În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Ion Minulescu, prozator, poet, dramaturg, face parte din randul scriitorilor
simbolisti. Volumele sale de poezie ”Romante pentru mai tarziu”, ”De vorba cu mine
insumi” contin elemente ale simbolismului prin redarea unor localitati exotice,
dorinta de evadare, iar sentimentalismul suprapune umorul si ironia peste
melancolie.
Poezia ”Acuarela” face parte din volumul ”Strofele pentru faptele diverse” aparut in
1930. Sursa de inspiratie a fost reprezentata de refugiul poetului la Husi alaturi de
sotia lui in anul 1916.
Tema poeziei este monotonia orasului de provincie, tema valorificata de simbolisti.
Titlul poeziei este un simbol trimitand la o singura culoare ce sugereaza o singura
stare sufleteasca de monotonie cauzata de ritmicitatea ploii. Din punct de vedere
structural poezia este alcatuita din strofe cu numar inegal de versuri ce aminteste
de poezia moderna. Laitmotivul poeziei este ploaia care prin repetabilitatea si
persistenta ei aminteste de potopul biblic.
Repetitia versului ”In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana” exprima
insistenta, continuitatea acestui fenomen. Mediul conturat este spatiul citadin,
sugestive fiind cuvinte precum ”orasenii”, ”trotuarele”, ”galantare”. Ideea de
monotonie de gestul facut in mod mecanic sunt sugerate prin versurile ”Orasenii pe
trotuare/Par papusi automate, date jos din galantare”.
Efectul ploii este subliniat prin personificarea ”De sub vechile umbrele, ce
suspina/Si se-ndoaie”. Omul simte senzorial si auditiv caderea in mod ritmit si
repetat al ploii. Viata in orasul de provincie este caracterizata prin epitetele ”lenta”,
”monotona”, ”inutila” si ”absenta”. Finalul poeziei reda imaginea cuplului pusa in
relatie cu gesturile mecanice, de aici si comparatiei celor doi batrani cu ”doua jucarii
stricate”.
Trecerea timpului isi pune amprenta asupra omului si asupra universului. Se
inregistreaza in aceste versuri prodia, ironia poetului. Poezia ”Acuarela” apartine
simbolismului datorita prezentei simbolurilor ”papusi”, ”burlane”, ”jucarii”, prin
muzicalitate, prin sinestezie. Sinestezia este redata prin versul ”Nu rasuna pe
trotuare/Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana”.
