăvi
umanitatea întreagă. intr-adevăr, inima
omului nu se schimbă, ea va rămâne
totdeauna inima omului, temelia artei.
Ecoul sonor al veacului său, poetul trebuie
să fie călăuza acestuia spre ideal.” (V.
Hugo)
Ingres, Le Songe d'Ossian, 1812
2. Scriitorii romantici, nesatisfăcuţi
de realitatea obiectivă, încearcă
să o depăşească, să evadeze din ea

In permanentă căutare a unui ideal scriitorul romantic

evadează din prezent în trecut sau viitor, din spaţiul
său cunoscut, spre un spaţiu fără contururi clare.
Limitării clasice i se opune înclinaţia spre nelimitat,
din convingerea că esenţa omului se împlineşte în
nemărginire. Pentru scriitorul romantic adevărul nu se
găseşte ca pentru clasici în avântul ideii, ci numai în
imensitatea infinitului: “In noi, sau nicăieri, este
eternitatea cu lumile ei, trecutul şi viitorul.” (V. Hugo)
 3. Romantismul pătrunde mai adânc în tainele
sufletului, exprimă sentimentele profunde ale
scriitorului
“Poetul răspunde de sufletul oamenilor.” (Victor Hugo)
“Poezia trebuie să ne arate mai puţin pe poet şi mai mult pe om însuşi.”
(Lamartine)
Poezia trebuie “să scoată la lumină ceea ce i s-a revelat poetului” prin
“privirile furişate în sanctuarul sufletului.”
“E nemaipomenit că tocmai înăuntrul tău trebuie să priveşti ce e afară.
Profunda şi întunecata oglindă e în adâncul omului. Acolo e acel
clar-obscur înspăimântător. Ceea ce se oglindeşte în
sufletul oamenilor e mai ameţitor decât în văzul
direct [...]. Aplecându-ne spiritul peste acel puţ, întrezărim
aici, undeva în adânc, ca într-o prăpastie, într-un cerc îngust,
întreaga imensitate a lumii” (V. Hugo)
Interesul pentru straturile adânci ale vieţii sufleteşti
aduce şi inclinaţia spre meditaţia filozofică, precum
şi cultivarea visului.
4. Interesul pentru frumuseţea şi
pitorescul naturii, pentru culoarea
locală

Romanticii consideră omul un

microcosmos (univers mic),
în care se oglindeşte şi se rezumă
macrocosmosul (universul mare),
într-o perfectă comuniune
cu natura.
5. Lărgind cadrul de inspiraţie al artistului,
romantismul scoate în evidenţă şi valoarea
artistică a ceea ce nu este frumos

Urâtul se prezintă şi el în
numeroase forme şi “fidelitatea”
faţă de natură impune
surprinderea extremelor naturii:
frumos-urât, ochiul romanticului
fiind creat pentru a descoperi
contrastele.

Quasimodo-ilustratie de Alfred Barbou

6. Interesul pentru creaţia populară şi
pentru tradiţiile naţionale

Romantismului i se datorează
redescoperirea bogăţiei fondului
şi formei operelor folclorice.

Tezeu si Minotaurul
7. Personajul romantic provine din toate mediile
sociale, este un erou excepţional care acţionează în
împrejurări excepţionale

Autorul romantic realizează

personaje din trăsături psihice
antitetice, din alb şi negru,
cu sentimente contrastante.
“Ca şi ceilalţi oameni, personajele
trebuie să fie complexe şi nuanţate,
alcătuite, în adâncul lor din
bine şi rău.” (V. Hugo)

Delacroix : Dante si Virgiliu in Infern

8. Arta romantică, în opoziţie cu arta clasică,
preocupată de unitate, este caracterizată de
amestecul genurilor, de renunţarea la regulile
unităţilor de timp şi spaţiu în numele verosimilului
şi al culorii locale.

Tabloul amplu al vieţii necesită

amestecul genurilor, căci
adevărata poezie se află în
armonia contrariilor.
Ingres :Apoteoza lui Homer
9. Lărgirea vocabularului prin pătrunderea arhaismelor,
regionalismelor şi a cuvintelor populare. Antiteza este
prezentă în definirea unor situaţii, idei, atitudini, sau în
caracterizarea personajelor.
10. Romanticii recurg la ironie pentru a spulbera
iluziile, pt. a arăta inconsistenţa lor, căci, de îndată ce se
izbesc de realitate , se destramă.
• Realizat de elevele gr. MTC-232:
 Noroc Adelina
 Postica Elena
 Barbaros Dana
 Cebotari Dorina
 Onofrei Cristina