Sunteți pe pagina 1din 7

2. Nazismul 2.

1 Introducere Nazismul sau naional-socialismul (german) este o ideologie i o politic a statului german totalitar, naionalist, rasist, antisemit i anticomunist care au fost aplicate n timpul dictaturii lui Adolf Hitler n Germania ntre 1933 i 1945. Cuvntul "nazism" provine de la prescurtarea numelui naional-socialism. n 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc German Naional-Socialist . Nazismul a evideniat in permanen primatul aciunii asupra gndirii. n timp ce se afla n nchisoarea Landsberg (n 1924), Hitler i-a dictat prima parte din Mein Kampf (Lupta mea), care a devenit biblia naional-socialismului. Ideile lui Hitler s-au intemeiat pe o concepie rasist. El considera ca omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor si ca viata nu reprezinta nimic altceva decat supravietuirea celor adaptabili. La baza piramidei rasiale Hitler el plaseaza: negrii, slavii, tiganii si evreii, pentru acestia din urma avand sentimente de ura exacerbat. Hitler socotea pe evrei drept un cancer ce roade trupul Germaniei, o boala ce trebuie tratata, dupa cum ilustreaza urmatorul citat din Mein Kampf: Alterarea sngelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi; niciodata razboiul nu a ruinat natiunile, ci pierderea puterii lor de rezistenta caracteristica exclusiva a sangelui raselor pure. In aceasta lume, oricine nu este de sorginte sanatoasa poate fi considerat pleava. Dup prerea lui Hitler, nu exist nici o alternativ realist la guvernarea dictatorial. nca din timpul anilor petrecui la Viena el considerase democratia parlamentara slaba si ineficienta. Aceasta se opunea traditiilor istorice germane bazate pe militarism si absolutism si, mai mult, incuraja raspandirea unui rau si mai mare: comunismul. Cel din urma element al ideologiei naziste era nationalismul de tip agresiv, care se raspandise ca urmare a conditiilor specifice din Germania ultimilor ani. Armistiiul din 1918 i Tratatul de la Versailles trebuiau reconsiderate, iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate Germaniei. Dar nationalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decat simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui Reich care sa-i cuprinda pe toti acei membrii ai poporului german ce traiau dincolo de frontierele Germaniei: germanii austrieci, germanii sudeni, comunitile germane ce traiau de-a lungul coastei baltice toti urmau sa fie cuprinsi in limitele teritoriale ale noii Germanii. Totusi, telurile lui Hitler nu se sfreau aici. Visa la Germania Mare, o supraputere capabila sa rivalizeze cu Imperiul Britanic si cu Statele Unite. Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decat printr-o extindere teritoriala de mari proportii. Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse Lebensraum (spatiu vital) pentru Germania. Numai prin cucerirea Poloniei, Ucrainei si Rusiei putea obtine Germania sursele de materii prime. Initierea noii ordini in Europa de est presupunea in acelasi timp atingerea unui obiectiv important: distrugerea Rusiei, centrul comunismului mondial. Regimul nazist a fost caracterizat prin controlul politic al fiecrui aspect al societii cu scopul atingerii "puritii rasiale", sociale i culturale a Arianului, a Nordicului.

Prin legile de la Nrnberg din 1935, evreilor germani li s-a anulat cetenia german i li s-a interzis s mai ocupe funcii n instituiile statului. Cei mai muli evrei germani angajai i-au pierdut slujbele, locurile lor de munc fiind luate de omerii considerai corespunztori din punct de vedere etnic-rasial (arieni). Nazitii au iniiat i alte programe de exterminare a membrilor slabi sau nepotrivii din populaia german. Este vorba de programul de eutanasie T-4, n timpul desfurrii cruia au fost ucii zeci de mii de germani handicapai i bolnavi incurabili. Aceast msur animalic a fost luat n cadrul eforturilor de meninere a puritii rasei superioare germane (Herrenvolk), dup cum spuneau propaganditii naziti. Tehnicile de asasinare n mas experimentate n timpul acestei perioade au fost folosite mai trziu i n holocaust. Holocaust (din greaca : holos, "complet" i kaustos, "ars"), este un termen utilizat n general pentru a descrie uciderea a aproximativ ase milioane de evrei , n marea majoritate, din Europa , n timpul celui de-al doilea rzboi mondial , ca parte din soluia final a problemei evreieti, programul de exterminare a evreilor, plnuit i executat de regimul naional-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit exterminrii, fr excepie. n alte genociduri, oamenii puteau evita moartea, convertindu-se la o alt religie sau acceptnd o alt form de asimilare. Aceast opiune nu a fost disponibil evreilor din Europa ocupat.Toate persoanele de descenden evreiasc recent urmau s fie exterminate n teritoriile controlate de Germania Printre experimentele de exterminare se numrau punerea subiecilor n camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei, nghearea lor, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de chimicale n ochii copiilor, diverse amputri i alte operaii brutale. Alte victime ale holocaustului: -polonezi si slavi- Una din ambiiile lui Hitler de la nceputul rzboiului a fost de a obine spaiul vital n est, prin eliminarea ct mai multor polonezi i slavi. -prizonieri de razboi sovietici -rromi ...vor s arunce n ghetou tot ce este caracterizat drept murdar, bizar, de speriat i care trebuia cumva distrus. Emmanuel Ringelblum despre romi.[ -persoane cu handicap fizic si mental -homosexuali -masonii si martorii lui Iehova

Lagrele de munc i de concentrare (1933-1945)

Prin cooperarea autoritilor locale, au nfiinat lagre pe post de centre de concentrare n Germania. Aceste prime nchisoride regul depozite sau subsoluri de cldiriau fost ulterior consolidate i transformate n lagre complete, administrate central i aflate n afara oraelor. Pn n 1942, ase mari lagre de exterminare au fost nfiinate n Polonia ocupat de naziti.[Dup 1939, lagrele au devenit din ce n ce mai mult locuri unde evrei i prizonieri de rzboi erau fie ucii, fie forai s triasc o via de sclav, malnutrii i torturai. Se estimeaz c germanii au nfiinat 15.000 de lagre n rile ocupate, multe dintre ele n Polonia. Noile lagre erau plasate n regiuni cu populaii mari de evrei, romi, comuniti sau membri ai elitelor poloneze, inclusiv n Germania. Transportul prizonierilor se desfura adesea n condiii ngrozitoare, n vagoane de marf, n care muli mureau nainte de a ajunge la destinaie. Exterminarea prin munc, un mijloc prin care detinuii lagrelor erau muncii pn mureausau adesea muncii pn nu mai puteau s ndeplineasc anumite munci, i apoi selectai pentru exterminarea fost de asemenea o alt politic de exterminare sistematic. Mai mult, dei aceasta nu a fost gndit ca metod de exterminare sistematic, muli prizonieri ale lagrelor mureau din cauza condiiilor dificile sau fiind executai fr un motiv anume, dup ce li se permisese s triasc mai multe zile sau luni. La ncarcerare, unele lagre i tatuau prizonierii cu un numr de identificare. Cei buni de munc erau organizai n schimburi de 12 pn la 14 ore. nainte i dup schimb, se fceau apeluri de prezen care puteau dura ore n ir, timp n care prizonierii mureau din cauza expunerii prelungite la soare. Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut i ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune ncheiat ntre Uniunea Sovietic i Germania nazist, semnat la Moscova, la 23august 1939de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov i ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, n prezena lui Stalin. Ambele ri agresoare voiau s se asigure, cel puin oficial, c vor avea spatele acoperit n procesul de mprire n dou a ceea ce rmasese neocupat i/sau nemprit din Europa. Cruzimea i cinismul celor doi dictatori, Hitler i Stalin, s-au repercutat timp ndelungat, prelungind cel de-al Doilea Rzboi Mondial cu Rzboiul Rece i cu scindarea Europei n dou prin Cortina de fier ntre anii 1945-1989. Semnarea Pactului i aplicarea lui a avut grave repercusiuni asupra lumii. A nceput Al Doilea Rzboi Mondial, cu un tribut de snge nemaintlnit n istorie, cu distrugeri irecuperabile ale unor valori universale, cu suferine inimaginabile, cu prjolirea unor ntinse teritorii din Europa, Asia i Africa, cu desfiinarea unor state i uciderea n mas a unor populaii nevinovate. Hitler a vrut rzboiul pentru obinerea aa-zisului spaiu vital (Lebensraum), a supremaiei n Europa i dincolo de hotarele acestui continent. ntre cei doi dictatori Stalin i Hitler a existat o stranie fascinaie reciproc, dei, la nivelul propagandei, regimurile lor s-au criticat cu nverunareRegimurile instaurate n Rusia i n Germania erau, n general, antidemocratice i erau ostile i regimurilor democratice din 3

Occident, n particular. O alt cauz a apropierii dintre cele dou regimuri totalitare este nsui Tratatul de pace de la Versailles, att Germania, ct i Rusia considerndu-se victime ale tratatului. Adesea se susine c, dac acest pact nu ar fi existat, cel de-al doilea rzboi ar fi fost terminat mult mai curnd sau poate chiar nici nu ar fi avut loc. 2.9 Nazismul si fascismul Ca miscare orientata spre cucerirea puterii ,fascismul nu a fost niciodata preocupat de definirea teoretica a scopurilor si originilor sale.El a construit mai degraba instrumente ale puterii si mai putin teorii.Pe de alta parte insa,o teorie era putin utila ,cel putin in momentele de conturare a miscarii,atunci cand o atitudine doctrinara ferma ar fi riscat sa indeparteze o serie intreaga de potentiali sustinatori.Atat Mussolini cat si Hitler s-au declarat impotriva ideologiilor : Noi nu avem nici o doctrina ,doctrina noastra este fapta ,spunea primul ,iar cel de-al doilea completa : Toate programele sunt zadarnice ,ceea ce conteaza este vointa umana Cu toate acestea,pot fi identificate o serie de concepte cheie fundamentale ale doctrinei. Primul este glorificarea statului si ideea completei subordonari ale individului in fata acestuia.Statul este definit ca un tot organic in care indivizii trebuie incadrati pentru binele lor si al natiunii.Fascismul este o exaltare a statului ,iar pentru fascismul iatlian statul este un scop in sine.Mussolini declara la Scala din Milano : Totul in stat,nimic impotriva statului,nimic in afara statului . Pentru acestia(pentru Hitler mai ales) statul este doar un mijloc pentru conservarea rasei .A subliniat ca miscarea pe care o conduce nu se intemeiaza pe ideea de stat ci este in primul rand bazata pe o inchisa comunitate populara-intemeiata pe egalitatea absoluta nu de drepturi,ci de natura a tuturor germanilor si pe absoluta lor deosebire fata de toate celelalte popoare.Promisiunea timpurie a lui Hitler- Nu am sa recunosc niciodata ca alte natiuni au aceleasi drepturi ca si germanii -a devenit doctrina oficiala in statul nazist.Ideea de unicitate a Volk-ului german completata de tezele geopoliticii si ale garwinismului social,aveau sa conduca cu multa usurinta la politica expansionista si la incercarea de a obtine hegemonia mondiala. Pentru fascisti,orice individ conteaza doar in masura in care este integrat in sistemul total,politic sau social si intelege sa il serveasca.Trebuia eliminata astfel orice contradictie din interiorul sistemului social;cerinta suprema era unitatea,motiv pentru care formula marxista a luptei de clasa devine o inacceptabilitate teoretica.In fapt,are loc o preluare nationala a socialismului :se pastreaza retorica ,insa se inlocuieste ideea de clasa cu cea de natiune.Mussolini preia ideea sindicalistilor revolutionari,a lui Enrico Corradi mai precis,care formulase conceptul de natiune proletara -lupta nu se da intre sectoarele dintr-o societate si asa saraca,ci ca adevaratele diferente de clasa apar intre natiunile sarace si cele capitaliste dezvoltate. Atat fascismul cat si nazismul si-au asumat aceste puncte de vedere,declarand ca national-socialismul este singurul socialism si ca fascismul nu poate accepta o doctrina(socialismul) care nu vede statul ca un singur tot unitar in care clasele se topesc intr-o 4

singura unitate morala si economica.Acestea au fost tot atatea argumente pentru a stopa orice revendicari sociale,inclusiv pentru a interzice greva(in Italia mussoliniana). Asadar,fascismul a gasit pentru problemele economice si sociale reale o rezolvare :substituirea lor cu problema natiunii ;individul si problemele sale conteaza prea putin sau deloc,ceea ce este important este binele intregului.Iar daca intregul se afla in pericol trebuie sa ne ocupam in primul rand de el.

3. Fascismul Secolul XX a fost unul al marilor dezastre. Conflicte militare dar i ideologice, masacre, genociduri, toate au fcut acest secol cel mai sngeros, din cte a avut a le tri omenirea. Lumea a fost dominat de lideri ce stteau n fruntea unor regimuri totalitare. Lideri care, prin prghiile imense de care dispuneau, duceau o politic crunt ntru ideea ce o promovau. Criza mondial a transformat fascismul ntr-o micare mondial, mai bine zis ntr-un pericol mondial. Fascismul n versiunea german (naionalism-socialismul) a beneficiat n aceeai msur de tradiia intelectual german care (spre deosebire de cea austriac) fusese ostil teoriilor neoclasice ale liberalismului economic, devenit ortodoxie internaional ncepnd cu anii '80 ai secolului trecut, i de guvernul hotrt s scape de omaj cu orice pre. Dar, pe msur ce valul fascismului a crescut odat cu Marea Criz, a devenit din ce n ce mai limpede c n Era Catastrofei nu numai pacea, stabilitatea social i economia, ci i instituiile sociale, precum i valorile intelectuale ale societii burgheze din secolul nousprezece se aflau n retragere sau declin. Termenul fascism i are etimologia n latinescul fasces care simboliza un snop de nuiele n care este nfipt o secure, simbol al autoritii care era purtat de lictorii ce-i nsoeau pe nalii magistrai romani. La nceputul sec. XX, n Italia, fasciile erau grupuri revoluionare de sorginte socialist care se distingeau printr-o atitudine naionalist i o activitate non-parlamentar i chiar non-partinic. Fascismul este produsul ideologic al sec. XX iar termenul ca atare este folosit deseori peiorativ, fascist i dictator fiind considerate echivalente. Sloganurile fascismului italian, Crede, Supunte, Lupt i Ordine, Autoritate, Dreptate, au nlocuit cunoscutul refren la Revoluiei franceze Libertate, Egalitate, Fraternitate. Partidul fascist italian se nate n 1919, iar n 1922 liderul su Benito Mussolini este numit prim-ministru. Partidul naional socialist german se formeaz tot n 1919, iar n 1933 Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei. Baza popular a partidului fascist era format din ptura de jos a clasei mijlocii, mici ntreprinztori, fermieri, meteugari, ceea ce explic ostilitatea att faa de capitalism, ct i faa de comunism. Ca ideologie fascismul este dificil de analizat din mai multe motive: n primul rnd, este un conglomerat de trsturi negative, anti-liberalism, anti-parlametarism, anti-democratic, anti-capitalist, anti-burghez, anti-comunist, etc, fiind greu de stabilit ce anume afirm i sprijin. El apare ca o reacie la politica european dominat de valorile Revoluiei franceze. 5

n al doilea rnd, este un fel de viziune asupra lumii, cum o considera Hitler, aidoma unei viziuni religioase care presupune credin oarb, supunere i mai puin dezbatere i analiz critic. Nu ntmpltor sloganul favorit al lui Mussolini era Fapte, nu vorbe sau Inactivitatea nseamn moarte. Ceea ce deosebete fascismul de naional-socialismul german este chestiunea rasei, a tradiiei Volk. In Germania nazist istoria, cultura, statul erau subordonate ideii de ras. n Italia fascist elementul central al ideologiei era Statul corporatist privit ca instrument foarte important n modernizarea rii. n ambele ipostaze ns masele erau doar ipostaze ale unor realiti transcendente: rasa i statul corporatist

Fascismul in Italia

Din 1922, cand a avut pentru prima data puterea asupra guvernului italian in Roma, pana in 1927, Benito Mussolini si-a consolidat progresiv dictatura, dand forma statului fascist italian. Statul si partidul au devenit instrumente monolitice in mainile lui Mussolini, care era capo di guverno (seful guvernului), al statului si il Duce, conducatorul partidului. Legge fascistissime ( legile cele mai fasciste), realizate de liderul fascist, juristul Alfredo Rocco, a transformat Parlamentul intr-un congres al partidului si practic a fuzionat puterea legislativa si cea executiva si a facut Marele Consiliu Fascist un instrument al Ducelui, pe care putea sa il convoace singur si sa ii determine agenda. Cu acest succes Mussolini a inceput sa se gandeasca mai departe la viitor. Pana in 1930 a inceput greul proces de modernizare fortata a tarii, de catre un guvern puternic si eficient cu o noua conducere ce comunica intregului popor vitalitate si energie. Pe 25 octombrie 1932, Musolini a tinut in Milano o cuvantare prin care punea Italia Fascista printre liderii lumii. In 1934 Mussolini afirma ca fascismul a devenit din 1929 nu numai un fenomen italian ci unul mondial. Pentru a duce la bun sfarsit ceea ce a inceput, Mussolini cere transformarea Italiei intro natiune militarista si razboinica. In indeplinirea acestui obiectiv el a reusit inca si mai putin decat reusise in modernizarea Italiei. In primele sale faze, Musolini privea Fascismul ca o dezvoltare a civilizatiei Occidentale si privea cu neincredere asupra Germaniei si mai ales asupra Socialismului National promovat de Hitler. Dar imperialismul si supraestimarea fascismului l-a condus pe Mussolini in bratele Partidului National Socialist German. 6

Mai tarziu, impresionat fiind de succesul german, Mussolini incepe sa vorbeasca de o axa Roma-Berlin si o promoveaza in timpul vizitei la Berlin in 1936, vizita pe care Hitler o reintoarce in mai 1938. Sincerele admiratii ale lui Hitler pentru Mussolini au facut sa creasca increderea sa in sine. Interventia fascismului in Razboiul Civil Spaniol si tratatul Munchenului cu Anglia din septembrie 1938 a insemnat incoronarea succesului politicii lui Mussolini; in realitate se masca odata cu acceptarea politici anti-semite de catre Italia, trecerea acesteia intr-o pozitie de satelit al germaniei. Din aceasta cauza, dar si din dorinta de glorie si de marire, Italia intra in iunie 1940 in razboiul pornit de Germania in septembrie 1939. Razboiul a dezvaluit ineficienta Italiei, iar trei ani de razboi au adus caderea lui Musolini si a partidului sau.

Bibliografie

Mark Robson, Italia: liberalism si fascism, 1870-1945, ed. All, 1997 Paul Guichonnet, Mussolini si fascismul, ed. Corint, Buc., 2002 Raul Hilberg, Lumea trebuie sa stie Paul Johnson O istorie a evreilor Marilyn Harran Cronicile holocaustului