Acuarelă 

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Acuarela- comentariu literar

Lirica lui Ion Minulescu apartine unui simbolism exterior,absenta profunzimii fiind trasatura definitorie.
Poezia “Acuarela” de Ion Minulescu este inspirata din refugiul poetului la Husi din 1916 si dedicata sotiei sale,dar
apare in volumul “Strofe pentru faptele diverse” din 1930. Banalitatea faptului divers,orasul si ploaia,motiveaza
includerea poeziei in volum.
Poezia “Acuarela” se incadreaza in estetica simbolista prin : folosirea simbolurilor si a corespondentelor,motivul
ploii, mediul citadin conturat, marcat de monotonie, banalitate, repetabilitate, starea de spleen,vagul, utilizarea
laitmotivului,a versului refren,a sinesteziei,supletea versului obtinuta prin eliberarea lui de rigiditatile ritmice si de tirania
rimei,muzicalitatea exterioara si interioara.
 Titlul,”Acuarela”,un substantiv nearticulat,ilustreaza in maniera simbolista ,prin aluzia cromatica, universul citadin
vag conturat,in care domina imaginea ploii continue.
Tema poeziei este reprezentarea mediului citadin coplesit de monotonie din cauza ploii continue,care prin
repetabilitate si persistenta,capata dimensiunile potopului biblic.
Textul poetic este structurat in doua strofe cu numar inegal de versuri. Versul refren,reluat de doua ori pe parcursul
fiecarei strofe : “In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana”,confera simetrie discursului liric si marcheaza trecerea
intre ideile poetice.
Interesul pentru pictural face ca din tabloul ploii citadine sa lipseasca marcile lingvistice ale eului liric,atitudinea
poetica fiind sugerata indirect ,prin detaliile surprinse,cu valoare de simbol : “orasenii ... par papusi automate ...”.
Poezia se deschide cu versul refren,cu rol de laitmotiv,care concentreaza ideea centrala a textului : “In orasu-n care
ploua de trei ori pe saptamana.” Mediul conturat este prin excelenta citadin si lipsit de identitate. Singurul detaliu care
poate fi retinut despre orasul evocat este unul de natura senzoriala,generator de vag si ambiguitate : ploaia care se repeta
in mod obsedant,cu aceeasi frecventa (“de trei ori pe saptamana”). Timpul universal este redus la o succesiune de
unitati,in care nu se produce nicio variatie. In acest oras,in care nu se intampla niciodata nimic, in care obiectele
vechi ,umanizate cu ajutorul personificarii,sufera si ele din cauza ploii care parca nu se mai opreste,oamenii par sa-si fi
pierdut orice urma de indiviualitate,iar gesturile lor au devenit reflexe,mecanice,absured : “Orasenii pe trotuare / Par
papusi automate,date jos din galantare.”
In strofa a doua este amplificata impresia de monotonie,de spleen,de absurd existential. Pe strazi se intalnesc aceeasi
oameni,care repeta aceleasi gesturi si care nu au alta activitate decat aceea de a numara cadenta picaturilor de ploaie.
Imaginea ploii este redata intr-o gradatie ascendenta,iar monotonia pe care o creeaza este atat de puternica,incat aproape
ca patrunde in sangele oamenilor ca un ser : “Ce coboara din umrele, /Din burlane/ Si din cer/ Cu puterea unui ser/ Datator
de viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si absenta ...” Este de remarcat atitudinea ludica in asocierea epitetelor care amplifica
ideea de monotonie,prin enumerare. Ludicul ,parodicul, anecdoticul sunt atitudini poetice asociate cu monotonia ploii.
Imaginea finala, a decrepitudinii fiintei,pare ea insasi o consecinta a ploii exasperante : “In orasu-n care ploua de trei ori
pe saptamana/ Un batran si o batrana-/ Doua jucarii stricate-/ Merg tinandu-se de mana...”
La nivel poetic si prozodic,se remarca muzicalitatea versurilor. De aceea,se foloseste in strofe inegale,versul
liber,lipsit de rigiditatile ritmice si de tirania rimei,cu masura variabila de la 2 silabe la 16 silabe,in versul refren cu rol de
laitmotiv, Rima interioara si alitaretiile sunt alte surse ale muzicalitatii.
La nivel morfologic,verbele la prezent (“ploua”,”suspina”,”coboara”) si mai ales cele la gerunziu (“tinandu-
se”,”numarand”) accentueaza impresia de cadere continua a ploii,de monotonie a existentei in orasul de provincie.
La nivel stilistic,se remarca prezenta sinesteziei,figura de stil folosita prin excelenta de scriitorii simbolisti – “De sub
vechile umbrele,ce suspina/ Si se-ndoaie,/ Umede de-atata ploaie” si a epitetelor in enumeratie,care amplifica ideea de
monotonie – “...viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si absenta ...”
Prin urmare,poezia “Acuarela” de Ion Minulescu se incadreaza in estetica simbolista prin : folosirea
simbolurilor,motivul ploii,mediul citadin conturat,marcat de monotonie,banalitate,repetabilitate,starea de spleen, utilizarea
laitmotivului, a versului refren, a sinesteziei,supletea versului obtinuta prin eliberarea lui de rigiditati ritmice si de tirania
rimei,muzicalitate exterioara si interioara.