Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După declanșarea Marii crize economice din 1929-1930, Partidul Nazist a crescut de la
2,6% la alegerile parlamentare germane din 1928 până la a deveni al doilea cel mai mare partid
politic din țară după alegerile din septembrie 1930, cu 18,3% din voturi. La alegerile din iulie
1932 a fost cel mai mare partid, obținând 37,3% din voturi.
După ce Hitler a fost numit cancelar al Germaniei în ianuarie 1933, Partidul Nazist a
devenit dominant și, în curând, unicul partid și mișcare politică din Germania. Din 1949, Partidul
Nazist este scos în afara legii în Germania.
O altă pedeapsă severă aplicată Germaniei a fost plata a 132 de miliarde de mărci de aur
(suma a fost redusă ulterior), ca o compensație pentru distrugerile majore suferite de Europa din
cauza războiului.
Prin propagandă, naziștii transmiteau adesea mesajul "nedreptății" comise de Tratatul de
la Versailles, iar evreii germani erau făcuți țapi ispășitori pentru economia care se prăbușea în
Germania. S-a răspândit mitul "înjunghierii pe la spate", adică, ideea eronată, cum că, evreii
germani au trădat țara și purtau responsabilitatea pierderii războiului mondial de către Germania.
(Ei erau acuzați că au "înfipt un pumnal în spatele armatei germane").
Naziștii prezentau celelalte partide ca fiind corupte, în timp ce Hitler era descris drept
salvatorul națiunii și singurul care ar putea să stabilească ordinea în haosul politic și social din
societatea germană. În același timp, bande înarmate de naziști răspândeau teama pe străzile din
Germania.
Datoria mare pe care trebuia să o plătească Germania a fost unul dintre motivele pentru
care țara a suferit, în 1923, de hiperinflație, adică de faptul că banii și-au pierdut valoarea. În
același timp, prețurile au crescut și a existat un deficit de bunuri. Germania a încercat să rezolve
această problemă imprimând mai mulți bani, dar acest lucru a dus doar la falimentul băncilor și
la pierderea tuturor economiilor oamenilor.
Începând cu anul 1924, situația s-a mai stabilizat. Însă, după prăbușirea bursei americane
în 1929, care a afectat întreaga economie a lumii, Germania a fost lovită puternic de ceea ce a
ajuns să fie cunoscut sub numele de Marea Depresie. Una dintre consecințe a fost o rată imensă a
șomajului.
Deși Germania a devenit o democrație după primul război mondial, criza politică care a
apărut după izbucnirea Marii Depresii, a făcut ca mulți dintre locuitorii țării să-și piardă
încrederea, atât în politicienii aflați la conducere, cât și în procesul democratic. Diverse mișcări
și partide extremiste au încercat să exploateze această situație. Unul dintre acestea a fost
NSDAP, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist (sau Nazist), cu Adolf Hitler la
conducerea sa.
Ocultismul şi ideologia rasială au făcut parte din tradiţia nazistă. Hitler şi cei mai
importanţi aghiotanţi ai regimului său aveau o aplecare către ezoterism, vrăjitorie şi pseudo-
istorie. Aceştia au falsificat ştiinţa pentru a răspunde ideologiilor şi convingerilor rasiale şi
antisemite. Cel de-al Treilea Reich a avut multe secrete întunecate.
Regimul nazist instaurat în Germania interbelică a fost o adevărată plagă pentru întreaga
lume. Ideologia agresivă, anti-semită şi deosebit de periculoasă a celui de-al Treilea Reich a
aruncat Europa la început şi apoi întreaga lume în cel mai cumplit război al secolului XX.
Totodată din cauza regimului instaurat de Hitler în Germania au murit milioane de oameni, fie
pur şi simplu executaţi, fie în tabere de muncă forţate sau în celebrele lagăre ale morţii.
Teroarea nazistă a însemnat una dintre cele mai negre pagini din istoria umanităţii. În
spatele lucrurilor bine cunoscute despre nazism, precum exterminarea ”raselor inferioare”,
dorinţa de a purta războaie de cucerire pentru a asigura spaţiul vital rasei germane, considerată
”rasa superioară”, dar şi caracterul rasist şi anti-semit al acestei ideologii, se ascund şi secrete
întunecate. Ordinul Negru şi Soarele Negru, Lebensborn şi experimentele secrete pe oameni
sunt doar o parte dintre acestea.
Nazismul a avut şi o aplecare aparte către misticism, mitologie şi vrăjitorie. Cel puţin
asta indică o serie de preocupări ale liderilor nazişti ai celui de-al Treilea Reich. În special şeful
SS, forţa de şoc a nazismului german, Heinrich Himmler, unul dintre cei mai importanţi oameni
ai regimului, era pasionat de ezoterism, mitologie germană dar şi de legendele cavalereşti.
Acesta provenea dintr-o familie bavareză de clasă mijlocie şi a fost încă din adolescenţă un
ultra-naţionalist şi anti-semit. De altfel pasiunea sa pentru ritualuri, misticism şi cavalerism
începe tot din această perioadă timpurie. Încă din studenţie, Himmler era înscris în două
asociaţii naţionaliste în care se practicau duelul cu sabia şi aplicarea de tăieturi în dueluri
ritualizate.
În cele din urmă aderă la naţional-socialism sau mai bine cunoscutul nazism şi devine
unul dintre cei mai devotaţi colaboratori ai lui Hitler. Ajunge în 1929 şeful SS, adică Schutz-
Staffeln, trupe paramilitare de forţă ale nazismului destinate apărării celui de-al treilea Reich.
Himmler reuşeşte să transforme SS dintr-o bandă violentă cu un număr mic de membri într-o
forţă considerabilă disciplinată şi organizată pe principii rasiale şi cavalereşti. Până în 1936,
Himmler devine şeful sistemului poliţienesc nazist, incluzând trupele SS, dar şi celebra poliţie
secretă, de represiune, Gestapo. Ajuns pe culmile puterii, Himmler începe să-şi dea frâu liber
ideilor şi fanteziilor sale deosebit de periculoase. Era un mistic care credea în principii
ezoterice, în magie şi în mitologie. ”Acest om pe jumătate-educat” a fost un romantic care şi-a
pus amprenta personală asupra creaţiei sale dar şi asupra organizării celui de-al Treilea Reich.
Credea în magnetism, mesmerism ,homeopatie, în cele mai dubioase teorii ale naturiştii
eugenişti, în virtuţile fizice ale dietelor naturiste, în clarvăzători, vindecători,magnetizatori şi
vrăjitori pe care i-a avut în preajmă mai mereu şi fără de care nu lua nici decizie”, scria Jaques
Delarue în ”The Gestapo:History of horror”.
Al doilea tip de experimente făcute pe oamenii închişi în lagăre erau cele pentru testarea
antidoturilor şi a altor produse farmaceutice. În lagărele din Sachsenhausen, Dachau,
Natzweiler, Buchenwald, şi Neuengamme numeroşi prizonieri au fost infectaţi cu tuberculoză,
tifos, malarie, hepatită, febră tifoidă, tocmai pentru a testa antidoturi la aceste infecţii virale sau
boli. Copii, femei şi bărbaţi mureau pe capete, în cadrul acestor teste efectuate de nazişti. Apoi
în lagărul de la Ravensbrueck erau testate tot soiul de proteze osoase, folosind mostre de la
diferite animale. Evreii închişi în aceste lagăre se trezeau cu membre amputate şi înlocuite cu
tot soiul de ”proteze” cu oase de la alte animale. Oamenii erau schilodiţi de cele mai multe ori
degeaba.
Femeile erau injectate cu petrol sau sifilis. A treia categorie de experimente erau cele
genetice, pentru a susţine politica rasială a celui de-al Treilea Reich. Acestea erau efectuate la
Auschwitz de celebrul medic Josef Mengele. Acesta a desfăşurat experiemente în special pe
gemeni, pentru a afla secretul acestora. Pe etnici romi, Mengele a desfăşurat alte experimente
de natură serologică tocmai pentru a identifica cum diferite rase reacţionează la o varietate de
boli sau infecţii.
Bibliografie
https://aboutholocaust.org/ro/facts/ce-a-fost-partidul-nazist
https://www.eternalechoes.org/ro/for-the-classroom/exercises/3-1-the-nazis-come-to-
power
https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/cele-mai-intunecate-secrete-ale-germaniei-
naziste-1817212.html