Nazismul 

sau Național-Socialismul a fost ideologia și
politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au
fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul
"nazism" provine de la prescurtarea numelui național-socialism. În 1921 Hitler a devenit
liderul Partidului Muncitoresc Național-Socialist German , iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul
(prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german, cunoscut drept Al treilea Reich.

În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea svasticii sunt interzise prin lege,

dar mai există grupări și chiar partide neonaziste, unele ilegale. Folosirea simbolurilor naziste,
inclusiv a svasticii, nu este permisă în Germania decât în cazuri excepționale.

Ideologia economică

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine și cu
concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

 eliminarea șomajului

 eliminarea inflației devastatoare

 extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (nivelul)

de viață al claselor de mijloc și jos.

Ideologia internațională

Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii
1930 a fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei
conspirații era considerat a fi un grup de evrei, ceea ce motiva o dată în plus distrugerea
acestei etnii în timpul holocaustului.

Politica statului german nazist

Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare, de ură rasială și
opresiune, folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:

 Naționalism etnic, inclusiv definiția germanilor drept „rasă stăpână” (Herrenvolk)

 Rasismul și antisemitismul

 Anticomunismul

 Anticlericalismul

Eugenía (omorârea raselor „sclave” și a celor „parazitare” pentru a purifica „rasa stăpână”)
„Principiul conducătorului” (Führerprinzip) era un element cheie în ideologia fascistă, în
care conducătorul simbolizează întruparea mișcării politice și a națiunii.

Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania drept cancelar (= prim-
ministru) între 30 ianuarie 1933 și până ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a împins
Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de
milioane de oameni precum și pentru holocaust. În timpul lui Hitler naționalismul și
rasismul au fost combinate într-o ideologie și politică militaristă de stat exaltată și
extremă, care servea propriilor sale țeluri.

Batalioanele de asalt (in germana Sturmabteilung, acronim SA), cunoscute si sub

denumirea de Camasile brune, au fost o organizatie paramilitara nazista care a jucat un
rol-cheie in ascensiunea la putere a lui Adolf Hitler.

A fost fondata de Adolf Hitler la München, in 1921, la inceput recrutand membri din
Freikorps. Purtand uniforme de culoare maro, dupa exemplul Camasilor Negre (purtate
de fascistii italieni), trupele SA asigurau ordinea la reuniunile Partidului National-
Socialist si organizau atacuri asupra adversarilor politici.

Noaptea cuțitelor lungi sau "Operațiunea Colibri", a avut loc în Germania între 30 iunie
și 2 iulie 1934, când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice.
Majoritatea celor uciși erau membri ai „Batalioanelor de asalt” (SA) (în germană
Sturmabteilung), o organizație paramilitară nazistă. Adolf Hitler a acționat împotriva SA
și împotriva liderului său, Ernst Röhm, deoarece vedea în independența SA și în apetitul
membrilor acesteia pentru violențe de stradă o amenințare directă asupra puterii sale. De
asemenea, Hitler a dorit să prevină o eventuală mișcare a liderilor armatei germane,
Reichswehr-ul, care se temea și totodată disprețuia în egală măsură SA, de a-l înlătura de
la putere, mai ales de când Röhm își făcuse clară ambiția de a absorbi Reichswehr-ul,
punându-se el însuși la conducerea lui. Hitler s-a folosit de această epurare pentru a
acționa împotriva criticilor conservatorilor la adresa regimului său, venite mai ales din
partea celor loiali vicecancelarului Franz von Papen, precum și pentru a-și regla conturile
cu dușmani ai săi mai vechi.

Germania Nazistă

Germania nazistă a fost regimul [totalitar] care a guvernat Germania, țările și regiunile
anexate de Germania și țările ocupate de Germania în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial, între 30 ianuarie 1933, când Adolf Hitler a fost numit cancelar al Germaniei și 8
mai 1945, când Germania s-a predat trupelor Aliate conduse de Statele Unite, Regatul
Unit și Uniunea Sovietică.

Unul dintre aspectele centrale ale Germaniei naziste a fost ideologia rasistă, în special
[antisemitismul] virulent, întemeiată pe conceptul că rasa germană sau ariană era
 superioară tuturor celorlalte și că prezența evreilor și a altor grupuri precum romii și sinti
a contaminat și amenințat societatea germană. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda
contribuțiilor aduse fiecărei părți a societății germane de către membrii acestor grupuri, în
special evreii germani. În eforturile lor de a „purifica” societatea germană, naziștii au
persecutat, de asemenea, mii de persoane din cauza sexualității lor sau a dizabilităților
fizice și psihice, pe lângă uciderea a aproximativ șase milioane de evrei europeni.

[totalitar - căutând să controleze fiecare aspect al existenței populației conform unor principii
ideologice.]

[antisemitism - ura față de evrei. Eforturile de a defini acest lucru rămân controversate, dar
definiția și exemplele concepute de *Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului* sunt
utilizate pe scară largă de către guverne și alte organizații]

Rădăcinile nazismului

Nazismul avea rădăcini deosebit de germane. Ea poate fi urmărită parțial la tradiția

prusacă dezvoltată sub Frederic William I (1688–1740), Frederic cel Mare (1712–68) și
Otto von Bismarck (1815–98), care priveau spiritul militant și disciplina. Armata prusacă
ca model pentru întreaga viață individuală și civică. La el s-a adăugat tradiția
romantismului politic, cu ostilitatea sa ascuțită față de raționalism și față de principiile
care stau la baza Revoluției Franceze, accentul pe instinct și trecut și proclamarea
drepturilor individului excepțional al lui Friedrich Nietzsche ( Übermensch [„Superman).
”]) peste toată legea și regulile universale. Aceste două tradiții au fost ulterior întărite de
adorația din secolul al XIX-lea pentru știință și pentru legile naturii, care păreau să
funcționeze independent de toate conceptele de bine și rău. Întăriri ulterioare au venit de
la astfel de figuri intelectuale din secolul al XIX-lea precum contele de Gobineau (1816–
82), Richard Wagner (1813–83) și Houston Stewart Chamberlain (1855–1927), toți
aceștia influențați foarte mult nazismul timpuriu prin pretențiile lor de superioritatea
rasială și culturală a popoarelor „nordice” (germanice) asupra tuturor celorlalți europeni
și a tuturor celorlalte rase.

Punctul de vedere intelectual al lui Hitler a fost influențat în timpul tinereții sale nu
numai de aceste curente din tradiția germană, ci și de mișcările specifice austriece care
profesau diverse sentimente politice, în special cele de expansionism pan-germanic și
antisemitism. Naționalismul feroce al lui Hitler, disprețul său față de slavi și ura lui față
de evrei pot fi explicate în mare măsură prin experiențele sale amare ca artist nereușit,
care trăiește o existență urâtă pe străzile Vienei, capitala Imperiului multietnic Austro-
Ungar. Interesele Germaniei în România
Germania avea în România interese economice deosebit de importante. România era unul
dintre cei mai importanţi furnizori de petrol şi cereale. Într-un memorandum german din
aprilie 1939, intitulat „Aprovizionarea Germaniei cu ulei mineral în timp de război”, era
subliniat faptul că rezolvarea problemei se afla în perimetrul petrolifer din România:

„Ea reprezintă, pur şi simplu, unica posibilitate a unei soluţii şi, prin aceasta,
recunoaşterea necesară că stăpânirea câmpurilor petrolifere românești şi, în consecinţă, a
spaţiului dunărean este o condiţie preliminară pentru o aprovizionare îndestulătoare a
Germaniei cu ulei mineral într-un război de lungă durată”.

Memorandumul indica trei căi de atingere a acestui obiectiv: economică (instituirea

monopolului german asupra petrolului românesc), diplomatică (încheierea unui tratat de
alianţă necondiţionată), militară (controlul total al ţării). Politica externă a României în
anii ’30 reprezenta un paradox. România îşi construise un sistem de securitate bazat pe
relaţia cu Franţa şi Marea Britanie, însă relaţiile economice cu aceste ţări erau firave. În
schimb, economiile României şi Germaniei erau complementare.

România exporta petrol şi grâne în Germania, de unde importa produse industriale.

Dependenţa economiei de război germane faţă de petrolul românesc era mai mult decât
evidentă. În ajunul conflagraţiei militare, potrivit estimărilor Biroului 2 francez,
importurile de petrol ale Axei Berlin-Roma se repartizau astfel : 33% din Venezuela,
26,5% din SUA, 21,5% din România. Atuurile economice ale României nu aveau însă să
fie valorificate în negocierile diplomatice cu Germania şi nu numai. În februarie 1939
începeau negocierile economice între România şi Germania.

Bucureştiul era animat de dorinţa unei cât mai bune cooperări cu Germania, care să
deschidă calea unor negocieri pentru garantarea frontierelor ţării, iar Germania – de
dorinţa de a-şi asigura accesul la petrol din România. În timpul desfăşurării acestor
tratative au loc pe plan internaţional o serie de evenimente ce aveau să marcheze şi
România. Astfel, la 15 martie, are loc destrămarea Cehoslovaciei. Încurajaţi de la Berlin,
liderii de la Bratislava proclamă independenţa Slovaciei, iar a doua zi trupele Germaniei
intrau în Praga. Boemia şi Moravia au fost încorporate în Reich sub forma unui
protectorat.

Interesele Germaniei în România

Germania avea în România interese economice deosebit de importante. România era unul
dintre cei mai importanţi furnizori de petrol şi cereale. Într-un memorandum german din
aprilie 1939, intitulat „Aprovizionarea Germaniei cu ulei mineral în timp de război”, era
subliniat faptul că rezolvarea problemei se afla în perimetrul petrolifer din România:

„Ea reprezintă, pur şi simplu, unica posibilitate a unei soluţii şi, prin aceasta,
recunoaşterea necesară că stăpânirea câmpurilor petrolifere românești şi, în consecinţă, a
spaţiului dunărean este o condiţie preliminară pentru o aprovizionare îndestulătoare a
Germaniei cu ulei mineral într-un război de lungă durată”.

Memorandumul indica trei căi de atingere a acestui obiectiv: economică (instituirea

monopolului german asupra petrolului românesc), diplomatică (încheierea unui tratat de
alianţă necondiţionată), militară (controlul total al ţării). Politica externă a României în
anii ’30 reprezenta un paradox. România îşi construise un sistem de securitate bazat pe
relaţia cu Franţa şi Marea Britanie, însă relaţiile economice cu aceste ţări erau firave. În
schimb, economiile României şi Germaniei erau complementare.

România exporta petrol şi grâne în Germania, de unde importa produse industriale.

Dependenţa economiei de război germane faţă de petrolul românesc era mai mult decât
evidentă. În ajunul conflagraţiei militare, potrivit estimărilor Biroului 2 francez,
importurile de petrol ale Axei Berlin-Roma se repartizau astfel : 33% din Venezuela,
26,5% din SUA, 21,5% din România. Atuurile economice ale României nu aveau însă să
fie valorificate în negocierile diplomatice cu Germania şi nu numai. În februarie 1939
începeau negocierile economice între România şi Germania.

Bucureştiul era animat de dorinţa unei cât mai bune cooperări cu Germania, care să
deschidă calea unor negocieri pentru garantarea frontierelor ţării, iar Germania – de
dorinţa de a-şi asigura accesul la petrol din România. În timpul desfăşurării acestor
tratative au loc pe plan internaţional o serie de evenimente ce aveau să marcheze şi
România. Astfel, la 15 martie, are loc destrămarea Cehoslovaciei. Încurajaţi de la Berlin,
liderii de la Bratislava proclamă independenţa Slovaciei, iar a doua zi trupele Germaniei
intrau în Praga. Boemia şi Moravia au fost încorporate în Reich sub forma unui
protectorat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania_Nazist%C4%83

https://www.britannica.com/list/9-things-you-might-not-know-about-adolf-hitler

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sturmabteilung

https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_cu%C8%9Bitelor_lungi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism

https://arhiva.bzi.ro/sturmabteilung-sau-camasile-camasile-brune-756771

https://www.britannica.com/event/Nazism

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ce-interese-avea-germania-nazista-in-
romania