ciculaţie bănească- mişcarea masei banilor în circulaţie, indiferent de forma banilor,

ca urmare a operaţiilor de încasări şi plăţi determinate de curentele de mărfuri, de

prestările de servicii etc. în cadrul economiei naţionale.
circulaţie monetară- mişcarea continuă a banilor, înveşmântaţi în diverse forme, în
procesul de exercitare de către monedă a funcţiei de mijloc de circulaţie.
masă monetară-totalitatea mijloacelor de cumpărare, plată şi acumulare, care
deservesc diverse raporturi şi care aparţin persoanelor fizice şi juridice şi statului
agregate monetare- reprezintă una din câteva grupări ale activelor lichide ce servesc
ca măsurătoare de alternativă a masei monetare.
viteză de circulaţie a banilor-este indicatorul care exprimă numărul mediu de
utilizări a unităţii monetare în tranzacţii pentru plata mărfurilor şi serviciilor, onorării
obligaţiilor, transferul capitalului într-o anumită perioadă de timp.
multiplicator monetar-eliberarea banilor în cadrul sistemului dezvoltat de economie
de piață și sistemul bancar este expus efectului multiplicatorului monetar. În acest caz,
pot apărea situații de creștere a ofertei de bani în comparație cu emisia inițială.
echilibru monetar- reprezintă acea stare în care nu există nici exces de bani, nici
penurie de bani în circulaţie, acea stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie.
dezechilibru monetar- este opusul echilibrului monetar, in care se face
dezichelibru dintre cerere şi ofertă, creşterea excesivă a cererii faţă de ofertă, cantitatea
de bunuri şi servicii existentă pe piaţă fiind insuficientă, ceea ce determină crsterea
preţurilor
Inflaţie-reprezintă un dezechilibru structural între masa monetară şi economia reală
(producţia de bunuri şi servicii), care se manifestă printr-o creştere persistentă a
nivelului general al preţurilor, provocând deprecierea monetară (scăderea puterii de
cumpărare a mijloacelor băneşti).
deflaţie-este opusul inflaţiei, o scădere generalizată şi de durată a tuturor preţurilor
într-o economie, determinată de restrângerea masei monetare în circulaţie sub nevoile
economiei. Este un fenomen cel puţin la fel de devastator ca şi inflaţia, deşi se
apreciază că este chiar mai perturbator decât o inflaţie persistentă.
indicele general al preţurilor-este raportul între produsul intern brut exprimat în
prețuri curente PIB1 și produsul intern brut exprimat în prețurile perioadei de bază
PIB0 (dint-un an ales ca bază de comparație).
puterea de cumpărare a banilor-cantitatea de marfuri si servicii ce poate fi
cumparata la un moment dat cu o unitate baneasca sau cu o anumita suma de bani.
instrumente de plată-Numerar si substitute de numerar, document, inscris, titlu de
credit exprimat intr-o valuta si utilizat in operatiunile de efectuare a platilor (lichidarea
creantelor), intrebuintarea numerarului, valutei efective sau aurului.Din grupa acestor
mijloace de plata fac parte: cambia, biletul la ordin, cecul, acreditivul, scrisoarea de
credit, dispozitia de incasare, factura, actiunile, obligatiunile, cecurile de calatorie,
cartile de credit, cartile de debit, cecurile aferente cartilor de credit etc.
modalităţi de plată fără numerar-Transferul de fonduri se poate realiza de către
prestatori de servicii de plată (instituţii de credit, instituţii de plată şi instituţii emitente
de monedă electronică), în baza unui ordin de plată transmis acestora prin intermediul
instrumentelor de plată (transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie,
bilet la ordin).
Efectuarea unei plăţi fără numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la beneficiar
implică o serie de operaţiuni care sunt permise doar prestatorilor de servicii de plată.

Evolutia agregatelor monetare în Republica Moldova

Graficul nr. 1. Evoluția agregatelor monetare în perioada anilor 2003-2007

În Republica Moldova, pe parcursul anilor 1994-2008 agregatele monetare au servit o bună

parte de timp ca obiectiv intermediar pentru politica monetară, perioadă în care obiectivul
stabilităţii preţurilor s-a realizat prin intermediul ţintirii agregatelor monetare. Începând cu
anul 2009 aceşti indicatori statistico-monetari sunt utilizaţi în analiza economică pentru
determinarea din timp a efectelor inflaţioniste.
Cele mai semnificative schimbări au survenit în ponderile depozitelor la termen, care au fost
în continuă creştere pe parcursul perioadei observabile, de la 25.7 la sută până la 28.9 la sută,
concomitent cu diminuarea pronunţată a ponderii banilor în circulaţie de la 41.9 la sută la
finele anului 2003 până la 26.7 la sută la 31 decembrie 2012. Reducerea banilor în circulaţie
este o consecinţă a dezvoltării segmentului de piaţă pe care sunt tranzacţionaţi banii
electronici, iar majorarea ponderii depozitelor la termen denotă încrederea deponenţilor în
stabilitatea sistemului financiar bancar al ţării şi dezvoltarea acestui sector în ultimii 10 ani.
Graficul nr. 2. Evoluția reala a agregatelor monetare în perioada anilor 1999-2007

Agregatele monetare reprezintă sectorul bancar şi mecanismul de creare, stocare

şi transmisie a banilor. În ciuda unor creşteri formidabile în ultimii 15 ani, sistemul
bancar din Republica Moldova este încă slab dezvoltat. Expansiunea creditului creşte în
mediu cu 35% în ultimii 5 ani, dar totuşi e devansată de cea a ţărilor vecine, ajungând la
doar 30 la sută din PIB3.

Astfel, putem concluziona că agregatele monetare nu ar trebui să influenţeze pe termen

lung evoluţia preţurilor. Aceeaşi constatare rezultă din analiza monetizării economiei,
care sugerează faptul că în Moldova sunt puţini bani în circulaţie. Monetizarea economiei
reprezintă doar 50 % la sută din PIB (în ţările Europei Centrale şi de Est variază între 60%
şi 70% din PIB). De menţionat faptul că în practica internaţională majoritatea lichidităţilor
sectorului real îmbracă forma banilor scripturali, pe când în Moldova este invers.

Evolutia masei monetare

Masa monetară în Republica Moldova este influenţată de
obiectivele şi specificul pieţei monetar-valutare. Instrumentele de
politică monetară influenţează masa monetară şi, respectiv,
agregatele monetare.
Cea mai mare provocare a pieţei monetare este gestionarea
fluxului valutei străine, provenit în mare parte din remitenţe
(aproape 35 % din PIB) şi Fluxul de Investiţii Străine Directe (în jur
de 10 % din PIB). Aceste influxuri au contribuit la creşterea
presiunilor de apreciere şi, în acelaşi timp, la pomparea de
lichidităţi pe piaţă.