Sunteți pe pagina 1din 13

NAZISMUL

clasa a X-a E
Agap Andrei
Cojocaru Adriana Mișaca Alexandra
Gheorghe Miruna Polog Beatrice
Hanciuța Karina Stoenciu Mădălina
Manea Miruna Ursache Siluan
Cuprins

1. Ideologie;
2. Regim politic;
3. Adolf Hitler;
4. O zi în timpul regimului nazist.
Aspecte de viață cotidiană;
5. Reflectarea regimului în
cinematografie, literatură și
artă;
6. Caricaturi ale liderului;
7. Participarea în cel de al Doilea
Război Mondial;
8. Teroarea politică instituită
asupra propriilor popoare in
perioadă nazismă;
9. Evenimente inedite.
IDEOLOGIE
Nazismul sau Național-Socialismul (în germană:
Nationalsozialismus) a fost ideologia și politica totalitară
naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei
naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler
în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine
de la prescurtarea numelui național-socialism
(Nationalsozialismus, prescurtat în germană Nazi, pronunțat /
ˈna.t͡ si/, v. AFI). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului
Muncitoresc Național-Socialist German (Nationalsozialistische
Deutsche Arbeiterpartei, scurt NSDAP), iar la 30 ianuarie 1933
cancelarul (prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german,
cunoscut drept Al treilea Reich.
În momentul de față, în Germania, nazismul precum și
folosirea svasticii sunt interzise prin lege, dar mai există grupări
și chiar partide neonaziste, unele ilegale. Folosirea simbolurilor
naziste, inclusiv a svasticii, nu este permisă în Germania decât
în cazuri excepționale.Din punct de vedere internațional,
partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost
creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri.
Capul acestei conspirații era considerat a fi un grup de evrei,
ceea ce motiva o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul
holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau
binecunoscute în acea vreme și se știa că puteau influența
statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor.
Influența lor nu se limita la statele mici, precum stătulețele
germane care au precedat unificarea germană din anii '70 ai
secolului al XIX-lea, ci putea privi chiar și marile puteri
europene începând cu secolul al XVI-lea.
De altfel multe companii transnaționale din perioada
secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company, de exemplu) au
fost create special pentru a se angaja în războaie în locul
guvernelor, și nu invers. Se poate spune că partidul nazist era
împotriva puterii companiilor multinaționale în raport cu statul
națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice
de centru-stânga și chiar cu grupurile politice anarhiste din
partea opusă a spectrului politic .Partidul nazist avea o
concepție foarte limitată despre economia internațională. După
cum spune și numele „național-socialist”, partidul dorea să
încorporeze resursele companiilor internaționale în Reich cu
forța, și nu prin comerț. În loc ca statul să ceară companiilor
bunuri din producția industrială și să aloce materiile prime
necesare la producția lor (ca în sistemul comunist/socialist),
statul plătea pentru aceste bunuri.
Aceasta permitea prețului să joace un rol esențial în ceea
ce privește informația în legătură cu lipsa de bunuri sau
necesarul de capital în tehnologie sau munca pentru a produce
bunuri. De asemenea, în companii era prezentă o structură
sindicalistă superficială - atât partidul fascist german cât și cel
italian au început lupta politică fiind mișcări sindicale ale
muncitorilor, dar devenind dictaturi (în cazul german, regim
totalitar). Ideea s-a păstrat în timp, anume se dorește uneori un
control al statului pentru eliminarea conflictelor potențiale din
relațiile dintre patronat și muncitori.
Regimul politic
Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica
rezultatele totalitare, de ură rasială și opresiune, folosind
toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:
Naționalism etnic, inclusiv definiția germanilor drept
„rasă stăpână” (Herrenvolk)
Rasismul și antisemitismul
Anticomunismul
Anticlericalismul
Eugenía (omorârea raselor „sclave” și a celor
„parazitare” pentru a purifica „rasa stăpână”)

„Principiul conducătorului” (Führerprinzip) era un


element cheie în ideologia fascistă, în care conducătorul
simbolizează întruparea mișcării politice și a națiunii.
Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus
Germania drept cancelar (= prim-ministru) între 30 ianuarie
1933 și până ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a împins
Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil
pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum și
pentru holocaust. În timpul lui Hitler naționalismul și
rasismul au fost combinate într-o ideologie și politică
militaristă de stat exaltată și extremă, care servea propriilor
sale țeluri.
Adolf Hitler
A fost un politician german de origine austriacă, lider al
Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP),
cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător
absolut (Führer) al Germaniei.
Dintre diversele teorii pe temă, varianta general
acceptată este că la 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte
în Berlin, pe când trupele sovietice se aflau la mică distanță
de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis. Înainte de a se
sinucide, Hitler își otrăvise câinele pentru a testa otrava.
După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a înrolat
ca voluntar în armata germană.Hitler a fost combatant pe
frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez
Reserve, în calitate de furier al regimentului

Evenimente semnificative în viața lui Adolf Hitler


Primul Război Mondial;
Tratatul De La Versailles;
Partidul nazist format;
Beer Hall Putsch;
Mein Kampf Publicat;
Hitler a fost numit Cancelar al Germaniei;
Legea din Nuremberg;
Kristallnacht ("Noaptea de sticlă spartă");
Germania invadează Polonia;
Al doilea război mondial;
Pactul Molotov-Ribbentrop;
Bătălia de la Stalingrad;
Hitler se sinucide.
O zi în timpul regimului nazist
Aspecte de viata cotidiana
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica
de exterminare denumită „Soluția Finală a problemei evreiești⁠”. În
urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a adoptat
legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai
cunoscute fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933,
naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre de
concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și
străini au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941, când Germania a
început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre est,
toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare
specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două
milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an. În
prima fază s-a folosit uciderea cu gloanțe, metodă considerată de
eficiență scăzută pentru exterminarea unui popor deci, s-a trecut la
transporturile cu Trenurile morții - vagoane de vite supra încărcate
- spre lagărele de exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau
călătoriei erau uciși sistematic prin camere de gazare⁠ și incinerare
în cuptoare special concepute. Aceasta a continuat până la
sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai
1945.
După invadarea Poloniei, germanii au înființat în teritoriile
anexate și în Guvernământul General ghetouri pentru a limita
circulația evreilor. Ghetourile au apărut și au fost izolate de
restul lumii la momente de timp diferite și din motive diverse.
De exemplu, ghetoul din Łódź a fost închis în aprilie 1940,
pentru a-i forța pe evreii dinăuntru să predea banii și
obiectele de valoare ghetoul din Varșovia a fost închis din
considerente sanitare (pentru cei din afară, nu pentru cei
dinăuntru), dar aceasta abia în noiembrie 1940 iar ghetoul din
Cracovia a fost înființat abia în martie 1941.
Cinematografia, literatura
şi arta
Hitler era obsedat de filme pentru că le atribuia
o forţă extraordinară în modelarea opiniei publice.
Pasiunea sa a fost întreținută și de faptul că între
Hollywood și Germania fusese încheiat un pact de
neagresiune, în 1930, respectat până de 1940, în
urma căruia afacerile cu filme americane în
Germania erau protejate, cu prețul menajării
imaginii Germaniei și, după venirea la putere în 1933,
a lui Hitler.
Heidegger, Ezra Pound, Mircea Eliade, Cioran,
sunt doar câteva personalităţi celebre care, în
perioada interbelică, au sprijinit mişcările extremiste
de dreapta, fie naţional+socialismul hitlerist, fie
fascismul mussolian sau gardist.
Scriitorul norvegian Knut Hamsun, a rămas până în
ziua de astăyi una dintre cele mai controversate
personalităţi literare, tocmai din pricina faptului că în
timpul ascensiunii lui Hitler, s a transformat într+un
sprijinitor înfocat al celui de al 3+lea Reich. ,,Ar fii
bine, dacă germanii ar trimite cel puţin o treime a
norvegienilor pe frontul din rasarit'' scria Hamsun
după izbucnirea celui de al 2+lea Război Mondial,
când Norvegia se afla sub ocupaţie nazistă.
Caricaturi ale liderului
Participarea in cel de Al
Doilea Razboi Mondial
In 1939 acțiunile germane au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea
Război Mondial în Europa. Polonia, Franța, Danemarca, Norvegia,
Belgia și Olanda au fost invadate. La început, Anglia nu a putut
face mult pentru a-i ajuta aliații europeni, iar Germania a supus
Marea Britanie unui bombardament aerian intens pe durata bătăliei
Angliei.
Din 1941 evreilor li s-a impus purtarea în public a unui ecuson cu
steaua lui David pe fond galben cusut pe haine. Evreii au fost
mutați, în majoritate, în ghetouri, unde au fost izolați de restul
populației. În ianuarie 1942, la Conferința de la Wannsee, sub
conducerea lui Reinhard Heydrich, a fost schițată așa-zisa „Soluția
finală a problemei evreiești” din Europa.
Deoarece majoritatea victimelor unui popor au fost evrei, acest
genocid a fost denumit Holocaust, din cuvântul ebraic Șoa.
Germanii foloseau termenul eufemistic — „soluție finală”, (în
România, echvalentul folosit de regimul lui Ion Antonescu a fost
„Curățirea terenului”). Mii de oameni erau transportați zilnic în
lagărele de exterminare (supranumite și „fabricile morții”) sau în
lagărele de concentrare.
În paralel cu Holocaustul, naziștii au dus o politică dură de
cucerire, colonizare și exploatare a teritoriilor capturate de la
Uniunea Sovietică și de la Polonia și a populației lor slave, ca parte
a Planul General pentru Est. Conform estimărilor, 20 de milioane
de civili sovietici, 3 milioane de polonezi (ne-evrei) și 7 milioane de
soldați ai Armatei Roșii au fost uciși în acest război numit de ruși
Marele război pentru apărarea Patriei. Planul nazist era să extindă
Lebensraum („spațiul vital”) german spre est, sub pretextul oficial
al apărării civilizației occidentale împotriva bolșevismului.
La 30 aprilie 1945, după ce sovieticii pătrunseseră până în
centrul capitalei Berlin, Hitler s-a sinucis. În perioada 4 – 8 mai
1945, Germania a capitulat și armata germană s-au predat
necondiționat. Acesta a fost sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial în Europa și, odată cu crearea Comisiei Aliate de Control,
la 5 iunie 1945, cele patru Puteri Aliate „și-au asumat suprema
autoritate în ceea ce privește Germania"
Teroarea politică a instituită asupra
propriilor popoare in perioada nazismă
Regimul nazist a anihilat opoziția politică și a încercat să
elimine orice formă de disidență. Opozanții politici, inclusiv membrii
partidelor politice opuse și activiștii din diverse organizații, au fost
arestați, torturați, închiși în lagăre de concentrare sau executați.
Gestapo, poliția secretă a statului, a fost responsabilă pentru
persecuția politică și spionajul intern.
Rasism și antisemitism: Ideologia nazistă promova ideea
superiorității rasiale a arienilor și considera popoarele evreiești și alte
grupuri etnice și rasiale ca fiind inferioare. Discriminarea rasială și
antisemitismul au fost încorporate în politicile statului, ducând la
persecutarea și marginalizarea evreilor și altor grupuri considerate
"non-ariene". Aceasta a culminat în Holocaust, în care șase milioane
de evrei au fost uciși într-o tentativă de exterminare în masă.
Controlul mass-mediei: Regimul nazist a impus o cenzură
strictă și a preluat controlul asupra mass-mediei, inclusiv ziarelor,
radioului și cinematografiei. Propaganda nazistă a fost utilizată
pentru a controla informațiile și pentru a manipula opinia publică în
favoarea regimului.
Suprimarea libertății de exprimare: Drepturile fundamentale ale
cetățenilor, precum libertatea de exprimare, de asociere și de
întrunire, au fost suprimate. Cenzura a fost impusă, iar criticile sau
opiniile considerate neconforme cu ideologia nazistă erau pedepsite.
Controlul totalitar: Regimul nazist a instituit un control totalitar
asupra vieții cotidiene a oamenilor, intervenind în toate aspectele
societății. Organizațiile și instituțiile au fost nazificate, ceea ce
înseamnă că li s-a impus conformitatea cu ideologia și politicile
naziste.
Este important să menționăm că teroarea politică instituită în
perioada nazismului a avut consecințe devastatoare și a dus la
suferință umană masivă, încălcând drepturile fundamentale ale
omului și principiile democrației. Astfel de atrocități trebuie să ne
amintească de importanța protejării democrației, drepturilor omului și
a valorilor fundamentale ale libertății și egalității.
Evenimente inedite

Aspirând să domine lumea, naziștii au construit


unele dintre cele mai mari și mai distructive
echipamente militare și tehnologii din istorie. Au creat
mașini uriașe ale terorii, superarme de tehnologie
înaltă și unele din primele arme de distrugere în masă
pentru a controla o națiune, a cuceri un continent și a
câștiga războiul.
Dezvăluim secretele celor mai ambițioase
megastructuri ale lui Hitler, poveștile geniilor în
inginerie care le-au proiectat și examinăm cum aceste
structuri au generat o revoluție tehnologică care a
schimbat definitiv fața războiului.
Bibliografie

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Nazism;
https://www.storyboardthat.com/ro/biogr
aphy/adolf-hitler;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler;
https://www.tocilar.ro/istorie-
universala/regimul-nazist-69752;
https://commons.wikimedia.org/wiki;
https://www.irancartoon.com/site;
https://pixabay.com/es/vectors;
https://www.deviantart.com/raulcurbelo/a
rt/Adolf-Hitler-79287837.

S-ar putea să vă placă și