6

Ministerul Educației

Loredana Ciobanu

ISTORIE clasa a VI-a

Booklet
Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului
educației naționale nr. 3393/28.02.2017.

119 – număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor
116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii
 Ministerul Educației

6
Loredana Ciobanu

ISTORIE clasa a VI-a

Booklet
Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin Ordinul de Ministru nr. 5022/06.07.2023.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil timp de
patru ani școlari, începând din anul școlar 2023 − 2024.
Inspectoratul Școlar
Școala/ Colegiul/ Liceul

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Aspectul manualului*
Anul
Anul Numele elevului Clasa format tipărit format digital
școlar
la primire la predare la primire la predare
1.
2.
3.
4.

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

CIOBANU, LOREDANA
Istorie : clasa a VI-a / Loredana Ciobanu. - București : Booklet, 2023
ISBN 978-630-6530-03-8

Referenți științifici: lect univ. dr. Carmen Florea, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
prof. înv. preuniv. grad I Monica Claudia Ciobanu, Școala gimnazială Spiru Haret, Dorohoi
Redactor-șef: Bogdan Nicolai
Redactor: Oana Neacșu
Copertă layout: Silvia Olteanu
Layout interior: Roxana Ignat
Ilustrații: Adobe Stock, Unsplash, Wikimedia Commons
Tehnoredactare: Carmen Dumitrescu
Grafică și DTP: Mihaela Cojoc
Video: Quartz Film
Digital: MyKoolio
Voce: Ramona Hilohe
Cartograf: Iulian Dochița

Pentru comenzi:
tel.: 021.430.30.95/021.440.10.02
© Editura Booklet e-mail: comenzi@booklet.ro
Toate drepturile asupra lucrării aparțin editurii. site: www.booklet.ro
 Deșteaptă-te, române!
de Andrei Mureșan

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
Viața-n libertate ori moarte! strigă toți.

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

3
 CUPRINS
Competențe generale și specifice 6
Ghid de utilizare a manualului digital 7
Recapitulare și evaluare inițială 10

Unitatea 1
CĂLĂTORI ȘI CĂLĂTORII – EUROPA ȘI LUMEA NOUĂ
Călătoriile și percepția spațiului în Evul Mediu – mijloace de transport  14
Marile descoperiri ale europenilor (I): Drumuri și teritorii  16
Marile descoperiri ale europenilor (II): Exploratori faimoși 18
Marile descoperiri ale europenilor (III): Consecințe asupra vieții oamenilor 20
Lumea nouă: cunoaștere, misionarism și exploatare – studiu de caz 22
Recapitulare  24
Evaluare  26

Unitatea 2
GENEZA SPIRITULUI MODERN
Renașterea – geneza spiritului modern  28
Umanismul  30
Leonardo da Vinci – studiu de caz 32
Michelangelo Buonarroti – studiu de caz 34
Niccolò Machiavelli – studiu de caz 36
William Shakespeare – studiu de caz 37
Giordano Bruno și Galileo Galilei – studiu de caz 38
Reforma (I): Cauze și consecințe 40
Reforma (II): Personalități marcante 42
Contrareforma (I): Cauze și consecințe 44
Contrareforma (II): Rolul Inchiziției  46
Barocul – studiu de caz 48
Absolutismul  50
Soliman Magnificul – studiu de caz  52

4
 Ludovic al XIV-lea. Palatul de la Versailles – studiu de caz 54
Petru cel Mare – studiu de caz 56
Recapitulare  58
Evaluare  60

Unitatea 3
SPRE O NOUĂ SOCIETATE
Revoluţia glorioasă 62
Iluminismul – raţiune, drepturi, implicarea oamenilor în viaţa publică 64
Montesquieu, Rousseau, Voltaire – studiu de caz 66
Viaţa cotidiană. Opinia publică în secolul al XVIII-lea 68
Constituirea SUA. Declaraţia de independenţă. Constituţia 70
Revoluţia franceză (I). De la supus la cetăţean 72
Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului – studiu de caz 74
Revoluţia franceză (II). Proclamarea republicii  76
Napoleon I și răspândirea ideilor Revoluţiei franceze în Europa 78
Revoluţia industrială. Impactul asupra vieții oamenilor 80
Recapitulare  82
Evaluare  84

Unitatea 4
SECOLUL NAȚIONALITĂȚILOR
Statele moderne – revoluție și emancipare națională  86
1848 în Europa – studiu de caz 90
Românii și modernitatea – studiu de caz 92
Formarea statelor naţionale în secolul al XIX-lea: Germania – studiu de caz 94
Epoca victoriană. La Belle Époque  96
Recapitulare  98
Evaluare  100
Recapitulare și evaluare finală 102
Recomandări bibliografice pentru documentare  110
Metode și instrumente de lucru  111
Anexă 112
5
COMPETENȚE GENERALE ȘI SPECIFICE

1. Utilizarea în contexte diverse a coordonatelor și reprezentărilor despre timp și spațiu

1.1. Localizarea în spațiu a lumii cunoscute în diferite perioade istorice
1.2. Utilizarea coordonatelor temporale referitoare la faptele și procesele istorice

2. Utilizarea critică și reflexivă a limbajului de specialitate și a surselor istorice

2.1. Utilizarea adecvată a termenilor istorici/limbajului de specialitate în prezentarea unui fapt/proces istoric
2.2. Utilizarea gândirii critice în analiza surselor de informare
2.3. Identificarea elementelor de cauzalitate prezente în surse variate

3. Manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socio-culturale

3.1. Utilizarea dialogului intercultural
3.2. Asumarea cooperării în grupuri de învățare
3.3. Descrierea consecințelor deciziei și acțiunii umane

4. Folosirea autonomă și responsabilă a instrumentelor necesare învățării permanente

4.1. Utilizarea informațiilor cu ajutorul resurselor multimedia
4.2. Asumarea critică a unui set de valori recunoscute social

6
 GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DIGITAL

Ce este manualul digital?

Manualul digital reproduce integral versiunea tipărită, oferind elevilor posibilitatea de a interacționa cu diverse elemente
de conținut. Astfel, aceștia vor putea să urmărească videoclipuri, să rezolve exerciții interactive și să navigheze prin manual.

Simbolurile folosite în manualul digital:

UNITATEA 1
DESCOPERĂ! Marile descoperiri ale europenilor (I) ■ Drumuri
În numele Domnului,
Amin.
și teritorii
În anul 1497, regele Aventura cunoașterii
Manuel (...) a trimis
În sec. al XV‑lea, europenii inițiază o acțiune susținută de explorare a unor noi rute
patru corăbii să
maritime și teritorii. Cauzele sunt multiple, însă primează rațiunile economice. Creșterea
exploreze mările și să

1. Elemente grafice
caute mirodenii.
(Ernest George
Ravenstein, A Journal of
populației, mai ales în mediul urban, însemna sporirea cererii de mărfuri de lux din
Orient – numai că rutele folosite până atunci deveniseră nesatisfăcătoare, iar negustorii
voiau mai cu seamă să evite teritoriile stăpânite de musulmani (în urma căderii
Constantinopolului, din 1453). Pe de altă parte, monarhiile europene, adesea angrenate

(AMII-uri statice): the First Voyage of

Vasco Da Gama,
în conflicte armate, fie interne, fie cu statele învecinate, aveau nevoie de noi surse de
bogății, astfel că încurajau activ asemenea expediții. În sfârșit, Biserica vedea în noile
1497‑1499) descoperiri geografice o ocazie de răspândire a religiei creștine.

imagini;
1. Care era scopul Portugalia, avantajată de ieșirea la Oceanul Atlantic, e prima care pornește în explorare,
 expediției inițiate de
Manuel I ?
intenționând să găsească o rută spre India (Asia) prin ocolirea continentului african. Pe
caravelele lor rapide și rezistente, marinarii portughezi au întreprins mai multe expediții, iar
2. Pe ce căi obținuseră în 1488 Bartolomeu Dias a atins Capul Bunei Speranțe, pe coasta de sud a Africii. În anii

informații
 și activități europenii mirodenii
până în acel moment?
1497‑1498, Vasco da Gama a navigat încă și mai departe, a ocolit Africa și a debarcat în India,
la Calicut.

suplimentare.

Vasco da Gama
(cca. 1460/1469–1524)

2. Elemente video DICȚIONAR

a cartografia – a întocmi

(AMII-uri animate):
hărți Călătoria lui Vasco da Gama
Lumea Nouă – denumire
convențională folosită,
începând cu sec. al XVI‑lea, Europenii și Lumea Nouă. Navigând în slujba Spaniei, italianul Cristofor Columb a

videoclipuri cu informații și
pentru a desemna în încercat să ajungă în India navigând spre vest, pe Oceanul Atlantic. În 1492, el a descoperit un

 special America (de Nord,

Centrală și de Sud), dar
nou continent (deși Columb credea că e vorba de India) – numit mai târziu America. În 1497, o
expediție englezească condusă de John Cabot (și el, de fapt, italian) a explorat țărmul Americii

activități suplimentare;
care se aplică și Oceaniei.
de Nord, iar în 1500, portughezul Pedro Álvares Cabral a ajuns în America de Sud, în Brazilia.
Prin contrast, Lumea Veche
este reprezentată de
În 1534 francezul Jacques Cartier a cartografiat o parte din teritoriul Canadei de azi.
Europa, Asia și Africa. Prima călătorie în jurul lumii (1519‑1522) a fost condusă de portughezul Fernando
Magellan (sub pavilion spaniol).

curiozități.
pavilion – stindard, drapel

 16

UNITATEA 1
DESCOPERĂ! Marile descoperiri ale europenilor (II) ■
3. Exerciții interactive Exploratori faimoși
Primii europeni care au
ajuns pe continentul
american au fost vikingii Aventura cunoașterii

(AMII-uri interactive):
(în jurul anului 1000), cu
câteva secole înaintea CRISTOFOR COLUMB (1451-1506)
lui Columb. Navigator, explorator și negustor genovez,
De ce crezi că, în aceste Cristofor Columb și-a început devreme ucenicia

exerciții
 de alegere multiplă, condiții, cel care a pe mare. Pasionat de geografie și atras de
rămas în istorie drept câștigurile fabuloase care puteau fi obținute
descoperitorul Americii din comerțul cu Orientul, el era interesat, ca

de tip adevărat sau fals, de

este Columb? mulți dintre contemporanii săi, să găsească o
cale de a ajunge în Asia, pe apă. Portughezii au
ales să navigheze spre est, ocolind continentul

asociere, de completare etc.

Amerigo Vespucci
(c. 1454-1512)
Comerciantul aristocrat din
Florența, Amerigo Vespucci,
devine interesat de călătoriile
lui Columb și pornește în
propriile sale expediții spre
țărmurile descoperite de acesta.
Cristofor Columb
african; Columb, în schimb, și-a propus să
(portret realizat postum de către
Sebastiano del Piombo, 1519) ajungă în India navigând spre vest, peste
Oceanul Atlantic. Acest plan se baza pe
propriile sale calcule (în care subestimase cu mult distanțele) și pe teoriile
unui astronom și cartograf florentin numit Paolo Toscanelli.
După ce, timp de mai mulți ani, Columb a încercat în van să obțină sprijinul
monarhiilor europene, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia (regele și regina
Spaniei) au acceptat să-i finanțeze expediția. Astfel, în august 1492 Columb a
plecat din portul Palos de la Frontera cu trei nave: o caracă, Santa Maria, pe care
o comanda el însuși, și două caravele mai mici, Pinta și Niña, pornind spre vest,
peste Atlantic. După mai puțin de trei luni, Columb a ajuns în arhipelagul Bahamas,
debarcând pe o insulă pe care a numit-o San Salvador. În cadrul aceleiași
expediții, el a mai explorat Cuba și Hispaniola (Haiti), unde a întemeiat o colonie.
În tot acest timp, Columb a fost convins că a ajuns în India, astfel că pe toți
indigenii i-a numit indieni. Mai târziu, exploratorul Amerigo Vespucci va înțelege
din expedițiile sale (1499-1504) că, de fapt, Columb descoperise un nou continent
– ce ajunge, de altfel, să-i poarte numele: America. Până în 1504, Columb a mai
efectuat încă trei călătorii peste Atlantic, explorând Antilele Mici, Trinidad, coasta
nordică a Americii de Sud și coasta estică a Americii Centrale.

DICȚIONAR
caracă – navă de mari
dimensiuni, cu catargul
principal foarte înalt,
folosită până la sfârșitul sec.
al XVI-lea pentru transportul
de mărfuri grele
Cele patru călătorii ale lui Cristofor Columb peste Atlantic

18

7
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DIGITAL

Cum se folosește manualul digital?

1. Meniul superior

Mărire/micșorare – se mărește sau se micșorează fereastra, pentru o vizualizare adecvată a


elementelor de interes.

Căutare – pot fi efectuate căutări în manualul digital după cuvinte-cheie.

Cuprins – deschide cuprinsul manualului digital.



Înapoi la prima pagină – se revine la prima pagină a manualului digital.



Pagina anterioară – se accesează pagina anterioară paginii curente.



Pagina următoare – se accesează pagina următoare paginii curente.

Salt la ultima pagină – se accesează ultima pagină a manualului digital.



Adnotări – deschide o galerie de instrumente, cu funcții diferite, ce permit operații în timp real:

sublinieri, adnotări, încercuiri, demarcări, mascări, evidențieri etc.

Tipărește pagini din manualul digital.



Indicații – se accesează ecranul cu indicații.

2. Ajutor în utilizarea exercițiilor interactive (AMII-urilor interactive):

Deschide exercițiul interactiv dând click pe . Pentru exercițiile de completare, utilizează mouse-ul pentru a poziționa
cursorul pe spațiul în care dorești să completezi. Pentru exercițiile de alegere, urmărește cerința, apoi utilizează mouse-ul și
apasă pe varianta de răspuns pe care o consideri corectă. Apasă butonul Verifică pentru a vedea dacă ai ales corect. Pentru
toate tipurile de exerciții apare în cazul răspunsului corect și în cazul răspunsului greșit. Pentru a relua rezolvarea
exercițiului, apasă butonul Mai încearcă.
3. Ajutor în utilizarea elementelor video (AMII-urilor animate):

Apasă butonul pentru a deschide videoclipul. Butonul Play (Vizualizare) este localizat pe bara de jos a ferestrei,
alături de Volum și de opțiunea Afișare completă pe ecran. Pentru a opri temporar videoclipul, apasă butonul Pauză, de pe
bara de jos a ferestrei. Pentru a închide videoclipul, apasă butonul din colțul din dreapta sus al ferestrei.
4. Ajutor în utilizarea elementelor grafice (AMII-urilor statice):
Apasă butonul . Imaginea se va deschide într-o fereastră nouă. Apasă butonul din colțul din dreapta sus, pentru
a închide imaginea.

8
Recapitulare
și evaluare inițială
9
RECAPITULARE INIȚIALĂ
Bine ai revenit în lumea fascinantă a Istoriei! Anul trecut ai aflat despre apariția primilor strămoși ai omului și
despre evoluția societății umane până în Evul Mediu.
Reamintește-ți ceea ce ai învățat, rezolvând câteva exerciții și aplicații recapitulative.

I. Știu să localizez în timp și în spațiu civilizații, evenimente și procese istorice

1. Privește cu atenție cele două hărți și rezolvă cerințele:
a. Identifică trei civilizații studiate în clasa a V‑a.
Exemplu: Civilizația romană (harta Imperiului Roman)
b. Menționează patru mari orașe ale antichității și spune cărei civilizații îi aparțin.

Civilizații antice din Orientul Mijlociu

Imperiul Roman

2. Numește un eveniment important pentru fiecare dintre epocile studiate în clasa a V-a: Preistorie, Antichitate,
Evul Mediu.
3. Descrie în ce a constat procesul de romanizare a Daciei.

10
 RECAPITULARE INIȚIALĂ
II. Știu să utilizez limbajul de specialitate
a. Completează spațiile libere cu informația corespunzătoare:
Grecii aveau o religie politeistă , considerând că zeii sunt responsabili pentru crearea lumii și pentru toate fenomenele
pe care ei nu și le puteau explica. Trăind pe Muntele , divinitățile grecilor se asemănau sub multe
aspecte, dar erau . În fruntea lor se afla , zeul cerului, care împărțea puterea cu frații săi:
(zeul mării) și (zeul infernului). Foarte importanți erau și – copii zămisliți de zei
cu pământenii.

Olimp nemuritori Poseidon eroi politeistă

Zeus oamenilor semizeii Hades

b. Stabilește, pe baza sursei date și a cunoștințelor tale despre mitologia romană, o asemănare și o deosebire între
credința religioasă a grecilor și cea a romanilor.

III. Pot să valorific sursele și experiența istorică, precum și diversitatea socio‑culturală

Realizează o prezentare de 150-200 de cuvinte despre rolul lui Carol cel Mare în viața politică și culturală a Europei,
valorificând informația din textul de mai jos:
Anul 800 a amplificat în Europa Occidentală dimensiunile
regalității odată cu restaurarea Imperiului. Magistratura
imperială era tot o instituție divină, care se situa ceva mai sus
în ierarhia puterilor, la un nivel intermediar între regii de pe
pământ și forțele cerești. În fața lui Carol cel Mare s‑a prosternat
un papă. Lângă mormântul Sfântului Petru i s‑a adresat numele
de Augustus. Ca un alt Constantin sau ca un alt David, împăratul
Occidentului avea, de acum încolo, misiunea de a conduce singur
întreaga lume creștină latină spre izbăvire.
Georges Duby, Arta și societatea

IV. Știu să folosesc autonom și responsabil instrumentele

necesare educației permanente
1. Mergi în vizită la cel mai apropiat muzeu de istorie sau accesează
turul virtual al unui muzeu din Europa. Caută exponate și informații
legate de fapte istorice studiate în clasa a V-a. Compune un text
de 200-300 de cuvinte în care să relatezi cum s-a desfășurat
vizita și să menționezi două lucruri noi pe care le-ai aflat cu
această ocazie.
2. Realizează, lucrând în echipă cu colegii tăi, o prezentare în
format digital despre viața cotidiană în Evul Mediu. Menționează
aspecte caracteristice ale vieții de familie, alimentația, sărbătorile,
educația și credințele din acea perioadă. Grupurile de proiect vor
include maximum 5 membri și își vor prezenta în fața clasei
descoperirile. Analizează proiectele prin comparație. Ce
observi?

Carol cel Mare (Charlemagne) – rege al francilor

începând din 768, anexează în 774 Regatul Longobard
și adaugă mai apoi titlul de împărat roman (800 - 814)
11
EVALUARE INIȚIALĂ
Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.

I. Enumeră, în ordine cronologică, epocile istorice. 8 p.

Exemplu: 1. Preistorie, 2. ...

II. Se dă următoarea listă de ani: 753 î.H., 27 î.H., 284, 800, 1453.
Stabilește secolul, era și epoca istorică pentru fiecare dintre datele menționate mai sus. 12 p.
Exemplu: 753 î.H. – secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, Epoca Antică.

III. Privește cu atenție imaginile de mai jos:

1. Stabilește, pentru fiecare dintre ele, tipul de izvor istoric pe care îl reprezintă. 5 p.
Exemplu: harta - izvor istoric scris
2. Completează spațiile libere după modelul dat, astfel încât să fie corecte din punct de vedere istoric: 10 p.
a. Documentele scrise pot conține o varietate de semne grafice, schițe și desene .
b. Monedele sunt o invenție .
c. Inscripțiile puteau fi întâlnite .

IV. Citește cu atenție textul și răspunde la cerințele de mai jos. 20 p.

În Epoca Neoliticului, triburile nord africane de vânători nomazi au migrat populând Delta și, progresiv, valea Nilului,
regiuni care le ofereau posibilități optime pentru o viață agricolă (...). Teritoriul Egiptului a fost (...) organizat în două
mari state. Unificatorul acestor state (...) a fost regele din Egiptul de Jos, Menes. În cursul unei lungi domnii, de 60 de
ani, se pare, Menes a pus să se sape primele mari canale de irigație și, la granițele dintre cele două state a construit
Memfis. A condus cu succes o expediție contra Libiei, a dat regatului său un corp de legi și a construit mai multe temple.
Ovidiu Drâmba, Istoria culturii și civilizației (adaptare)
a. Transcrie, din sursă, cauza migrației triburilor de vânători nomazi pe valea Nilului.
b. Precizează, pe baza sursei, evoluția modului de organizare a Egiptului antic.
c. Identifică, pe baza sursei, două realizări din timpul domniei lui Menes.
d. Numește două civilizații ale Orientului Antic și precizează o asemănare, respectiv, o deosebire, între acestea.

V. Asociază personalitatea cu epoca istorică și cu spațiul geografic căruia îi aparține. 8 p.

Exemplu: Augustus – Roma - Antichitate
Augustus Imperiul Roman de Răsărit
Antichitate
Burebista Roma
Constantin cel Mare Țara Românească
Evul Mediu
Pericle Atena
Mircea cel Bătrân Dacia

VI. Alcătuiește un text de 150-200 de cuvinte despre Grecia antică, în care să precizezi trei caracteristici definitorii
ale acesteia. Menționează forme de organizare politică și elemente de civilizație și cultură. 27 p.
Exemplu: Formată în bazinul mediteraneean, civilizația greacă a fost prima cultură importantă a antichității
europene. ...

12
 U1
Călători și călătorii M
 arile descoperiri ale europenilor (II) •
Exploratori faimoși
Europa și Lumea Nouă M
 arile descoperiri ale europenilor (III) •
Consecințe asupra vieții oamenilor
C
 ălătoriile și percepția spațiului în Studiu de caz: Lumea Nouă – cunoaștere, misionarism și
Evul Mediu – mijloace de transport exploatare
M
 arile descoperiri ale europenilor (I) • Recapitulare
Drumuri și teritorii Evaluare

13
UNITATEA 1
DESCOPERĂ!
Adu-ți aminte de cele
învățate anul trecut.
Care erau cei mai
faimoși navigatori al
Antichității? Ce tip de
ambarcațiuni și de
instrumente de navigare
foloseau ei?
Marco Polo (1254‑1324)
Negustor venețian care a
întreprins o lungă călătorie în
Asia, ajungând în 1275 în China,
unde este primit la curtea
împăratului Kubilai. Se întoarce
după 20 de ani la Veneția și
scrie Cartea minunilor lumii, în
care își povestește experiențele
din Asia Mică, Centrală și de
Sud‑Est.
DICȚIONAR
astrolab – instrument folosit
pentru măsurarea poziției
aștrilor și a înălțimii lor
deasupra orizontului
caravelă – corabie cu pânze
și trei‑patru catarge, folosită
de portughezi și spanioli
pentru călătorii de lungă
durată, între sec. XV‑XVII
portulan – hartă de navigație
folosită în Evul Mediu
14
Călătoriile și percepția spațiului în Evul Mediu –
mijloace de transport
Aventura cunoașterii
Anticii puneau mare preț pe călătorii – fie că era vorba
de expediții de cucerire sau de căutare a unor noi piețe
de desfacere pentru produsele locale. O rețea
remarcabilă de drumuri romane și sisteme
de transport bine puse la punct le
permiteau călătorilor să se deplaseze,
pe uscat și pe mare, oriunde în lumea
cunoscută: Europa, o parte semnificativă
din Asia și nordul Africii. Odată cu
disoluția Imperiului Roman, toate
acestea au luat sfârșit. În urma
atacurilor constante ale triburilor
germanice, a declinului economic și
tehnologic, drumurile s‑au degradat, arta Replică a unei caravele din sec. al XV-lea
navigației a decăzut, orașele au fost reduse la
ruine – și odată cu ele au căzut în uitare și cunoștințele acumulate de antici.
Percepția spațiului în Evul Mediu. Deși vechii greci descoperiseră deja că Pământul
este rotund, oamenii din Evul Mediu au fost, dimpotrivă, multă vreme convinși că e plat.
Dincolo de lumea cunoscută – credeau ei – exista un tărâm fantastic, cu fiare necunoscute
și ape întunecate, clocotitoare, iar corăbiile ajunse la marginea lumii, fie piereau cuprinse
de flăcări, fie cădeau, pur și simplu, în gol. De altfel, omul medieval era mai degrabă
sedentar. Teama de răufăcători și de animale sălbatice, starea precară a drumurilor și
lipsa instrumentelor de orientare îl făceau să se încumete rar la drumuri lungi.
Interesul europenilor pentru călătorii și explorări a crescut treptat, sub influența mai
multor factori: progresul tehnologic, intensificarea relațiilor comerciale cu Orientul
(europenii erau mari amatori de mirodenii și de mărfuri de lux exotice, precum mătase,
parfumuri și fildeș), consolidarea monarhiilor creștine (dispuse să finanțeze expediții
pentru găsirea unor noi surse de bogății) și, nu în ultimul rând, dorința exploratorilor de
a descoperi lumi necunoscute.
Mijloace de transport și instrumente de orientare în spațiu. În sec. al XV‑lea,
portughezii au construit un nou tip de corabie, numită caravelă,
potrivită pentru călătoriile lungi pe ocean. Pe uscat, transportul
depindea de forța animală. În Orient, erau organizate caravane –
convoaie de călători și negustori care transportau prin deșert
mărfuri încărcate pe animale de povară (în general cămile). În
călătoriile lor, navigatorii se serveau de busolă (invenție
chinezească antică), astrolab (apărut la vechii greci și
dezvoltat apoi de arabi) și de portulane.
Astrolab din Franța sec. al
XV-lea (Harvard Science Center)
©Sage Rose
 UNITATEA 1
Explorează și aplică
I. Citește și alege răspunsul corect.
1. Medievalii cunoșteau ... .
a. Europa, Asia, Australia b. Europa, Asia, nordul Africii c. Europa, Asia, America de Sud
2. Caravela a fost folosită pentru prima dată de ... .
a. spanioli b. venețieni c. portughezi
3. Drumul Mătăsii lega ... .
Ibn Battuta (1304‑1369)
a. Europa de Africa b. Europa de Asia c. Europa de America
Important explorator, cartograf
4. În China, Marco Polo a fost primit la curtea împăratului ... . și scriitor arab care, timp de 30
de ani, a călătorit în Africa,
a. Kubilai b. Ibn Battuta c. Lao Tzu Europa, și în mare parte din Asia.

II. Citește și rezolvă cerințele.

În sec. al XV‑lea, mirodeniile erau scumpe. Pe atunci, evident, nu existau frigidere și,
pentru a scăpa de mirosul de carne veche, erau folosite mirodenii. Piperul era atât de
scump, încât uneori servea drept monedă de schimb.
Descoperă Lumea vol. 5, Exploratori și neguțători
1. Numește, din sursă, unul dintre motivele pentru care medievalii foloseau mirodenii.
2. Explică, pe baza textului, de ce piperul era întrebuințat și ca monedă de schimb.
3. E numeră alte mărfuri, în afară de mirodenii, pe care medievalii le aduceau din Orient.
CAPSULA TIMPULUI
Micul cercetător ‒ proiect Drumul Mătăsii era o rețea
de rute comerciale care
Ce vei face: fișa călătorului medieval Ibn Battuta. legau Europa (bazinul
De ce vei face: Vei descoperi cel mai important călător medieval, ale cărui hărți au fost Mării Mediterane) de Asia;
multă vreme folosite în Europa și în lumea islamică. numele provine de la cea
mai importantă marfă
Cum vei face: Elevii clasei se organizează în grupuri de 2-3 membri. Fiecare elev alege transportată pe această
subiectul/subiectele de care se va ocupa în cadrul grupului de proiect, astfel încât să fie cale – mătasea (pe atunci
acoperite următoarele puncte: produsă doar în China).
Caravanele înfruntau tot
• contextul istoric al călătoriilor lui Ibn Battuta;
felul de pericole, de la
• cronologia, itinerariul și descrierea primei călătorii; răufăcători până la animale
• cronologia, itinerariul și descrierea celei de-a doua călătorii; sălbatice și o natură
neprielnică, iar asemenea
• contribuția la cunoștințele geografice ale vremii.
expediții puteau dura,
Subîndrumareaprofesorului,documentează-tepeinternetșidindiversepublicații(articole, dus‑întors, chiar și doi ani.
enciclopedii etc.), caută hărți și ilustrații relevante. Asamblează împreună cu colegii de grup Drumul Mătăsii a fost
lucrarea finală. Timp de lucru: o săptămână. folosit fără întrerupere din
Antichitate până în secolul
Cum vei ști dacă ai reușit: Fiecare membru al grupului prezintă în clasă partea sa de
al XV‑lea.
proiect. La finalul prezentării, profesorul și colegii vor pune întrebări și vor spune ce le-a plăcut
și ce recomandări au. Adaugă proiectul la portofoliul tău.
! Notă: P entru detalii despre pașii de parcurs, vezi și Metode și instrumente de lucru, p. 111!

15
UNITATEA 1
DESCOPERĂ!
În numele Domnului,
Amin.
În anul 1497, regele
Manuel (...) a trimis
patru corăbii să
exploreze mările și să
caute mirodenii.
(Ernest George
Ravenstein, Jurnalul
primei călătorii a lui
Vasco Da Gama,
1497-1499)
1. Care era scopul
expediției inițiate de
Manuel I?
2. Pe ce căi obținuseră
europenii mirodenii
până în acel moment?
Vasco da Gama
(cca. 1460/1469–1524)
DICȚIONAR
a cartografia – a întocmi
hărți
Lumea Nouă – denumire
convențională folosită,
începând cu sec. al XVI‑lea,
pentru a desemna în
special America (de Nord,
Centrală și de Sud), dar
care se aplică și Oceaniei.
Prin contrast, Lumea Veche
este reprezentată de
Europa, Asia și Africa.
pavilion – stindard, drapel
16
Marile descoperiri ale europenilor (I) ■ Drumuri
și teritorii
Aventura cunoașterii
În sec. al XV‑lea, europenii inițiază o acțiune susținută de explorare a unor noi rute
maritime și teritorii. Cauzele sunt multiple, însă primează rațiunile economice. Creșterea
populației, mai ales în mediul urban, însemna sporirea cererii de mărfuri de lux din
Orient – numai că rutele folosite până atunci deveniseră nesatisfăcătoare, iar negustorii
voiau mai cu seamă să evite teritoriile stăpânite de musulmani (în urma căderii
Constantinopolului, din 1453). Pe de altă parte, monarhiile europene, adesea angrenate
în conflicte armate, fie interne, fie cu statele învecinate, aveau nevoie de noi surse de
bogății, astfel că încurajau activ asemenea expediții. În sfârșit, Biserica vedea în noile
descoperiri geografice o ocazie de răspândire a religiei creștine.
Portugalia, avantajată de ieșirea la Oceanul Atlantic, e prima care pornește în explorare,
intenționând să găsească o rută spre India (Asia) prin ocolirea continentului african. Pe
caravelele lor rapide și rezistente, marinarii portughezi au întreprins mai multe expediții, iar
în 1488 Bartolomeu Dias a atins Capul Bunei Speranțe, pe coasta de sud a Africii. În anii
1497-1498, Vasco da Gama a navigat încă și mai departe, a ocolit Africa și a debarcat în India,
la Calicut.
Călătoria lui Vasco da Gama
Europenii și Lumea Nouă. Navigând în slujba Spaniei, italianul Cristofor Columb a
încercat să ajungă în India navigând spre vest, pe Oceanul Atlantic. În 1492, el a descoperit un
nou continent (deși Columb credea că e vorba de India) – numit mai târziu America. În 1497, o
expediție englezească condusă de John Cabot (și el, de fapt, italian) a explorat țărmul Americii
de Nord, iar în 1500, portughezul Pedro Álvares Cabral a ajuns în America de Sud, în Brazilia.
În 1534 francezul Jacques Cartier a cartografiat o parte din teritoriul Canadei de azi.
Prima călătorie în jurul lumii (1519‑1522) a fost condusă de portughezul Fernando
Magellan (sub pavilion spaniol).
 UNITATEA 1
Explorează și aplică
I. Citește și rezolvă cerințele.
Îndrăzneala care l-a determinat pe Columb să pornească hotărât spre apus, pe
Bartolomeu Dias și pe Vasco da Gama spre sud, pe Cabot spre nord, spre Labrador, își are,
în primul rând, izvorul în voința deplin conștientă de țelul ei: de a descoperi în cele din
urmă, pentru lumea occidentală, o cale maritimă spre India, o cale liberă, fără piedici,
fără vămi și să se înfrângă astfel (...) dominația Islamului. Regii și sfetnicii lor (...)
niciodată n‑ar fi riscat banii necesari (...) dacă nu aveau perspectiva că, de pe urma
acestor expediții, ei își vor scoate de o mie de ori dobânzile capitalurilor investite. Pedro Álvares Cabral
(c. 1467/1468 – c. 1520)
traducere după Stefan Zweig, Magellan
1. P
 recizează, din sursă, două cauze ale expedițiilor întreprinse de europeni în sec. XV‑XVI.
2. Numește, pe baza textului, două avantaje ale descoperirii unei căi maritime spre
India.
II. R
 ealizează, în caiet, o axă cronologică a expedițiilor europene în Lumea Nouă.
Precizează: anul, numele conducătorului expediției, teritoriul descoperit.
III. C
 itește informațiile alăturate, din secțiunea Capsula Timpului. Apoi studiază harta și
răspunde la cerințe.

Prima pagina a Tratatului

de la Tordesillas, 1494

CAPSULA TIMPULUI
Noile descoperiri
geografice au dus la
apariția unui conflict între
Spania și Portugalia, căci
fiecare dorea pentru sine
1. Numește tratatul conform căruia a fost făcută această împărțire. cât mai multe teritorii. În
2. Menționează, localizând pe hartă, câte două posesiuni ale Spaniei și două ale Portugaliei. 1494, ele au încheiat
3. Arată, pe hartă, călătoria lui Vasco da Gama spre India. Tratatul de la Tordesillas,
4. Numește doi exploratori portughezi și identifică pe hartă descoperirile acestora. prin care se stabilea ce
teritorii reveneau fiecăreia
5. Documentează-te individual și precizează care a fost reacția celorlalte puteri
și linia de demarcație
europene față de tratatul de la Tordesillas. Cum explici acest lucru?
dintre ele. Această linie
imaginară era un meridian
Micul cercetător – portofoliu situat la aprox. 2000 km
vest de Insulele Capului
Știai că și un englez, Francis Drake, a navigat în jurul lumii la sfârșitul sec. al XVI‑lea? Verde (în Oceanul Atlantic).
Documentează‑te și scrie, pentru revista școlii, un scurt articol despre călătoria sa (300‑350 Toate pământurile
cuvinte). Poți folosi și hărți sau imagini. Adaugă articolul la portofoliul tău. nou‑descoperite la est de
linie reveneau Portugaliei;
! Notă: N u uita să verifici pașii de parcurs în Metode și instrumente de lucru, pag. 111! cele de la vest – Spaniei.

17
UNITATEA 1
DESCOPERĂ!
Primii europeni care au
ajuns pe continentul
american au fost vikingii
(în jurul anului 1000), cu
câteva secole înaintea
lui Columb.
De ce crezi că, în aceste
condiții, cel care a
rămas în istorie drept
descoperitorul Americii
este Columb?
Amerigo Vespucci
(c. 1454-1512)
Comerciantul aristocrat din
Florența, Amerigo Vespucci,
devine interesat de călătoriile
lui Columb și pornește în
propriile sale expediții spre
țărmurile descoperite de acesta.
DICȚIONAR
caracă – navă de mari
dimensiuni, cu catargul
principal foarte înalt,
folosită până la sfârșitul sec.
al XVI-lea pentru transportul
de mărfuri grele
18
Marile descoperiri ale europenilor (II) ■
Exploratori faimoși
Aventura cunoașterii
CRISTOFOR COLUMB (1451-1506)
Navigator, explorator și negustor genovez,
Cristofor Columb și-a început devreme ucenicia
pe mare. Pasionat de geografie și atras de
câștigurile fabuloase care puteau fi obținute
din comerțul cu Orientul, el era interesat, ca
mulți dintre contemporanii săi, să găsească o
cale de a ajunge în Asia, pe apă. Portughezii au
ales să navigheze spre est, ocolind continentul
Cristofor Columb
african; Columb, în schimb, și-a propus să
(portret realizat postum de către
Sebastiano del Piombo, 1519) ajungă în India navigând spre vest, peste
Oceanul Atlantic. Acest plan se baza pe
propriile sale calcule (în care subestimase cu mult distanțele) și pe teoriile
unui astronom și cartograf florentin numit Paolo Toscanelli.
După ce, timp de mai mulți ani, Columb a încercat în van să obțină sprijinul
monarhiilor europene, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia (regele și regina
Spaniei) au acceptat să-i finanțeze expediția. Astfel, în august 1492 Columb a
plecat din portul Palos de la Frontera cu trei nave: o caracă, Santa Maria, pe care
o comanda el însuși, și două caravele mai mici, Pinta și Niña, pornind spre vest,
peste Atlantic. După mai puțin de trei luni, Columb a ajuns în arhipelagul Bahamas,
debarcând pe o insulă pe care a numit-o San Salvador. În cadrul aceleiași
expediții, el a mai explorat Cuba și Hispaniola (Haiti), unde a întemeiat o colonie.
În tot acest timp, Columb a fost convins că a ajuns în India, astfel că pe toți
indigenii i-a numit indieni. Mai târziu, exploratorul Amerigo Vespucci va
înțelege din expedițiile sale (1497-1504) că, de fapt, Columb descoperise un
nou continent – ce ajunge, de altfel, să-i poarte numele: America. Până în 1504,
Columb a mai efectuat încă trei călătorii peste Atlantic, explorând Antilele Mici,
Trinidad, coasta nordică a Americii de Sud și coasta estică a Americii Centrale.
Cele patru călătorii ale lui Cristofor Columb peste Atlantic
 UNITATEA 1
FERNANDO MAGELLAN (1480-1521)
Navigator și explorator portughez, Fernando Magellan și-a
început cariera de marinar și soldat în slujba Portugaliei,
participând la numeroase expediții și ajungând chiar până în
Asia de Sud-Est. Căzut însă în dizgrația regelui Manuel I, a ales
să navigheze sub pavilion spaniol în numele lui Carol I (viitorul
împărat Carol Quintul). Magellan era convins că putea ajunge
la Insulele Moluce, din Indonezia de azi (supranumite Insulele
Mirodeniilor), navigând spre vest. Spaniolii au fost de acord Nava lui Magellan, Victoria
detaliu dintr-o hartă realizată
Fernando Magellan să finanțeze această expediție, astfel că în toamna lui 1519, de cartograful Abraham Ortelius
(portret realizat în sec. al XVI-lea,
având sub comanda lui cinci carace și mai puțin de 300 de în 1589
pictor anonim)
oameni, Magellan a pornit peste Atlantic.
În decembrie 1519 a atins coasta Braziliei, iar în martie 1520 a poposit în Patagonia
(Argentina de azi). În octombrie 1520, după ce pierduse două dintre cele cinci carace,
Magellan a descoperit strâmtoarea care îi va purta numele, reușind să își continue drumul
spre vest, în apele calme ale Oceanului Pacific.
După o călătorie dificilă, marcată de lipsa proviziilor și a apei potabile, Magellan a ajuns
în Insulele Filipine. A fost ucis de o săgeată otrăvită în aprilie 1521 de oamenii lui Lapulapu,
regele micii insule Mactan, care a refuzat să se supună spaniolilor.
În Spania s-a întors o singură corabie, Victoria, în 1522, sub comanda lui Juan Sebastián
Elcano și având la bord doar 18 oameni. Aceasta a fost prima navă din istorie care a realizat
o circumnavigație completă a Pământului.

Explorează și aplică - portofoliu

1. Informațiile pe care le avem despre expediția lui Magellan provin din jurnalul
italianului Antonio Pigafetta, care l-a însoțit pe acesta în călătoria spre vest și a fost unul
dintre cei 18 supraviețuitori de pe Victoria. Sub îndrumarea profesorului, documentează-te
(la bibliotecă sau pe internet) și scrie o pagină de jurnal din perspectiva lui Magellan.
Descrie corabia, instrumentele de navigație folosite, îndeletnicirile marinarilor, hrana de la
bord, precum și relația dintre Magellan și căpitanii celorlalte carace.
2. Caută informații despre cele patru expediții ale lui Cristofor Columb peste Oceanul
Juan Sebastián Elcano
Atlantic (la bibliotecă sau pe internet) și scrie un text de 150-200 de cuvinte despre (portret din sec. al XIX-lea)
călătoria care ți se pare cea mai importantă, argumentându-ți alegerea. Inițial înrolat ca ofițer în
expediția lui Magellan, Elcano a
luat parte la răscoala înăbușită
în portul San Julián. Cruțat de la
moarte, Elcano a fost ales în
1521, la ceva timp după ce
Magellan a fost ucis, comandant
al singurei nave care a reușit să
încheie expediția.

Ruta expediției începute sub comanda lui Magellan și finalizată de Elcano

19
UNITATEA 1
DESCOPERĂ! Marile descoperiri ale europenilor (III) ■
1. Privește ilustrația de
mai jos: cum sunt
Consecințe asupra vieții oamenilor
echipați războinicii Aventura cunoașterii
azteci?
Semnarea Tratatului de la Tordesillas (1494) a marcat apariția primelor imperii coloniale:
2. Amintește-ți ce arme
cel spaniol și cel portughez. Treptat, și alte state europene (englez, francez, olandez) au pus
foloseau europenii în
bazele unor asemenea imperii și, odată cu descoperirea Australiei, Noii Zeelande și a unor
Evul Mediu. Cum erau
insule din Oceanul Pacific (în sec. al XVII‑lea), Europa și‑a extins dominația asupra lumii
față de cele ale
întregi.
aztecilor?
Imperiile coloniale și civilizațiile precolumbiene. După revendicarea teritoriilor din
Lumea Nouă, europenii și‑au propus să controleze în totalitate locuitorii și resursele
nou‑createlor colonii. În America, acest lucru a însemnat supunerea civilizațiilor
precolumbiene (printre care mayașii, incașii și aztecii), prin acțiuni menite să submineze
orice rezistență în fața stăpânirii spaniole, respectiv portugheze. În partea controlată de
spanioli, cei însărcinați cu impunerea administrației coloniale au fost conchistadorii. Deși
aceștia dispuneau doar de câteva sute de soldați, posedau, în schimb, arme de foc. Atunci
când au apărut călare, îmbrăcați în armuri strălucitoare, indigenii (care nu mai văzuseră cai
până atunci) i-au luat drept ființe supranaturale. Astfel a reușit Hernán Cortés, în 1519, să îi
cucerească pe aztecii conduși de Montezuma (o populație de peste 20 de milioane, estimează
Războinici azteci istoricii, care trăia pe teritoriul Mexicului de azi). La rândul său, în 1532, Francisco Pizarro i‑a
(în Codex Mendoza) cucerit pe incași (de pe teritoriul de azi al Peru‑ului), învingându‑l pe împăratul lor,
creat în sec. al XVI-lea pentru a
oferi regelui Spaniei informații
Atahualpa. Cucerirea armată a fost urmată de o acțiune susținută de convertire a indigenilor
despre populațiile cucerite la creștinism.
Imperiul colonial portughez era condus de un vicerege și apărat de o flotă puternică.
Portughezii au înființat baze maritime strategice, forturi militare și puncte comerciale de
schimb pe ţărmurile Africii, coasta vestică a Indiei, Peninsula Malacca, Indonezia şi China. În
America de Sud, au luat în stăpânire teritoriul actualei Brazilii.
Imperiul colonial spaniol era împărţit în viceregate și cuprindea mai ales teritorii din
America – din actualul Mexic, până în America Centrală şi de Sud. Impunerea dominației
DICȚIONAR spaniole a distrus civilizaţiile aztecă şi incaşă, nimicind rezistența populaţiilor băştinaşe.
amerindieni – populații
indigene ale Americii Ruinele orașului incaș
civilizație precolumbiană Machu Picchu (Peru)
– civilizație care a existat în
America înainte de
descoperirea acesteia de
către Cristofor Columb
conchistador – aventurier
spaniol din sec. XV‑XVI care
avea ca scop să cucerească
teritorii în America
imperiu colonial – teritorii
(colonii) aflate în
stăpânirea unui stat
european (stat‑metropolă)
indigen – autohton,
băștinaș

20
 UNITATEA 1
Consecințe. Descoperirea Lumii Noi a avut efecte semnificative asupra europenilor. Urmând CAPSULA TIMPULUI
exemplul portughez și spaniol, și alte puteri europene au început să fie interesate de stabilirea
Schimbul columbian (numit
unor colonii. S‑a intensificat transportul de mărfuri pe Oceanul Atlantic, în detrimentul celui așa după Cristofor Columb)
de pe Marea Mediterană (înfloritor în Antichitate și o bună parte din Evul Mediu). S‑a dezvoltat – sau Marele schimb – se
economia (datorită aurului și argintului adus din colonii) și au început să fie cultivate plante referă la schimbul de bunuri
noi, de peste ocean – cartoful, porumbul, roșiile. În sfârșit, marile descoperiri geografice și (inclusiv plante și animale)
contactul cu alte civilizații au îmbogățit cunoștințele științifice ale europenilor. și idei care a avut loc între
Lumea Veche (Europa, Africa
Explorează și aplică și Asia) și continentul
american, după
I. Citește și completează. descoperirea acestuia.
Astfel, în America au ajuns
1. Primele imperii coloniale care s-au dezvoltat în Evul Mediu au fost cel ... și cel spaniol. grâul, orezul, mărul,
2. Montezuma era conducătorul ..., cuceriți de Hernán Cortés în 1519. banana, citricele, cafeaua –
3. Împăratul incașilor se numea ... . dar și calul, oaia, iepurele,
4. Descoperirea unor noi teritorii a dus la dezvoltarea comerțului pe Oceanul ... . porcul; în schimb, în Lumea
Veche au ajuns porumbul,
II. Precizează două consecințe pozitive și două negative ale marilor descoperiri roșia, cartoful, tutunul, dar
geografice. și curcanul și alpaca. Au
existat însă și consecințe
Micul cercetător – proiect nefaste ale schimbului – de
exemplu, bolile infecțioase
Pornind de la sursele de mai jos, documentează-te și realizează o cronologie a cuceririi aduse de europeni, care au
Imperiului Aztec de către spanioli. Adaugă proiectul la portofoliul tău. sfârșit prin a ucide un
număr covârșitor de
amerindieni.

Cortés îl întâlnește pe Montezuma Masacrul de la Cholula Montezuma zărește o cometă,

(Lienzo de Tlaxcala, sec. al XVI‑lea) (Lienzo de Tlaxcala, sec. al XVI‑lea) semn al înfrângerii iminente
(din manuscrisul lui Diego Durán,
sec. al XVI‑lea)

ȘTIAI CĂ...
Incașii nu foloseau roata?
Conceptul se pare că nu le
era necunoscut, însă
relieful muntos și lipsa
animalelor de povară (nu
aveau cai, măgari sau
cămile) făcea ca această
invenție să nu le fie de
trebuință.

21
UNITATEA 1 Studiu de caz

Lumea Nouă – cunoaștere, misionarism și exploatare

Aventura cunoașterii
I. CIVILIZAȚII PRECOLUMBIENE: AZTECII, MAYAȘII,
INCAȘII
Descinzând în Lumea Nouă, europenii au făcut mai mult
decât să exploreze teritorii necunoscute – ei au interacționat
cu popoare și culturi noi. Raportul de forțe era însă inegal,
căci amerindienii, chiar dacă numeroși, erau în clar
dezavantaj în fața colonizatorilor. Civilizațiile create de ei,
deși remarcabile, nu trecuseră, ca dezvoltare, de nivelul
Preistoriei. Europenii erau echipați cu săbii de oțel, armuri,
archebuze* și tunuri. Printre populațiile amerindiene pe
care aceștia le‑au supus – și, în scurtă vreme, distrus – se
aflau și aztecii, mayașii, incașii.

Pagini din cărți mayașe (Codexul de la Madrid)

Mayașii ocupau peninsula Yucatan (și câteva teritorii

Quetzalcoatl – zeitate aztecă a Tezcatlipoca – zeitate aztecă a magiei
vântului și a înțelepciunii întunecate, stăpânul cerului nopții
Aztecii, popor războinic, au creat un imperiu cu
capitala la Tenochtitlan (pe ale cărui ruine a fost
construit Mexico City, capitala Mexicului). Aztecii
erau politeiști și practicau sacrificiul uman. Ei
trăiau într‑o societate ierarhizată – nobili,
oameni de rând (negustori, meșteșugari,
țărani) și sclavi – și aveau cunoștințe
avansate de astronomie, matematică
și arhitectură.
învecinate). Erau organizați în orașe‑stat înconjurate de sate
și terenuri agricole, conduse de regi, cărora supușii lor le
atribuiau o origine divină. Mayașii aveau un sistem de
scriere foarte elaborat și aveau cunoștințe extraordinare de
astronomie – înregistrau mișcările planetelor, eclipsele,
ciclurile solare și lunare. Orașele lor (printre care Tikal,
Palenque și Chichén Itzá) sunt cunoscute mai ales pentru
grandioasele piramide în trepte.
Incașii au pus bazele celui mai întins imperiu
precolumbian, cu capitala la Cusco. Ei au construit o rețea
remarcabilă de drumuri care uneau cele
mai îndepărtate colțuri ale imperiului.
Templul lui Kukulkan, piramidă din
Chichen Itza, Mexic

22

Deși nu aveau un sistem de
scriere convențional, ei
foloseau, pentru calcule și
înregistrarea informației, un
sistem bazat pe sfori
colorate și noduri numit quipu.
Orașele lor se caracterizau printr‑o
arhitectură impunătoare, din
blocuri solide de piatră.
* archebuză – pușcă rudimentară din Evul Mediu
II. MISIONARISM
Cucerirea Lumii Noi a fost imediat însoțită de o acțiune
agresivă de creștinare a amerindienilor, prin intervenția
misionarilor. Amerindienii erau politeiști și întregile lor
civilizații erau clădite pe tradiții și ritualuri religioase.
Impunându‑le cu forța trecerea la credința catolică,
arzându‑le templele, ucigându‑le preoții, distrugând mii de
manuscrise și obligându‑i să renunțe la însăși identitatea
lor, colonizatorii se asigurau de fapt că nu li se va opune
rezistență. Au existat și câteva excepții – călugări care,
vorbind limbile locale, au încercat să înregistreze
istoria și tradițiile amerindiene în manuscrise pe
care le avem și azi (Bernardino de Sahagún,
Bartolomé de las Casas).
Bartolomé de las Casas (c.1484 ‑ 1566)
Călugăr dominican, deținător al funcției oficiale de Apărător
al Indienilor. În această calitate, el a documentat atrocitățile
comise de colonizatori asupra amerindienilor și a intervenit în
favoarea lor pe lângă regele Spaniei.
UNITATEA 1
III. EXPLOATARE
Odată Lumea Nouă cucerită, spaniolii și portughezii au
implementat un plan riguros de administrare și exploatare
a acesteia. Amerindienii trebuiau să plătească dări
colonizatorilor – în bani, produse și forță de muncă. Au
fost deschise mine de aur, argint și cupru, unde indigenii
Quipu
erau obligați să muncească în condiții teribile. În unele
locuri, atunci când aceștia mureau, familiile erau obligate
să trimită înlocuitori. Au fost, de asemenea, înființate
întinse plantații de trestie de zahăr.
În urma tratamentului la care au fost supuși, a muncii
epuizante și a bolilor aduse de europeni, populațiile
amerindiene au fost decimate, astfel că spaniolii și
portughezii au trebuit să găsească forță de muncă în altă
parte. Așa au apărut în America, la sfârșitul secolului
al XVI‑lea, sclavii aduși de europeni din Africa. În
timp, comerțul transatlantic cu sclavi a
devenit o afacere înfloritoare, căreia nu i se
va pune capăt decât în secolul al XIX‑lea.
Din Europa plecau spre Africa bunuri
(inclusiv arme de foc), pe care negustorii
europeni le dădeau regilor africani în
schimbul sclavilor. Aceștia erau apoi
aduși, peste Atlantic, în America,
unde erau puși să muncească.
Produsele obținute din munca
sclavilor (zahăr, bumbac, tutun,
melasă) erau vândute în Europa.
Este un exemplu de comerț
triangular (Europa – Africa –
America – produse ajunse în
Europa).

Explorează și aplică

Citește cu atenție textul și răspunde la următoarele cerințe.

Insula Hispaniola a fost întâia unde s‑au așezat creștinii și au răvășit mari pustiuri și au nimicit pe localnici... .
Creștinii îi băteau cu pumnii, cu bicele și cu bețele. Și apoi începură indienii a căuta mijloace de a alunga pe creștini de
pe pământul lor și s‑au răsculat, dar jalnice și neînsemnate erau armele lor.
Cu caii, spadele și lăncile lor, creștinii au început să‑i măcelărească pe indieni și să săvârșească cruzimi nemaivăzute.
Când intrau într‑un sat, ei nu lăsau în viață pe nimeni, nici copii, nici bătrâni.
Bartolomé de las Casas, Scurtă relatare asupra distrugerii Indiilor
1. Cine a descoperit Hispaniola?
2. Numește, din text, o consecință a colonizării Hispaniolei de către europeni.
3. Cum îți explici faptul că amerindienii nu au reușit să le țină piept creștinilor, deși erau mai numeroși?
4. De ce crezi că autorul îi identifică pe colonizatori după religie (creștini) mai degrabă decât după origine (spanioli)?

23
RECAPITULARE
În primul capitol ai aflat despre călătoriile și marile descoperiri geografice din secolele XV-XVI, precum și despre
colonizarea unor noi teritorii. Amintește-ți ce ai învățat, citind și completând schemele recapitulative.

Factori care au favorizat marile descoperiri geografice

Economici Tehnico-științifici Politici Religioși

scumpirea produselor invențiile noi și anterioare consolidarea dorința de a extinde

din Orient (busola, cârma, astrolabul, monarhiilor influența Bisericii
cererea de mirodenii caravela) europene ca urmare Catolice asupra unor
îmbunătățirea exactității a procesului de teritorii noi
lipsa aurului și
hărților; răspândirea centralizare politică
argintului, care
frânează dezvoltarea portulanelor cucerirea
economică impunerea ideii sfericității Constantinopolului
Pământului de către turci

Consecințe ale marilor descoperiri geografice

Economice Tehnico-științifice Politice Religioase

dezvoltarea comerțului mondial, mai demonstrarea fără unele state creșterea influenței
ales pe rute de pe Oceanul Altantic urmă de îndoială europene au Bisericii Catolice în
creșterea cantității de metale a faptului că devenit imperii Europa și în lume
prețioase disponibile în Europa Pământul este sferic coloniale

scumpirea bunurilor și serviciilor apariția de distrugerea de

cunoștințe noi în către europeni
aducerea unor noi plante și animale
multe domenii: a unor vechi
din colonii în Europa: porumbul, roșia,
botanică, zoologie, civilizații din
cartoful, tutunul; dar și curcanul și
medicină etc. teritoriile
alpaca
stimularea colonizate
animale și plante din Lumea Veche
interesului pentru
ajung în Lumea Nouă (grâul, orezul,
depășirea limitelor
mărul, banana, citricele, cafeaua; dar și
cunoașterii umane
calul, oaia, iepurele, porcul)
apariția negoțului transatlantic cu
sclavi

I. Asociază imaginile de mai jos cu numele personalităților reprezentate:

Juan Sebastián Elcano Cristofor Columb Vasco da Gama Fernando Magellan Marco Polo

24
 RECAPITULARE

Inițiative portugheze Inițiative spaniole

o parte importantă a descoperirilor
portugheze s-a realizat în timpul
regelui Manuel I (rege în anii 1495-1521)
1488 – Bartolomeu Dias ajunge în
sudul Africii, la Capul Bunei Speranțe
1497-1498 – Vasco da Gama
descoperă drumul pe apă spre India,
ocolind Africa pe la Sud și debarcând
în Calicut
1500 – Pedro Alvares Cabral ajunge pe
coasta de sud a Braziliei
1492 – Cristofor Columb navighează spre vest ajungând în insulele San
Salvador şi Cuba
1493-1504 – Columb întreprinde alte 3 călătorii - Antilele Mici, Trinidad,
coasta de nord a Americii de Sud și coasta de est a Americii Centrale
1497-1504 – Amerigo Vespucci realizează, în urma expedițiilor
maritime care îl poartă până în Brazilia de azi, că a descoperit un
nou continent, o Lume Nouă, ce va fi denumit America în cinstea lui.
(Prima expediție a lui Vespuci se află sub stindard spaniol, dar
următoarea se află sub stindard portughez.)
1519-1522 – Fernando Magellan realizează călătoria în jurul Lumii (deși
portughez la origine, Magellan întreprinde această călătorie sub
stindard spaniol și cu finanțare din partea regelui spaniol Carol I)

II. Completează în dreptul legendei numele imperiului colonial – spaniol sau portughez – căruia îi aparțineau
teritoriile marcate pe hartă cu verde și cele marcate cu portocaliu.

III. Completează comparația celor două mari imperii coloniale – portughez și spaniol:

Imperiul colonial portughez Imperiul colonial spaniol

era format din baze maritime și de aprovizionare, cuprindea mai ales teritorii din ,
forturi militare, precum și aflate pe țărmurile întinzându-se pe teritoriile actualului Mexic,
Africii, Coasta vestică a Indiei, Pen. Malacca, Indonezia până în America și de Sud
și China conchistadorii spanioli au distrus civilizațiile,
în America de Sud, portughezii dețineau teritoriul și , nimicind populațiile băștinașe
actualei (precolumbiene)
era condus de un și apărat de o flotă puternică era împărțit în conduse de

25
EVALUARE
Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.
I. Pe baza surselor date, identifică factori ce au favorizat marile descoperiri geografice. Încadrează-i corect în tabel,
completând sursa și ideea principală: 15 p.

A. Portulan C. Adesea mi se întâmpla că

aveam mâinile obosite din cauza
botezurilor…uneori îmi lipseau
vocea și cuvântul de a mai recita
Crezul și rugăciunile.
Mărturia călugărului
portughez Xavier, despre rolul
B. Căderea Constantinopolului, 1453 călugărilor în Lumea Nouă

D. Incontestabil, setea de aur, indispensabil marilor

schimburi internaționale, constituie primul și
principalul mobil al marilor descoperiri.
J. Carpentier, Istoria Europei

Factori politici Factori Factori Factori tehnico-

religioși economici științifici
Sursa B Sursa Sursa Sursa (3 x 1 p.)
Cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453
i-a făcut pe negustori să evite drumurile stăpânite (3 x 4 p.)
de musulmani, pe care le folosiseră până atunci.

II. Asociază fiecare personalitate cu evenimentul potrivit pentru a obține enunțuri corecte din punct de vedere
istoric: 20 p.
Exemplu: Cristofor Columb ajunge în arhipelagul Bahamas în anul 1492.
1. Cristofor Columb a. îl învinge pe Montezuma în anul 1519.
2. Bartolomeu Dias b. ajunge in China în anul 1275.
3. Marco Polo c. descoperă Capul Bunei Speranțe în anul 1488.
4. Vasco da Gama d. ajunge în arhipelagul Bahamas în anul 1492.
5. Hernan Cortes e. g ăsește primul un drum pe apă spre India, ocolind Africa și
debarcând la Calicut în 1498.
III. Numește trei civilizații cucerite de europeni în timpul colonizării Americii. Menționează rolul conchistadorilor în
impunerea administrației coloniale. 20 p.
IV. Scrie un text de 150-200 de cuvinte despre principalele consecințe ale marilor descoperiri geografice, în care
să-ți exprimi opinia despre schimbările din această perioadă istorică. 35 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând acest capitol, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Cred că mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

26
Geneza
spiritului modern
U2
R
 enașterea – geneza spiritului modern
U
 manismul C
 ontrareforma (II) • Rolul Inchiziției
Studiu de caz: Leonardo da Vinci Studiu de caz: Barocul
Studiu de caz: Michelangelo Buonarroti
A
 bsolutismul
Studiu de caz: Niccolò Machiavelli
Studiu de caz: William Shakespeare Studiu de caz: Soliman Magnificul
Studiu de caz: Giordano Bruno și Galileo Galilei Studiu de caz: Ludovic al XIV-lea. Palatul de la Versailles
Studiu de caz: Petru cel Mare
R
 eforma (I) • Cauze și consecințe
R
 eforma (II) • Personalități marcante Recapitulare
C
 ontrareforma (I) • Cauze și consecințe Evaluare

27
UNITATEA 2
DESCOPERĂ!
Observă cu atenție
picturile, sculptura și
schița ilustrate pe
aceste două pagini.
Ce se află în centrul
atenției?
Pictură de Raffaello,
Portretul lui Bindo Altoviti
(c. 1515, Galeria Națională de
Artă, Washington)
DICȚIONAR
antropocentrism – concepție
potrivit căreia omul este
centrul și scopul universului
fronton – element de
arhitectură, de formă
triunghiulară, care
încoronează fațada unui
edificiu
laic – nebisericesc, care nu
este legat de religie
mecena – protector al
literaturii, al artelor, al
științelor
ogivă – arcadă ascuțită,
caracteristică stilului gotic
perspectivă – reprezentarea
obiectelor în spațiu,
ținându‑se cont de
depărtarea lor relativă
28
Renașterea – geneza spiritului modern
Aventura cunoașterii
Descoperirile geografice au încurajat și o redescoperire a omului. Spre sfârșitul sec. al
XIV‑lea, în Italia se conturează un nou mod de a gândi, de a crea și de a percepe lumea și
ființa umană. Acest curent cultural, care marca sfârșitul epocii medievale, va fi cunoscut sub
numele de Renaștere (termen folosit ca atare de‑abia în sec. al XIX‑lea, de către istoricul
Jules Michelet). Susținătorii acestor idei inovatoare erau umaniștii. Ei promovau reînvierea
culturii antice greco‑romane și puneau în centrul preocupărilor lor omul, subliniind
importanța rațiunii, a științei și a educației.
Cauzele care au favorizat apariția Renașterii sunt multiple: marile descoperiri geografice
(care au adus cunoștințe noi, dar și beneficii economice); crearea universităților; dezvoltarea
unei pături bogate a burgheziei dispusă să finanțeze arta laică (mecenat); redescoperirea
textelor antice, latine și grecești; reaprinderea interesului pentru arta și arhitectura
greco‑romane (interes stimulat și de prezența, în spațiul italian, a nenumărate ruine și opere
de artă romane). Din Italia, ideile renascentiste s‑au propagat în toată Europa.
Arhitectura renascentistă, inspirată din cea antică, căuta
armonia, echilibrul și simetria, valorificând elemente precum
cupola, frontonul sau coloanele în stil doric, ionic și corintic. În
același timp, rămâneau vizibile și influențe medievale
(ogiva sau rozeta). Printre cei mai cunoscuți arhitecți
renascentiști se numără Filippo Brunelleschi, Alberti,
Bramante și Michelozzo.
Urmând modelele antice, arta Renașterii (pictura
și sculptura) își propunea să redea frumusețea
naturii și a corpului uman. În pictură au apărut o
serie de inovații față de perioada medievală:
perspectiva, redarea luminii și a întunericului,
folosirea unor tonuri și nuanțe noi. Leonardo
da Vinci, Michelangelo, Raffaello, Botticelli,
Donatello și Tiziano sunt printre cei mai
importanți artiști ai Renașterii. Pietà, 1498–1499
(sculptură realizată de Michelangelo,
Autorii renascentiști căutau să se adreseze unui
Bazilica Sfântul Petru, Vatican)
public cât mai numeros, astfel că scriau nu doar în
latină, ci și în limbile lor naționale, alegând subiecte și personaje din viața de zi cu zi, sau
chiar din istorie. Sub influența anticilor, au fost reluate satira, epopeea, tragediile și comediile
(scrise în spiritul umanist al vremii), dar au apărut și specii noi (eseul). Printre cei mai
importanți autori ai perioadei se află Francesco Petrarca și Dante Alighieri (opera lor face
tranziția între Evul Mediu târziu și Renaștere), François Rabelais, Pierre de Ronsard (Franța),
Miguel de Cervantes (Spania), William Shakespeare și Christopher Marlowe (Anglia).
Geneza spiritului modern. Deși ideile Renașterii s‑au manifestat diferit de la un popor
la altul, și în intervale diferite, principiile de bază ale curentului au rămas: accentul pus pe
rațiune, antropocentrismul, educație și cercetare științifică. Această schimbare fundamentală
în modul de înțelegere a lumii, în toată complexitatea ei, a pus bazele gândirii moderne.
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

Pe baza surselor (A, B, C, D) și a cunoștințelor acumulate în clasa a V‑a, răspunde la cerințe.

A. Tempietto („templu mic”) al lui Bramante este o B.

reconstituire a unui templu roman circular – sau cel
puțin așa pare la prima vedere. A fost precedat de o
construcție antică reală, așa‑numitul Templu al Vestei
de pe malul Tibrului. […] Să fie vorba, la propriu, de
reconstrucția unui templu roman? Evident că nu. Este o
extindere a unei idei împrumutate de la romani. Cupola catedralei
Santa Maria del Fiore,
John Summerson, Limbajul clasic al arhitecturii proiectată de Brunelleschi –
Tempietto, Roma
(de Bramante, sec. al XVI‑lea) inginer, arhitect, sculptor și
bijutier florentin
C. D.

Mănăstirea Certosa di Pavia, Lombardia Capela Colleoni din Bergamo,

(terminată la sf. sec. al XV‑lea) Italia (sec. al XV‑lea)

1. Numește trei caracteristici ale arhitecturii renascentiste.

2. Identifică, în sursele B, C și D, caracteristici ale arhitecturii medievale.
3. Din sursa A, numește edificiul care i‑a servit, printre altele, ca inspirație lui Bramante, CAPSULA TIMPULUI
pentru Tempietto.
Omul vitruvian, celebrul
4. Pe baza surselor A și B, explică de ce Tempietto nu e o simplă reproducere a unui desen al lui Leonardo da
templu antic. Vinci, a fost inspirat de
scrierile unui arhitect și
Micul cercetător ‒ portofoliu inginer roman care a trăit
în sec. I î.H., Vitruvius. Una
Alături sunt redate o pictură dintre preocupările lui a fost
medievală și una renascentistă, perfecțiunea proporțiilor
ambele având o tematică – la clădiri (care trebuiau să
religioasă. Privește cu atenție și aibă trei calități: stabilitate,
compară. Alcătuiește un text în utilitate, estetică) și la
corpul uman, pe care el îl
care să identifici și să explici pe
consideră măsura tuturor
scurt deosebirile dintre cele
lucrurilor. Pornind de aici,
două picturi. Menționează da Vinci și‑a elaborat
modul de reprezentare a propria concepție asupra
spațiului (bidimensional sau în proporțiilor ideale. Pe
perspectivă), atitudinea Maria Magdalena anunță Castelfranco Madonna, desenul său, omul este
învierea lui Christos (Psaltirea realizată de Giorgione înscris într‑un cerc (simbol
personajelor, rolul culorii în
Albani, Anglia, sec. al XII‑lea) (c. 1504, Treviso, nordul Italiei) al infinitului și al divinului)
realizarea decorului și a
și un pătrat (reprezentând
costumelor. lumea materială, finită).

29
UNITATEA 2
DESCOPERĂ!
Pentru oratorul și
filosoful roman Cicero
(sec. I î.H.), umanitatea
(calitatea de a fi om) era
definită prin cultura
care, completând
calitățile naturale ale
omului, îl face demn de
numele de Om.
1. Ce înseamnă, pentru
Cicero, să fii Om?
2. Ești de acord cu
această definiție? De ce?
Erasmus din Rotterdam
(c. 1466‑1536)
Umanist, teolog și filosof
renascentist olandez. A editat
opere ale clasicilor greci și
latini și a fost autorul mai
multor eseuri și scrieri satirice.
DICȚIONAR
dogmă – învățătură
fundamentală a unei religii,
care nu poate fi supusă
criticii
filologie – știință care se
ocupă cu studiul culturii
scrise a popoarelor (mai ales
texte vechi și opere literare)
heliocentrism – teorie
conform căreia soarele se
găsește în centrul
sistemului planetar
scolastică – sistem filosofic
medieval, bazat pe dogmele
bisericii creștine
spirit critic – gândire
rațională, bazată pe dovezi
teologie – disciplină care
se ocupă cu studiul
problemelor religioase
30
Umanismul
Aventura cunoașterii
Umanismul a fost o mișcare intelectuală europeană din timpul Renașterii, apărută în Italia
la sfârșitul secolului al XIV‑lea. Umaniștii susțineau că omul – ființă dotată cu rațiune, liberă,
demnă și responsabilă pentru faptele sale – putea cunoaște lumea prin cercetare științifică,
prin observație și experiment.
Umaniștii militau pentru o cultură laică (în spiritul celei greco‑romane), care se opunea
scolasticii medievale. Cu toate acestea, Umanismul renascentist era profund creștin –
umaniștii căutau să se reîntoarcă la izvoarele creștinismului, la simplitatea Noului Testament,
dincolo de dogmele rigide ale Bisericii. Credința umaniștilor era că omul, prin însăși natura
sa divină, era perfect – și de aceea dator să‑și valorifice calitățile prin educație, să tindă
constant spre desăvârșire intelectuală și morală. În această privință, textele greco‑romane
le ofereau modele demne de urmat, astfel că mulți umaniști erau pasionați colecționari de
manuscrise antice, pe care le traduceau, le editau sau le comentau, pentru a le face accesibile
cât mai multor oameni.
Filologia reprezenta însă doar unul dintre domeniile de interes ale umaniștilor, care
aveau cunoștințe vaste și preocupări felurite. Francezul Guillaume Budé, de pildă, cunoscut
mai ales ca specialist în greaca veche, a tradus, de asemenea, din latină, a studiat monedele
și unitățile de măsură antice, a scris despre dreptul roman și a fost interesat de teologie și
de matematică.
Umaniștii au pus bazele științelor moderne ale naturii, subliniind rolul rațiunii și al
spiritului critic în cercetarea științifică. Printre alții, în astronomie se remarcă Galileo Galilei,
Nicolaus Copernicus (teoria heliocentrismului) și Johannes Kepler (descoperă legile mișcării
planetelor), iar în medicină, Andreas Vesalius (studii de anatomie umană), William Harvey și
Miguel Serveto (circulația sângelui).
Printre cele mai importante invenții ale
epocii a fost presa tipografică cu caractere
mobile (Johannes Gutenberg), care a
favorizat răspândirea ideilor umaniste prin
tipărirea de cărți în diverse limbi.
Nicolaus Copernicus
(1473‑1543)
Astronom polonez care a
formulat, pe baza propriilor
sale observații astronomice,
teoria heliocentrică, care
plasa Soarele în centrul
universului, nu Pământul, așa
cum afirmase Ptolemeu, în
sec. al II‑lea d.Hr. Lucrarea sa
cea mai importantă este
Despre mișcările de revoluție
ale corpurilor cerești.
 UNITATEA 2
În Țările Române, Umanismul a pătruns mai târziu față ȘTIAI CĂ...
de restul Europei – mai întâi în Transilvania, datorită
Primul care a afirmat că în
relațiilor mai strânse cu Vestul, apoi, în sec. XVI‑XVII, în centrul universului se află
Moldova și Țara Românească. Printre reprezentanți se Soarele, iar Pământul se
află Nicolaus Olahus și Johannes Honterus în Johannes învârte în jurul lui, a fost
Transilvania; Udriște Năsturel și Constantin Cantacuzino Honterus Aristarh din Samos, un
(1498-1549) astronom grec din
în Țara Românească; Grigore Ureche, Miron Costin, umanist sas
Antichitate? Acesta a trăit
Ion Neculce și Dimitrie Cantemir în Moldova. născut la
Brașov în sec. al III‑lea î.H., iar
teoria sa a fost mai întâi
Explorează și aplică ridiculizată și apoi dată
uitării pentru mai mult de
Citește cu atenție sursele, apoi răspunde la cerințe.
un mileniu.
A. Încrederea în om, convingerea că el poate fi construit prin cultură, transformat și
format, intensifică și călăuzește preocupările pedagogice. Scriind despre buna creștere a
copiilor, Erasmus notează că, spre deosebire de pomi și de cai, care de la început apar pe
lume ca pomi și cai și cresc fără nicio intervenție, „oamenii nu se nasc, ci se formează”.
Cornelia Comorovski, Literatura Umanismului și Renașterii
B. Fundamentul științific al acestei lumi este lucrul efectiv și concret, așa cum ți‑l arată
experiența și observația.
Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene
C. Mi se va obiecta că e rău să te înșeli. Dimpotrivă, cel mai mare rău e să nu te înșeli
niciodată. Greșesc nespus aceia care cred că fericirea stă în lucrurile înseși. Nu, ea atârnă
doar de părerile noastre, căci în lume e atâta întuneric și schimbare că nu se poate ști
nimic limpede. Erasmus, Elogiul nebuniei
1. Numește, din sursa A, principiul călăuzitor al pedagogiei umaniste.
2. Explică afirmația lui Erasmus: oamenii nu se nasc, ci se formează.
3. Indică, pe baza sursei B, două modalități prin care poate fi cunoscută lumea, în
concepția umaniștilor.
4. Comentează, din sursa C: cel mai mare rău e să nu te înșeli niciodată. Cum s‑ar
aplica acest principiu în știință? Replică a presei tipografice
inventate de Gutenberg
5. Pe baza surselor A, B, C, formulează trei principii umaniste privitoare la educație/știință.
6. Pe baza celor învățate în clasa a V‑a și a surselor A, B, C, identifică două deosebiri CAPSULA TIMPULUI
între educația umanistă și cea medievală. Johannes Gutenberg
(c. 1400–1468) a fost un
Micul cercetător ‒ investigație tipograf german care a
Ce vei face: O investigație cu titlul Umanismul în Țările Române. inventat un nou tip de
presă tipografică, cu
De ce vei face: Vei descoperi particularitățile Umanismului pe teritoriul țării noastre.
caractere mobile, din metal.
Cum vei face: Sub îndrumarea profesorului, documentează-te pe internet și din diverse Fiecare literă era imprimată
publicații (enciclopedii, articole etc.) despre manifestarea curentului de gândire Umanist în pe niște blocuri mici de
Țările Române. Adaugă ilustrații relevante și asigură-te că evidențiezi în lucrare aspectele metal și putea fi folosită la
următoare (în 2-3 pagini A4): nesfârșit, în diverse
combinații, pentru a forma
• cronologia, contextul politic și cultural al manifestării Umanismul în Țările Române;
cuvinte. Astfel, o carte
• domeniile de manifestare; putea fi produsă mult mai
• mari personalități și realizările lor. Timp de lucru: o săptămână. repede și în masă, la un
preț rezonabil – deci
Cum vei ști dacă ai reușit: Prezintă în clasă lucrarea, ascultă impresiile și recomandările textele tipărite erau acum
profesorului și ale colegilor. Adaugă investigația la portofoliul tău. accesibile tuturor.
! Notă: Pentru detalii despre pașii de parcurs, vezi și Metode și instrumente de lucru, p. 111!
31
UNITATEA 2 Studiu de caz

Leonardo da Vinci (1452‑1519)

Aventura cunoașterii

Leonardo da Vinci, cunoscut mai

cu seamă datorită picturilor
sale, reprezintă, pentru mulți,
întruchiparea spiritului
renascentist. El a fost, de
asemenea, sculptor, inginer,
inventator, arhitect, scriitor, a
fost interesat de anatomie,
Dispozitiv de zbor cu elice –
Leonardo da Vinci, botanică, matematică și muzică. reconstituire după o schiță a lui
gravură, 1893 Și‑a început cariera la Florența, Leonardo da Vinci (c. 1489)

ca ucenic în atelierul pictorului și sculptorului Andrea del

Verrocchio. S‑a bucurat mai întâi de sprijinul familiei de
Medici (familie de bancheri, cunoscuți mecena), apoi a
petrecut mult timp la Milano, în slujba ducelui Ludovico
Sforza. A lucrat ca arhitect militar și inginer (în Veneția), a
fost cartograf, a proiectat arme, baraje și canale de
aprovizionare cu apă.
Voind să poată reprezenta corpul uman într‑o manieră cât
mai apropiată de realitate, da Vinci a început încă de tânăr
să studieze acest subiect. I s‑a permis chiar (lucru neobișnuit
în epocă) să facă disecții* pe cadavre umane la spitalele din
Florența și din Milano. Au rezultat numeroase schițe și
observații despre anatomia umană, foarte înaintate pentru
vremea lor, care au folosit apoi și altor artiști.
Printre invențiile lui Leonardo da Vinci, unele realizate,
altele rămase doar la stadiul de schițe, se numără diferite
aparate de zbor, parașuta, o mașinărie asemănătoare
submarinului, un cavaler (asemănător unui robot) și un tun
cu aburi.
Multe dintre picturile lui Leonardo da Vinci s‑au pierdut.
Printre cele pe care le cunoaștem azi se află Cina cea de
Taină (frescă), Mona Lisa, Fecioara între stânci și Sfânta
Ana, Fecioara și Pruncul cu mielul.
* disecție – deschidere a unui organism (aici uman)

Mona Lisa – pictură începută probabil în 1503. Da Vinci a lucrat la ea Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul cu mielul – primele schițe au fost făcute de
mulți ani, cu întreruperi – unele estimări merg până în 1506, altele Da Vinci în 1501/1503 și a lucrat la acest tablou mulți ani. La moartea
până la 1517-1519. (Muzeul Luvru, Paris) artistului (1519) era încă neterminat. (Muzeul Luvru, Paris)

32
 UNITATEA 2

Buna Vestire, c. 1472-1475, de Leonardo da Vinci (Galeria Uffizi, Florența)

Explorează și aplică

I. Citește și notează A (adevărat) sau F (fals), apoi modifică enunțurile false în așa fel încât să devină adevărate.
F Leonardo da Vinci a fost un artist medieval.
Familia de Medici era o familie de doctori.
F ecioara între stânci este o pictură a lui da Vinci.
În Veneția, da Vinci a lucrat ca inginer și arhitect militar.
L eonardo da Vinci și‑a început ucenicia într‑un atelier de tâmplărie.

II. Citește și alege răspunsul corect.

1. Leonardo da Vinci și‑a început cariera la ... .
a. Milano b. Florența c. Veneția
2. Primul său maestru s‑a numit ... .
a. Ludovico Sforza b. Lorenzo de Medici c. Andrea del Verrocchio
3. Cina cea de Taină e ... .
a. o frescă b. un basorelief c. un desen
4. Leonardo da Vinci a studiat ... pentru că voia să redea cât mai realist corpul uman.
a. ingineria b. arhitectura c. anatomia
5. Printre invențiile lui da Vinci nu se află ... .
a. tunul cu aburi b. locomotiva cu aburi c. submarinul

Micul cercetător ‒ portofoliu

Fișa unei opere de artă. Alege o operă a lui Leonardo da Vinci (poate fi una menționată aici sau alta, găsită de tine) și
realizează o scurtă prezentare a acesteia. Menționează: numele, tipul (pictură, desen, frescă etc.), data creării, unde se găsește
azi – și orice altceva consideri relevant. Include și o imagine a operei de artă. Adaugă prezentarea la portofoliul tău.

33
UNITATEA 2 Studiu de caz

Michelangelo Buonarroti (1475‑1564)

Aventura cunoașterii din spatele altarului – Judecata de apoi – unde, alături de

figuri biblice, apar și personaje din mitologia antică (Caron,
Figură reprezentativă a Renașterii, Michelangelo – luntrașul din lumea morților, sau Minos, regele Cretei).
sculptor, pictor, arhitect și poet – și‑a început activitatea la
Ca arhitect, Michelangelo a proiectat, printre altele:
Florența, ca ucenic al pictorului Domenico Ghirlandaio.
cupola Bazilicii Sfântul Petru și Piața Capitoliului din
Atras însă de sculptura în marmură, și‑a petrecut doi ani
Roma; Biblioteca Laurentină și fațada Bazilicii San Lorenzo
sculptând pentru Lorenzo de Medici și luând contact, în
din Florența.
palatul acestuia, cu cei mai cunoscuți filosofi, artiști și poeți
umaniști ai vremii.
Ca și Leonardo da Vinci, Michelangelo voia să redea în
operele sale perfecțiunea trupului uman; sculpturile sale
(printre care Pietà, David și Moise) se remarcă printr‑o
expresivitate și o redare realistă a detaliului anatomic care
lipsesc din arta medievală.
Între 1508 și 1512, la cererea papei Iulius al II‑lea,
Michelangelo a pictat bolta Capelei Sixtine din Vatican.
Fresca, de inspirație biblică,
reprezintă scene din Geneză
(Facerea Lumii). În 1536,
Michelangelo avea să revină
aici pentru realizarea frescei

Madonna Doni, c. 1507 (Galeria Uffizi, Florența)

Moise, c. 1513‑1515
(Biserica San Pietro in
Vincoli, Roma)

Vedere panoramică: Vatican,

Bazilica Sfântul Petru

34
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

I. Citește și alege răspunsul corect.

1. Michelangelo și‑a început ucenicia la Florența, în atelierul unui ... .
a. arhitect b. pictor c. sculptor
2. În 1508, începe să picteze bolta ... .
a. Bazilicii Sf. Petru b. Capelei Medici c. Capelei Sixtine
3. Michelangelo a proiectat ... Bazilicii Sfântul Petru.
a. capela b. fațada c. cupola
4. Dintre sculpturile lui Michelangelo fac parte ... .
a. Pietà și Moise b. Pietà și Judecata de apoi c. David și Madonna Doni
5. Biblioteca Laurentină se găsește la ... .
a. Roma b. Florența c. Vatican

II. Pe baza surselor A și B, precum și a cunoștințelor dobândite

anterior, redactează un text de 10‑12 rânduri în care să compari B.
sculptura renascentistă (reprezentată de operele lui Michelangelo,
vezi pag. anterioară) cu sculptura medievală. Menționează
subiectul, felul în care e reprezentat corpul uman (poziția, gradul
de realism și expresivitate), detaliile surprinse de artist,
sentimentele trezite privitorului și orice altceva ți se pare
important.

A. [Despre Pietà lui Michelangelo] Expresia feței este atât de

blândă și e atâta armonie în încheieturi și în articulațiile brațelor,
trunchiului și picioarelor, cu arterele și venele lor fin lucrate, încât e
cu adevărat uimitor că mâna unui artist a putut executa întocmai
ceva atât de sublim și de admirabil într‑un timp atât de scurt, și este
neîndoios un miracol cum o piatră, fără formă la început, a putut fi
adusă la starea de perfecțiune pe care Natura cu greu reușește, de
obicei, să o creeze în carne și oase.
Dumnezeu Tatăl, c. 1360 și Madona cu Pruncul, c. 1350
Giorgio Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților Sculpturi medievale aflate la Muzeul Regal
(Rijksmuseum) din Amsterdam

35
UNITATEA 2 Studiu de caz

Niccolò Machiavelli (1469-1527)

Aventura cunoașterii În viziunea lui Machiavelli, scopul unui conducător

eficient e să dobândească și să păstreze puterea – ceea ce
Printre figurile controversate ale Renașterii se numără înseamnă, cel mai adesea, ignorarea valorilor morale și
Niccolò Machiavelli, om politic, filosof, scriitor și istoriograf creștine. Cinstea, generozitatea, noblețea caracterului,
italian, care a deținut, între 1498 și 1512, importante funcții preocuparea pentru bunăstarea supușilor sunt însușiri
de stat în cadrul republicii Florența. El a luat parte la acțiuni lăudabile – însă politica trebuie să țină cont
diplomatice și militare de succes, însă a fost îndepărtat de de realitatea concretă, unde
la putere odată cu revenirea la conducere a familiei primează forța și interesul de
Medici (expulzată din Florența în 1494). stat, nu argumentul moral.
Considerat azi părintele științelor politice
moderne, Machiavelli este autorul a numeroase
opere și tratate cu caracter politic, istoric și
militar (Discurs asupra primei decade a lui
Titus Livius, Istorii florentine – neterminată,
Arta războiului etc.).
Cea mai cunoscută operă a sa rămâne
însă Principele, scrisă, se pare, în 1513 (dar
publicată de-abia în 1532) și dedicată lui
Lorenzo al II-lea de Medici. Pornind de la
exemple din istorie (fie antică, fie a statelor
italiene medievale), Machiavelli își concepe
cartea ca pe un veritabil tratat de guvernare,
în care expune cele mai eficiente strategii Niccolò Machiavelli,
statuie realizată de
de cucerire, menținere și întărire a unui Lorenzo Bartolini în 1843
stat. Scrisă în italiană (și nu în latină, cum (exteriorul Galeriei Uffizi
se obișnuia în epocă), Principele a stârnit din Florența)

încă de la început vii controverse, căci intra

în conflict cu doctrina oficială a Bisericii și
cu normele etice ale vremii.

Explorează și aplică

Citește cu atenție textul și răspunde la următoarele cerințe.

Dacă țările pe care le-am cucerit (...) sunt obișnuite să se conducă după legile lor proprii și să trăiască în libertate, există,
pentru a le ține sub stăpânire, trei moduri de acțiune: întâiul este să le nimicim; al doilea, să mergem să locuim acolo
personal; al treilea, să lăsăm ca aceste țări cucerite să se conducă mai departe după legile lor proprii, cerându-le totuși un
tribut și creând aici un sistem de guvernare având în frunte numai câțiva oameni care să mențină prietenia celor cuceriți.
Niccolò Machiavelli, Principele
1. Care sunt, conform sursei, cele trei strategii pe care le poate aplica un cuceritor în cazul cetăților cucerite?
2. Folosește cele învățate anterior și găsește câte un exemplu (în Antichitate sau Evul Mediu) pentru fiecare dintre cele
trei moduri de acțiune indicate mai sus.
3. Tu ce abordare ai prefera, dacă ai fi în poziția de cuceritor? Motivează-ți răspunsul.
4. Sub îndrumarea profesorului, documentează-te din diferite surse și realizează fișa biografică a lui Niccolò Machiavelli,
menționând principalele evenimente din viața sa publică și din cea personală, punctele de cotitură ale carierei și realizările sale.

36
 Studiu de caz UNITATEA 2
William Shakespeare (1564-1616)

Aventura cunoașterii
William Shakespeare
Tabloul a aparținut Ducelui de Chandos
și se află acum la National Portrait
Gallery din Londra. Vreme îndelungată,
s-a crezut că acesta este singurul
portret al lui William Shakespeare pictat
în timpul vieții sale.
În Anglia, Renașterea este asociată cu domnia reginei
Elisabeta I (a doua jumătate a sec. al XVI‑lea), astfel că
această perioadă de pace și prosperitate, care a favorizat
înflorirea culturală și artistică, poartă numele de Epoca
elisabetană. Teatrul a cunoscut o dezvoltare fără seamăn, iar
cel mai important dramaturg * elisabetan, considerat cel mai
mare autor de limbă engleză, a fost William Shakespeare
(originar din Stratford‑upon‑Avon).
Acesta este autorul a peste 30 de piese de teatru, scrise
în engleză, printre care: tragedii (Hamlet, Regele Lear,
Macbeth etc.), piese cu subiect istoric (Regele Ioan, Richard
al III‑lea) și comedii (Furtuna, Visul unei nopți de vară).
Credincios idealului renascentist de a reda ființa umană
în toată complexitatea ei, Shakespeare a creat personaje care
provin din toate straturile sociale (regi, cerșetori, nobili,
neguțători, oameni simpli, preoți, vrăjitoare și bufoni) și care
întruchipează nenumăratele aspecte, uneori contradictorii,
ale naturii umane (îndrăgostitul, lașul, viteazul, ucigașul,
naivul, nebunul, idealistul etc.). Ca surse de inspirație,
Shakespeare a folosit istoria și mitologia greco‑romane,
cronici medievale, dar și întâmplări și situații din viața de zi
cu zi, pe care le‑a transformat în literatură.
Shakespeare a fost, de asemenea, poet, actor și
coproprietar al unei companii teatrale foarte apreciate atât
de Elisabeta I, cât și de succesorul ei, Iacob I. Compania lui
Shakespeare a construit la Londra, în 1599, pe malul Tamisei,
o primă variantă a teatrului Globe.
* dramaturg – autor de piese de teatru

Casa în care s‑a născut William Shakespeare în Stratford‑upon‑Avon Reconstituire a clădirii teatrului Globe, pe malul sudic al râului Tamisa, Londra

Explorează și aplică
Citește cu atenție textul și răspunde la următoarele cerințe.
În realizările teatrului shakespearian tensiunea nu mai e generată de spectacolul cruzimii și de investigarea faptelor, ci
de cercetarea sufletului, de conflictul interior și de gravele probleme ale existenței omenești. […] În drama engleză, mai
mult decât oriunde în Renaștere, pare a izbucni sentimentul precarei sorți omenești. Poate că explicația să se afle în
zbuciumul evenimentelor istorice și în dislocările sociale bruște, violente și masive (…).
Cornelia Comorovski, Literatura Umanismului și Renașterii
1. Numește, pe baza textului, două caracteristici ale pieselor lui William Shakespeare.
2. Identifică, în sursă, o trăsătură definitorie a teatrului englez renascentist.
3. Precizează, pe baza celor învățate anterior, două exemple din istoria Angliei care să ilustreze zbuciumul
evenimentelor istorice și dislocările sociale bruște, violente și masive ce par să fi influențat teatrul englez.

37
UNITATEA 2 Studiu de caz

Giordano Bruno și Galileo Galilei

Aventura cunoașterii
La sfârșitul Evului Mediu, forma sferică a Pământului era
deja un fapt general acceptat. Pe baza teoriilor formulate de
Ptolemeu în sec. al II‑lea d.Hr., medievalii credeau că în
centrul universului se afla Pământul, iar Soarele, planetele
GALILEO GALILEI (1564‑1642)
și stelele se roteau în jurul lui (geocentrism). Biserica, mai cu
seamă, susținea cu tărie această idee, considerând‑o Fizician, astronom și matematician italian, Galileo Galilei
confirmată de anumite pasaje din Biblie. De‑abia în secolul este considerat azi, datorită numeroaselor sale descoperiri
al XVI‑lea, Nicolaus Copernicus avea să dezvolte un model și experimente, părintele științei moderne. El a studiat,
heliocentric – plasând Soarele, nu Pământul, în centrul printre altele, căderea corpurilor, forța de inerție și gravitația.
universului. A inventat termoscopul (strămoșul termometrului) și a
dezvoltat microscopul și diferite instrumente de orientare
GIORDANO BRUNO (1548‑1600) și măsurare.
Filosof, matematician, astronom și poet italian umanist,
Giordano Bruno a afirmat, pornind de la ideile lui Copernicus,
că universul este infinit. El susținea existența unui număr
nelimitat de corpuri cerești și sisteme planetare
asemănătoare cu al nostru, preconizând chiar că
oamenii nu sunt singura formă de viață din
univers.
Ideile sale (expuse în lucrări precum Despre
cauză, principiu și unitate și Despre infinit,
univers și lumi) l‑au făcut să intre în conflict
cu Biserica, astfel că în 1592 a fost arestat
la Veneția sub acuzația de erezie (deviere
de la dogma Bisericii Creștine). Procesul a Galileo în fața Inchiziției (Cristiano Banti, 1857)

durat câțiva ani, căci Inchiziția (tribunalul

Bisericii Catolice) îi reproșa nu doar teoriile Galileo era un adept al teoriei heliocentriste, iar în
privind universul, ci și concepția panteistă* 1609 a construit un telescop (inventat în Olanda, un
asupra lumii. an mai devreme), care să‑l ajute în cercetările sale.
În 1600, la Roma, Giordano Bruno a Astfel a descoperit petele solare, munții de pe Lună
fost condamnat la moarte și ars pe și patru sateliți (cei mai mari) ai planetei Jupiter –
rug ca eretic. sateliții galileeni.
Printre lucrările sale se numără Despre mișcare,
* concepție panteistă – concepție Mesagerul înstelat și Dialog despre cele două
filosofică care identifică divinitatea
sisteme principale ale lumii – aceasta din urmă
cu natura
fiind cea care l‑a adus în fața Inchiziției în
1633. A fost silit să‑și retracteze ideile
privind heliocentrismul și și‑a petrecut
Giordano Bruno restul vieții în arest la domiciliu, în casa sa de
Monument din lângă Florența.
Campo dei Fiori, Roma

38
 UNITATEA 2
Explorează și aplică
I. Observă și citește cu atenție sursele de mai jos și rezolvă exercițiile:

A. Modelul geocentric B. Modelul heliocentric

D. Tycho Brahe (1546‑1601) a fost un astronom danez

care, respingând atât modelul geocentric cât și pe cel
heliocentric, a propus un compromis: modelul tychonic. În
centrul universului se afla Pământul, iar Soarele, Luna și
stelele se învârteau în jurul lui; în schimb, planetele (pe
atunci erau cunoscute doar cinci: Mercur, Venus, Marte,
C. Modelul tychonic Jupiter și Saturn) se învârteau în jurul Soarelui.

1. Indică, pe baza surselor A și B, deosebirea dintre modelul geocentric și cel heliocentric.

2. Explică, pe baza surselor C și D, în ce constă modelul tychonic.
3. Precizează două trăsături ale modelului geocentric care se regăsesc în modelul tychonic.
4. Identifică două deosebiri dintre modelul heliocentric și cel tychonic.
5. Arată, pe scurt, care a fost poziția Bisericii față de modelul geocentric, respectiv heliocentric.

II. Joc de rol: Galileo Galilei în fața Inchiziției

În echipe de câte 4, fiecare va primi un rol, după cum urmează:
• Galileo, care susține heliocentrismul, aducând drept dovadă cercetările sale;
• Niccolò Lorini, călugăr dominican care îl acuză pe Galileo de erezie. El își bazează acuzațiile pe (1) pasaje din Biblie care
par să susțină geocentrismul și (2) faptul că în 1616 heliocentrismul fusese declarat fals și contrar învățăturilor creștine de
către Biserică;
• Francesco Ingoli, preot catolic care încearcă să aducă argumente științifice împotriva heliocentrismului. El susține teoria
astronomului danez Tycho Brahe (vezi sursele C și D mai sus);
• Robert Bellarmine, cardinal al Bisericii Catolice, care acceptă heliocentrismul atâta vreme cât nu e considerat un adevăr
științific dovedit, ci doar o teorie.
Rolurile se vor distribui cu două săptămâni înainte; în acest timp, fiecare elev se va documenta și va pregăti argumente
potrivite rolului primit, pe care să le poată susține în dialogul cu ceilalți.

39
UNITATEA 2
DESCOPERĂ! Reforma (I) • Cauze și consecințe
Încă de la apariția
Umanismului,
deschiderea către Aventura cunoașterii
cunoaștere a noului
Punând accentul pe Om și pe Rațiune, Renașterea a generat frământări de natură spirituală
curent de gândire a
și religioasă. Începând cu secolul al XIV‑lea, mai mulți teologi și membri ai clerului au
intrat în conflict cu
protestat împotriva abuzurilor Bisericii Catolice, a îndepărtării de la principiile creștinismului,
dogmatismul Bisericii
a simoniei, vânzării de indulgențe și a implicării active a papilor în toate aspectele vieții laice.
Catolice.
John Wycliffe în Anglia, Jan Hus (Boemia, azi Cehia), Girolamo Savonarola (Italia) sau Wessel
Pe baza cunoștințelor Gansfort (Țările de Jos) sunt considerați printre precursorii mișcării de reformare a
acumulate, încearcă să creștinismului.
identifici idealurile
Nemulțumirea cauzată de corupția clerului a crescut treptat, mai ales în rândul burgheziei,
umaniste care intrau în
care, pe lângă limitarea puterii papale, voia și autonomie politică (deci renunțarea la
opoziție cu preceptele
structurile feudale). În același timp, înființarea universităților, inventarea tiparniței cu
bisericii.
caractere mobile și interesul crescut acordat limbilor naționale au dus la răspândirea ideilor
Reformei în întreaga Europă.
Istoricii plasează începutul Reformei – ca mișcare religioasă și social‑politică – în 1517, în
spațiu german, când Martin Luther își publică Cele 95 de teze (argumente) împotriva vinderii
de indulgențe, punând bazele protestantismului german (luteranismul).
DICȚIONAR
În Elveția, ideile Reformei au fost răspândite de Ulrich Zwingli (ucis în 1531, la Kappel, în
dogmatism – (aici) atitudine
înfruntarea dintre adepții săi și armatele catolice) și de Jean Calvin (întemeietor al
care respinge critica și
calvinismului, adoptat apoi și în Franța și Belgia).
îndoiala
excomunica – a exclude În Anglia, Henric al VIII‑lea, aflat în conflict cu papalitatea, a decis separarea de Biserica
dintr‑o comunitate Catolică și întemeierea unei noi religii de stat – anglicanismul (1534).
religioasă Deși împărțiți în diferite ramuri, protestanții împărtășesc câteva idei de bază: respingerea
indulgență – iertare a autorității papale; considerarea Bibliei ca unică autoritate în chestiuni de credință; nevoia
păcatelor pe care Biserica
de a avea Biblia tradusă în limba vernaculară; cult simplu, lipsit de ceremonie și predici ținute
Catolică o acorda
în limba vorbită de credincioși.
credincioșilor ei în
schimbul unei sume de bani Una dintre consecințele Reformei a fost declanșarea, în Europa, a războaielor religioase
hughenoți – adepți ai între catolici și protestanți (deși religia a jucat un rol important, factorul politic și cel economic
curentului protestant calvin au fost la fel de semnificativi). Printre acestea se numără Războaiele religioase din Franța
din Franța (din sec. XVI-XVIII) (1562‑1598) și Războaiele civile din Anglia (de la jumătatea secolului al XVII‑lea).
protestantism – denumire
Precursori ai Reformei protestante:
generală a doctrinelor
religioase creștine care s‑au
desprins de catolicism în
sec. XVI‑lea prin Reforma
religioasă (inițial
luteranismul, calvinismul
și anglicanismul, din care
s‑au dezvoltat numeroase John Wycliffe (c. 1328‑1384) Jan Hus Girolamo Savonarola
alte culte) Preot și teolog englez care a susținut (c. 1370‑1415) (1452‑1498)

simonie – traficul cu funcții
ecleziastice (obținerea
frauduloasă a acestora),
dar și vânzarea de obiecte
considerate sfinte
că Biblia, nu Biserica, reprezintă
autoritatea creștină supremă. A
tradus Biblia în engleză și a predicat
împotriva clerului corupt și a puterii
papale. Declarat eretic după moarte,
scrierile sale au fost interzise.
Teolog și filosof ceh influențat de
scrierile lui John Wycliffe. Din cauza
vederilor sale religioase (critice la
adresa Bisericii Catolice) a fost
excomunicat și ars pe rug pentru
erezie. Adepții lui s‑au numit husiți.
Călugăr dominican italian, care a
denunțat corupția clerului și a cerut
reîntoarcerea Bisericii la principiile
de bază ale creștinismului.
A fost excomunicat și ars pe rug
pentru erezie.

40
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

I. Aranjează în ordine cronologică următoarele evenimente istorice.

bătălia de la Kappel
începutul Războaielor religioase din Franța
inventarea tiparniței cu caractere mobile
întemeierea anglicanismului
Războaiele civile din Anglia Caterina de Medici
publicarea Celor 95 de teze (n. 1519 – d. 1589)
soția lui Henric al II‑lea al Franței
II. Numește:
1. două cauze ale declanșării Reformei; CAPSULA TIMPULUI
2. doi factori care au facilitat răspândirea ideilor Reformei; Noaptea Sf. Bartolomeu
3. trei doctrine religioase protestante și numele întemeietorilor lor; este numele dat unui
4. trei idei comune tuturor ramurilor protestante; eveniment sângeros din
istoria Franței, organizat de
5. două consecințe ale Reformei.
catolici împotriva
III. Continuă următoarele propoziții în așa fel încât să rezulte afirmații corecte din hughenoților (protestanți
punct de vedere istoric. francezi), la îndemnul
Caterinei de Medici și al
1. În secolul al XV‑lea, puterea papală ... . fiului ei, regele Carol al
2. Burghezia dorea ... . IX‑lea. În noaptea de 23
3. Protestantismul german ... . spre 24 august 1572, la Paris
4. În bătălia de la Kappel ... . s‑a declanșat masacrul
împotriva hughenoților,
5. În Anglia, un precursor al Reformei protestante ... .
care s‑a extins apoi în
numeroase orașe din
Micul cercetător ‒ portofoliu provincie și a durat câteva
săptămâni. Conform
După modelul de mai jos, întocmește un tabel cu mișcările de Reformă din Europa în
estimărilor moderne, au
sec. XIV‑XVI (include și precursorii Reformei luterane, de exemplu John Wycliffe sau Jan Hus). fost uciși atunci până la
Cu ajutorul internetului și al altor surse, caută și alte informații semnificative pentru a 30.000 de hughenoți.
face tabelul cât mai complet. Dacă vrei, poți chiar adăuga rubrici noi (de exemplu, o coloană
de Observații, cu detalii privind răspândirea mișcării respective în epoca modernă), poți
include hărți sau imagini relevante. Adaugă tabelul la portofoliul tău.

Mișcare/ Întemeietor Repere Repere O trăsătură/

Confesiune geografice temporale consecință relevantă
religioasă
Husitism Jan Hus Boemia (Cehia Începutul sec. Moartea lui Hus (ars
(c. 1370‑1415) de azi) al XV‑lea pe rug ca eretic) a dus
ȘTIAI CĂ...
la izbucnirea
Războaielor Husite Astăzi, aproape jumătate
din întreaga populația
(1419‑1434), între
creștină a lumii este
husiți și catolici.
protestantă?

41
UNITATEA 2
DESCOPERĂ!
Fiecare creștin adevărat
(...) are parte de toate
binecuvântările lui
Cristos și ale bisericii,
iar acest lucru îi este
acordat de Dumnezeu,
chiar și fără indulgențe.
Articolul 37 din Tezele
lui Martin Luther, 1517
Ce critică aduce Martin
Luther Bisericii Catolice
în acest articol al tezelor
sale?
Martin Luther, afișând
Cele 95 de teze în 1517
(pictură de Ferdinand Pauwels)
DICȚIONAR
cultul sfinților – venerarea
și devoțiunea arătate
apostolilor, martirilor,
Fecioarei Maria, precum și
altor creștini sanctificați
de Biserică
42
Reforma (II) • Personalități marcante
Aventura cunoașterii
MARTIN LUTHER (1483-1546)
La 22 de ani, împotriva voinței tatălui său, Martin Luther
decide să se călugărească și își petrece următorii doi ani
într‑o mănăstire augustină. După ce este numit preot, își
continuă studiile de teologie și devine profesor la
Universitatea din Wittenberg.
Dezamăgit de abuzurile clerului catolic, mai ales de
practica vânzării indulgențelor, începe să chestioneze
doctrina oficială a Bisericii. În 1517 publică un document
Martin Luther
portret realizat de Lucas Cranach numit Contestare a puterii și eficacității indulgențelor, în
(detaliu) care enumeră o listă de argumente împotriva acestei practici
papale. Documentul, cunoscut sub numele de Cele 95 de
teze, se spune că ar fi fost bătut în cuie de Luther însuși pe ușa bisericii din Wittenberg și
marchează începutul Reformei protestante. Luther respingea autoritatea papală și ierarhiile
bisericești, susținând că singura autoritate este Biblia, pe care credinciosul o poate citi și
înțelege singur, fără mijlocirea preoților, iar mântuirea se putea obține doar prin credință.
De asemenea, Luther respingea cultul sfinților și monahismul (călugăria), cerând desființarea
mănăstirilor, simplificarea și oficierea serviciului religios în limba germană și susținea dreptul
preoților la căsătorie (preoții catolici nu aveau dreptul să se căsătorească).
În 1521, acuzat de erezie, Luther este chemat să‑și apere ideile în fața Dietei (adunării)
organizate de împăratul Carol Quintul în orașul Worms. Discuțiile au durat câteva luni și s‑au
încheiat cu Edictul de la Worms, în care Luther era declarat eretic și excomunicat (ceea ce
echivala, de fapt, cu o condamnare la moarte).
Luther a reușit să evite arestarea, trăind ascuns o perioadă, timp în care a tradus în
germană Noul Testament și, cu sprijinul principilor saxoni, a pus bazele unei noi confesiuni
religioase – recunoscută oficial în urma Dietei de la Augsburg (din 1530).
Luther în fața Dietei de la Worms (de Anton von Werner, 1877)
 UNITATEA 2
HENRIC AL VIII-LEA (1491-1547)
Primul dintre regii Angliei educat conform principiilor
umaniste, Henric al VIII‑lea a fost un bun catolic la începutul
domniei sale. Urcat pe tron la 17 ani, în 1509, s‑a căsătorit în
același an cu fiica regelui Spaniei, Caterina de Aragon.
În 1527 însă, Henric al VIII‑lea s‑a hotărât să divorțeze. Nu
doar că îi reproșa Caterinei că nu îi dăruise un moștenitor, dar se
și îndrăgostise de Anne Boleyn (care avea să‑i devină a doua soție,
din cele șase avute în total). El i‑a cerut papei anularea căsătoriei cu Caterina, însă acesta a
refuzat, divorțul fiind interzis de Biserică. Conflictul declanșat între rege și papalitate a CAPSULA TIMPULUI
culminat în 1534, când Henric al VIII‑lea s‑a rupt definitiv de Biserica Catolică și s‑a proclamat Elisabeta I și Biserica
Capul unei noi Biserici – cea Anglicană. Anglicană
Biserica Anglicană a căpătat
Se pare că Reforma religioasă inițiată a avut la bază motive politico-economice complexe,
stabilitate și a devenit cu
nu doar simplul refuz al Papei de anulare a căsătoriei – ipoteză susținută de acțiunile regelui
adevărat o instituție de stat
după oficializarea noii credințe de stat. Printr-o lege dată în 1534, toți cei care nu se converteau de‑abia în timpul domniei
la noul cult anglican se făceau vinovați de trădare și deci condamnați la moarte. Au urmat Elisabetei I (fiica lui Henric
desființarea mănăstirilor catolice, distrugerea sau transformarea lor în lăcașuri de cult al XVIII‑lea și a Annei
anglicane, confiscarea averilor deținute de Biserica Catolică pe teritoriul Angliei și convertirea Boleyn). Aceasta a definit
doctrina anglicană (un
silită a clericilor catolici la noua religie. Folosindu-se de pretextul religios, Henric al VIII‑lea
compromis între catolicism
și-a întărit puterea, îndepărtându-și adversarii politici. El a investit masiv în armată, în
și protestantism) în 39 de
crearea unei flote și a unor structuri de apărare eficiente. Articole publicate în 1563.

Explorează și aplică
I. Citește și alege răspunsul corect.
1. M. Luther a publicat Cele 95 de teze în... .
a. 1507 b. 1509 c. 1517
2. Excomunicat în urma Dietei de la ..., Luther este silit să trăiască ascuns o perioadă.
a. Wittenberg b. Worms c. Augsburg
3. Mântuirea poate fi obținută, susținea Luther, prin ... .
a. credință b. fapte bune c. indulgențe
II. Numește trei urmări ale întemeierii anglicanismului.

Micul cercetător – investigație

Lucrează în echipă! Politica lui Henric al VIII‑lea a fost continuată de fiica sa, Elisabeta I,
a cărei lungă domnie, marcată de pace și prosperitate, este considerată Epoca de Aur a Curtea interioară a
istoriei engleze. Elevii clasei se organizează în grupuri de 2-3 membri pentru a realiza o Palatului Windsor,
Anglia
investigație cu titlul Epoca elisabetană în Anglia, evidențiind: politica internă și externă,
evoluția Bisericii Anglicane, dezvoltarea culturii și a artei, personalități și evenimente istorice
relevante.

43
UNITATEA 2
DESCOPERĂ!
Filozoful grec Celsus
(sec. al II-lea) susținea
că tendința de limitare a
gândirii și dogmatismul
Bisericii pot fi rezumate
în maxima Crede și nu
cerceta.
Exprimă-ți opinia în
privința acestei maxime
și justific-o prin exemple.
Contrareforma (I) • Cauze și consecințe
Aventura cunoașterii
Îngrijorată de rapida răspândire a
ideilor Reformei, în secolul al XVI‑lea
Biserica Catolică a inițiat o mișcare menită
să‑i restabilească autoritatea. Începutul
acestei mișcări, purtând numele de
Contrareformă și sprijinită de unele
monarhii din Europa Occidentală și
Centrală, e legat de Conciliul (Adunarea)
de la Trento, convocat de Papa Paul al
III‑lea în 1545 și desfășurat, cu întreruperi,
până în 1563. Conciliul de la Trento (tablou de Pasquale Cati, 1588)

Măsurile adoptate la Trento vizau două obiective principale:

1. Împiedicarea răspândirii ideilor Reformei (prin excomunicări, acuzații de erezie, cenzură
și control al distribuției cărților, sau chiar Edicte emise de regii catolici, care să declare
protestantismul ilegal pe teritoriul unui stat);
2. Reformarea internă a Bisericii Catolice (eliminarea abuzurilor clericale, a simoniei,
Sculptură din marmură înființarea de seminarii pentru educarea viitorilor preoți sau constituirea unor noi ordine
reprezentându-l pe religioase).
Papa Paul al III-lea,
Biserica Santa Maria, Au fost, de asemenea, discutate câteva puncte‑cheie ale doctrinei catolice. În primul rând,
Aracoeli, Roma Biserica Catolică se declara singura în măsură să ofere o interpretare corectă a Bibliei și orice
deviere de la aceste învățături constituia o erezie. Apoi, mântuirea se obținea prin credință
și fapte bune (contrazicându‑l pe Luther, care susținea că nu e nevoie decât de credință). În
sfârșit, se reafirma importanța cultului sfinților, icoanelor, al mănăstirilor și se păstra latina
ca limbă de oficiere a slujbei.
Printre cele mai importante consecințe ale Contrareformei se numără: reorganizarea
Inchiziției (pentru judecarea ereticilor); crearea unei Congregații a Indexului (1571), cu rolul
de a menține și revizui o listă de cărți (index) interzise de Biserica Catolică; înființarea mai

Figuri ale Contrareformei:

Biblie veche și rozariu
(șirag de mărgele folosit de
credincioși pentru a număra
rugăciunile)

ȘTIAI CĂ...
Biblia catolică este diferită
de cea protestantă?
Diferența constă în șapte
cărți din Vechiul Testament,
pe care protestanții le‑au
(după Sf. Petru), s‑a dedicat lucrului
respins, considerându‑le
apocrife (neautentice).
Filippo Neri
(1515‑1595)
preot catolic italian. Supranumit
al doilea Apostol al Romei
cu cei nevoiași și bolnavi și a
înființat Congregația Oratoriană.
Tereza de Ávila
(1515‑1582)
călugăriță spaniolă care a reformat
ordinul Carmelit. Autoare a unor
importante studii cu subiect
teologic, printre care Castelul
lăuntric și Cartea întemeierilor.
Vincențiu de Paul
(1581‑1660)
preot catolic francez, fondatorul
unor congregații religioase dedicate
îngrijirii săracilor, bolnavilor și
orfanilor: Fiicele Carității (sau
surorile vincentine) și Congregația
Misiunii (sau lazariștii).

44
 UNITATEA 2
multor ordine religioase (Ursulinele, dedicate educației tinerelor fete, sau Capucinii, care
aveau grijă de săraci și de bolnavi).
Un rol central în mișcarea de Contrareformă l‑au avut iezuiții – membri ai ordinului
Compania lui Iisus, fondat de Ignațiu de Loyola în 1534. Aceștia au înființat școli, spitale și
au îndeplinit activități de misionariat în America de Sud și în Asia.

Explorează și aplică

I. Asociază cuvintele din coloana A cu definițiile din coloana B. Atenție! Coloana B

conține o definiție în plus. După ce o găsești, transcrie exercițiul pe caiet și adaugă
cuvântul corespunzător în coloana A.
Index Librorum Prohibitorum
A B conținea cărțile considerate
eretice de Inchiziție – pagina de
• a batere de la dogma oficială a bisericii
• e dict titlu (Veneția, 1564)
• t raficul cu funcții ecleziastice (obținerea
• e rezie
frauduloasă a acestora) sau vânzarea de obiecte CAPSULA TIMPULUI
• e xcomunicare
considerate sfinte Index librorum
• m isionar
• p ersoană trimisă să convertească la creștinism prohibitorum (Indexul
• ..........................
populații de o altă religie cărților interzise) era o listă
• s imonie de cărți pe care Biserica
• e xcludere dintr‑o comunitate religioasă
Catolică le considera
• d enumire generală a doctrinelor religioase
dăunătoare (eretice,
creștine care s‑au desprins de catolicism în urma anti‑clericale sau imorale).
Reformei Autorii unor astfel de cărți
• d ecret, lege erau excomunicați – la fel
cei care le tipăreau, le
II. Răspunde la următoarele întrebări. distribuiau sau le citeau.
Prima ediție sistematizată
1. Ce e Contrareforma?
a Indexului (mai existaseră
2. Care erau obiectivele principale ale Conciliului din Trento?
și versiuni anterioare) a
3. Ce măsuri au fost luate pentru reformarea internă a Bisericii Catolice? apărut la Roma, în 1559, iar
4. Care au fost consecințele Contrareformei? de atunci a fost menținută
III. Completează tabelul următor, arătând care era poziția Bisericii Catolice, respectiv și actualizată în continuu,
până în 1948.
a protestanților, față de următoarele puncte:
De‑abia în 1966 Indexul a
fost anulat, în mod oficial,
Biserica Catolică Protestanți
de Papa Paul al VI‑lea.
Autoritate papală
Biblia
Obținerea mântuirii
Limba națională în oficierea
liturghiei
Mănăstiri DICȚIONAR
Cultul sfinților
cenzură – (aici) interzicerea
sau suprimarea tipăritu­rilor
Micul cercetător – proiect considerate eretice
ordin religios – comunitate
Realizează o fișă de prezentare a Războaielor religioase din Franța (1562‑1598).
monahală
Menționează: cauzele conflictelor, repere cronologice, confruntări, lideri, consecințe.
seminar – școală pentru
Adaugă proiectul la portofoliul tău. pregătirea preoților

45
UNITATEA 2
DESCOPERĂ!
Ce reprezentanți ai
Umanismului, despre
care ai învățat, au ajuns
în fața unui tribunal al
Inchiziției?
Îți amintești cum s-au
încheiat procesele lor?
Bula papală
emisă în 1252
de papa
Inocențiu al IV-lea
DICȚIONAR
bulă papală – act emis de
papalitate
Plaza Mayor din Madrid
a fost construită la sfârșitul
sec. al XVI-lea, în timpul
domniei lui Filip al III-lea (Cel
Pios). Aici se țineau, în prezența
unui public numeros, execuțiile
condamnaților pentru erezie.
Distrusă în repetate rânduri de
incendii, înfățișarea de azi a
pieței i se datorează
arhitectului Juan de Villanueva
(sec. al XVIII-lea).
46
Contrareforma (II) • Rolul Inchiziției
Aventura cunoașterii
Deși tribunale bisericești locale având
scopul de a combate ereziile și vrăjitoria
existaseră încă din secolul al XII‑lea, Inchiziția
a fost creată în mod oficial în 1233, de către
papa Grigore al IX‑lea. Inchizitorii, în mod
oficial, erau aleși din rândul călugărilor
franciscani și dominicani și acționau atât ca
anchetatori, cât și ca judecători (se pronunțau
asupra vinovăției celui anchetat și hotărau
pedeapsa). Fiecărui inchizitor îi era desemnat
câte un ținut (Inchiziția era mai activă în
mediul urban), iar tortura era adesea folosită
pentru a‑i face pe acuzați să mărturisească.
Papa Grigore al IX-lea semnând Decretele papale
În funcție de gravitatea faptei, pedepsele – prin care este instituită Inchiziția
(pictură murală, Vatican)
variau: penitențe (post și rugăciune), confiscarea
averii, interzicerea anumitor opere și adăugarea la Index (în cazul autorilor care intrau
în contradicție cu dogma catolică), închisoarea, excomunicarea sau moartea (prin ardere
pe rug). Oricine putea fi anchetat de Inchiziție, astfel că, de multe ori, în spatele acuzației de
erezie stăteau motive politice (de pildă, îndepărtarea de la putere a unui adversar).
În 1478 a fost înființată Inchiziția în Regatul Spaniei (în timpul domniei lui Ferdinand
de Aragon și a Isabelei de Castilia, cunoscuți drept Regii catolici), având ca scop inițial
eliminarea ereticilor din rândul evreilor și musulmanilor convertiți forțat la catolicism
(și bănuiți că se convertiseră doar de formă). Din secolul al XVI‑lea, Inchiziția a început
să acționeze și pe teritoriul coloniilor spaniole (Mexic, Peru etc.).
În contextul Contrareformei, papa Paul al III‑lea întemeiază în 1542 așa‑numita Inchiziție
romană (sau Sfântul Oficiu), menită să combată ideile protestante (și orice altă deviere
de la dogma oficială a Bisericii Catolice).
În 1252, papa Inocențiu al IV-lea emisese o bulă (act) prin care decreta că era de
datoria statelor creștine să stârpească ereticii și autoriza folosirea torturii în anchetarea
acestora. Toți creștinii, indiferent de avere sau statut social, erau obligați să denunțe
erezia, fie că era vorba de străini sau de propria familie.
Printre cei învinuiți în repetate rânduri de erezie s-a aflat și Tommaso Campanella
(1568-1639), călugăr dominican, teolog, filosof și scriitor. A petrecut 27 de ani în închisoare,
timp în care a scris, printre altele, cea mai cunoscută operă a sa – Cetatea Soarelui, o utopie.
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

I. Observă și citește cu atenție sursele de mai jos și rezolvă exercițiile.

A. Și vă investim cu puterea (...) de a ancheta toate persoanele, oricare ar fi ele, bărbat
sau femeie, în viață sau decedate, absente sau prezente, de orice stare, condiție, funcție
sau demnitate, absolvite sau nu, rezidente sau cu domiciliul temporar, care au locuit
permanent sau temporar în orașele, târgurile și satele din provincia respectivă, care s‑au
făcut vinovate, suspecte sau dezonorate prin delicte și crime de erezie și renunțare la
religia catolică și pe toți incitatorii, apărătorii și tăinuitorii lor. Tomás de Torquemada
(1420-1498), călugăr dominican,
Scrisoare de împuternicire a unui inchizitor, emisă de papalitate (sec. al XIII‑lea, adaptată) Mare Inchizitor spaniol,
cunoscut pentru cruzimea sa. A
1. Numește, din text, două motive pentru care o persoană putea fi anchetată de Inchiziție.
întocmit o serie de instrucțiuni
2. De ce crezi că Inchiziția îi viza și pe incitatorii, apărătorii și tăinuitorii celor acuzați de pentru funcționarea
tribunalelor inchizitoriale, care
încălcarea credinței?
au rămas în vigoare până la
B. Analizând ghidurile utilizate de către inchizitori (...) descoperim modul în care s‑au desființarea Inchiziției spaniole,
în sec. al XIX-lea.
desfășurat procesele intentate de tribunalele Inchiziției și (...) etapele unui astfel de
proces: vizita inchizitorului cu predica acestuia, timpul de grație, anchetarea și
interogatoriul celor acuzați, intervenția avocatului, audierea martorilor, tortura,
pronunțarea sentinței și executarea acesteia. În cazul în care persoana acuzată, anchetată
și condamnată nu era mulțumită de sentința primită, putea să o conteste printr‑un apel
făcut direct către papă (...) cu excepția celor acuzați de vrăjitorie.
Mihai Floroaia, Inchiziția între mit și realitate
1. Compară etapele unui proces al
Inchiziției cu un proces din zilele noastre.
Ce asemănări și ce deosebiri găsești?
2. Cum explici faptul că cei acuzați de
vrăjitorie erau singurii care nu puteau
contesta sentința primită în fața papei?
C. Mulțumită milei divine, noi suntem
cei care ne putem bucura de descoperirea
CAPSULA TIMPULUI
Indiilor apusene (...) întrucât cei care nu
Ultima execuție a unei
ascultă de glasul smereniei și de
persoane condamnate
supunerea față de Sfânta Noastră
pentru erezie a avut loc în
Biserică Catolică (...) singura cale este să Arderea unui eretic în secolul al XIV-lea
Spania, în 1826. Învățătorul
se ocolească orice legături cu ereticii și cu Gaietà Ripoll a fost acuzat că
cei atinși de bănuială, să se pedepsească și să se taie de la rădăcină greșelile lor (...) răspândise în școală idei
Inchizitorul apostolic general (...) a hotărât să înființeze în aceste noi ținuturi Sfântul Oficiu contrare învățăturilor
al Inchiziției. catolice – mai precis, le
spusese elevilor că lumea
Decretul de înființare a Sfântul Oficiu al Inchiziției în America de Sud (1569, adaptat)
putea fi cunoscută nu prin
1. Adu‑ți aminte de cele învățate în capitolul anterior; de ce crezi că este importantă revelație divină, ci cu
precizarea mulțumită milei divine, noi suntem cei care ne putem bucura de descoperirea ajutorul observației și al
rațiunii. După doi ani
Indiilor apusene?
petrecuți în închisoare,
2. Care erau popoarele pe care spaniolii voiau să le convertească? acesta a fost spânzurat (la
intervenția autorităților
Pe baza surselor A, B și C, formulează o opinie despre impactul Inchiziției asupra
civile, pentru că Inchiziția
vieții oamenilor. pretinsese să fie ars pe rug).

47
UNITATEA 2 Studiu de caz

Barocul

Aventura cunoașterii
Una dintre consecințele
Contrareformei a fost apariția
unui nou curent artistic, susținut
de papalitate și promovat mai
ales de monarhii catolici, numit
baroc. Simplității și sobrietății
protestante, barocul îi opunea o Domul Invalizilor, Infanta Maria Tereza în rochie
arh. Jules Hardouin‑Mansart albastră (Diego Velázquez, 1659, azi
artă care uimea prin grandoare,
(Paris, sec. al XVII‑lea) la Muzeul de Istorie a Artei, Viena)
bogăția detaliilor și decorații
spectaculoase. Apărut în Italia,
Reprezentanți:
barocul s‑a extins apoi în toată
• a rhitectură: Baldassare Longhena (Bazilica Santa Maria
Europa (sub diferite
della Salute, Veneția), Jules Hardouin‑Mansart (Domul
forme), fiind introdus
Invalizilor, Paris), Christopher Wren (Catedrala Sf. Paul,
de colonizatori și în
Londra)
Gian Lorenzo Bernini – David, sculptură America Latină. În
în marmură, Galeria Borghese arhitectură, barocul • s culptură: Giovanni Lorenzo Bernini (David, Apollo și
s‑a manifestat prin Dafne), Francesco Mochi (Sf. Veronica), Frans Duquesnoy
construcții colosale, bogat ornamentate și o preferință (Sf. Andrei);
pentru linia curbă; în pictură, prin expresivitatea personajelor, • p
 ictură: Rembrandt (Lecția de anatomie, Rondul de
jocuri de umbre și lumini și diferite efecte vizuale (de pildă, noapte), Peter Paul Rubens (Coborârea de pe cruce), Diego
reflexia în oglindă a anumitor personaje); în literatură, Velázquez (Meninele);
printr‑un stil ornamentat, metaforic, intrigă complicată și o • l iteratură: Lope de Vega (Fuenteovejuna), Pedro Calderón
tematică marcată de neliniște și de instabilitatea condiției de la Barca (Viața este un vis);
umane; în muzică, s‑a dezvoltat genul operei și au apărut noi • m
 uzică: Johann Sebastian Bach (Concertele
tehnici de interpretare. bran­denburgice), Antonio Vivaldi (Cele patru
anotimpuri).

Fontana di Trevi, arh. Nicola Salvi.

Figura centrală e Neptun, zeul roman
al mărilor, într‑un car în formă de
scoică, tras de doi căluți de mare.
(Roma, sec. al XVIII‑lea)

48
 UNITATEA 2

stucatură

Satir și fată cu un coș de fructe, Biserica San Carlo alle Quattro Catedrala Sf. Paul
c. 1615, Peter Paul Rubens Fontane, Roma – proiectată de (Londra , construcție: 1675-1710)
(pictor din Țările de Jos) arhitectul baroc Francesco Borromini arhitect: Sir Christopher Wren
(n. 1599 – d. 1667)

cartuș

Rondul de noapte, 1642, Rembrandt (pictor din Țările de Jos) trofeu

Explorează și aplică
Observă în imaginile de mai sus exemple de motive reprezentative pentru stilul baroc: cartușul, stucatura, trofeele
și armele, coșurile cu fructe sau flori.
Realizează în caiet un glosar în care să explici cei trei termeni evidențiați mai sus, în contextul cultural-artistic
menționat. Folosește ca model secțiunea Dicționar a manualului.

Micul cercetător – investigație

Lucrează în echipă! Elevii clasei se împart în șase echipe, ce vor realiza câte o prezentare despre manifestarea Barocului
fie în spațiul românesc, fie în contextul european mai larg.
Pentru tema Barocului european, echipele dezvoltă doar unul dintre domeniile: arhitectură, pictură, sculptură, muzică,
literatură.
Grupurile aleg subiecte diferite, astfel încât să fie acoperite toate cele șase teme. La finalul proiectului, fiecare grup de
elevi va prezenta clasei principalele descoperiri, ilustrându-le cu opere de artă relevante.

49
UNITATEA 2
DESCOPERĂ! Absolutismul
Statul sunt eu!
(L’État c’est moi!) – se
spune că ar fi rostit Aventura cunoașterii
Ludovic al XIV-lea în fața
Parlamentului francez. Dacă în Evul Mediu regalitatea era adesea subminată de
Deși nu figurează în nobilime (care avea uneori domenii mai întinse și armate mai
documentele oficiale, puternice decât regele însuși), începând cu secolul al XV‑lea se
aceste cuvinte surprind face simțită nevoia unui stat centralizat din punct de vedere
esența domniei sale. politic și militar, cu o monarhie puternică și stabilă, care să pună capăt conflictelor interne.

Tu cum le interpretezi Mai mulți factori au contribuit la instalarea treptată a absolutismului.

semnificația? Consolidarea puterii regale a început prin impunerea monarhiei ereditare – ceea ce
însemna că un stat era condus, timp de generații, de aceeași familie (de pildă, dinastiile
Habsburg în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și în Spania; Bourbon în Franța;
Tudor în Anglia; Romanov în Rusia).
Au urmat apoi schimbări profunde în plan economic, social și cultural. Pe fondul unei
nobilimi în declin, creștea puterea burgheziei – care beneficia de pe urma unei înfloriri
economice fără precedent datorită bunurilor aduse din colonii și care își
dorea un stat în care să domnească ordinea și stabilitatea. Aceeași
dorință o aveau și țărănimea, temătoare de războaie și dornică să
scape de exploatarea nobililor locali, și Biserica – ce se simțea
amenințată de ideile revoluționare ale Renașterii și de apariția
protestantismului. În sfârșit, conflictele religioase care măcinau Europa
au accentuat nevoia unui suveran puternic, susținut de o armată permanentă.
Astfel s‑a instaurat absolutismul, o formă de guvernare care avea să domine
spațiul european între secolele al XVI‑lea și al XVIII‑lea. Monarhul, văzut ca
reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, era autocrat. El era conducătorul
statului, dădea legi, avea puteri administrative, controla justiția, comanda
armata, bătea monedă și reglementa relațiile cu alte state. Instituții precum
Adunarea Stărilor (Parlamentul), Consiliul Regal sau Imperial (format din miniștri
cu diferite atribuții) sau Cancelaria
(unde se emiteau documente)
erau subordonate suveranului.
Putem găsi exemple de
monarhii absolutiste în toată
Europa, de la Oceanul Atlantic până
la Munții Ural (care despart continentul
european de Asia).

Leopold I, împărat al Sfântului

Imperiu Roman între 1658 și 1705
(statuie aflată în Trieste, Italia)

Ioan al V‑lea, rege al Portugaliei între 1706 și 1750

(portret de Domenico Duprà, 1719)

50
 UNITATEA 2
Țările Române se găseau într‑o situație specială, căci depindeau de imperiile învecinate CAPSULA TIMPULUI
(cu care intrau uneori în conflict). Transilvania era condusă de principi, iar Moldova și Țara
Ideea monarhiei absolutiste
Românească (aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman) de domni sau voievozi cu o largă a fost dezvoltată de
autoritate în plan intern, dar subordonați sultanului în calitate de vasali. Printre domnitorii francezul Jean Bodin
care au luptat împotriva Imperiului Otoman se află Mihai Viteazul, domn al Țării Românești (1530‑1596) în lucrarea sa
între 1593 și 1601, care a reușit, pentru câteva luni, să unească cele trei Țări Române sub Despre republică. Bodin
conducerea sa – intitulându-se în 1600, Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată scria într‑o Franță divizată
de conflictele dintre catolici
Țara Moldovei.
și hughenoți, iar soluția,
credea el, consta într‑un
Explorează și aplică
stat național, centralizat și
I. Citește cu atenție textul lecției și răspunde la cerințe. suveran, care să aibă în
frunte un rege atotputernic.
1. Definește absolutismul, menționând repere geografice și temporale. Suveranul nu are de dat
2. Numește trei cauze care au dus la apariția absolutismului. socoteală decât lui
Dumnezeu, spune Bodin.
3. Precizează trei spații istorice în care s‑a manifestat absolutismul și dinastiile care au Acest lucru nu însemna însă
susținut acest sistem politic. guvernare după bunul plac,
ci conform valorilor creștine
II. Citește sursele A și B, apoi răspunde la cerințe. și respectând familia și
A. Prinții acționează deci ca miniștrii lui Dumnezeu și ca locțiitori ai săi pe pământ. dreptul la proprietate.
Căci, prin ei, Dumnezeu își exercită puterea asupra împărăției sale. Pentru aceasta, noi nu
vedem în tronul regal doar tronul unui om, ci tronul lui Dumnezeu însuși. DICȚIONAR
J.B. Bossuet, despre monarhia absolutistă de drept divin autocrație – formă de
B. V‑ați născut, Sire, cu o inimă dreaptă și bună, dar cei care v‑au crescut și educat nu guvernare în care întreaga
v‑au transmis pentru știința de a guverna decât suspiciunea, gelozia, neîncrederea în putere a statului este
deținută de o singură
virtute, teama față de orice merit, gustul pentru oamenii slugarnici, îndreptarea atenției
persoană
numai către propriile voastre interese. De peste 30 de ani, principalii voștri miniștri au
dinastie – familie domnitoare
slăbit și răsturnat toate vechile principii ale statului pentru a face să crească autoritatea
monarhie ereditară – tip de
Voastră, care a devenit și a lor.
monarhie în care titlul de
François Fénelon, Scrisoare către Ludovic al XIV‑lea (1693) rege este transmis din
1. Compară atitudinile celor doi autori (Bossuet și Fénelon) față de monarhia absolutistă. generație în generație în
cadrul aceleiași familii
2. Pe baza surselor A și B, precum și a textului lecției, identifică două aspecte pozitive și
suzeranitate – dominație
două negative ale monarhiei absolutiste.
(în contextul relației dintre
3. Adu‑ți aminte de cele învățate în clasa a V‑a: unde ai mai întâlnit ideea că un conducător un suzeran și vasalul său)
este reprezentantul divinității? Cum îți explici această coincidență?

Palatul Ecaterina, construit în sec. al XVIII-lea

în apropiere de Sankt Petersburg, fostă
reședință de vară a țarilor ruși

51
UNITATEA 2 Studiu de caz

Soliman Magnificul

Aventura cunoașterii

Fondat de Osman I în 1299, în Anatolia, Imperiul Otoman

s‑a extins treptat, ajungând, în secolul al XV‑lea, să
controleze sud‑estul Europei, sud‑vestul Asiei și nordul
Africii. Imperiul era condus de un sultan, cu atribuții militare
și religioase, care se bizuia pe o armată puternică și pe un
sistem administrativ bine pus la punct. În 1453, otomanii au
cucerit orașul Constantinopol, pe care l‑au transformat în
capitala imperiului, sub numele de Istanbul.
Domnia lui Soliman Magnificul (1520-1566) a marcat
momentul de apogeu al Imperiului Otoman – atât din punct
de vedere al extinderii teritoriale, cât și al dezvoltării
economice și culturale, precum și al reformării sistemului
administrativ și juridic.
Pe plan extern, Soliman Magnificul a purtat numeroase Soliman Magnificul, sultan al Imperiului Otoman între 1520 și 1566
(probabil pictat de Tiziano, c. 1530)
războaie, cucerind orașul Belgrad, insula Rodos și o parte
însemnată din Ungaria, dar și teritorii din Africa de Nord și
din Asia. lăută, un instrument cu coarde), Soliman a fondat, pe tot
Pe plan intern, el a introdus legi noi, a modernizat teritoriul imperiului, numeroase asociații artistice, prin
instituțiile statului, armata și a reorganizat finanțele. intermediul cărora creatorii și artizanii erau plătiți pentru
munca lor. Curtea sultanului adăpostea, de asemenea,
Sultanul era, de asemenea, un înfocat susținător al vieții
scriitori, artiști și meșteșugari talentați, proveniți atât din
artistice și culturale a imperiului. El însuși poet talentat
lumea islamică, dar și din cea creștină, europeană, astfel încât
(compunea versuri în turcă și persană) și muzician (cânta la
cultura otomană a epocii s‑a bucurat de influențe diverse.
Domnia lui Soliman Magnificul s‑a remarcat și prin
construirea a numeroase moschei, palate, edificii, poduri –
printre care se numără și Moscheea Suleymaniye, din Istanbul,
opera arhitectului Mimar Sinan.

Spahiii constituiau corpul de Ienicerii formau elita infanteriei

cavalerie al armatei otomane (deci
luptau călare), fiind recrutați din
rândul aristocrației militare de
origine turcă. Până când au fost
desființați, la începutul sec. al
XIX‑lea, au făcut parte din armata
permanentă a Imperiului Otoman,
alături de ieniceri.
Erau împărțiți în șase divizii, fiecare
condusă de un agă.
otomane (deci luptau pe jos). Ei erau
recrutați din rândul copiilor luați ca
tribut de la populațiile creștine din
teritoriile controlate de otomani
(albanezi, bulgari, români,
macedoneni etc.). Băieții erau turciți
(convertiți forțat la islamism) și
antrenați pentru luptă sau școliți, în
cazul celor mai înzestrați, putând
ajunge înalți funcționari ai imperiului. Palatul Topkapi (Istanbul, sec. al XV‑lea, aici detaliu din curtea interioară) a
fost reședința sultanilor Imperiului Otoman până în sec. al XIX‑lea.

52
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

Citește și observă cu atenție sursele A și B, apoi răspunde la cerințe.

A. În timpul lui Soliman Magnificul, Imperiul Otoman (...) a trăit cea mai strălucită perioadă, sub raportul cuceririlor
și al politicii (...) Suprema putere o deținea sultanul, imperiul fiind un stat absolutist. Însă puterea lui era corectată de
lege. Prin politica dusă, Soliman Magnificul a reprezentat admirabil rațiunea de stat.
Aurel Decei, Istoria Imperiului Otoman
B.

Imperiul Otoman în timpul domniei lui Soliman Magnificul

1. Pornind de la sursa A, explică de ce statul lui Soliman Magnificul este unul absolutist. Precizează o asemănare și o
deosebire între statul otoman și un stat absolutist din Europa de Vest.
2. Pe baza sursei B, identifică limitele teritoriale ale statului lui Soliman Magnificul. Apoi numește câteva state care se
regăsesc astăzi pe teritoriul stăpânit odinioară de otomani.
3. Documentează‑te (pe internet sau la bibliotecă) și realizează o axă cronologică a domniei lui Soliman Magnificul, care
să cuprindă cel puțin 10 repere relevante (din politica internă și cea externă).

Micul cercetător – proiect

Pe baza lecției, scrie un text de aproximativ 200 de cuvinte în care să surprinzi inițiativele de natură multiculturală ale
sultanului Soliman Magnificul. Adaugă proiectul la portofoliul tău.

Moscheea Suleymaniye
(Moscheea lui Soliman), construită
sub îndrumarea arhitectului Mimar
Sinan (sec. al XVI‑lea, Istanbul).
Complexul include mausoleul
lui Soliman I.

53
UNITATEA 2 Studiu de caz

Ludovic al XIV‑lea. Palatul de la Versailles

Aventura cunoașterii caracterizat printr‑o politică agresivă dusă împotriva

hughenoților. Mulți au fost obligați să se convertească la
catolicism, alții (sute de mii, estimează istoricii) au părăsit
Franța și s‑au stabilit în țările protestante învecinate.
În 1682, Ludovic al XIV‑lea a părăsit Parisul și s‑a stabilit,
împreună cu întreaga Curte, la Palatul Versailles – o
construcție măreață cu parcuri, grădini și fântâni arteziene,
ce împletea barocul cu stilul clasic. Printre cei care au
participat la proiectarea și decorarea palatului s‑au numărat
Louis Le Vau (arhitect), André Le Nôtre (arhitect peisagist) și
Charles Le Brun (pictor).
Pe plan extern, politica lui Ludovic al XIV‑lea a fost una
de expansiune teritorială. A purtat războaie de durată (care
au afectat serios resursele financiare ale țării) cu Spania,
Olanda și o coaliție de state europene, numită Liga de la
Augsburg (printre care Sfântul Imperiu Roman). În același
timp, a crescut numărul coloniilor franceze din Africa,
America și Asia – ceea ce a dus, în 1664, la înființarea
Companiei Franceze a Indiilor Orientale, menită să dezvolte
comerțul colonial.

Monedă de aur emisă de

Ludovic al XIV‑lea (ludovic).
Ludovic al XIV‑lea, rege al Franței între 1643 și 1715 Pe față e inscripționat (în
(pictat de Pomarede Vincent). latină): Ludovic al XIV‑lea,
prin mila lui Dumnezeu,
rege al Franței și al
Navarrei; pe verso: Hristos
În 1643, Ludovic al XIV‑lea, în vârstă de 5 ani, a fost
domnește, învinge și
încoronat rege al Franței. Regentă era mama lui, Ana de poruncește.
Austria, care conducea țara în numele fiului ei minor, cu
ajutorul cardinalului Jules Mazarin. De fapt, de‑abia la
moartea acestuia, în 1661, Ludovic al XIV‑lea – supranumit
Regele Soare – avea să‑și asume cu adevărat rolul de suveran
absolut, reușind, în timpul domniei sale, să transforme
Franța în cea mai mare putere europeană a vremii.
Pe plan intern, această epocă s‑a remarcat prin
dezvoltarea economiei (datorită reformelor introduse de
Jean‑Baptiste Colbert) și prin reorganizarea finanțelor,
armatei și justiției. Susținător al artelor, literaturii și științelor,
Ludovic al XIV‑lea a primit la Curtea sa muzicieni, pictori,
scriitori, filosofi și oameni de știință. A înființat, de asemenea, Ana de Austria (1601‑1666), soția Cardinalul italian Jules Mazarin,
Academia de Științe și Academia Regală de Dans (regele fiind lui Ludovic al XIII‑lea, a fost prim‑ministru al Franței între
regentă în timpul minoratului fiului 1642 și 1661 – a dus o politică de
el însuși un dansator pasionat). ei, Ludovic al XIV‑lea, între 1643 și întărire a puterii regale
Sub aspect religios, însă, domnia lui Ludovic al XIV‑lea s‑a 1651. (portret de Rubens, c. 1620) (portret de Pierre Mignard, 1658)

54
 UNITATEA 2
Explorează și aplică

Citește și observă cu atenție sursele A și B, apoi B.

răspunde la cerințe.
A. Până în acest moment am avut plăcerea de a‑i
încredința guvernarea afacerilor mele răposatului cardinal.
Acum este timpul să le conduc eu însumi. Voi mă veți ajuta
cu sfaturile voastre atunci când vi le voi cere. Vă cer și vă
ordon să nu pecetluiți niciun ordin decât la comanda mea
(...). Vă ordon să nu semnați nimic, nici măcar un pașaport
(...) fără ordinul meu; să‑mi dați socoteală personal în
fiecare zi și să nu favorizați pe nimeni.
Adresarea lui Ludovic al XIV‑lea către secretarii și
miniștrii de stat după moartea cardinalului Mazarin

1. Identifică, în sursa A, o trăsătură a absolutismului.

2. Privește cu atenție sursa B și amintește‑ți de cele
învățate în clasa a V‑a: cine era Jupiter? De ce crezi că regele Ludovic al XIV‑lea în chip de Jupiter
a ales să fie reprezentat așa? Ce însemne ale regalității (portret de Charles Poerson, 1655)
observi în imagine?
3. Pe baza surselor A și B, precum și a lecției, formulează o opinie despre domnia lui Ludovic al XIV‑lea, precizând
un aspect pozitiv și unul negativ al acesteia.
4. Sub îndrumarea profesorului, documentează‑te (pe internet sau la bibliotecă) și realizează o axă cronologică a
domniei lui Ludovic al XIV‑lea, care să cuprindă cel puțin 10 repere relevante (din politica internă și cea externă).
Compară axa realizată de tine cu cele ale colegilor – ce diferențe observi?

Micul cercetător – proiect

Elevii clasei se împart în grupuri de 3-4 membri. Lucrează în echipă pentru a găsi informații despre Palatul de
la Versailles și pentru a realiza o broșură despre un aspect al acestuia – de exemplu, grădinile, fântânile
arteziene, orangeria (sera de portocali), Sala Oglinzilor etc. Alege, împreună cu colegii tăi, imagini și informații
cât mai interesante, care să atragă vizitatorii.
Un membru al echipei va prezenta broșura în fața clasei.

Palatul Versailles, curtea interioară

55
UNITATEA 2 Studiu de caz

Petru cel Mare

Aventura cunoașterii
În 1682, tronul Rusiei i‑a revenit lui Petru I, un remarcabil
militar și om politic, supranumit cel Mare, care a reușit să
transforme Rusia, dintr‑un țarat izolat, guvernat în stil
medieval, într‑un imperiu european, condus după principii
moderne.
Impresionat de cele văzute în Europa de Vest, unde a
petrecut o perioadă, Petru cel Mare a hotărât să preia
modelul occidental și să‑l aplice în Rusia. Astfel, în ciuda
opoziției boierimii conservatoare, el a reformat instituțiile
statului, sistemul administrativ, armata (țelul său era să
creeze o flotă puternică și o armată de temut, dotată cu
echipament modern), a susținut dezvoltarea comerțului
și a industriei (mai cu seamă meșteșugurile, mineritul și
industria lemnului).
Pe de altă parte, acest demers de modernizare s‑a
Petru cel Mare, țar/împărat al Rusiei între 1682 și 1725
reflectat și la nivel social și cultural. Curtenii, de pildă, au fost (portret de Paul Delaroche)
obligați să adopte moda europeană, iar bărbații să‑și radă
bărbile. Pentru cei care refuzau, a fost introdusă o taxă pe În 1703, după cucerirea unei fortărețe suedeze pe țărmul
barbă. În 1714 a fost dată o lege prin care învățământul Mării Baltice, Petru cel Mare a hotărât să întemeieze, pe acel
devenea obligatoriu, între 10 și 15 ani, pentru copiii nobililor, loc, orașul Sankt Petersburg, care avea să devină capitala
ai funcționarilor de orice rang și ai slujbașilor de la curte. Imperiului Rus. Construit după model european, în stil baroc,
Pe plan extern, Petru cel Mare a purtat războaie împotriva orașul a devenit un simbol al Rusiei imperiale moderne,
Imperiului Otoman (cucerind cetatea Azov), a Suediei recunoscute deja ca o mare putere europeană.
(dobândind astfel ieșire la Marea Baltică) și a Persiei În 1724, acolo au fost înființate Academia de Științe
(obținând controlul asupra țărmurilor de sud și de vest ale și prima universitate rusească – azi Universitatea de Stat
Mării Caspice). din Sankt Petersburg.

Palatul de iarnă din Sankt Petersburg,

reședința oficială a țarilor Rusiei între 1732 și 1917,
adăpostește azi Muzeul Ermitaj. Creat în
sec. al XVIII-lea de Ecaterina cea Mare, pentru a-i
adăposti remarcabila colecție de artă, muzeul era
pe atunci deschis doar membrilor Curții.

56
 UNITATEA 2
Explorează și aplică
Citește cu atenție sursele A și B, apoi răspunde la cerințe.
A. Țarul este un monarh care domnește absolut (...). Dumnezeu cere ca el să fie ascultat și respectat. El răspunde doar
în fața lui Dumnezeu de faptele sale și de poporul care i‑a fost încredințat.
Petru I, despre Țarul Rusiei
B. Revoluția petrină din Rusia – incluzând aici numeroasele reforme militare, navale, guvernamentale, educaționale,
arhitecturale, lingvistice și alte reforme interne adoptate de regimul lui Petru pentru a promova ascensiunea Rusiei ca
putere europeană majoră – a fost în esență o revoluție culturală, care a avut un impact profund atât asupra structurii
de bază a Imperiului Rus, cât și asupra dezvoltării sale ulterioare.
James Cracraft, Imperiul Rus, un construct cultural
1. Numește, din sursa B, o consecință a reformelor adoptate de Petru cel Mare.
2. Formulează, pe baza surselor, o opinie privind domnia lui Petru cel Mare. Cum apreciezi felul său de a‑și conduce
imperiul, comparativ cu Soliman Magnificul, respectiv, Ludovic al XIV‑lea?
3. Documentează‑te și realizează o axă cronologică a reformelor introduse de Petru cel Mare.

Micul cercetător – Pagină de jurnal: o zi de vară la Palatul Peterhof

Lucrează cu un partener! Impresionat de splendorile văzute la Versailles, Petru cel Mare hotărăște construirea unui complex
la fel de grandios, în stil baroc, cu fântâni arteziene și grădini întinse, în apropiere de Sankt Petersburg. Lucrările au început
în 1714, sub conducerea arhitectului francez Jean‑Baptiste Alexandre Le Blond. În perechi, pe baza imaginilor de mai sus și a
documentării personale, scrieți câte o pagină de jurnal: O zi la Palatul Peterhof. Fiecare dintre parteneri va scrie dintr-o
perspectivă diferită – a unui nobil și a unui slujitor.

57
RECAPITULARE

Fragment din Școala din Atena, frescă a artistului renascentist italian Raffaello, Muzeul Vatican

În cel de‑al doilea capitol ai aflat despre geneza spiritului modern în civilizațiile europene.
Recapitulează ceea ce ai învățat, citind despre aspectele‑cheie ale transformărilor culturale, religioase, sociale și
politice care se manifestă în sec. XIV-XVII. Apoi rezolvă exercițiile și aplicațiile.

Renașterea
• Aduce o nouă concepție asupra lumii, eliberând gândirea de sub tutela Bisericii și promovând omul liber și responsabil,
preocupat să înțeleagă și să explice rațional mersul lucrurilor, să se dezvolte permanent prin educație și cultură.
• E xistă numeroase personalități ale Renașterii, care prin operele lor, au schimbat modul de a gândi al oamenilor,
percepția lor asupra vieții, naturii înconjurătoare și religiei:
• Arhitectură: Filippo Brunelleschi, Alberti, Bramante, Michelozzo
• Artă: Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello, Botticelli, Donatello
• Scriitori, gânditori și oameni de știință: Francesco Petrarca, Dante Alighieri, François Rabelais, Pierre de Ronsard,
Miguel de Cervantes, William Shakespeare, Christopher Marlowe, Niccolò Machiavelli, Giordano Bruno, Galileo Galilei.

Reforma religioasă și Contrareforma

• Este unul dintre cele mai importante procese istorice care au influențat evoluția continentului european, deschizând
calea spre o nouă abordare a relației om‑Dumnezeu. Cele mai importante ramuri protestante sunt: luterană, calvină,
anglicană.
• N
 oua mentalitate religioasă a încurajat descoperirile științifice și reforma socială.
• A
 ceastă mișcare religioasă a fost posibilă datorită unor personalități istorice care au promovat reformele religioase,
precum Martin Luther, Jean Calvin, Henric al VIII‑lea.
• N
 oile idei au generat reacții de opoziție în cadrul Bisericii Catolice (Contrareforma), și la nivelul politicilor statale
(războaiele religioase).
• C
 ontrareforma inițiată de Biserica Catolică a avut consecințe și pe plan artistic – apariția stilului baroc.

Absolutismul
• Transformările profunde din secolele XV‑XVI, resimțite în plan economic, social și religios și‑au pus amprenta asupra
modului de organizare politică.
• Monarhia, ca formă de organizare politică, se regăsește în toate statele europene, de la Atlantic la Munții Ural,
chiar dacă atributele sale difereau de la o țară la alta. Sub influența ideilor iluministe, a apărut conceptul de
Absolutism luminat, cu monarhi dispuși să adopte reforme pentru binele poporului.
• Iată câteva exemple reprezentative de monarhi absolutiști: Ludovic al XIV‑lea (rege al Franței: 1643‑1715), Petru cel Mare
(țar al Rusiei: 1682‑1725), Soliman Magnificul (sultan al Imperiului Otoman: 1520‑1566).

58
 RECAPITULARE
I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.
A. De fapt, în timp ce, în Evul Mediu operele Antichităţii erau citite în cheie alegorică şi încadrate în viziunea contemporană,
dominată de versiunea creştină a lumii, în Renaştere, exemplele trecutului alimentează (…) încrederea renăscută în calităţile
omului şi ale acţiunilor sale în istorie, devenind un model nu doar artistic, ci şi de experienţă de viaţă.
Enrica Crispino, Viaţa şi opera lui Michelangelo
B. Lorenzo de Medici, conducătorul oraşului dorea să vadă Florenţa cât mai frumoasă: a construit clădiri şi străzi noi,
a organizat serbări, care aminteau de faptele eroice ale Antichităţii, i-a ocrotit pe învăţaţi, ba chiar a întemeiat o
universitate, pentru ca tinerii să aibă unde învăţa.
Niccolò Machiavelli, Istorii Florentine
1. Cum se numesc curentul cultural și mișcarea intelectuală europeană la care fac referire cele două surse?
2. Precizează, pe baza textului A, care a fost sursa de inspirație a autorilor renascentiști.
3. Lorenzo de Medici a fost un cunoscut mecena renascentist. Stabilește, pe baza sursei B, caracteristicile definitorii ale
unui mecena.

II. Observă cu atenție A.

sursele A și B, apoi rezolvă
cerințele.

Distribuția celor mai importante confesiuni religioase - la apogeul Reformei protestante

B. În felul său, Henric a rămas întotdeauna conservator în credinţele sale religioase. În afară de excluderea supremaţiei
şi autorităţii papale, nu au fost făcute alte schimbări majore de ordin teologic. Desigur, desfiinţarea mănăstirilor şi a
altor lăcaşuri religioase a schimbat înfăţişarea Bisericii şi i-a ameninţat serios situaţia financiară, dar, spre deosebire
de ţările de pe continent, Anglia nu a îmbrăţişat teologia protestantă.
D.G. Newcombe, Henric VIII şi reforma engleză
1. Folosește harta (sursa A) pentru a stabili care sunt teritoriile în care s‑au răspândit principalele religii protestante:
luteranismul, calvinismul și anglicanismul.
2. Pe baza sursei A, formulează o opinie cu privire la distribuția diferitelor confesiuni pe teritoriul european (raportul între
protestanți și catolici/ortodocși).
3. D
 efineşte anglicanismul, cu ajutorul informaţiilor din sursa B.

III. Citește cu atenție sursa de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

Turcii vin la război ca şi cum vin invitaţi la o nuntă; cred că nu există niciun prinț în lume care să aibă armate şi tabere
mai bine ordonate atât în ceea ce priveşte abundenţa de alimente şi alte lucruri absolut necesare, cât şi din punctul de
vedere al modului disciplinat în care îşi aşază taberele fără nicio confuzie (...) se supun comandanţilor lor cu promptitudine,
nu arată (...) preocupare pentru viaţa lor în luptă, pot trăi o perioadă lungă de timp fără pâine sau vin.
Andrina Stiles, Imperiul Otoman 1450-1700
1. Formulează un punct de vedere despre armata otomană, susținând‑l cu două informații din sursa dată.
2. Care a fost rolul armatei în crearea statului absolutist? Argumentează‑ţi răspunsul cu exemple din spațiul creștin european.

59
EVALUARE
Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.
I. Asociază fiecare dintre sursele de mai jos cu mișcarea/conceptul potrivit și completează tabelul în mod
corespunzător. Notează apoi pentru fiecare câte o propoziție care să rezume ideea principală. 24 p.

A. Oamenii liberi și de neam bun, doritori de plăcută însoțire, au din firea lor înclinări cuminți și cuviincioase, ferindu‑se
de orice rele deprinderi; dar atunci când sunt supuși (…) să sufere umilințele robiei, ei pierd râvna de a trăi în cinste, căutând
să sfărâme jugul ce‑I apasă. Căci așa ne‑a fost dat: să ne ispitească lucrurile oprite și să poftim a face ceea ce nu e îngăduit.
Francois Rabelais, Gargantua şi Pantagruel

B. Renunțarea la dragostea de sine, o cere Hristos (….) renunțare care, dacă ea umple inima omului, alungă dintr‑însa
mai întâi, orgoliul, mândria și împăunarea, apoi, de asemenea, avariția, necumpătarea, luxul și toate voluptățile,
împreună cu celelalte vicii, care se desprind din dragostea de noi înșine.
Jean Calvin, Învățătura religiei creștine
C.

D. Nu vă lăsați niciodată guvernat de alții. Să nu aveți niciodată

favoriți, nici prim‑ministru, ascultați Consiliul, dar hotărâți singur.
Dumnezeu, care v‑a ales să fiți rege, vă va da toată înțelepciunea de care
aveți nevoie. Întreaga putere, întreaga autoritate se află în mâna regelui.
Ludovic al XIV‑lea către fiul său,
Rondul de noapte, Rembrandt extras din Memoriile ducelui de Noailles

Renașterea Reforma Contrareforma/Baroc Absolutismul

Sursa… Sursa… Sursa… Sursa…

II. Asociază câte un element din fiecare coloană, astfel încât să rezulte propoziții adevărate despre cele cinci
personalități istorice. 10 p.
1. Regele Soare Leonardo da Vinci a. dezvoltă doctrina protestantă care‑i va purta
numele.
Jean Calvin
2. Fizicianul și astronomul italian b. se spune că ar fi declarat: Statul sunt Eu!.
Galileo Galilei
3. Artistul italian c. a inventat termoscopul.
4. În Elveția Nicolaus Copernicus d. a pictat tabloul Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul.
5. Învățatul polonez Ludovic al XIV‑lea
e. formulează teoria heliocentrică.

III. Numește două state absolutiste și precizează câte o asemănare, respectiv o deosebire, între modurile de
organizare ale acestora. 26 p.
IV. Scrie un text de 150-200 de cuvinte în care să precizezi trei consecințe ale mișcării de reformare religioasă care
a luat avânt în secolul al XVI‑lea. 30 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând acest capitol, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Cred că mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

60
Spre o nouă
societate
U3
Revoluția franceză (I). De la supus la cetățean
Revoluția glorioasă Studiu de caz: Declarația drepturilor omului și ale
I luminismul – rațiune, drepturi, implicarea cetățeanului
oamenilor în viața publică
Revoluţia franceză (II). Proclamarea republicii
Studiu de caz: Montesquieu, Rousseau, Voltaire
N
 apoleon I şi răspândirea ideilor Revoluţiei
V
 iaţa cotidiană. Opinia publică în franceze în Europa
secolul al XVIII-lea R
 evoluţia industrială. Impactul în viaţa oamenilor
C
 onstituirea SUA. Declarația de independență. Recapitulare
Constituția Evaluare

61
UNITATEA 3
DESCOPERĂ
În 1215 era semnată, în
Anglia, Magna Charta
Libertatum – Marea
cartă a libertăților, care
limita puterea regelui și
garanta drepturi
clerului, nobilimii și
burgheziei. Ca o
consecință a semnării
acestuia, a fost creat
Parlamentul englez.
Care crezi că este rolul
Parlamentulului în stat?
DICȚIONAR
constituție – lege
fundamentală a unui stat,
care stabilește forma de
guvernământ și de
organizare statală, precum
și drepturile și obligațiile
fundamentale ale
cetățenilor
dizolva – (aici) a desființa
petiție – cerere scrisă
adresată de o persoană sau
de un grup de persoane
unei instituții sau autorități,
în care se formulează o
cerere, o revendicare etc.
război civil – luptă armată
între două sau mai multe
grupări politice de orientări
diferite din interiorul unui
stat
vot cenzitar – sistem
electoral în care pot vota
doar cei care îndeplinesc
anumite condiții (în general,
în funcție de avere)
62
Revoluția glorioasă
Aventura cunoașterii
În 1625, pe tronul Angliei venea Carol I Stuart, care, inspirat
de modelul francez, a încercat să impună un sistem absolutist.
El a intrat astfel în conflict cu Parlamentul, pe care l‑a și dizolvat
în 1629 (de‑abia 11 ani mai târziu avea să‑l convoace din nou).
Printre altele, el și‑a atras nemulțumirea supușilor prin mărirea
impozitelor și prin aplecarea sa spre catolicism.
Drept urmare, în 1642, în Anglia a izbucnit războiul civil, între
trupele regale și armata Parlamentului, condusă de Oliver
Carol I Stuart Cromwell. Învins, Carol I Stuart a fost judecat și executat în 1649,
Rege al Angliei, Scoției și Irlandei iar Anglia a devenit republică. La conducerea ei a venit Oliver
între 1625 și 1649
Cromwell, care a dobândit în 1653 titlul de Lord Protector și care
s‑a remarcat prin cruzimea campaniilor militare duse împotriva irlandezilor și scoțienilor.
Pentru a pune capăt crizei politice cauzate de moartea lui
Oliver Cromwell, Parlamentul a decis în 1660 reinstaurarea
monarhiei. Pe tronul Angliei a venit Carol al II‑lea Stuart,
succedat, în 1685, de Iacob al II‑lea Stuart.
În scurtă vreme, noul rege avea să intre în conflict cu
Parlamentul – pe de o parte, catolic fiind, căuta restabilirea
religiei catolice în Anglia (cu o populație majoritar protestantă);
pe de alta, era și el atras de ideea unei monarhii absolutiste.
În aceste condiții, în 1688 a avut loc Revoluția glorioasă:
Parlamentul a dispus înlocuirea lui Iacob al II‑lea cu ginerele său, Wilhelm de Orania, sau
William al III‑lea al Angliei.
protestantul Wilhelm de Orania, conducătorul Olandei. Rege al Angliei, Scoției și
Acesta a devenit William al III‑lea al Angliei și a domnit împreună Irlandei între 1689 și 1702
cu soția sa, Maria a II‑a a Angliei, fiica lui Iacob al II‑lea.
În 1689, Parlamentul a elaborat o Declarație a drepturilor (adoptată apoi ca lege), prin
care se stabileau drepturile cetățenilor și se recunoștea, în mod oficial, supremația
autorității Parlamentului asupra puterii regale (supremație dovedită deja de evenimentele
Revoluției glorioase). Acest act, inspirat de ideile filosofului John Locke, a dus la instaurarea,
în Anglia, a monarhiei constituționale (sau parlamentare), în cadrul căreia monarhul era
obligat să se supună legilor. Astfel, noul model de conducere presupunea existența a trei
puteri în stat: puterea legislativă propunea și adopta legile statului, fiind deținută de
Parlament (organizat în Camera Lorzilor și Camera Comunelor, membrii acesteia din urmă
fiind aleși prin vot cenzitar); puterea judecătorească (curțile de judecată – aplica
legea și pedepsea încălcarea sa) și puterea executivă
(monarhul și Guvernul, format din prim‑ministru și
miniștrii de Cabinet) – lua deciziile de
organizare a statului.
 UNITATEA 3
Explorează și aplică CAPSULA TIMPULUI
În secolele al XVI‑lea și
I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.
al XVII‑lea, o parte din
A. Niciun impozit nu se va mai institui și nu se va mai percepe fără aprobarea Parlamentului. protestanții din Anglia au
căutat să reformeze
Nimeni nu va mai fi arestat sau deposedat de averea sa, altfel decât prin procedura
nou‑înființata Biserică
judiciară normală și potrivită legilor existente și recunoscute. Anglicană, prin îndepărtarea
Nimeni nu va mai fi arestat și condamnat în timp de pace pe baza legilor de război. ultimelor rămășițe ale
doctrinei catolice și o
Soldații nu vor mai fi găzduiți în casele cetățenilor.
respectare strictă a textului
Petiția dreptului, 1628 (adaptare)
Bibliei. Aceștia erau
B. 1. (...) pretinsa putere a autorității regale de a suspenda legile sau executarea lor cunoscuți sub numele de
fără consimțământul Parlamentului este ilegală. puritani. Renumiți pentru
sobrietate (se îmbrăcau în
4. (...) o contribuție bănească pentru Coroană sau în folosul ei (...) fără consimțământul haine simple, de culori
Parlamentului, este ilegală. închise și nu purtau nici un
6. (...) ridicarea și întreținerea unei armate în regat, în timp de pace, fără consimțământul fel de podoabe) și o viață
Parlamentului, este contrară legii. lipsită de excese
(condamnau mai cu seamă
9. (...) libertatea cuvântului, precum și dezbaterile și procedurile în sânul luxul și risipa de la Curte),
Parlamentului nu pot fi limitate sau puse în discuție în fața niciunei curți de puritanii au fost de partea
justiție sau a altei autorități, în afară de însuși Parlamentul. Parlamentului în timpul
Declarația drepturilor, 1689 (adaptare) războiului civil, dobândind o
putere politică considerabilă
1. Precizează secolul în care au fost create sursele A și B și indică la sfârșitul acestuia.
instituția care le‑a redactat.
2. Care dintre prevederile din sursa A ți se pare cea mai ȘTIAI CĂ...
importantă? De ce?
Procesul și execuția regelui
3. Explică, din sursa B, semnificația articolului 6. De ce crezi
Carol I Stuart sunt
că Parlamentul considera periculoasă întreținerea, de către rege, a prezentate pe larg, într-o
unei armate pe timp de pace? versiune romanțată, în
4. Menționează, pe baza lecției și a documentării personale, câte o romanul lui Alexandre
cauză și o consecință a redactării celor două documente (sursele A și B). Dumas, După douăzeci de
ani (1845)? Acesta este o
II. Scrie un text (100‑150 cuvinte), în care să compari monarhia
continuare a volumului din
absolutistă și cea constituțională, identificând cel puțin o 1844, Cei trei muschetari*,
asemănare și două deosebiri. Dacă ai fi trăit în timpul războiului care urmărește peripețiile a
civil din Anglia, tu ce tabără ai fi ales? Justifică‑ți răspunsul. Oliver Cromwell (1599‑1658) trei muschetari ai Regelui –
statuie aflată în fața Athos, Porthos și Aramis – și
III. Completează pe caiet tabelul de mai jos, privind Palatului Parlamentului – ale tânărului lor prieten,
separarea puterilor în stat, în Anglia, după 1689. Westminster, Londra D'Artagnan, el însuși doritor
să fie admis în rândurile
muschetarilor. În romanul
Puterea Puterea Puterea
Observații lui Dumas, cei patru prieteni
legislativă judecătorească executivă
încearcă să îl salveze pe
Atribuții
rege de la moarte, dar dau
Deținută de greș în ultima clipă.
* muschetar – nobil care
Micul cercetător – investigație făcea parte din corpul de
cavalerie în serviciu la curtea
Realizează o prezentare a războiului civil din Anglia (1642–1651), menționând: cauze, regilor Franței; numele vine
conducători, evenimente majore și consecințe. Poți include hărți, imagini, relatări ale de la muschetă – pușcă
contemporanilor etc. medievală rudimentară

63
UNITATEA 3
DESCOPERĂ!
Cum crezi că au
contribuit ideile
umaniste la apariția
Iluminismului?
Jean‑Baptiste le Rond
d’Alembert ( 1717-1783)
matematician, fizician, filosof
și coeditor al Enciclopediei
franceze
DICȚIONAR
drept natural – concepție
potrivit căreia oamenii,
înzestrați de natură cu
rațiune, se nasc egali în
drepturi
emancipare – eliberare,
dobândire a independenței
pamflet – scriere de
proporții reduse în care sunt
ridiculizate, adesea într‑un
limbaj agresiv, diferite
atitudini, fapte sau aspecte
negative
periodic – ziar
satiră – scriere în versuri
sau în proză în care sunt
criticate defecte morale ale
oamenilor sau aspecte
negative ale societății, cu
intenția de a le îndrepta
64
Iluminismul – rațiune, drepturi, implicarea
oamenilor în viața publică
Aventura cunoașterii
În secolul al XVIII‑lea, în Europa a apărut o mișcare filosofică, culturală și literară care
respingea autoritatea monarhiilor absolutiste și a Bisericii, subliniind rolul rațiunii în
cunoașterea lumii și importanța libertății individuale. Iluminismul (căci rațiunea și educația
luminau mințile oamenilor) a apărut în Franța, dar s‑a răspândit treptat în toată Europa și
pe continentul american, susținând că toți oamenii erau egali în drepturi (pe baza dreptului
natural) și că fiecare avea un cuvânt de spus în societate, indiferent de religie sau de statut.
La apariția Iluminismului au contribuit dezvoltarea științelor – fizica, astronomia, chimia,
biologia, anatomia (așa numita Revoluție științifică, declanșată în vremea Renașterii) – dar
și operele unor gânditori precum Francis Bacon, John Locke sau René Descartes.
Ideile iluministe s‑au răspândit cu repeziciune, datorită mai multor factori: înființarea
a numeroase instituții de învățământ și de cercetare științifică (academiile); difuzarea
intensă de materiale tipărite (adesea înfruntând cenzura autorităților) – periodice, cărți
de popularizare a științei, eseuri, satire și pamflete politice; crearea de cluburi, cafenele,
asociații, saloane literare, care le permiteau oamenilor să schimbe idei și să se implice
activ în viața publică.
Gânditori precum Denis Diderot, Jean‑Jacques Rousseau, Montesquieu sau Voltaire
susțineau egalitatea oamenilor, dreptul la educație și la liberă exprimare, indiferent de clasa
socială, toleranța religioasă, dar și necesitatea separării puterilor în stat, pentru a împiedica
abuzul conducătorilor.
Influențați de aceste idealuri, mai mulți monarhi europeni au adoptat noi legi, prin care
dădeau acces la educație și copiilor și tinerilor care nu proveneau din familii aristocrate,
îmbunătățeau condițiile economice pentru oamenii de rând sau limitau influența
Bisericii în viața cetățenilor. În acest context, a apărut absolutismul sau despotismul
luminat, reprezentat de monarhi precum Frederick II al Prusiei, Ecaterina cea Mare a
Rusiei sau Iosif al II‑lea al Sfântului Imperiu Roman.
În Țările Române, ideile luministe au pătruns spre sfârșitul secolului al XVIII‑lea și s‑au
manifestat în operele unor autori precum Costache Conachi și Dinicu Golescu și prin apariția
Școlii Ardelene, o mișcare politică și culturală de emancipare a românilor din Transilvania.
Reprezentanți ai Iluminismului:
Denis Diderot David Hume Immanuel Kant
(1713‑1784) (1711‑1776) (1724‑1804)
Filosof și scriitor francez, editor‑șef Filosof, istoric și economist scoțian. Filosof german care a cercetat
al Enciclopediei franceze. A criticat, Printre cele mai importante opere limitele gândirii umane, autor,
ale sale se numără Cercetare asupra printre altele, al operelor Critica
în scrierile sale, clerul și organizarea
statului după principii medievale, intelectului omenesc și Tratat rațiunii pure și Critica rațiunii
opera sa fiind cenzurată, iar el – asupra naturii umane. practice.
condamnat la închisoare.
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

A. Nimeni nu a primit de la natură dreptul de a porunci altora. Libertatea este un dar
al Cerului și fiecare individ are dreptul să se bucure de ea la fel cum se bucură de rațiune.
(...) Puterea, care provine din consimțământul poporului, presupune în mod necesar
condiții care să facă legitimă folosirea ei – să fie utilă societății, avantajoasă pentru
republică și să acționeze între limite bine stabilite (...).
Denis Diderot, Autoritatea politică (Enciclopedia, 1751)
B. Suveranul este absolut; căci nu există altă autoritate decât cea care izvorăște din persoana
CAPSULA TIMPULUI
lui și care poate acționa cu o forță proporțională cu vastitatea unei asemenea stăpâniri. (…) Apărută între 1751 și 1772,
Egalitatea cetățenilor constă în aceea că toți trebuie să se supună acelorași legi. sub îngrijirea lui Denis
Diderot și a lui Jean‑Baptiste
Ecaterina cea Mare, Nakaz
le Rond d’Alembert,
1. Identifică, în sursa A, trei idei iluministe. Enciclopedia – sau
2. Precizează, din sursa B, o idee contrară Iluminismului. Dicționarul sistematic al
științelor, al artelor și al
3. De unde provine autoritatea asupra celorlalți, potrivit celor
meseriilor – numără 28 de
două surse? Compară cele două puncte de vedere.
volume (17 volume cu texte
II. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele. și 11 cu planșe ilustrate),
însumând peste 70000 de
C. Un tribunal care a devenit puternic în sudul Europei, în Indii și
articole. Conform editorilor,
în Lumea Nouă (...) a condamnat un astronom celebru pentru că scopul ei era să schimbe
a susținut mișcarea pământului și l‑a declarat eretic (...). Astfel, felul în care gândeau
abuzul de autoritate spirituală, combinat cu abuzul de oamenii și să le ofere
autoritate pământească, a forțat rațiunea să tacă; și mult n‑a acestora posibilitatea de a
lipsit ca rasei umane să‑i fie interzis să gândească. se informa, din surse
necenzurate de Biserică.
Jean‑Baptiste le Rond d’Alembert, Discurs preliminar
Era, deci, un demers de
(Enciclopedia, 1751)
democratizare a
D. [Articolele Enciclopediei] tind să distrugă cunoașterii – ceea ce
Monument închinat împărătesei însemna că oameni din
autoritatea regală, să instaureze un spirit de
Ecaterina cea Mare, Sankt Petersburg toate categoriile sociale (nu
independență și de revoltă și, folosind termeni vagi și
doar clerul și nobilimea)
cu mai multe înțelesuri, să dea naștere erorii, corupției morale și religioase și necredinței. aveau acum acces la
Din hotărârea Consiliului de Stat, prin care erau informații (inclusiv despre
interzise primele 2 volume ale Enciclopediei (1752) cele mai noi descoperiri
științifice).
1. La ce tribunal se referă sursa C și care e numele astronomului condamnat pentru erezie?
2. Formulează o opinie argumentată în legătură cu atitudinea critică exprimată la
adresa Enciclopediei, în sursa D. Cum ai răspunde tu acestei critici? ȘTIAI CĂ...
Enciclopedia franceză din
Micul cercetător sec. al XVIII‑lea a fost inițial
concepută doar ca o
Joc de rol în perechi: un dialog între Denis Diderot și Ecaterina cea Mare.
traducere a unei lucrări
Între 1773 și 1774, la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare, Diderot a petrecut câteva englezești?
luni la Sankt Petersburg. Deși atrasă de ideile iluministe, împărăteasa susținea în continuare Era vorba de Cyclopaedia
absolutismul și importanța folosirii șerbilor (țărani dependenți de stăpânul feudal). lui Ephraim Chambers
Interpretează cu un partener un dialog între cei doi – sub forma unui joc de rol în care fiecare (sau Dicționar universal de
își susține ideile. Discută apoi cu colegii despre influența Iluminismului asupra monarhiilor Arte și Științe), o
enciclopedie în 2 volume
absolutiste europene și despre consecințele acestor schimbări, în timp.
apărută la Londra în 1728.

65
 UNITATEA 3 Studiu de caz

Montesquieu, Rousseau, Voltaire

Aventura cunoașterii (printre care Émile sau Despre educație, un tratat în care
se arată că educația trebuie să țină seama de înclinațiile
MONTESQUIEU (1689‑1755) copilului).

Charles Louis de Secondat, Baron de La Brède și de
Montesquieu a fost un scriitor, jurist*, istoric și filosof francez,
una dintre personalitățile de seamă ale Iluminismului.
Cea mai importantă operă a sa este Despre spiritul legilor,
unde Montesquieu a analizat cele trei forme principale de
guvernare: despotismul – sau tirania –, monarhia și
republica și a expus principiul separării puterilor în stat.
El susținea că libertatea individului nu poate fi garantată
decât dacă într‑un stat există trei puteri independente, cu
atribuții diferite: cea legislativă (Parlamentul, care
elaborează legi), cea judecătorească (deținută de curțile
de justiție, care decid dacă legea a fost încălcată și, în
acest caz, sancționează fapta) și cea executivă (monarhul,
care se ocupă de punerea în practică a legilor).
Dintre operele sale literare, cea mai cunoscută rămâne
Scrisori persane, o satiră a societății franceze.
* jurist – specialist în drept (științe juridice)
JEAN‑JACQUES ROUSSEAU (1712-1778)
Jean‑Jacques Rousseau a fost un
filosof, autor și compozitor francez,
născut la Geneva, în Elveția. A scris
opere de ficțiune (romanul Julie sau
N o u a Elo i ză) , a u to b i o g ra f i ce
(Confesiuni) și de natură filosofică
Cea mai influentă operă a sa rămâne însă Contractul
social, în care Rousseau respinge ideea unei monarhii
absolutiste și susține că societatea se bazează pe o
înțelegere, un contract social între cetățenii liberi, egali în
drepturi (Rousseau includea aici și femeile – o idee
revoluționară la vremea respectivă) și conducătorii aleși
de aceștia. Astfel, nicio formă de guvernare nu poate fi
legitimă dacă nu acționează în numele și pentru binele
cetățenilor.
VOLTAIRE (1694‑1778)
François‑Marie Arouet, cunoscut sub numele de Voltaire,
a fost un scriitor, dramaturg, istoric și filosof francez, unul
dintre cei mai importanți gânditori iluminiști. A pledat
pentru despotismul luminat și a susținut, în operele sale,
dreptul la informare și la liberă exprimare, precum și
dreptul fiecăruia de a‑și alege religia pe care și‑o dorește;
în același timp, a criticat implicarea Bisericii în treburile
statului și a satirizat felul în care era organizată
societatea franceză a vremii sale.
Cea mai cunoscută operă a sa
este Candide (1759), o satiră
publicată la Geneva, în Elveția,
pentru a evita cenzura. Personajul
principal e un tânăr numit
Candide (Inocentul) care, după
o serie de peripeții nefericite,
își dă seama că nu trăiește
în cea mai bună dintre
toate lumile posibile
(o idee promovată de
Leibniz și ironizată de
Voltaire).

Jean-Jacques Rousseau,
filosof și scriitor (1712-1778) –
statuie realizată de
Voltaire (1694‑1778),
sculptorul J.J. Pradier,
statuie în Ferney-Voltaire,
Geneva, Elveția
Franța

66
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

A. Există trei feluri de guvernământ: cel republican, cel monarhic și cel despotic. (...) Guvernământul republican este
acela în care întregul popor sau numai o parte a lui deține puterea supremă; cel monarhic este acela în care conduce
unul singur, dar potrivit unor legi fixe și dinainte stabilite; pe când cel despotic, unul singur fără vreo lege și fără vreo
regulă, mână totul după voința și capriciile sale.
Montesquieu, Despre spiritul legilor (adaptare)
B. Atunci când în mâinile aceleiași persoane sau aceluiași grup de funcționari se concentrează puterea legislativă și
puterea executivă, nu există libertate. Nu există libertate nici dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea
legislativă și de cea executivă. Totul ar fi pierdut dacă același om ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe
cea de a duce la îndeplinire hotărârile adoptate și pe cea de a judeca infracțiunile sau neînțelegerile dintre indivizi. (...)
Puterea executivă trebuie să fie în mâinile unui monarh, pentru că această parte a guvernământului, care cere aproape
întotdeauna acțiuni prompte, este mai bine exercitată de unul decât de mai mulți.
Montesquieu, Despre spiritul legilor (adaptare)
1. Numește, din sursa A, cele trei tipuri de guvernare la care se referă Montesquieu și precizează pentru fiecare câte o
trăsătură definitorie.
2. Identifică, în sursa B, un principiu politic iluminist și arată un avantaj al punerii în practică a acestuia.
3. Care crezi că este sensul pe care Montesquieu îl dă cuvântului libertate, în sursa B? Justifică‑ți răspunsul.
4. Pe baza ambelor surse – care crezi că e forma de guvernare pe care o preferă Montesquieu? De ce?

II. Citește cu atenție sursa de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

C. Contractul social stabilește egalitatea între cetățeni, în așa fel încât toți se obligă
în aceleași condiții și toți trebuie să se bucure de aceleași drepturi. (...)
Găsirea unei forme de asociere care, prin forța comună, să apere și să
ocrotească persoana și bunurile fiecărui asociat în parte, astfel încât oricine
s‑ar uni cu ceilalți să nu se supună, totuși, decât sie însuși și să rămână liber
cum a fost și până atunci. Așa se pune problema fundamentală, pe care o
rezolvă contractul social.
Jean‑Jacques Rousseau, Despre contractul social (adaptare)
1. Pe baza sursei C, explică pe scurt conceptul de contract social.
2. Ce înseamnă egalitatea între cetățeni, în cadrul contractului social?
3. Sub ce formă se regăsește contractul social în zilele noastre? Numește
două drepturi și două responsabilități ale cetățenilor.
4. Pornind de la sursele B și C, formulează o opinie asupra libertății
cetățeanului, așa cum apare ea la iluminiști.

Montesquieu,
statuie în Bordeaux, Franța

Micul cercetător ‒ portofoliu

Scrie un text despre separarea puterilor în stat, precizând rolul fiecăreia în cadrul guvernării. Apoi, identifică instituțiile
care exercită aceste puteri în România de astăzi (100‑150 de cuvinte).

67
UNITATEA 3
DESCOPERĂ
Prin ce modalități
puteau participa
oamenii la viața și
deciziile publice în
secolul al XVIII‑lea?
În Anglia, primele cafenele au
apărut în Oxford, un important
centru universitar, la mijlocul
sec. al XVII-lea. Studenți și
profesori la curent cu cele mai
noi idei, dar și oameni din toate
mediile sociale, veneau aici să
discute subiecte variate – de la
politică la literatură. Pentru un
bănuț – prețul unei cafele
– oricine avea acces la aceste
discuții, de multe ori la fel de
informative ca un curs
universitar. Din această cauză,
cafenelele erau cunoscute în
epocă drept universități de un
bănuț (penny universities).
Viaţa cotidiană.
Opinia publică în secolul al XVIII-lea
Aventura cunoașterii
Pe lângă alte numeroase inovații, Iluminismul a avut un impact și asupra nivelului de
implicare a omului de rând în mersul societății. Dacă până atunci doar clerul sau clasele
conducătoare avuseseră un cuvânt de spus în organizarea socială și politică a statului, secolul
al XVIII‑lea (numit și al Luminilor) a însemnat o creștere semnificativă a importanței opiniei
publice – adică a părerilor, credințelor și convingerilor publicului larg.
Iluminiștii își doreau crearea unui public educat, cu o conștiință civică dezvoltată, care,
având acces la informații corecte (deci necenzurate de stat sau de Biserică), să poată participa
la crearea unei societăți mai bune, în primul rând prin reformarea sistemului de guvernare.
Aceste idei s‑au răspândit cu ajutorul presei scrise (primele ziare au apărut în secolul al
XVII‑lea), al cărților de știință, dicționarelor sau enciclopediilor (adesea traduse în mai multe
limbi, pentru a putea fi citite de un număr cât mai mare de oameni) dar și al operelor literare,
care de multe ori, sub forma satirei, criticau organizarea societății (vezi Candide, de Voltaire,
Călătoriile lui Gulliver, de Jonathan Swift sau Nepotul lui Rameau, de Denis Diderot).
Ideile iluministe au schimbat în bună măsură și viața cotidiană, facilitând apariția unor
spații publice de dezbatere, unde se schimbau idei și se vorbea despre politică, literatură
și filosofie. Oameni din toate categoriile sociale se adunau în cafenele pentru a discuta
noutățile zilei, de la cele mai recente apariții literare până la ultimele evenimente politice;
printre cele mai faimoase cafenele ale vremii era cafeneaua Procope, din Paris, frecventată,
printre alții, de Diderot, Rousseau și Voltaire.
S‑au răspândit, de asemenea, asociațiile culturale, cluburile politice și, mai ales, saloanele
literare. Gazdele acestora din urmă erau adesea doamne din înalta societate, care organizau
periodic întruniri unde erau citite diverse opere literare, care apoi erau discutate pe larg de
către invitați. Într‑o epocă în care femeile nu erau admise în universități, iar educația lor se
limita la activități casnice și, în înalta societate, la desen și învățarea unui instrument, aceste
întruniri au facilitat afirmarea femeilor în spațiul public și participarea lor la dezbateri
culturale și politice.
Figuri feminine ale epocii iluministe:

Émilie du Châtelet (1706‑1749) – Suzanne Curchod (1737‑1794) – Mary Wollstonecraft (1759‑1797) –

DICȚIONAR
dezbatere – discuție largă
asupra unei probleme de
interes general, în care sunt
analizate, cu argumente,
multiple aspecte ale
subiectului respectiv
filosoafă și matematiciană franceză,
cunoscută mai ales pentru
traducerea în franceză și comentarea
operei fundamentale a lui Isaac
Newton, Principiile matematice ale
filosofiei naturale.
Traducerea ei, publicată postum,
este folosită și azi.
sau Madame Necker (căci era soția
ministrului de finanțe Jacques
Necker) găzduia unul dintre cele mai
importante saloane literare
pariziene din epocă. De origine
elvețiană, avea cunoștințe de latină,
matematică și științe naturale.
E cunoscută mai ales ca fondator al
unui spital pentru săraci, care există
și azi (Spitalul Necker din Paris).
scriitoare engleză, filosoafă și
susținătoare a drepturilor femeilor.
În cea mai cunoscută operă a sa –
O revendicare a drepturilor femeii
(1792) – ea argumentează că femeile,
ființe raționale, sunt egale
bărbaților, însă e nevoie să li se
permită accesul la educație.

68
 UNITATEA 3
Explorează și aplică CAPSULA TIMPULUI
La mijlocul sec. al XVIII‑lea,
I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.
la Bath, în Anglia, a fost
A. [Regele din Brobdingnag] îngrădea arta de a guverna în hotare foarte înguste. înființată Societatea
O mărginea la bun simț și rațiune, dreptate și îngăduință, la rezolvarea grabnică a Ciorapilor albaștri (Blue
Stockings Society). Era
neînțelegerilor dintre cetățeni și la alte câteva idei simple de acest fel care nici nu merită
vorba, de fapt, de un salon
să fie amintite. Părerea lui era că „acela care poate face să crească două spice de grâu pe
literar, un cerc de discuții
un petic de pământ unde mai înainte creștea numai unul, este mai vrednic de recunoștința pentru doamne (deși oricine
omenirii și aduce un serviciu mai însemnat țării sale decât tot neamul politicienilor laolaltă.” era binevenit) găzduit de
Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver (adaptare) Elizabeth Montagu, o
aristocrată, ea însăși
B. Dintre toate ocupațiile care pot asigura traiul omului, cea care îl apropie mai mult scriitoare și critic literar.
de starea de natură este munca manuală. (...) Învață un meșteșug. Numele venea de la faptul
[În loc] să nu poată fi niciodată altceva decât un lord, un marchiz, un prinț și poate într‑o că doamnele puteau purta
zi mai puțin decât nimic, eu vreau să‑i dau un rang pe care să nu‑l poată pierde, un rang care la întâlniri, în loc de
obișnuiții ciorapi eleganți,
să‑i facă cinste în orice epocă, vreau să‑l ridic la starea de om. (...) E vorba mai puțin să înveți
de mătase, ciorapi simpli, de
o meserie pentru a ști o meserie decât pentru a învinge prejudecățile care o disprețuiesc. lână (în mod tradițional
Jean‑Jacques Rousseau, Émil sau Despre educație (adaptare) vopsiți în albastru) – ceea ce
însemna că se discutau
1. Numește, din sursa A, calitățile unei bune guvernări, conform regelui din Brobdingnag.
chestiuni intelectuale, nu de
Cum apare aceasta în comparație cu o monarhie absolutistă? Pe care crezi că o preferă
modă, dar și că persoane
autorul fragmentului? Justifică‑ți răspunsul. din toate categoriile sociale
2. Identifică o idee comună care apare în sursele A și B. puteau participa (căci nu
3. Explică, din sursa B, importanța învățării unui meșteșug. De ce, în opinia autorului, oricine își permitea ciorapi
acest lucru valorează mai mult decât un titlu nobiliar? de mătase).

II. În perechi, formulați în scris câte o opinie asupra sursei C – unul dintre voi, din
perspectiva unui iluminist; celălalt, din cea a unui cleric, care respinge toate ideile
contrare dogmei Bisericii. Comparați apoi textele și discutați diferențele.
C. Marea greșeală pe care o fac ziariștii e că nu vorbesc decât despre cărți noi: ca și
cum adevărul ar fi vreodată nou. Eu cred că până când un om n‑a citit toate cărțile vechi,
n‑are nici un motiv să le prefere pe cele noi. Montesquieu, Scrisori persane

Micul cercetător – proiect

Organizează cu colegii tăi un salon literar la voi în clasă. Sunteți sau nu de acord cu
următoarele afirmații ale lui Rousseau?
Amintiți‑vă totdeauna că spiritul educației mele nu este să învăț pe copil lucruri multe,
ci să nu las niciodată să pătrundă în creierul său decât idei juste și clare. Puțin îmi pasă
dacă nu știe nimic, cu condiția să nu se înșele, iar eu nu‑i introduc adevăruri în cap decât ȘTIAI CĂ...
pentru a‑l feri de erorile pe care le‑ar învăța în locul lor. Voltaire a fost unul dintre
Jean‑Jacques Rousseau, Emil sau Despre educație primii autori de literatură
științifico‑fantastică? În
Pasul 1. Elevii au la dispoziție 10 minute pentru a‑și pregăti fiecare argumentele (se pot Micromégas (1752), o
documenta inclusiv pe internet). poveste filosofică, el
Pasul 2. Discutați în clasă fragmentul, folosind argumentele pregătite de fiecare. Profesorul relatează venirea pe Pământ
a doi uriași de pe Sirius,
are rolul de gazdă a salonului literar, conducând discuția.
respectiv Saturn, care îi
Pasul 3. Scrie un paragraf în care să‑ți exprimi opinia despre afirmațiile lui Rousseau. observă cu ochi critici pe
Compară‑l apoi cu argumentele pe care le‑ai găsit singur la Pasul 1 – observi vreo diferență? pământeni.

69
UNITATEA 3
DESCOPERĂ!
Cum crezi că au
influențat ideile
iluministe relațiile
dintre colonii și
metropolă?
George Washington,
primul președinte al Statelor
Unite ale Americii, ales în 1789
DICȚIONAR
amendament – modificare,
îmbunătățire adusă unui act
autoguverna – (despre
state) a se conduce singur,
fără amestec străin
colegiu – (aici) grup de
persoane care îndeplinesc
anumite atribuții
inalienabil – care nu poate
fi înstrăinat
metropolă – (aici) statul
sub autoritatea căruia se
găsește o colonie
70
Constituirea SUA • Declarația de independență •
Constituția
Aventura cunoașterii
La mijlocul secolului al XVIII‑lea, printre posesiunile britanice din Lumea Nouă se găseau și
13 colonii înființate în America de Nord, pe coasta Atlanticului. Locuite în principal de protestanți
vorbitori de limbă engleză, acestea se bucurau de o economie înfloritoare și aveau, în mare
măsură, libertatea de a se autoguverna. Erau însă obligate să plătească taxe și impozite
Imperiului Britanic, iar comerțul era restricționat, căci nu li se permitea să‑și vândă produsele
decât pe piața engleză. Situația s‑a înrăutățit începând cu anii 1760 când, deși coloniștii nu
aveau niciun reprezentant în Parlamentul englez (deci nu aveau niciun cuvânt de spus în
stabilirea legilor pe care trebuiau să le urmeze), taxele impuse de britanici s‑au înmulțit.
În 1773, pentru a protesta împotriva taxei pe ceai, un grup de coloniști (Fiii Libertății) au
aruncat în mare încărcătura de pe trei corăbii engleze ancorate în portul Boston. Acest
eveniment, rămas în istorie sub numele de Partida de ceai (sau Invitația la ceai) de la Boston,
a anunțat declanșarea conflictului dintre englezi și coloniști.
Între 1775 și 1783 s‑a desfășurat Războiul de independență – trupele coloniale, conduse
de generalul George Washington și sprijinite de marile puteri europene (Franța, Olanda și
Spania), au luptat împotriva armatelor britanice.
Reprezentanții celor 13 colonii au adoptat Declarația de independență pe 4 iulie 1776, la
Philadelphia. Influențați de idealurile iluministe, coloniștii respingeau în mod oficial
autoritatea britanică și proclamau egalitatea în drepturi a indivizilor, arătând că fiecare om
este înzestrat cu o serie de drepturi inalienabile (printre care viața și libertatea), care trebuie
garantate de guvernanți.
De‑abia în 1783, după înfrângerea finală suferită la Yorktown (1781) Anglia a recunoscut în
mod oficial independența Statelor Unite ale Americii.
În 1787, noul stat a dobândit o Constituție, care reglementa forma de guvernământ –
republică, condusă de un președinte ales pe o perioadă de 4 ani – și stabilea separarea
puterilor în stat (legislativă, executivă și
judecătorească). Primul președinte al
Statelor Unite a fost George Washington,
ales în 1789. Legea Drepturilor (Bill of
Rights), o listă de 10 amendamente, a fost
adăugată Constituției în 1791, pentru a
preciza drepturile și libertățile cetățenilor.
1. New Hampshire 8. Delaware
2. Massachusetts 9. Maryland
3. Rhode Island 10. Virginia
4. Connecticut 11. North Carolina
5. New York 12. South Carolina
6. New Jersey 13. Georgia
7. Pennsylvania
Coloniile erau împărțite în trei zone:
Noua Anglie – New England, coloniile din nord (1-4)
Coloniile de mijloc – Middle Colonies (5-8)
© Richard Zietz Coloniile de sud – Southern Colonies (9-13)
Cele 13 colonii care s-au revoltat împotriva Coroanei britanice
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

Citește cu atenție sursele A, B și C, apoi răspunde la cerințe.

A. Noi considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente, că toți oamenii au fost creați
egali, fiind înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, printre care viața,
libertatea și căutarea fericirii. Că, pentru a‑și asigura aceste drepturi, oamenii alcătuiesc CAPSULA TIMPULUI
guverne, a căror putere se bazează pe consimțământul celor guvernați. Că, atunci când o Conform legendei, primul
formă de guvernare devine un pericol pentru aceste țeluri, este dreptul poporului să o steag american ar fi fost
modifice sau să o înlăture și să instituie o nouă formă de guvernare (...) cusut de o croitoreasă
Declarația de independență, 1776 (adaptare) numită Betsy Ross, la
cererea generalului George
B. Puterea legislativă este deținută de Congres (format din Camera Reprezentanților și Washington. Cele 13 stele în
Senat), care votează legi și adoptă bugetul. cinci colțuri și 13 dungi
albe și roșii reprezentau
Puterea executivă este reprezentată de Președinte, ales de un colegiu electoral, ai cărui
cele 13 colonii care s‑au
membri sunt desemnați de fiecare stat în parte.
revoltat împotriva
Puterea judecătorească este deținută de Curtea Supremă de Justiție, formată din nouă britanicilor.
judecători pe care Președintele îi numește pe viață (cu acordul Senatului).
Despre separarea puterilor în stat, conform Constituției SUA
C. 1. Congresul nu trebuie să dea legi privitoare la instituirea vreunei religii sau la
interzicerea libertății de practicare a vreunei religii; sau care îngrădesc libertatea de
exprimare sau libertatea presei; sau dreptul poporului de a se aduna pașnic și de a cere
guvernului să le rezolve plângerile.
2. Deoarece o miliție bine organizată este necesară securității unui stat liber, dreptul
În prezent, pe steagul
populației de a deține și purta arme nu trebuie să fie încălcat. american se găsesc 50 de
Amendamente din Legea Drepturilor, 1791 stele (semnificând cele 50
de state ale Statelor Unite
1. Identifică, în sursele A și C, trei idei iluministe.
ale Americii) și 13 dungi
2. Numește, din sursa C, trei drepturi garantate de Constituția SUA; identifică un drept
albe și roșii (care
care nu se bazează pe ideile iluministe. simbolizează cele 13 colonii
3. Pe baza sursei B și a celor învățate anterior, realizează o comparație între monarhia originale, semnatarele
constituțională și republică (așa cum e ea reprezentată de varianta americană), sub aspect Declarației de
al separării puterilor în stat. Identifică cel puțin o asemănare, respectiv o deosebire. independență).
4. Lucrează în echipă cu colegul de bancă – fiecare dintre voi va scrie câte un scurt
articol (250-300 cuvinte) despre sfârșitul Războiului de independență, din perspectiva
unui jurnalist englez și a unui jurnalist american. Apoi discută cu partenerul tău despre
diferența de perspectivă pentru a descoperi câte două consecințe ale creării SUA – pentru
englezi, respectiv americani.
ȘTIAI CĂ...
Au fost și colonii care, în
Micul cercetător ‒ portofoliu timpul Războiului de
independență, au rămas
Lucrează în echipă! Împreună cu membrii grupului, elaborează un model de constituție credincioase Imperiului
(maximum 10 articole) pentru un stat care: tocmai și‑a câștigat independența față de un imperiu Britanic?
care susține sclavia; are locuitori de religii și etnii diferite, care vorbesc mai multe limbi. Printre acestea se numărau
Pasul 1: Fiecare grup alege forma de guvernare – o monarhie constituțională sau o Florida de Est și Florida de
republică – justificând prin trei argumente răspunsul (pe o pagină separată). Vest (mai târziu parte a
SUA), precum și Noua Scoție
Pasul 2: Formulează articolele constituției în cadrul unei discuții comune (cât mai clar și (Nova Scotia) și Provincia
complet, precizând cum sunt separate puterile în stat). Quebec (care azi fac parte
Pasul 3: Dezbate în clasă modelele de constituție create, diferențele și asemănările dintre ele. din Canada).

71
UNITATEA 3
DESCOPERĂ!
1. Ce tip de monarhie se
instalase în Franța
începând cu secolul
al XVII‑lea?
2. Prin ce se caracteriza
aceasta?
DICȚIONAR
departament – unitate
administrativă a Franței
similară județului în țara
noastră
deviză – lozincă, formulare
pe scurt a unei idei, a unui
principiu călăuzitor
magistratură – (aici)
domeniul judiciar, în care
se încadrează, de exemplu,
judecătorii
privilegiu – avantaj
stare – (aici) categorie
socială
Deschiderea Adunării Stărilor
Generale, convocată de către
Ludovic al XVI‑lea pe 5 mai 1789
72
Revoluţia franceză (I). De la supus la cetăţean
Aventura cunoașterii
La sfârșitul secolului al XVIII‑lea, societatea franceză era încă organizată după principii
feudale. Puterea absolută se afla în mâinile regelui, iar populația era împărțită în categorii,
așa‑numitele stări: starea I (clerul), starea a II‑a (nobilimea) și starea a III‑a (burghezi,
bancheri, meșteșugari, țărani etc.). Primele două stări se bucurau de numeroase privilegii:
erau scutiți de impozite, posedau domenii feudale și dețineau funcții înalte în administrație,
armată sau magistratură. Starea a III‑a, reprezentată de majoritatea populației (în jur de 97%
dintre locuitori) era cea care plătea impozite, însă nu avea niciun cuvânt de spus în conducerea
statului.
În 1774, pe tronul Franței urca Ludovic al XVI‑lea, care a
continuat politica predecesorilor săi – ceea ce, sub aspect
economic, a însemnat aducerea Franței în pragul crizei
financiare (la care contribuiau în special datoriile acumulate
în urma războaielor și cheltuielile colosale pentru întreținerea
Curții de la Versailles).
Această situație a dus la nemulțumiri crescânde în rândul
stării a III‑a, care, pătrunsă de ideile iluministe, își dorea o
reorganizare a societății, pe baza recunoașterii drepturilor Portretul lui Ludovic al XVI‑lea,
naturale ale oamenilor. în mantia de la încoronarea sa
În acest context, convocarea, de către Ludovic al XVI‑lea, în mai 1789, a Adunării Stărilor
Generale (cu intenția de a stabili noi impozite) a fost unul dintre momentele hotărâtoare care
au dus la declanșarea revoluției. Pentru a pune capăt abuzurilor regale, reprezentanții stării
a III‑a prezenți la întrunire, s‑au constituit, separat, într‑o Adunare Națională Constituantă,
cu scopul de a elabora o constituție.
Regele a reacționat ordonând armatei să împresoare Parisul (pentru a arăta că e gata
să înăbușe cu forța orice nesupunere) – însă revolta nu mai putea fi oprită. Pe 14 iulie 1789,
parizienii au cucerit închisoarea Bastilia, simbol al puterii regale, iar apoi revoluția a
cuprins întreaga țară. Au fost jefuite și incendiate castele, iar în multe cazuri s‑a ajuns la
violențe extreme împotriva reprezentanților Vechiului Regim (nume dat organizării politice
și sociale din Franța de dinainte de Revoluția din 1789).
În august 1789, Adunarea Națională desființa privilegiile nobilimii și ale clerului și adopta
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, un document care afirma egalitatea în
drepturi a cetățenilor și nevoia unei forme de conducere legitimate de popor.
În 1791 a fost adoptată prima
Constituție scrisă a țării, iar Franța
devenea o monarhie constituțională.
Ludovic al XVI‑lea rămânea pe tron, lui
revenindu‑i puterea executivă, în timp
ce Adunarea Națională, aleasă prin vot
cenzitar, deținea puterea legislativă.
Revoluția, însă, nu se încheiase încă.
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

I. Observă cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

A. B.
3%

CAPSULA TIMPULUI
97% Originea devizei Republicii
franceze, Libertate,
Egalitate, Fraternitate
(Liberté, Égalité, Fraternité)
este neclară. Știm însă că
Stările întâi și a doua s‑a impus în timpul
Starea a treia
Revoluției franceze, iar
Cele trei stări în Franța, înainte de 1789 Deșteptarea stării a treia (gravură anonimă, c. 1789) Maximilien Robespierre
(una dintre personalitățile
1. Numește, pe baza sursei A, cele trei stări. Care dintre acestea era nevoită să plătească cele mai importante ale
impozite? momentului) propunea chiar
2. Identifică, în sursa B, starea reprezentată de fiecare personaj. ca aceste cuvinte să fie
inscripționate pe uniformele
3. Explică titlul sursei B.
gărzilor naționale (unități
4. Comentează, pe baza sursei B, felul în care este reprezentată starea a treia. Ce anume
armate compuse din
crezi că le face pe celelalte două personaje să reacționeze așa? voluntari, care asigurau
5. Pornind de la lecție și de la sursele A și B, arată care au fost principalele cauze ale paza și liniștea într‑un oraș).
Revoluției franceze. Dă cel puțin două exemple. Inițial, formula completă era
Libertate, Egalitate,
II. Privește cu atenție sursa C și imaginează-ți că ești printre cei care au asistat la Fraternitate sau Moarte
cucerirea Bastiliei de către revoluționari. (Liberté, Égalité, Fraternité
C. ou la Mort), însă ultima
Lucrează în echipă! În grupuri de câte 3, parte a fost suprimată.
întocmește o pagină de jurnal cu impresii asupra
acestui eveniment. Fiecare membru al echipei va
scrie dintr‑o perspectivă diferită, după cum
urmează: un țăran, un susținător al regelui, un
parlamentar englez în trecere prin Paris.
Prin discuții de grup, identifică apoi alături de
colegii tăi diferențele de viziune și motivul
acestora. Căderea Bastiliei
(autor necunoscut, azi expusă la Versailles) Monedă de 5 centime, 1795.
Pe spate, figură purtând
Micul cercetător – proiect boneta frigiană.

Lucrează în echipă! Elevii se împart în grupuri de câte 3 membri pentru a realiza un proiect
ȘTIAI CĂ...
cu titlul Ludovic al XVI‑lea și Revoluția franceză de la 1789. Proiectul va cuprinde 3 părți,
fiecare dintre membrii grupului având de redactat câte o parte: Unul dintre simbolurile
Revoluției franceze, semn de
1. domnia lui Ludovic al XVI‑lea până în momentul declanșării revoluției (cronologie, recunoaștere printre
politică internă etc.); revoluționari, era boneta
2. Ludovic al XVI‑lea după declanșarea revoluției (cronologie, relația cu revoluționarii etc.); roșie frigiană?

3. o listă de măsuri/reforme pe care Ludovic al XVI‑lea le‑ar fi putut adopta înainte de Boneta frigiană era purtată,
la origine, de sclavii frigieni
1789, astfel încât să evite izbucnirea revoluției. Pentru fiecare asemenea măsură trebuie
eliberați din Roma Antică.
menționate posibilele consecințe.

73
UNITATEA 3 Studiu de caz

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului

Aventura cunoașterii • drepturile oamenilor (în această categorie intrând toți

oamenii, francezi, străini, prizonieri etc.) – egalitatea în
Adoptată pe 26 august drepturi, dreptul la opinie, libertatea religioasă etc.;
1789, Declarația drepturilor • drepturile cetățenilor (adică ale celor francezi),
omului și ale cetățeanului dobândite prin înlăturarea Vechiului Regim; aici intră o serie
reprezintă unul dintre de drepturi și libertăți civice – de exemplu, dreptul fiecărui
documentele fundamentale cetățean de a fi admis în orice funcție, pe baza competenței
ale Revoluției franceze, și a talentelor sale, indiferent de categorie socială sau avere;
stabilind o serie de drepturi
• drepturile societății franceze (sau ale Națiunii) –
și libertăți individuale și
dreptul la suveranitate (independență), dreptul de a elabora
comune (ale societății
legi, dreptul de separare a puterilor în stat, dreptul de a cere
franceze în ansamblul ei).
socoteală funcționarilor publici pentru felul în care își
Erau desființate astfel
îndeplinesc sarcinile etc.
privilegiile acordate în Vechiul Regim nobililor și clerului și
De remarcat, însă, că aceste prevederi nu se aplicau nici
erau enunțate noi principii de organizare a statului; din
locuitorilor din coloniile franceze (unde existau încă sclavi),
supuși ai unui rege care deținea puterea absolută, francezii
nici femeilor (deși acestea fuseseră participante active la
deveneau cetățeni cu drepturi, responsabili și implicați în
revoluție).
bunul mers al statului.
Încercând să îndrepte această situație, în 1790, Nicolas de
Impactul ei a fost atât de mare, încât Declarația a devenit
Condorcet cerea drepturi egale pentru femei, iar Olympe de
preambul (parte introductivă) la Constituția franceză din
Gouges (1748‑1793) scriitoare și autoare de piese de teatru,
1791, iar principiile ei călăuzitoare sunt valabile și astăzi.
susținătoare a drepturilor femeilor și a abolirii sclaviei scria,
Influențată de Iluminism și de ideile Revoluției americane,
în 1791, Declarația drepturilor femeii și ale cetățenei,
Declarația conține un preambul și 17 articole, iar
reluând și reformulând articolele Declarației
prevederile sale se referă la:
originale, în așa fel încât să includă și femeile.

Nicolas de Condorcet (1743‑1794),

filosof și matematician francez, unul
dintre ultimii iluminiști, asociat cu
girondinii în timpul revoluției

74
 UNITATEA 3
Explorează și aplică
I. Citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.
A. Articolul 1: Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi.
Articolul 2: Scopul oricărei asociații politice este apărarea drepturilor
naturale ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranța
și rezistența la opresiune.
Articolul 3: Principiul oricărei forme de guvernare se află în mod esențial
în națiune.
Articolul 4: Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează
celorlalți: astfel, exercitarea drepturilor naturale ale fiecărui om nu are alte
limite decât cele care asigură exercitarea acelorași drepturi de către ceilalți
membri ai societății. Aceste limite pot fi stabilite numai prin lege.
Articolul 6: Legea este expresia voinței generale.
Articolul 10: Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, chiar religioase,
cu condiția ca manifestarea lor să nu tulbure ordinea publică stabilită prin lege.
Articolul 16: Orice societate care nu garantează respectarea drepturilor și nu asigură
separarea puterilor, nu are Constituție.
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, 1789 (adaptare)
B. Articolul 10: Toți cetățenii sunt în mod egal eligibili pentru toate funcțiile publice, fără alt motiv de preferință decât
meritul lor și în condițiile pe care le vor stabili legile. Toate titlurile de noblețe, toate privilegiile de naștere, de clasă sau
de castă sunt abolite pentru totdeauna.
Constituția franceză, 1848
C. Articolul 1: Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și
conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.
Declarația universală a drepturilor omului, 1948
D. Capitolul III, Articolul 21: Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială,
caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate
națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 2000
1. Numește, din sursa A, articolul care se referă la separarea puterilor în stat. În ce alte documente oficiale, care au
precedat Declarația, din afara Franței, ai mai întâlnit acest principiu?
2. Explică pe scurt ce înseamnă libertatea, conform sursei A. Ești de acord cu această definiție? De ce?
3. Ce principii iluministe se regăsesc în sursa A?
4. Compară sursele A, B, C și D și arată prin ce se aseamănă. Cum explici această asemănare, în documente emise de
instituții diferite, la intervale de timp atât de mari?
5. Exprimă‑ți opinia în privința felului în care sunt azi respectate drepturile oamenilor. Cunoști situații în care acestea
au fost încălcate?

Micul cercetător ‒ proiect

Lucrează în echipă! În grupuri de 3‑4 membri, pornind de la sursele A, B, C și D, participă la redactarea unei Declarații
a drepturilor elevului (7‑8 articole). Compară apoi articolele scrise de grupul tău cu articolele celorlalte grupuri.
Identifică drepturile și responsabilitățile cel mai des menționate în clasă. Alcătuiește împreună cu colegii tăi o nouă
Declarație, îmbunătățită, care să reflecte ideile tuturor elevilor din clasă.

75
UNITATEA 3
DESCOPERĂ! Revoluţia franceză (II). Proclamarea republicii
Ludovic trebuie să
moară, pentru că țara
trebuie să trăiască. Aventura cunoașterii
(Maximilien Robespierre,
la procesul lui Ludovic În 1791, Franța a devenit monarhie constituțională – însă Ludovic al XVI‑lea și susținătorii
al XVI‑lea, 1792) săi, printre care se număra și Biserica Catolică, sperau în continuare la reinstaurarea Vechiului
Regim. Pe de altă parte, în străinătate, regele se bucura de sprijinul celorlalte puteri europene
1. Despre cine e vorba – Imperiul Habsburgic, Austria, Prusia, Anglia – care își doreau înăbușirea revoluției.
în acest citat?
În aceste condiții, Ludovic al XVI‑lea a pus la cale un plan să fugă din țară – deși oficial
2. Explică de ce, conform rege, se afla în puterea revoluționarilor, deținut la Palatul Tuileries. Prins și readus la Paris,
revoluționarului regele a început să fie privit cu și mai multă suspiciune, iar în august 1792, a fost arestat. Avea
Robespierre, să fie judecat pentru trădare și complot împotriva Franței și condamnat la moarte, fiind
supraviețuirea țării executat în ianuarie 1793.
depindea de moartea
În septembrie 1792, după arestarea regelui, Franța a fost proclamată republică, iar la
lui Ludovic.
conducerea ei a venit o nouă adunare constituantă, numită Convenția Națională. În cadrul
acesteia existau mai multe grupări politice rivale – cea mai importantă fiind cea a iacobinilor,
fondată în 1789 (numele venea de la faptul că membrii grupului se întâlneau, la Paris, la
Mănăstirea iacobinilor – înființată de Ordinul dominican). Din rândul acestora s‑au desprins
girondinii și montaniarzii. Girondinii (de la Gironde, numele unui departament francez),
DICȚIONAR
care se împotriveau exceselor revoluției, s‑au aflat la conducerea Convenției Naționale între
complot – uneltire,
1792 și 1973.
conspirație
Le‑au urmat montaniarzii (numiți astfel pentru că ocupau partea cea mai înaltă din sala
departament – unitate
administrativă a Franței unde se țineau ședințele Convenției, La Montagne – Muntele), conduși de Robespierre,
asemănătoare județului Danton și Marat. Aceștia credeau că, dimpotrivă, toți susținătorii Vechiului Regim trebuiau
insurecție – luptă armată înlăturați. Astfel, venirea lor la conducerea Convenției Naționale a însemnat instaurarea unui
organizată, având ca scop regim de teroare (La Terreur), care avea să dureze până în 1794. Este estimat că în această
răsturnarea unui regim perioadă au fost uciși în Franța zeci de mii de oameni, considerați dușmani ai poporului.
politic sau izgonirea unei
De altfel, republica era amenințată atât din interior, cât și din exterior. În interior,
armate ocupante
revoluționarii se confruntau cu o serie de insurecții (în Vandeea, de exemplu, republicanii și
regaliștii s‑au înfruntat mai mulți ani, până la înfrângerea acestora din urmă). În exterior,
Franța lupta împotriva unor coaliții de state europene potrivnice guvernului revoluționar, în
așa‑numitele Războaie ale Revoluției franceze, încheiate în 1802 cu victoria Franței.
În aceste condiții, în Franța a fost instaurat Directoratul – un consiliu de cinci directori
care deținea puterea executivă și care a condus Franța între 1795 și 1799.
Revoluția franceză a avut un impact semnificativ în epocă, căci a inspirat lupta
împotriva absolutismului, contribuind, de asemenea, la răspândirea ideii de
Palatul Tuileries, egalitate de drepturi a oamenilor.
Paris, Franța

76
 UNITATEA 3
Explorează și aplică CAPSULA TIMPULUI
Imnul național al Franței, La
I. Citește cu atenție sursa de mai jos, apoi rezolvă cerințele.
Marseillaise, a fost compus
Articolul 4: Tribunalul revoluționar este înființat pentru a pedepsi dușmanii poporului. (...) la Strasbourg în aprilie 1792,
de către Claude Joseph
Articolul 6: Sunt considerați dușmani ai poporului cei care caută să reinstaureze
Rouget de Lisle, un ofițer al
monarhia, ori vorbesc împotriva sau încearcă să desființeze Convenția Națională și armatei franceze, având
guvernul revoluționar și republican. Cei care caută să împiedice aprovizionarea Parisului inițial titlul de Cântec de
sau să provoace lipsuri materiale în Republică. luptă pentru armata
Articolul 7: Pedeapsa pentru toate infracțiunile este moartea. Dacă există probe, nu vor Rinului. Două luni mai
târziu, gărzile naționale
fi audiați martori.
venite de la Marsilia
Lege privind atribuțiile tribunalelor revoluționare, 10 iunie 1794 (adaptare) (Marseille) intrau în Paris,
1. În timpul cărei perioade a Revoluției a fost emisă această lege? dornice să se alăture
2. Precizează, conform sursei, atribuțiile tribunalului revoluționar. Prin ce se deosebește revoluționarilor din capitală;
mărșăluiau cântând
acesta de un tribunal obișnuit?
compoziția lui Rouget de
3. Definește, conform sursei, dușmanii poporului. Ești de acord cu această definiție?
Lisle, care a ajuns să fie
Justifică‑ți răspunsul. cunoscută astfel drept
4. Formulează o opinie argumentată privind Articolul 7, referindu‑te la consecințele La Marseillaise.
negative ale unei asemenea decizii.
5. Scrie un text în care să arăți cum sursa încalcă prevederile din Declarația drepturilor
omului și ale cetățeanului din 1789.
II. Joc de rol: procesul lui Ludovic al XVI‑lea
(decembrie 1792).
În echipe de câte 3, fiecare va primi un rol, după cum
urmează:
• Ludovic al XVI‑lea, acuzat, va răspunde la întrebări,
încercând să‑și dovedească nevinovăția;
• Raymond de Sèze, avocat al apărării;
• Bertrand Barère, acuzator.
Rolurile se vor distribui cu o săptămână înainte; Sanculot
în acest timp, fiecare elev se va documenta și va pregăti (de Louis-Léopold Boilly, 1792)
argumente potrivite rolului primit, pe care să le poată
susține în dialogul cu ceilalți.
Execuția lui Ludovic al XVI-lea ȘTIAI CĂ...
(gravură)
Nobilimea îi numea pe
Micul cercetător – portofoliu revoluționari, în derâdere,
sanculoți (sg.: sanculot)?
Numele, în original
sans‑culottes, însemna
fără pantaloni bufanți și se
referea la faptul că
revoluționarii, majoritatea
proveniți din rândul păturii
sărace, nu purtau pantalonii
Louis Antoine de Georges Jacques Camille Desmoulins Jean‑Paul Marat Maximilien Robespierre până la genunchi ai
Saint‑Just (1767‑1794) Danton (1759‑1794) (1760‑1794) (1743‑1793) (1758‑1794)
aristocraților (culottes), ci
pantaloni lungi, simpli, din
Alege una dintre figurile reprezentative ale Revoluției franceze și realizează o prezentare
țesături grosolane, uneori
a acesteia. Menționează evenimente istorice importante, realizări, cronologie etc. Poți include cu dungi verticale.
imagini, citate și orice altceva ți se pare relevant. Adaugă prezentarea la portofoliul tău.

77
UNITATEA 3
DESCOPERĂ!
Cum a fost afectată
Europa de ajungerea lui
Napoleon la conducerea
Franței?
DICȚIONAR
a aboli – a desființa
coaliție – alianță
cod civil – ansamblu de legi
care reglementează relațiile
dintre oameni (căsătoria,
proprietatea personală etc.)
hegemonie – conducere,
dominație
lovitură de stat – acțiune
rapidă prin care un grup de
persoane preia cu forța
puterea într‑un stat
națiune – comunitate
umană locuind pe un
anumit teritoriu, ai cărei
membri au în comun istoria,
cultura, limba, viața
economică și în general
religia
redutabil – de temut
Napoleon,
Domul Invalizilor, Paris
(unde este înmormântat),
statuie realizată de
Charles Émile Seurre în 1833
78
Napoleon I și răspândirea ideilor Revoluției
franceze în Europa
Aventura cunoașterii
În urma loviturii de stat de la 9 noiembrie 1799, Directoratul a fost înlocuit de Consulat, o
formă de guvernare în care puterea era împărțită între trei consuli. În realitate, la conducerea
Franței se afla generalul Napoleon Bonaparte, numit prim-consul, care a reușit să-și
îndepărteze toți adversarii politici și a instaurat un regim autoritar. Această perioadă a fost
marcată de o serie de reforme semnificative. Astfel, a fost înființată Banca Franței (1800), a
fost creat învățământul liceal (1802) și a fost adoptat Codul civil (1804). Pe plan extern, Franța
și-a extins controlul asupra Peninsulei Italice și și-a revizuit politica colonială: în 1802,
sclavagismul a fost reintrodus în toate teritoriile deținute de francezi (după ce fusese abolit
printr-un decret din 1794), iar în 1803, provincia Louisiana, din America de Nord, a fost
vândută Statelor Unite ale Americii.
În 1804, în catedrala Notre-Dame din Paris, Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat
al francezilor, sub numele de Napoleon I (1804-1814; 1815). Franța a devenit imperiu, cu statut
de monarhie constituțională; în fapt, împăratul deținea puterea nelimitată, iar ambiția sa
era să extindă hegemonia franceză în întreaga Europă. Războaiele napoleoniene au fost
purtate împotriva coalițiilor statelor europene, care s-au dovedit neputincioase
împotriva geniului militar al lui Napoleon I și a armatei sale redutabile. Până
în 1812, Franța ajunsese să stăpânească cea mai mare parte din Europa
continentală, printre cele mai strălucite victorii ale sale numărându-se
cea de la Austerlitz, împotriva Austriei și a Rusiei (1805), cea de la Jena,
împotriva Prusiei (1806), și cea de la Wagram, împotriva Austriei (1809).
Doar Anglia îi rezista, astfel că Napoleon I a hotărât să îi submineze
în schimb economia. În 1806, el a instituit blocada continentală,
ceea ce însemna că statelor europene li se interzicea să facă
comerț cu Anglia – măsură care nu a avut însă rezultatul dorit.
Imperiul Francez a intrat în declin în 1812, când Napoleon I
a încercat, fără succes, să invadeze Rusia. În 1813, armata
franceză a fost înfrântă la Leipzig de o coaliție formată din
Rusia, Austria, Prusia și Suedia (Bătălia Națiunilor), iar în
anul următor Napoleon I a fost silit să părăsească tronul, fiind
exilat pe insula Elba.
Revenit în Franța în martie 1815, acesta a fost învins din
nou la Waterloo (iunie 1815) de trupele engleze și prusace
și exilat pe insula Sfânta Elena, din Oceanul Atlantic, unde
a murit în 1821.
Principiile Revoluției franceze – libertatea, egalitatea,
desființarea privilegiilor medievale – s-au răspândit în toată
Europa, contribuind, în secolul al XIX-lea, la dezvoltarea ideii
de națiune, dornică de autoguvernare și gata să lupte
împotriva stăpânirii străine. În același timp, multe dintre
teritoriile cucerite de Napoleon I au fost reorganizate după
model francez (de exemplu, prin adoptarea Codului civil).
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

I. Observă și citește cu atenție sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

1. Identifică pe hartă și
A.
numește trei state
subordonate Imperiului
napoleonian.
2. Documentează‑te
(pe internet sau la CAPSULA TIMPULUI
Arcul de Triumf din Paris,
bibliotecă) și scrie un text
inspirat de arhitectura
în care să explici pe scurt romană, a fost comandat
(8‑10 rânduri) relațiile de Napoleon I după
dintre Franța și aceste state victoria de la Austerlitz, în
subordonate. onoarea soldaților săi.
Proiectul a fost conceput
de arhitectul Jean Chalgrin,
B. Jur să mențin integritatea C.
iar construcția, începută în
teritoriului Republicii, să respect 1806, a fost terminată
libertatea cultelor, egalitatea în de‑abia după 30 de ani.
drepturi, libertatea politică și civilă;
să nu percep nici un impozit și să nu
stabilesc nici o taxă decât în virtutea
legii; să guvernez având în vedere
numai interesul, fericirea și gloria
poporului francez.
Jurământul depus de împăratul
Napoleon I la încoronarea sa
(18 mai 1804, adaptare)
Încoronarea lui Napoleon (de Jacques‑Louis David, 1805‑1807,
detaliu); în spatele împăratului se află papa Pius al VII‑lea.

1. Ce principii ale Revoluției franceze se regăsesc în jurământul depus de Napoleon?

2. De ce crezi că, deși e încoronat împărat, Napoleon, menționează în jurământul său
Republica? ȘTIAI CĂ...
3. Privește cu atenție sursa C și identifică însemnele imperiale. Adu‑ți aminte de cele
Drept mulțumire pentru că
învățate în clasa a V‑a – ce asemănări găsești cu încoronările altor împărați francezi? Cum participase la încoronarea
explici faptul că încoronarea lui Napoleon repetă ceremonialul medieval? sa, Napoleon i‑a dăruit
4. Formulează o opinie despre încoronarea lui Napoleon, pe fundalul evenimentelor papei Pius al VII‑lea o tiară
istorice care au precedat‑o (Revoluția franceză, instaurarea Republicii, Consulatul). (coroană) papală de mare
preț, împodobită cu perle
II. Numește câte o consecință a războaielor napoleoniene – una pentru francezi și
și pietre prețioase?
una pentru popoarele cucerite de Napoleon – și o cauză a declinului imperiului.
Cum însă papalitatea se
opunea expansiunii franceze
Micul cercetător – investigație în Europa, darul lui Napoleon
era menit să umilească,
Lucrează cu un partener pentru a realiza o prezentare schematică a Imperiului napoleonian
într‑un mod subtil. Astfel,
(fie digitală, fie sub forma unui afiș), care să includă: localizare geografică, forma de guvernare,
tiara era prea grea să fie
stema, capitala, principalele instituții, limba oficială, imnul, religia oficială, moneda, purtată (cântărea peste 8 kg)
principalele state cucerite/subordonate și o axă cronologică cuprinzând momentele cele mai și fusese înadins concepută
importante din istoria imperiului (între 1804 și 1814). Adaugă investigația la portofoliul tău. prea strâmtă să intre pe cap.

79
UNITATEA 3
DESCOPERĂ!
La ce crezi că se referă
termenul de Revoluție
industrială?
Veche locomotivă cu aburi
din 1804 (gravură de Richard
Trevithick, realizată în
sec. al XIX-lea)
DICȚIONAR
industrie – ramură a
economiei care se ocupă cu
exploatarea și/sau
prelucrarea materiilor prime
și transformarea lor în
produse
manufactură – atelier în
care predomină munca
manuală
metalurgie – tehnica
extragerii și prelucrării
metalelor
propulsare – punere în
mișcare
80
Revoluția industrială. Impactul asupra vieții
oamenilor
Aventura cunoașterii
A doua jumătate a secolului al XVIII‑lea a marcat, în Anglia, începutul unei perioade de
descoperiri științifice și inovații tehnologice care aveau să schimbe pentru totdeauna viața
oamenilor. Noi invenții au făcut posibilă trecerea de la munca manuală la cea mecanizată
– ceea ce însemna că toate produsele care erau până atunci făcute de mână, în manufacturi
sau ateliere meșteșugărești, puteau fi acum produse în masă, în fabrici, mai repede și mai
ieftin decât înainte.
Nu întâmplător, Revoluția industrială (așa cum e numit acest fenomen) s‑a declanșat în
Anglia; aceasta avea acces la materii prime ieftine și de calitate, aduse din colonii, și dispunea
de rezerve importante de cărbune și de fier, precum și de resursele financiare necesare
pentru valorificarea acestora. În plus, avea la dispoziție o rețea de transporturi eficientă, pe
râuri și canale navigabile, care permitea ca materiile prime să ajungă cu ușurință la locul de
prelucrare.
Printre cele mai importante invenții ale epocii s‑au numărat mașina de tors și de țesut
(care au dus la sporirea producției de textile) și motorul cu aburi (cu aplicații multiple, de la
pomparea apei din mine și punerea în funcțiune a utilajelor din fabrici, până la propulsarea
navelor cu aburi și a locomotivelor). În același timp, descoperiri în domeniul metalurgiei au
dus la eficientizarea extracției minereurilor și a prelucrării acestora.
S‑au dezvoltat, de asemenea, transporturile – la începutul secolului al XIX‑lea, în Anglia
a fost pusă în funcțiune prima locomotivă cu aburi și au fost construite căi ferate pentru
transportul mărfurilor și al pasagerilor. În agricultură, producția a crescut datorită unor
invenții precum semănătoarea și secerătoarea mecanică.
Revoluția industrială s‑a extins și în Europa și în America, având consecințe majore la nivel
social. Dezvoltarea industriei și progresul economic au însemnat creșterea semnificativă a
populației urbane; oamenii părăseau satele și veneau la oraș, ca să lucreze în fabrici sau în
ateliere. Au apărut meserii noi, legate de construirea, întreținerea sau mânuirea mașinilor.
Condițiile de trai și de muncă erau, însă, foarte grele pentru lucrători (printre care se găseau
și mulți copii) – cel puțin până să apară legi care să reglementeze felul în care
erau tratați de angajatori.
Fabrică de la începutul sec. al XIX-lea, azi
abandonată, situată la periferia Londrei
 UNITATEA 3
Explorează și aplică

Observă și citește sursele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

James Watt dezvoltă invenția Joseph Bramah construiește

A.
lui Newcomen și patentează presa hidraulică (un Michael Faraday
motorul cu aburi cu cameră mecanism acționat de apă inventează primul
de condensare separată sub presiune) generator electric
1769 1795 1831 ȘTIAI CĂ...
Prima rută feroviară din
lume destinată
1712 1770 1804 1837 transportului pasagerilor
Thomas Newcomen James Hargreaves Richard Trevithick William Fothergill Cooke
datează din 1807 și a fost
inventează prima mașină cu patentează o mașină de construiește prima și Charles Wheatstone
aburi funcțională pentru tors lână și bumbac dotată locomotivă cu aburi construiesc primul
construită la Swansea, în
pomparea apei din mine cu mai multe bobine funcțională telegraf electric Țara Galilor?
Vagoanele, însă, nu erau
1. Folosind sursa A, explică pe scurt diferența dintre a inventa și a patenta. trase de o locomotivă (...),
2. Care dintre invențiile menționate au avut un impact asupra: comunicațiilor; ci de cai. În epocă, aceasta
transporturilor; industriei; mineritului? (Se poate ca unele dintre ele să fi avut aplicații în era o modalitate foarte
răspândită de transportare
mai multe domenii.)
a mărfii – iar calea ferată
3. Numește o consecință pozitivă și una negativă a inventării mașinii de tors cu mai
din Swansea fusese inițial
multe bobine, din perspectiva unui proprietar de fabrică de textile. Apoi fă același lucru, folosită pentru transportul
din perspectiva unui muncitor. Ce observi? calcarului.
4. Cum crezi că au afectat noile invenții relația dintre proprietarii fabricilor și angajați?
B. Exploatarea prin muncă a copiilor nu a fost o invenție a Revoluției Industriale. Numai că,
în Anglia preindustrială, nu existau prea multe slujbe pentru copiii săraci. Acest lucru s‑a
schimbat odată cu industrializarea. Noile fabrici și mine aveau nevoie disperată de muncitori
și multe slujbe puteau fi îndeplinite cu ușurință de copii, adesea nu mai mari de 5 ani. Peste
tot, copiii erau supuși acelorași condiții precare: salariu foarte mic, o muncă murdară și
periculoasă, ture de 12‑14 ore și, adesea, abuzuri din partea adulților cu care lucrau.
Emma Griffin, Exploatarea copiilor prin muncă (adaptare)
C. Când aveam șapte ani, mama mi‑a spus într‑o zi că venise vremea să cobor cu ea în CAPSULA TIMPULUI
mină și să muncesc ca să‑mi câștig pâinea. (...) Așa se face că, la vârsta aceea, eram nevoit Spre sfârșitul sec. al
să car cam douăzeci și cinci de kilograme de cărbune într‑o găleată de lemn. Când tunelul XVIII‑lea, introducerea
era suficient de înalt, o căram pe spate; dar când era prea jos, trebuia s‑o târăsc sau s‑o mașinilor în fabricile de
împing cât puteam de bine. textile englezești a făcut ca
George W. M. Reynolds, Misterele Londrei (roman), 1844 mii de muncitori să rămână
fără loc de muncă. Acestea
1. Precizează, pe baza surselor B și C, două cauze care au dus la exploatarea copiilor lucrau mai repede, mai
prin muncă în epoca industrializării. eficient și făceau munca a
2. Prezintă pe scurt condițiile în care munceau copiii. Ce drepturi li se încălcau? mai mulți oameni, astfel că
3. Compară sursa B cu sursa C, sub aspect al informațiilor prezentate. Ce asemănări și ce proprietarii fabricilor au
redus drastic numărul
deosebiri observi? Care dintre surse prezintă mai multă credibilitate? De ce?
lucrătorilor. Rezultatul a
fost apariția luddismului –
Micul cercetător – portofoliu
o mișcare de protest a
Imaginează-ți că este anul 1770, iar tu ești noul administrator al unei mine de cărbuni muncitorilor, manifestată
prin distrugerea
din Scoția. Impresionat de situația muncitorilor (adulți și copii), vrei să le îmbunătățești
mașinilor – pe care aceștia
condițiile de muncă. Redactează o listă de propuneri în acest sens, pe care să i‑o prezinți
le considerau cauza
proprietarului. Ai grijă să respecți contextul istoric! (De exemplu, nu poți cere să nu mai fie șomajului.
angajați deloc copii, dar poți propune limite de vârstă etc.)

81
RECAPITULARE
Recapitulează ce ai învățat în acest capitol cu ajutorul schemei de mai jos, apoi rezolvând exercițiile și aplicațiile.

Europa secolului al XVIII-lea a fost marcată de ideile iluministe.

Noul curent de gândire contesta structurile politice și sociale ale Evului Mediu, formulând principiile unei noi societăți.
Modelul iluminist promova concepte precum dreptul natural, egalitatea în drepturi, toleranța religioasă și o conducere
care să acționeze între limitele stabilite de legi.
Printre cei mai de seamă reprezentanți ai Iluminismului s-au numărat: Voltaire, Montesquieu, Rousseau.
Ideile iluministe se răspândesc datorită academiilor, cluburilor, societăților științifice și literare. Un rol important l-au
avut, mai ales în Franța și Anglia, cafenelele și saloanele de lectură, unde se dezbăteau subiecte variate, de la politică
la literatură.

Ideile iluministe au contribuit la declanșarea, în Europa și

pe continentul american, a unor mișcări revoluționare.

Ideile iluminiștilor francezi, privind separarea puterilor în stat și stabilirea unei forme de conducere constituționale,
au fost influențate de modelul englez (vezi Revoluția glorioasă).
Revoluția glorioasă a însemnat înlocuirea absolutismului cu monarhia constituțională, fundamentată pe separarea
puterilor în stat și votul cenzitar.
Războiul de independență american a dus la apariția unui nou stat, S.U.A., organizat conform principiilor iluministe –
formulate într‑o Constituție (cu amendamente) ce se află încă în vigoare.
Revoluția franceză a dus la înlăturarea Vechiului Regim și la instituirea unor reforme sociale și politice; pe plan extern,
principiile sale (libertate, egalitate, fraternitate) au devenit o sursă de inspirație și pentru alte popoare.
Războaiele napoleoniene au dus la reconfigurarea statelor europene; de-abia înfrângerea definitivă a lui Napoleon, în
1815, avea să pună capăt hegemoniei franceze.

Revoluția industrială desemnează o perioadă de descoperiri științifice și inovații tehnologice.

S-a declanșat în Anglia, în sec. al XVIII-lea.

Printre cele mai importante invenții ale perioadei se numără mașina de tors și de țesut și motorul cu aburi (cu aplicații
multiple).
S-a extins și în Europa, și în America, generând o dezvoltare economică fără precedent.

I. Citește cu atenție sursa de mai jos și rezolvă exercițiile.

Libertatea constă în puterea pe care o are orice ființă inteligentă de a face ceea ce vrea,
conform propriei hotărâri (…). Libertatea politică a statului este stabilită prin legi
fundamentale. Libertatea politică a cetățeanului este acea liniște a spiritului, pe care o
dă opinia ce o are fiecare referitor la siguranța sa; și pentru a avea această siguranță,
trebuie ca guvernământul să fie în așa fel, încât un cetățean să nu se teamă de alt
cetățean. Legile civile și politice asigură această libertate; ea triumfă, de asemenea, când
legile penale stabilesc pedeapsa, în raport cu natura fiecărei crime.
Naigeon, Yvon, Jaucourt, Mallet, Boucher d’Argis, Libertate (Enciclopedia, 1765, adaptare)

1. Definește libertatea personală și libertatea politică, pe baza sursei date.

2. Ce tip de guvernare este, de fapt, criticat în sursă? Enciclopedia sau Dicționarul
sistematic al științelor, artelor și
3. Este libertatea importantă pentru tine? Dă un exemplu de situație în care ai ales să respecți meseriilor – apărută în Franța, în
libertatea colegilor tăi. mai multe volume (1751‑1772)

82
 RECAPITULARE
II. Joc de rol: Metoda pălăriilor gânditoare – într-o variantă adaptată. Aceasta este o metodă interactivă, ce
valorifică atât cunoștințele, cât și creativitatea. Îi încurajează pe participanți să privească o problemă din perspective
diferite, adoptând, pe rând, fiecare dintre pălăriile gânditoare de mai jos (colorate în alb, roșu, galben, verde, albastru
și negru).
Elevii clasei se împart în șase grupe aproximativ egale. Membrii fiecărui grup își aleg culoarea pălăriei și se documentează
pentru a discuta subiectul dat, respectând succesiunea:

1  Elevii din acest grup joacă rolul de conducători ai discuției, având grijă ca aceasta să decurgă
organizat. Ei vor expune în deschidere aspectele-cheie ale subiectului supus discuției:
Secolul Luminilor – reforme politice și sociale.
2
 Oferă informații și materiale relevante pentru problema discutată, păstrând o perspectivă obiectivă:
Revoluția franceză și Războiul de independență american – documente-program și constituții.

3  Elevii din acest grup dezbat, într-un mod cât mai creativ, două forme de guvernare din perioada dată:
Republica și monarhia constituțională.

 Precizează consecințele instaurării acestor forme de guvernare, evidențiind rezultatele și beneficiile:

4
Aspecte pozitive ale sistemului republican, respectiv, monarhic constituțional.

 Plasează cele două forme de guvernare în contextul vremii, pe baza cunoștințelor și a celor
5 discutate anterior, încercând să înțeleagă latura umană și emoțională:
Care au fost consecințele acestor schimbări în viețile oamenilor?

 Plasează cele două forme de guvernare în contextul actual, căutând punctele slabe și stimulând
6 gândirea critică:
Sub ce formă se regăsesc azi aceste tipuri de guvernare instaurate în sec. al XVIII-lea?
Care sunt aspecte lor negative și cum ar putea fi ele îmbunătățite?
7
 Grupul de elevi care a inițiat discuția trage concluziile.

III. Completează și află cuvântul format pe coloana colorată – cel ce pune în mișcare Revoluția industrială:

1. A breveta o invenție
2. Inventează primul generator electric 1
3.  Contribuie la construirea primului telegraf
2
electric
4.  Mecanism activat de apă, inventat 3
de Joseph Bramah 4
5. Atelier unde se muncește manual
5
6. Spațiul istoric unde s‑a declanșat
Revoluția industrială 6
7.  Locul unde s‑a construit prima rută 7
feroviară din lume 8
8. Patentează motorul cu aburi
9
9. Înlocuiește manufactura
10. Patentează mașina de tors lână și bumbac 10

83
EVALUARE
Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.

I. Alege răspunsul corect pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos: 18 p.

1. Declarația drepturilor adoptată în Anglia a fost elaborată în anul:
a. 1648; b. 1642; c. 1689.
2. Declarația de independență a coloniilor americane a fost adoptată în:
a. 1773; b. 1776; c. 1783.
3. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului a fost elaborată în Franța în:
a. 1783; b. 1789; c. 1791.

II. Completează spațiile libere cu informația istorică potrivită: 20 p.

a fost primul președinte al Statelor Unite ale Americii.
Cea mai cunoscută operă a lui Voltaire, publicată în 1759, este satira numită .
Jean‑Jacques Rousseau susține în cea mai influentă lucrare a sa – – că cetățenii sunt liberi și egali
în drepturi.
În 1794, în Franța a fost instaurat , după înlăturarea de la putere a .

III. Citește cu atenție textul de mai jos: 24 p.

Popor, ține minte că, dacă în Republică justiția nu domnește în mod absolut și dacă acest cuvânt nu înseamnă iubire
de egalitate și de patrie, libertatea nu este decât un cuvânt găunos. Popor, tu care ești temut, lingușit și disprețuit, tu
care ești suveranul recunoscut, dar veșnic tratat ca un sclav, ține minte că oriunde nu domnește justiția, domnesc patimile
celor ce te conduc și astfel ți‑ai schimbat doar lanțurile, dar nu și destinele.
Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu – Discursul lui Robespierre,
Culegere de surse istorice. Lumea modernă. Lumea contemporană
Pornind de la acest fragment, răspunde la următoarele întrebări:
1. Explică, pe baza sursei, raportul dintre Republică și popor.
2. Ce critici are Robespierre la adresa Republicii?
3. Care este însemnătatea Revoluției franceze în context european?

IV. Redactează un text de 100-150 de cuvinte în care să arăți, aducând argumente care să-ți justifice răspunsul, dacă
ești sau nu de acord cu politica externă dusă de Napoleon I. 28 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând acest capitol, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Cred că mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

84
Secolul U4
naționalităților
Statele moderne – revoluție și emancipare
națională
Studiu de caz: 1848 în Europa
Studiu de caz: Românii și modernitatea E poca victoriană. La Belle Époque
Studiu de caz: Formarea statelor naţionale în Recapitulare
secolul al XIX-lea: Germania Evaluare

85
UNITATEA 4
DESCOPERĂ!
[În 1815] Europa era
pregătită să accepte un
grad de cooperare
internațională fără
precedent ca răspuns
la Revoluția franceză.
(Mark Jarrett,
Congresul de la Viena
și moștenirea sa)
1. Cum crezi că au
reacționat marile
imperii europene la
răspândirea ideilor
Revoluției franceze?
2. Care era contextul
istoric care făcea
necesară o astfel de
cooperare
internațională?
(Gândește‑te la
semnificația anului 1815
în istoria europeană.)
DICȚIONAR
emancipare națională
– dobândire a
independenței, ieșire
de sub dominație
străină
cancelar – șef al
guvernului
Giuseppe Garibaldi
(1807-1882)
monument din Napoli,
Italia, realizat de
Cesare Zocchi, 1904
86
Statele moderne – revoluție și emancipare
națională
Aventura cunoașterii
Înfrângerea Franței napoleoniene a însemnat reinstaurarea păcii în Europa, însă rămâneau
de rezolvat numeroase probleme de ordin politic și administrativ. În aceste condiții, marile
puteri, unite în scopul lor comun de a împiedica răspândirea ideilor Revoluției franceze și de
a consolida statutul monarhiilor europene, s‑au întrunit între 1814 și 1815 la Congresul de
la Viena, pentru a negocia reorganizarea Europei pe baza propriilor lor interese.
Conform tratatului final, Franța revenea la granițele avute înainte de 1792; Rusia își mărea
semnificativ teritoriul, dobândind o mare parte din Ducatul Varșoviei (Polonia); Austriei îi
reveneau teritorii din Peninsula Italică; Prusia ocupa o parte din Saxonia și câteva teritorii
poloneze; în sfârșit, era creată Confederația Germană, formată din 39 de state, incluzând
părți din Austria și din Prusia și aflată sub control austriac.
Mai mult, la scurtă vreme după Congres, Rusia, Prusia și Austria formau o coaliție numită
Sfânta Alianță, cu scopul de a menține monarhiile absolutiste, cu caracter creștin, și de a
înăbuși orice încercare de revoluție sau de emancipare națională a popoarelor europene.
Aceste măsuri luate de marile puteri nu au împiedicat însă apariția a numeroase
mișcări naționale și acțiuni revoluționare îndreptate împotriva stăpânirii străine (în jurul
anilor 1820, 1830 și 1848). Astfel, în 1821 grecii își proclamau independența față de Imperiul
Otoman; belgienii se desprindeau de olandezi și în 1830 era recunoscută în mod oficial
independența Belgiei. Spaniolii, italienii și portughezii luptau împotriva
absolutismului și cereau instaurarea unor monarhii constituționale. Polonezii
se ridicau împotriva stăpânirii rusești, românii, sârbii și bosniacii – împotriva
celei otomane. Revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, este
primul strigăt de luptă pentru independență al românilor în acest secol
al naționalităților, fiind urmată de Revoluția pașoptistă.
Ideile revoluționarilor europeni au avut ecou și în America Latină;
până în 1826, aproape toate coloniile spaniole și portugheze și‑au
declarat independența, formând state noi: Argentina, Mexic, Brazilia,
Bolivia, Venezuela etc.
În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, în Europa se mențineau
statele multinaționale – Imperiul Austro‑Ungar (format în 1867), Imperiul
Rus și Imperiul Otoman; în paralel, s‑au format însă noi state naționale.
Astfel, în 1859 se realiza unirea Moldovei cu Țara Românească, prin
dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două principate.
Formarea statului italian modern a fost un proces de durată, însă
momentul decisiv l‑a reprezentat crearea Regatului Italiei, în 1861,
sub conducerea lui Victor Emanuel al II‑lea al Sardiniei. În
unificarea statelor italiene, un rol esențial l‑a jucat
revoluționarul Giuseppe Garibaldi (1807‑1882).
În 1871 a fost creat Imperiul German, cu capitala la
Berlin. Unificarea statelor germane fusese organizată de
prusacul Otto von Bismarck, care își dorea înființarea unui
stat național controlat de Prusia.
 UNITATEA 4
Explorează și aplică

I. Răspunde la cerințele de mai jos pe baza surselor date.

A.

Klemens Wenzel von Metternich

(1773‑1859)

CAPSULA TIMPULUI
Organizatorul Congresului
de la Viena a fost omul de
stat și diplomatul austriac,
principele Klemens Wenzel
von Metternich. Acesta a
servit ca Ministru de Externe
(din 1809) și cancelar (între
1821 și 1848) al Austriei.
Adept înflăcărat al
Europa după Congresul de la Viena (1815) monarhiei, s‑a opus hotărât
mișcărilor de emancipare
B. Puterile adunate la Congresul de la Viena (...) vor folosi toate mijloacele și își vor uni
națională care amenințau să
eforturile pentru ca pacea generală, obiectul dorințelor Europei, să nu fie din nou
tulbure organizarea marilor
tulburată; și vor lua măsuri împotriva oricărei încercări care ar amenința să arunce din imperii europene.
nou lumea în dezordinea și suferințele cauzate de revoluții.
Declarație din cadrul Congresului de la Viena, martie 1815 (adaptare)
1. Precizează și indică pe harta A:
a. membrele Sfintei Alianțe;
b. două exemple de reorganizare teritorială, rezultate în urma Congresului de la Viena;
c. un imperiu al cărui teritoriu nu a fost afectat de prevederile Congresului de la Viena.
2. Arată, pe baza sursei B, care era scopul comun al conducătorilor de state reuniți la
Viena. La ce revoluții se referă de fapt sursa?
3. Numește o consecință pozitivă și una negativă a Congresului de la Viena.
II. Răspunde pe baza lecției la cerințele de mai jos.
Congresul de la Viena (1814),
1. Realizează o axă cronologică a mișcărilor revoluționare care au cuprins Europa după gravură de Jean Godefroy

Congresul de la Viena și până în 1848. Cum explici faptul că, până în 1848, cele mai multe
încercări de emancipare națională au eșuat? ȘTIAI CĂ...
2. Numește două revendicări ale mișcărilor naționale din Europa din prima jumătate a Acordul final al Congresului
secolului al XIX‑lea. de la Viena a fost semnat cu
3. Indică o consecință a răspândirii ideilor revoluționare în America Latină. doar câteva zile înainte de
înfrângerea lui Napoleon în
Micul cercetător – portofoliu bătălia de la Waterloo?

Imaginează-ți că ești un jurnalist american care asistă la Congresul de la Viena. Scrie un

articol pentru un ziar din Boston, în care să relatezi cele văzute. Ține cont că publicul tău (1)
se poate să nu fie familiarizat cu organizarea teritorială europeană și (2) tocmai și‑a căpătat
prin luptă independența față de metropolă și trăiește într‑o societate organizată după
principiile egalității și libertății de opinie. Adaugă proiectul la portofoliul tău.

87
UNITATEA 4

Proiect – Revoluțiile europene din prima jumătate a secolului al XIX-lea în artă

Comandantul grec Kephalas înfigând Tudor Vladimirescu (de Theodor Aman), Doi mai 1808: Şarja mamelucilor
steagul Libertății pe zidurile orașului Tripoli, conducătorul Revoluției de la 1821 (de Francisco Goya) - războiul de
în 1821 (de Peter von Hess) independenţă spaniol dintre anii 1807 și 1814

Atacul polonezilor din Poznań, 1830 Bătălia de pe Rue de Rohan, 1830 – A doua revoluție
(de Juliusz Kossak) franceză (de Hippolyte Lecomte)

Ce vei face? ilustrații, gravuri, statui etc. – având ca subiect revoluțiile

Elevii se organizează în grupuri (preferabil de 3
membri) pentru a realiza proiectul atât în sesiuni de lucru
în echipă, cât și individuale – pe parcursul unei săptămâni.
De ce?
Vei descoperi modul în care au fost reprezentate în
artă revoluțiile europene din prima jumătate a
secolului al XIX‑lea (anii 1820, 1830 și 1848).
Cum?
Pasul 1: În cadrul unei întâlniri de grup, stabilește
alături de coechipieri obiectivele:
• Alcătuirea, sub îndrumarea profesorului, a unei liste
cu site-uri de Internet pentru documentarea temei propuse;
• Identificarea surselor (lucrări de artă – picturi,
europene din anii 1820, 1830 și 1848);
• Interpretarea surselor (Cum sunt reprezentați
revoluționarii? Dar adversarii lor? Ce simboluri sunt
folosite pentru sugerarea ideii de revoluție/libertate/
identitate națională? etc.);
• Compararea surselor (stabilirea unor trăsături
comune și a unor diferențe de reprezentare, de la un
spațiu geografic/popor la altul).
Pasul 2: Realizează împreună cu colegii un plan de
acțiune pe care să‑l urmați, prin:
• Desemnarea unui coordonator: acesta va împărți
sarcinile, se va asigura că sunt atinse obiectivele stabilite
la Pasul 2 și că este respectat timpul alocat fiecărei sarcini
de lucru; de asemenea, va organiza întâlnirile de lucru;

88

Revoluționari belgieni pe baricade, 1830
(de Constantinus Fidelio Coene)
Revoluționari pe baricade la Viena, 1848 Revoluționari români, 1848
(de F. Werner) (Costache Petrescu)
• Distribuirea sarcinilor de lucru – fiecare membru al
grupului se va ocupa de una dintre perioadele menționate
și va alege câte 3 spații geografice/popoare unde au izbucnit
revoluții în perioada respectivă pentru a căuta imagini
reprezentative (câte 8‑10 imagini, însoțite de titlu, numele
autorului, anul realizării și descriere, inclusiv scurt context
istoric al evenimentului/personalităților reprezentate);
• Stabilirea etapelor de lucru și a surselor:
(1) documentare individuală (din cărți, enciclopedii,
albume, articole, galerii de imagini online etc.);
(2) întâlniri de lucru cu grupul, pentru interpretarea/
compararea tuturor surselor și tragerea unor concluzii;
(3) asamblarea prezentării finale, sub formă de afiș, de
lucrare scrisă sau de prezentare digitală, incluzând toate
UNITATEA 4
Lupta de la Pákozd 1848, Revoluția maghiară
(de Franz Xaver Zalder)
Scenă de luptă din Milano, 1848
(de Baldassare Verazzi)
imaginile și concluziile comune (o prezentarea de 10 min);
• Stabilirea timpului alocat fiecărei activități
și respectarea acestuia în decursul unei săptămâni
(activitate individuală – 4 zile; activitate în grup – 3 zile).
Cum vei ști dacă ai reușit?
Prezintă proiectul în clasă, alături de coechipierii tăi:
• respectă planificarea stabilită de comun acord a
desfășurării prezentării în fața clasei (Cine/ce/cum
prezintă?) – maximum 10 minute.
• ține cont de impresiile, întrebările și recomandările
profesorului și colegilor exprimate după prezentare.
! Notă La final, scrie într‑o pagină de caiet/jurnal
impresiile și concluziile tale privind munca individuală și
cea de echipă din acest proiect.
89
UNITATEA 4 Studiu de caz

1848 în Europa doar pentru emancipare națională, ci și pentru introducerea

unor reforme sociale și economice. Și aici, ca mai peste tot
în Europa, revoluționarii au fost înfrânți.
Aventura cunoașterii În Țara Românească (Valahia) și Moldova, revendicările
revoluționarilor aveau un caracter politic și social (ei cereau
În primăvara anului 1848, numită și primăvara popoarelor,
egalitatea drepturilor politice, împroprietărirea țăranilor,
un nou val de mișcări revoluționare a cuprins Europa.
desființarea privilegiilor feudale, dreptul la liberă exprimare
Nemulțumirile erau multiple (inclusiv de natură economică),
etc.); în același timp, ei luptau pentru înlăturarea dominației
însă revendicările popoarelor priveau, în principal,
Imperiilor Otoman și Rus și pentru unitatea națională.
emanciparea națională și dobândirea de drepturi politice –
Programul revoluționarilor munteni se regăsește în
nerespectate de monarhiile absolutiste ale Europei.
Proclamația de la Islaz (citită public la 9 iunie 1848), pe care
Scânteia revoluției s-a
aceștia o concepuseră ca pe o constituție. Mișcarea pașnică
aprins în Franța, unde
din Moldova, numită și Revolta poeților, și-a sintetizat
condițiilor economice
revendicările într-o petiție moderată.
precare li se adăuga și o
În Transilvania, românii cereau egalitate în drepturi
criză politică, deoarece
(politice, religioase, sociale) cu celelalte naționalități. Pentru
domnia lui Ludovic‑Filip de
a-și apăra interesele în fața acțiunilor revoluționarilor
Orléans (devenit rege în
maghiari (care luptau pentru unirea Transilvaniei cu Regatul
1830) se dovedea din ce în ce
Ungariei), românii din partea centrală a Munților Apuseni
mai autoritară. În consecință,
(moții) și-au organizat o armată condusă de Avram Iancu.
în februarie 1848, la Paris,
Moții au luptat alături de trupele austriece împotriva
monarhia a fost abolită, iar
armatelor maghiare, însă meritele lor nu au fost recunoscute
revoluționarii au proclamat
Ludovic‑Filip de Orléans - ultimul corespunzător.
cea de-a doua Republică
rege al Franței
franceză.
În Peninsula Italică, revoluționarii doreau înlăturarea
dominației austriece din nord și unificarea statelor italiene
– însă și aici revoluția a sfârșit prin a fi reprimată.
În spațiul german, revoluția a avut drept scop unificarea
statelor germane și crearea unui stat național, condus de o
monarhie constituțională. Reprezentanți ai statelor germane
s‑au întrunit la Frankfurt în mai 1848, pentru a întocmi o
constituție, iar coroana noului stat i‑a fost oferită regelui
Prusiei, Frederic Wilhelm al IV‑lea. Acesta dorea însă
menținerea unui regim absolutist, astfel că revoluția a fost
Adunarea de la Blaj din mai 1848 (reprezentată într-o litografie din 1848) –
în final înăbușită. adunare la care au participat peste 30.000 de români transilvăneni
În Imperiul Habsburgic, un stat multinațional, absolutist,
ungurii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, românii luptau nu Printre cei mai de seamă revoluționari români s‑au
numărat Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo
și Al. I. Cuza în Moldova; Nicolae Bălcescu, Ion Ghica,
Frederick William al IV‑lea:
(caricatură) Ion Heliade‑Rădulescu și Constantin Alexandru (C.A.) Rosetti
Nicio bucată de hârtie nu va în Țara Românească; Avram Iancu, Alexandru Papiu‑Ilarian și
interveni între mine și popor! Simion Bărnuțiu în Transilvania.
se referă la faptul că regele,
bazându-se pe sprijinul Odată înfrântă revoluția, prin intervenția trupelor
armatei și al instituțiilor otomane, rusești și austriece, mulți dintre revoluționari au
absolutiste tradiționale,
refuză să accepte constituția fost forțați să plece în exil. Fusese făcut însă un pas important
întocmită la Frankfurt. către atingerea idealului unităţii naţionale.

90
 UNITATEA 4
Explorează și aplică
I. Răspunde, pe baza lecției și a cunoștințelor anterioare, la următoarele cerințe.
1. Numește o cauză și o consecință a mișcărilor revoluționare de la 1848 în Europa.
2. Identifică două elemente pe care acestea le‑au avut în comun. Cum explici aceste asemănări?
3. Formulează o opinie argumentată asupra felului în care s‑au încheiat aceste mișcări.
4. Enumeră două revendicări ale revoluționarilor munteni și moldoveni.
II. Completează pe caiet un tabel în care să descrii aspectele importante ale Revoluției pașoptiste din spațiul
românesc în paralel cu cea dintr-un alt stat european, la alegere. La Observații poți trece informații pe care le consideri
relevante pentru fiecare caz în parte.

Revendicări/
Repere geografice programe Conducători Rezultat Observații
revoluţionare
Revoluția românilor Moldova
din 1848
Țara Românească

Transilvania

III. Răspunde, pe baza lecției și a celor trei surse, la cerințele de mai jos.
A. B.
1. Independența administrativă și legislativă a
poporului român (...) și neamestec al nici unei puteri
din afară (...)
2. Egalitatea drepturilor politice.
4. Adunare generală compusă de reprezentanți ai
tuturor stărilor societății.
5. Domnul responsabil ales pe câte cinci ani și
Prima variantă a steagului revoluționarilor români de la căutat în toate stările societății.
1848, pe care scrie cu litere chirilice Dreptate, frăție. 8. Libertate absolută a tiparului.
10. Dreptul fiecărui județ de a-și alege dregătorii
C.
săi (...).
18. Desființarea pedepsei degradatoare cu bătaia.
19. Desființarea, atât în faptă, cât și în vorbă, a
pedepsei cu moartea.
Proclamația de la Islaz, 1848 (adaptare)

România Revoluționară
de Constantin Daniel Rosenthal (c. 1850)

1. Compară sursa A cu steagul României de azi. Ce observi?

2. Care crezi că e însemnătatea cuvintelor înscrise pe steagul pașoptist (sursa A)? La ce se referă frăția?
3. Ce principii iluministe se regăsesc în sursa B? Prin intermediul cărei țări crezi că au ajuns acestea să îi influențeze pe
revoluționarii români?
4. Tabloul România Revoluționară (sursa C) este asociat cu mișcările revoluționare de la 1848. Observă lucrarea cu
atenție. Ce simboluri naționale sunt prezente?

91
UNITATEA 4 Studiu de caz
Românii și modernitatea
Aventura cunoașterii
Unirea Principatelor Române din 1859 a fost un moment
hotărâtor în crearea României moderne. S-a înfăptuit pe
24 ianuarie, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Moldovei și al Țării Românești. Acest eveniment,
dorit de multă vreme de munteni și de moldoveni, a fost
înlesnit de un context extern favorabil.
În primul rând, înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii
(1853‑1856), de o alianță formată din Imperiul Otoman,
Franța, Anglia și Sardinia, a însemnat (pentru o vreme)
scăderea influenței acesteia asupra Moldovei și Țării
Românești. În al doilea rând, unirea era susținută de
Napoleon al III‑lea al Franței, care dorea un aliat în zonă,
împotriva expansiunii rusești. În aceste condiții, prin
Convenția de la Paris (1858), marile puteri au hotărât
formarea Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, sub
suzeranitate otomană. Era însă vorba de o unire parțială, cu
doi domni și două guverne și având doar două instituții
comune, cu sediul la Focșani. Convenția nu menționa însă că
domnii trebuiau să fie persoane diferite, astfel că moldovenii
și muntenii și‑au putut alege același conducător.
Unirea Principatelor a fost recunoscută internațional la
sfârșitul anului 1861, iar în anul următor s-a format primul
guvern unic, la București. Domnia lui Cuza s‑a caracterizat
printr‑o serie de măsuri și reforme menite să modernizeze
noul stat, printre care: secularizarea averilor mănăstirești
(care intrau în proprietatea statului); împroprietărirea
țăranilor; introducerea învățământului primar gratuit și
obligatoriu; conceperea unui nou Cod de legi, după model
francez; organizarea armatei naționale. Au fost, de
Fațada Universității din Iași
92
Alexandru Ioan Cuza, Carol I al României,
domn al Moldovei și al principe (1866‑1881),
Țării Românești în anii 1859‑1866 rege (1881‑1914)
(de Mișu Popp) (de George P. A. Healy)
asemenea, înființate primele universități românești – cea
de la Iași (1860) și cea de la București (1864).
Acest demers de modernizare a fost continuat de Carol I,
Principe de Hohenzollern‑Sigmaringen, de origine germană,
care a urcat pe tron la 10 mai 1866. Conform Constituției
adoptate în același an, Principatele Unite au primit oficial
numele de România, iar forma de conducere era monarhia
constituțională. În urma Războiului de independență
(1877‑1878), România a ieșit definitiv de sub suzeranitatea
Imperiului Otoman.
Societatea românească a cunoscut un proces de
transformare: s-au construit poduri și căi ferate, ceea ce a dus
la îmbunătățirea transporturilor și a comerțului; s‑au dezvoltat
economia și industria; s‑au înființat școli și spitale; a crescut
numărul populației urbane și s‑a investit în modernizarea
orașelor prin construirea de instalații pentru aprovizionare cu
apă și rețele de canalizare. În același timp, artele și literatura
reflectau nu doar noua identitate națională, ci și deschiderea
românilor spre Occident, în special spre Franța și Germania.
Universitatea din București
 UNITATEA 4
Explorează și aplică

I. Rezolvă cerințele pe baza informațiilor din lecție.

1. Explică semnificația dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, din 1859.
2. Precizează contextul extern care a facilitat unirea Principatelor Române, arătând care a fost rolul puterilor europene.
II. Precizează trei măsuri legislative și administrative luate de Alexandru Ioan Cuza, apoi explică în ce fel a contribuit
fiecare la modernizarea statului.
III. Răspunde, pe baza sursei date, la cerințele de mai jos.
Art. 5. Românii se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea
întrunirilor.
Art. 10. Nu există în Stat nici o deosebire de clasă. Toți Românii sunt egali înaintea legii (...).
Art. 13. Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de legi și după
formele prevăzute de ea.
Art. 21. Libertatea tuturor cultelor este garantată (...).
Art. 31. Toate puterile Statului emană de la națiune, care nu le poate exercita decât numai după principiile și regulile
stabilite în Constituție.
Art. 32. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn și reprezentațiunea națională, care se împarte în două
Adunări: Senatul și Adunarea deputaților.
Art. 35. Puterea executivă este încredințată Domnului (...), care o
exercită în modul regulat prin Constituțiune.
Art. 36. Puterea judecătorească se exercită de Curți si Tribunale.
Constituția României, 1866 (adaptare)
1. Precizează, din sursă, articolele care se referă la
drepturile și libertățile individuale ale românilor. Ce
limite au datoria să respecte cetățenii pentru a se
bucura de drepturile constituționale?
2. Identifică articolele referitoare la separarea
puterilor în stat și completează pe caiet un tabel după
Fundațiunea Universitară Carol I din București, inaugurată în 1895
modelul de mai jos. la inițiativa regelui. În fața clădirii se află statuia ecvestră a regelui Carol I.

Separarea puterilor în stat conform Constituției române de la 1866

Puterea legislativă Puterea executivă Puterea judecătorească
Număr articol
Era exercitată de

3. Ce principii enunțate anterior în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului se regăsesc în sursă?
4. Ce tip de monarhie este instaurată în România, prin această constituție? Ce alte exemple de asemenea monarhii
europene mai cunoști?

Micul cercetător ‒ proiect

Lucrează în echipă! Elevii se împart în grupuri de câte 4-5 membri pentru a crea o prezentare (fie digitală, fie sub formă
de afiș) despre viața și domnia lui Carol I. Proiectul poate include imagini, hărți, axe cronologice, casete de text cu detalii
inedite. La final, se organizează în clasă o expoziție cu afișele realizate (sau o proiecție cu toate prezentările digitale) și o
dezbatere despre importanța regelui Carol I în procesul de modernizare a României.

93
UNITATEA 4 Studiu de caz
Formarea statelor naționale în secolul al XIX‑lea: Germania
Aventura cunoașterii
Confederația Germană, creată în
urma Congresului de la Viena
(1815) și reunind 39 de state, se
afla sub dominație austriacă,
deși includea și teritorii prusace.
Evenimentele de la 1848 au
dovedit dorința de unificare a
germanilor – ideal pe care avea
să‑l împlinească Otto von
Bismarck, devenit prim‑ministru al
Prusiei în 1862. Otto von Bismarck
(1815-1898)
Ambiția sa era crearea unui stat
național german controlat de Prusia, iar primul pas era
excluderea Austriei din Confederație. Printr‑o serie de
manevre diplomatice, Bismarck a reușit să provoace
declanșarea a trei războaie de scurtă durată, cu Danemarca
(1864), Austria (1866) și Franța (1870‑1871), în urma cărora
Austria a rămas fără aliați atât în rândul celorlalte puteri
europene, cât și în cel al statelor Confederației.
Drept urmare, Confederația Germană a fost dizolvată în
1866, iar în locul ei a luat ființă Confederația Germană de
Nord, formată din 22 de state fidele Prusiei (fără Austria). La
conducerea ei se afla Wilhelm I al Prusiei, funcția de cancelar
revenindu‑i lui Bismarck.
Pe 18 ianuarie 1871, Confederația Germană de Nord, căreia
i se mai adăugau și câteva state germane din sud (Austria era
din nou exclusă), devenea Imperiul German. Noul stat
național avea capitala la Berlin și o populație de aproximativ
40 de milioane de locuitori. Wilhelm I era încoronat Împărat
German, iar Bismarck își păstra funcția de cancelar.
94
Imperiul era o federație* de state, în care puterea
legislativă era deținută de un Parlament bicameral** format
din Bundesrat (Consiliul federal, constituit din reprezentanți
ai tuturor statelor membre) și Reichstag (Dieta*** Imperiului,
reprezentând poporul, ai cărei membri erau aleși prin vot
secret de cetățeni – toți bărbații germani cu vârsta de peste
25 de ani). Parlamentul vota legi și stabilea bugetul. Puterea
executivă revenea monarhului și cancelarului, în subordinea
căruia erau secretarii de stat (care îndeplineau rol de
miniștri). Cancelarul nu răspundea decât în fața împăratului
și nu putea fi demis decât de acesta.
Pentru consolidarea noului stat și pentru prevenirea
izbucnirii de revolte împotriva monarhiei, Bismarck a instituit
o serie de reforme cu caracter social care să‑i asigure
sprijinul poporului. Astfel, a fost creat sistemul asigurărilor
sociale – de sănătate, de accidente, pensii pentru cei în
vârstă și pentru invalizi. În același timp, în spiritul întăririi
unității naționale, Bismarck a căutat să reducă diferențele
dintre statele constituente (ducate, regate, principate etc.)
prin stabilirea unei legislații comune. În sfârșit, a introdus
cenzura, interzicând publicațiile anti‑monarhiste și a limitat
drepturile populației catolice (bănuită a fi mai credincioasă
papei decât împăratului).
Imperiul German avea să fie desființat în 1918.
* federație – uniune a mai multor state autonome (care își păstrează
propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și
cu organe de stat comune
** bicameral – alcătuit din două adunări reprezentative, denumite, în
unele state, camere
*** Dietă – Adunare legislativă
Clădirea Reichstag‑ului, Berlin
(inaugurată în 1894)
 UNITATEA 4
Explorează și aplică
I. Rezolvă următoarele cerințe pe baza cunoștințelor acumulate.
1. Numește și identifică, pe hartă, cele două
mari puteri europene incluse, parțial, în
Confederația Germană.
2. Precizează contextul istoric al formării
Confederației Germane de Nord și numește o
cauză și o consecință a dizolvării acesteia.
3. Enumeră trei măsuri adoptate de Otto von
Bismarck, după 1871, pentru consolidarea
Imperiului German. Ești de acord cu aceste
măsuri? Justifică‑ți răspunsul.

Europa după Congresul de la Viena (1815)

II. Formulează o opinie (ilustrată cu exemple) despre forma de

organizare a Imperiului German, referindu‑te și la principiul
separării puterilor în stat. Compară apoi exemplul german cu cel
englez. Ce observi?
Monumentul din Niederwald
III. Citește fragmentul de mai jos și rezolvă apoi cerințele. (Hesse, Germania) –
construit între 1871 și 1883
Primele granițe, originare și cu adevărat naturale ale statelor pentru a comemora
sunt fără îndoială granițele lor interioare. Cei ce vorbesc aceeași fondarea Imperiului German
limbă sunt uniți unii cu alții printr‑o multitudine de legături
invizibile de natura însăși, cu mult înainte să înceapă arta umană;
ei se înțeleg unii cu alții și au puterea de a continua
să se facă înțeleși din ce în ce mai clar; ei își aparțin
unii altora și sunt, prin natură, un tot întreg și
inseparabil.
Johann Gottlieb Fichte, Cuvântări către națiunea
germană (1806)
1. Care este, conform sursei, caracteristica
definitorie a unui stat? Ești de acord cu această
afirmație? Justifică‑ți răspunsul.
2. Definește (cu ajutorul dicționarului)
termenii stat și națiune. Ce diferențe și ce
asemănări de sens observi?

Micul cercetător ‒ proiect

Realizează o prezentare (fie digitală, fie sub formă de afiș) cu titlul Berlin, capitala Imperiului German. Adaugă imagini,
hărți, schițe și tot ce ți se pare relevant – dar nu uita: prezentarea ta trebuie să reflecte Berlinul de atunci!
Prezintă-ți lucrarea în clasă, în cadrul unei expoziții cu afișele realizate (sau al unei proiecții cu toate prezentările digitale)
și discută cu colegii tăi despre importanța capitalei ca simbol al identității naționale. Adaugă proiectul la portofoliul tău.

95
UNITATEA 4
DESCOPERĂ!
Regina Victoria –
suverană a Regatului
Unit al Marii Britanii și
Irlandei, a domnit între
1837 și 1901. Această
perioadă, de aproape
64 de ani, este
cunoscută în istorie
drept Epoca victoriană.
1. Care e originea
numelui de Epocă
victoriană?
2. Ce însemne ale puterii
regale poți identifica în
imagine?
DICȚIONAR
conservator – (aici)
persoană atașată de
tradiție, care respinge tot
ce e nou
detenție – privare de
libertate, reținere a cuiva
într‑o stare asemănătoare
cu arestul
sufragetă – membră a
mișcării femeilor din Anglia
de la sfârșitul sec. al XIX‑lea
și începutul sec. XX, care
milita pentru obținerea
drepturilor politice pentru
femei
96
Epoca victoriană. La Belle Époque
Aventura cunoașterii
În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, englezii stăpâneau cel mai întins imperiu din
lume, datorită coloniilor deținute în Africa și în Asia. Bogatele resurse furnizate de acestea
(materii prime, pietre și metale prețioase, forță de muncă) au contribuit la transformarea
Marii Britanii în cea mai importantă putere industrială și maritimă a vremii.
Pe plan intern, Epoca victoriană s‑a caracterizat prin schimbări la nivel social, inovații
industriale și tehnologice și descoperiri științifice.
Față de epocile anterioare, a crescut semnificativ numărul populației și s‑a mărit numărul
locuitorilor din mediul urban, ceea ce a dus la nevoia de extindere și de modernizare a
orașelor. Astfel, pe de o parte, s‑a introdus iluminatul public, s‑au construit rețele de
canalizare și de furnizare a apei, au fost înființate spitale, muzee, teatre și biblioteci. Pe de
altă parte, însă, un segment important al locuitorilor trăia în condiții greu de imaginat, în
mahalalele orașelor (dintre scriitorii vremii, Charles Dickens descrie cel mai bine acest tip de
sărăcie extremă). Pentru aceștia, soluția victorienilor era așa‑numita casă de muncă
(workhouse), inițial gândită ca o formă de asistență socială, dar care era, de fapt, o formă
de detenție și de exploatare a muncii celor mai săraci, inclusiv copii.
Treptat, au fost adoptate legi care au dus la
îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale
oamenilor, mai ales spre sfârșitul secolului al XIX‑lea.
Noile surse de energie descoperite au declanșat a
doua Revoluție industrială – care a creat numeroase
locuri de muncă și a dus la apariția unor noi meserii.
În această perioadă s‑au extins căile ferate, iar
petrolul, gazele naturale și electricitatea au început
să fie folosite pe scară largă ca surse alternative de
energie, în locul cărbunilor. Au apărut și o serie de
invenții precum automobilul, bicicleta, telefonul,
William Bell Scott – Iron and Coal (1855-1860) becul, cinematograful, telegraful fără fir.
Ca societate, însă, victorienii erau mai degrabă conservatori, mai ales în ceea ce privește
statutul femeii. Deși din ce în ce mai multe femei începuseră să lucreze în fabrici, în industria
textilă, în ateliere și magazine, ele încă nu aveau drept la vot, iar dacă erau măritate, nu
puteau nici măcar deține proprietăți (acestea revenindu‑i automat soțului). În acest context
s‑a răspândit, spre sfârșitul secolului al XIX‑lea, mișcarea sufragetelor, care urmăreau
dobândirea de drepturi politice pentru femei.
Ultima parte a Epocii victoriene se suprapune, în Europa și America, cu așa‑numita
La Belle Époque (din franceză: Epoca frumoasă). În mod convențional, aceasta acoperă
ultimele două decade ale secolului al XIX‑lea și se încheie în 1914. A fost o perioadă de pace
și prosperitate (de unde și numele), caracterizată prin progres tehnologic și științific,
dezvoltare a artelor și a culturii. Creațiile de modă, cândva un bun de lux, au devenit o
adevărată industrie, unele case de modă pariziene ajungând să aibă sute de angajați la
începutul anilor 1900. Nume marcante de inventatori și oameni de știință (Louis Pasteur,
Marie Curie, frații Wright, Traian Vuia ș.a.), scriitori și artiști (Hugo, Zola, Bizet, Van Gogh,
Picasso, Rodin ș.a) și-au pus amprenta asupra acestei perioade.
 UNITATEA 4
Explorează și aplică

I. Rezolvă exercițiile de mai jos pe baza lecției.

1. Numește trei caracteristici ale epocii victoriene. Care dintre acestea ți se pare cea mai
importantă? De ce?
2. Indică un aspect negativ al epocii victoriene. Arată o cauză a acestuia și propune o
rezolvare.
Obiecte în stil Art Nouveau:
3. Epoca victoriană sau Belle Époque? Scrie un text în care să precizezi unde și când carafă și ramă decorativă
ți‑ar fi plăcut să trăiești: Londra, în timpul domniei reginei Victoria, sau Paris, în ultimii ani
ai secolului al XIX‑lea? Justifică‑ți răspunsul.
II. În galeria victorienilor s‑a produs o încurcătură. Documentează‑te și asociază CAPSULA TIMPULUI
fiecare personalitate cu eticheta corectă. Stilul artistic asociat cu
Belle Époque este Art
Nouveau (Arta Nouă), care
își propunea să
revoluționeze arta
tradițională, aducând‑o în
viața de zi cu zi. Apărut în
1. Charles 2. Charles 3. Florence 4. George
Dickens Darwin Nightingale Stephenson anii 1880 în Belgia și Franța
și răspândit apoi în întreaga
Europă, acest stil s‑a
manifestat în artele
decorative (ceramică,
sticlărie, bijuterii, textile,
mobilier, decorațiuni
5. Elizabeth Garrett 6. Alexander 7. Mary Anne 8. Isambard K.
interioare etc.) și în
Anderson Graham Bell Evans Brunel arhitectură. Inspirația
provenea din natură, de la
A. Prima infirmieră C. Naturalist britanic, formele curbe și neregulate
modernă, s-a dedicat geolog, biolog și autor de ale plantelor, pe care artiștii
ajutorării bolnavilor din B. A construit prima cale cărți, autorul teoriei D. Romancier englez și
le foloseau pentru a reda
spitale și modernizării ferată publică, ce utiliza referitoare la evoluția critic social reprezentativ
facilităților sanitare locomotive cu abur speciilor pentru secolul al XIX-lea
impresia de mișcare.

E. Prima femeie-medic și F. Sub pseudonimul G. Are numeroase H. Inventator și inginer

prima femeie-primar din George Eliot, această realizări în domeniul american de origine ȘTIAI CĂ...
Marea Britanie scriitoare victoriană a ingineriei civile (căi scoțiană care a brevetat
Tradiția împodobirii bradului
analizat în romanele sale ferate, tuneluri, poduri, telefonul (în 1876)
societatea engleză prima navă de Crăciun s‑a răspândit în
transatlantică etc.) Anglia după căsătoria
reginei Victoria cu prințul
Micul cercetător – proiect german Albert de
Expoziția universală de la Paris, desfășurată între 14 aprilie și 12 noiembrie 1900, este unul Saxa‑Coburg și Gotha?

dintre evenimentele‑cheie din Belle Époque. Realizează un proiect despre această expoziție, Încă din secolul al XVI‑lea,
protestanții germani, își
care să cuprindă:
instalau în apropierea
• o prezentare generală a expoziției (scop, loc de Crăciunului în case brazi
desfășurare, participanți, modalități de expunere, împodobiți cu flori din
exponate etc.); hârtie colorată, beteală
(făcută inițial din fire lungi,
• o prezentare a pavilionului României din cadrul
răsucite, de argint), mere și
expoziției de la Paris (reprezentanți, exponate, dulciuri. Din 1840, acest
Marele Palat (Grand Palais) – construcție realizată
premii obținute etc.) obicei a fost adoptat și de
cu ocazia Expoziției Universale de la Paris din 1900 englezi.

97
RECAPITULARE
În acest capitol ai aflat care a fost rolul mișcărilor revoluționare de emancipare națională din secolul al XIX‑lea în
geneza statelor moderne.

În Europa, cât și în afara ei, principiul suveranității naționale, susținut în Declarația

drepturilor omului și cetățeanului (1789), mobilizează popoarele către acțiuni
concrete pentru câștigarea independenței și a dreptului de a se autoguverna.

Marile imperii monarhiste au încercat să apere vechea ordine politică prin măsurile
luate la Congresul de la Viena (1814-1815) și prin formarea unei coaliții care să lupte cu
inițiativele revoluționare – Sfânta Alianță.

Mișcările revoluționare s-au intensificat și s-au extins în jurul anilor 1820, 1830
și au atins apogeul în 1848 (mai precis în primăvara acelui an, ceea ce a făcut ca acest
moment să fie numit și Primăvara popoarelor).

Până în 1826, aproape toate coloniile spaniole și portugheze de pe continentul

american și‑au declarat independența, formând state noi: Argentina, Mexic, Brazilia,
Bolivia, Venezuela etc.

În 1848, Europa este cuprinsă de un val de revoluții care izbucnesc în teritoriile

aflate sub stăpânire străină, ridicând la luptă națiunile: germană, italiană, greacă,
română, maghiară, sârbă, bulgară etc.

Chiar dacă revoluțiile pașoptiste au fost înfrânte, ideile formulate aveau să devină
realitate în decadele următoare, când eforturile popoarelor europene aflate sub
dominație străină s-au concentrat pe organizarea/consolidarea statelor naționale.

În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, cel mai întins imperiu din lume era cel
britanic (mulțumită coloniilor pe care le înființase); Anglia s-a bucurat de o lungă
perioadă de înflorire sub domnia reginei Victoria (Epoca victoriană: 1837-1901).

Ultima parte a Epocii victoriene se suprapune, în Europa și America, cu așa‑numita

La Belle Époque – o perioadă de relativă pace și de prosperitate, caracterizată prin
progres tehnologic și științific, dezvoltarea artelor și a culturii, între anii 1880-1914.

98
 RECAPITULARE
I. Lucrează în echipă! Elevii se împart în șase grupuri și desemnează un coordonator. Fiecare echipă va rezolva una
dintre cerințele de mai jos, referitoare la Revoluția pașoptistă pe baza informațiilor din manual.
Echipa 1: Descrie societatea românească în pragul Revoluției pașoptiste: situația politică și dezvoltarea economico‑socială
a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei.
Echipa 2: Compară documentele revoluționare pașoptiste (proclamațiile) din Moldova, Transilvania și Țara Românească.
Echipa 3: R
 ealizează o cronologie corespunzătoare evenimentelor revoluționare pașoptiste în spațiul românesc.
Echipa 4: E xplică rolul marilor puteri în înfrângerea Revoluției pașoptiste și realizează o listă a cauzelor înfrângerii
revoluționarilor români.
Echipa 5: Aplică ceea ce ai descoperit în pașii anteriori (1‑4) și întocmește o listă de asemănări între Revoluția română
de la 1848 și alte revoluții naționale europene din acel an.
Echipa 6: A
 rgumentează însemnătatea momentului pașoptist pentru evoluția politică și administrativă ulterioară a
spațiului românesc.
Coordonatorul fiecărei echipe notează, sub îndrumarea profesorului, ideile esențiale, realizând astfel schema recapitulativă
a anului 1848, în Europa și în spațiul românesc.

II. Citește cu atenție sursele și răspunde pe baza lor la cerințele de mai jos.
A. Prusia trebuie să‑și adune forțele și să le mențină în vederea unui moment favorabil, care a fost lăsat până acum să
treacă de câteva ori (...). Marile chestiuni ale epocii noastre nu se vor rezolva prin discursuri sau hotărâri ale majorității, cum
greșit s‑a făcut în 1848‑1849, ci se vor decide prin fier și sânge (...). O unificare mai puternică a majorității germanilor nu se
poate realiza decât prin violență sau în cazul în care ar exista o primejdie comună (...) printr‑un război național împotriva
poporului vecin care era secularul nostru agresor (...) Admiteam ca absolut sigură necesitatea de a face război împotriva
Franței (...) Nu m‑am îndoit niciodată că restabilirea Imperiului german trebuia precedată de o victorie împotriva Franței.
Otto von Bismarck, Gânduri și amintiri, 1878
B. După căderea lui Bismarck în 1890, Germania rămâne centrul de greutate al politicii europene. Acest rol este datorat
situației sale demografice – 67 milioane de locuitori în ajunul Primului Război Mondial, ceea ce o face statul cel mai populat
din Europa, după Rusia, dar și dinamismului său economic, care se bazează pe o puternică industrie grea și pe metode
comerciale moderne, care fac din Imperiul German marele rival al Regatului Unit. (...) Considerabilă este importanța Germaniei
și în problemele extraeuropene (...). În timp ce Bismarck manifestase cele mai mari reticențe privind o politică imperialistă
dincolo de frontierele continentale, Wilhelm al II‑lea, este adevărat, împins de cerințele unei economii în plină expansiune,
dorește ca Germania să‑și cucerească un „loc sub soare” și își lansează țara într‑o politică de expansiune, Weltpolitik. (...)
În același timp, politica de cucerire a piețelor și dorința de a crea pentru Germania o puternică flotă de război, instrument
al acelei Weltpolitik, plasează rapid Reichul în calea intereselor britanice. În aceste condiții, „Chestiunea Orientală” trece pe
locul al doilea în preocupările europenilor, aceasta nemaiconstituind o problemă decât pentru cele două puteri pentru care
regiunea balcanică rămâne o zonă de expansiune posibilă, pentru Austro‑Ungaria și pentru Imperiul Rus.
S. Berstein și P. Milza, Istoria Europei
1. Precizează modalitatea de constituire a statului german propusă în sursa A și un lider politic care a făcut posibil acest
proces, menționat în sursa B.
2. Precizează un stat european ce stătea în calea afirmării celui german (pe baza sursei A) și menționează, din sursa B, o mare
putere europeană amenințată de statul german. Cu ajutorul profesorului, stabilește o consecință a acestor rivalități.
3. Pe baza sursei B, descrie obiectivele politicii externe a statului german și identifică două informații aflate în relație
cauză‑efect referitoare la viața economică.

III. Prezintă, într‑un text de 150-200 de cuvinte, importanța Epocii victoriene sau a celei cunoscute drept
La Belle Époque, aducând două exemple concrete care să-ți justifice opinia.

99
EVALUARE
Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.

I. Alege răspunsul corect pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos. 12 p.

1. Regina Victoria, suverană a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a domnit în anii:
a. 1827‑1901; b. 1837-1901; c. 1837‑1900
2. Imperiul German, creat în 1871, și‑a încetat existența în anul:
a. 1914; b. 1916; c. 1918.
3. În 1848, Avram Iancu a condus trupele moților din:
a. Moldova; b. Țara Românească; c. Transilvania.

II. Completează spaţiile libere cu răspunsul corect. 25 p.

1. În unificarea statelor italiene, un rol esențial l‑a jucat revoluționarul .
2. Imperiul German era un stat cu capitala la .
3. Primele universități din Moldova și Țara Românească sunt înființate în timpul domniei lui .
4. Războiul Crimeii a creat un context extern favorabil creării statului român prin scăderea influenței
asupra Moldovei și Țării Românești.

III. Citește cu atenție sursa și răspunde pe baza acesteia la cerințele de mai jos. 24 p.
După înlăturarea lui Cuza, se formează o locotenență domnească, cu rolul de a rezolva repede problemele tronului
vacant, deoarece unele dintre puteri puneau unirea în pericol. Aducerea unui principe străin [...] era singura soluție
viabilă. Astfel, la 10 mai 1866, în urma unui plebiscit, parlamentul proclamă solemn voința României de a rămâne unită,
„având în fruntea sa pe Carol I” [...].
Printre primele acte importante înfăptuite sub noul domn se numără promovarea unei constituții [...]. Constituția din
1866 se baza pe nevoile societății românești exprimate și în programul de la 1848, în Convenția de la Paris (1858) și în
Statutul lui Cuza (1864), având ca model constituția belgiană. Se proclamau unele principii de bază [...], anume „libertățile
și drepturile fundamentale ale cetățeanului”, „suveranitatea națională”, „separarea puterilor în stat”, responsabilitatea
miniștrilor, sistemul parlamentar bicameral, monarhia constituțională și ereditară [...].
Numele oficial al țării, consemnat în actul fundamental, era România. Suveranul avea mari atribuții în materie
executivă, dar și legislativă. Puterea legislativă o avea totuși Parlamentul, format din Senat și Camera Deputaților. Camera
avea drept de autoconducere, de interpelare și de anchetă. [...] Constituția, nerecunoscând niciun fel de tutelă externă,
a fost promulgată de domn fără a ține seama de suzeranitatea turcă sau de puterile garante.
I. A. Pop, Istoria românilor
a. Precizează, pe baza sursei, motivul creării unei locotenențe domnești.
b. Identifică, din sursă, trei caracteristici ale Constituției românești de la 1866.
c. Explică, pe baza sursei, modul de funcționare a principiului separării puterilor în stat.

IV. Prezintă, într-un text de aproximativ 100 de cuvinte, importanța domniei lui Alexandru Ioan Cuza pentru apariția
statului român modern. 29 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând acest capitol, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Cred că mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

100
Recapitulare
și evaluare finală
101
RECAPITULARE FINALĂ
Anul acesta ai învățat despre istoria europeană (și, mai târziu, a coloniilor din Lumea Nouă), de la sfârșitul
Evului Mediu până la tranziția spre modernitate.
Sec. XV

Renașterea ?

Sec. XVI
Marile
descoperiri
geografice

? ?
Reforma
Contrareforma

Perioada
Sec. XVII domniilor
absolutiste

Plasează corect pe axa cronologică

personalitățile şi evenimentele istorice
de mai jos:

1688 ?

• Leonardo da Vinci • Martin Luther Sec. XVIII

Revoluția
? industrială

Iluminismul

• Cristofor Columb • Voltaire

1775-1783 ?
1789 ?
• Ludovic al XIV-lea Sec. XIX

1814-1815 ?
• Revoluția franceză
• Congresul de la Viena
1848 ?
• Războiul de independență SUA 1859 ?
• Revoluția glorioasă
• Unirea Principatelor Române
• Primăvara popoarelor
Sec. XX
102
 RECAPITULARE FINALĂ

REPERE ISTORICE URMĂRI

MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE • Dezvoltarea comerțului mondial, pe

1488 – Bartolomeu Dias ajunge în sudul Africii, la Capul Bunei rute de pe Oceanul Atlantic
Speranțe. • Creșterea cantității de metale
prețioase disponibile în Europa

1492 – Cristofor Columb navighează spre vest ajungând în insulele • Schimbul columbian – schimbul de
San Salvador și Cuba. bunuri (inclusiv plante și animale) și
idei care a avut loc între Lumea Veche
(Europa, Africa și Asia) și continentul
1493‑1504 – Columb întreprinde alte 3 călătorii (în Antilele Mici, american
Trinidad, coasta nordică a Americii de Sud și coasta de est a ↓
Americii Centrale), crezând că a descoperit ruta maritimă către
India. • scumpirea bunurilor și serviciilor
↓
Sec. XV-XVI
1497‑1498 – Vasco da Gamma descoperă drumul pe apă spre India, • apariția negoțului transatlantic cu
ocolind Africa și debarcând în Calicut; sclavi.

1497‑1504 – Amerigo Vespucci realizează, în urma expedițiilor • apariția de cunoștințe noi în multe
maritime care îl poartă până în Brazilia de azi, că Indiile lui Columb domenii
sunt de fapt un nou continent, ce va fi denumit America în cinstea lui. • unele state europene au devenit
imperii coloniale

1500 – Pedro Alvares Cabral ajunge pe coasta de sud a Braziliei. ↓

1519‑1522 – Este realizată prima circumnavigație în jurul Lumii,
la inițiativa lui Fernando Magellan și încheiată sub comanda lui
Juan Sebastián Elcano.
• exploatarea și distrugerea de către
europeni a unor vechi civilizații din
teritoriile colonizate
• creșterea influenței Bisericii Catolice
în Europa și în lume

RENAȘTEREA ȘI UMANISMUL • personalitățile Renașterii au

Renașterea se inspira din arta antică greco-latină, iar reprezentanții schimbat, prin operele lor, modul de
săi umaniști propuneau o nouă concepție asupra lumii, eliberând a gândi al oamenilor, percepția lor
gândirea de sub dogma Bisericii și promovând omul liber, asupra vieții și a naturii
responsabil și rațional. înconjurătoare
Finalul sec.
XIV – sec. XVI Reprezentanți: Filippo Brunelleschi, Alberti, Bramante, Michelozzo ↓
(arhitectură); Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello, Botticelli, • au pus bazele științelor moderne ale
Donatello (pictură și sculptură); Francesco Petrarca, Dante Alighieri, naturii, subliniind rolul rațiunii și al
François Rabelais, Miguel de Cervantes, William Shakespeare spiritului critic în cunoaștere
(scriitori); Niccolò Machiavelli, Giordano Bruno, Galileo Galilei ↓
(gânditori și oameni de știință).

REFORMA RELIGIOASĂ • A deschis calea spre o nouă abordare

1517 – Martin Luther își publică Cele 95 de teze (argumente) împotriva a relației om‑Dumnezeu, încurajând
vânzării indulgențelor, punând bazele protestantismului german. descoperirile științifice și reforma
socială
Cele mai importante ramuri protestante sunt: luterană, calvină,
anglicană. ↓
Sec. XVI Printre personalitățile istorice care au promovat reformele religioase • Mișcarea protestantă a generat reacții
se numără: Martin Luther, Jean Calvin, Henric al VIII‑lea. de opoziție în cadrul Bisericii Catolice
și la nivelul politicilor statale
(războaiele religioase).
↓

103
RECAPITULARE FINALĂ
REPERE ISTORICE URMĂRI

CONTRAREFORMA • Procesele și acuzațiile de erezie au

1542 – Papa Paul al III‑lea întemeiază Inchiziția romană (Sfântul condamnat numeroși oameni la
Oficiu), menită să combată ideile protestante și orice altă deviere de moarte, printre cei judecați
la dogma oficială a Bisericii Catolice. El adaugă astfel atribuții noi aflându‑se și teologi, filosofi, scriitori,
instituției Inchiziției (create oficial încă din 1233, de către papa oameni de știință: Giordano Bruno,
Grigore al IX‑lea). Galileo Galilei ș.a.
Sec. XVI
1545‑1563 – Conciliul de la Trento, convocat de Papa Paul al III‑lea • În plan artistic, stilul baroc este pus în
(desfășurat, cu întreruperi, între anii menționați), viza: slujba Contrareformei inițiate de
(1) împiedicarea răspândirii ideilor protestante; (2) reformarea Biserica Catolică.
internă a Bisericii Catolice.

ABSOLUTISMUL ↓
Consolidarea treptată a puterii regale, precum și nevoia unui stat • Conducătorul statului absolutist dădea
centralizat, cu o monarhie stabilă care să pună capăt conflictelor legi, avea puteri administrative,
interne – duc la instaurarea monarhiilor absolutiste ca formă de controla justiția, comanda armata,
organizare politică în spațiul european între secolele al XVI‑lea și al bătea monedă și reglementa relațiile
XVIII‑lea. cu alte state.
Sec. XVI‑XVIII
Câteva exemple reprezentative de monarhi absolutiști: • Instituții precum Adunarea Stărilor
- Ludovic al XIV‑lea (rege al Franței: 1643‑1715); (Parlamentul), Consiliul Regal sau
Imperial (format din miniștri cu diferite
- Petru cel Mare (țar al Rusiei: 1682‑1725).
atribuții) sau Cancelaria (unde se
- Soliman Magnificul (sultan al Imperiului Otoman: 1520‑1566); emiteau documente) erau subordonate
suveranului.

REVOLUȚIA GLORIOASĂ • Noul model de conducere presupunea

1688 – Parlamentul englez dispune înlocuirea regelui catolic existența a trei puteri în stat:
Iacob al II‑lea cu ginerele său, protestantul Wilhelm de Orania. legislativă (Parlamentul);
judecătorească (curțile de judecată) și
Sec. XVII 1689 – Este emisă Declarația drepturilor (adoptată ca lege), prin care puterea executivă (monarhul și
se stabileau drepturile cetățenilor și se recunoștea, în mod oficial, Guvernul)
supremația autorității Parlamentului asupra puterii regale.
Anglia devine astfel prima monarhie constituțională.

ILUMINISMUL • Promova concepte precum dreptul

Iluminismul contestă structurile politice și sociale ale Evului Mediu, natural, egalitatea în drepturi,
formulând principiile unei noi societăți, bazată pe rațiune și pe toleranță religioasă și o conducere care
implicarea oamenilor în viața publică. să acționeze între limite stabilite de
Sec. XVIII legi.
Printre cei mai de seamă reprezentanți ai iluminismului s‑au numărat
enciclopediștii: Voltaire, Montesquieu, Rousseau. • Apare conceptul de Absolutism
luminat, cu monarhi dispuși să adopte
reforme pentru binele poporului.

CONSTITUIREA SUA • Războiul de independență american a

1775‑1783 – Războiul de independență se desfășoară între trupele dus la apariția unui nou stat, S.U.A.,
coloniale americane și armatele britanice și se încheie cu organizat conform principiilor
recunoașterea independenței SUA de către Anglia. iluministe – formulate într‑o
Constituție modernă.
Sec. XVIII 1776 – Declarația de independență este semnată de 13 colonii
americane, respingând autoritatea britanică și proclamând egalitatea
în drepturi a indivizilor.
1787 – Constituția este adoptată, fiind ulterior completată cu noi
amendamente.

104
 RECAPITULARE FINALĂ
REPERE ISTORICE URMĂRI

REVOLUŢIA FRANCEZĂ • Revoluția franceză duce la înlăturarea

1789 – Izbucnește Revoluția franceză, în urma căreia Adunarea Vechiului Regim și la instituirea unor
Națională desființează privilegiile nobilimii și ale clerului și adoptă reforme sociale și politice; pe plan
Sec. XVIII Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. extern, principiile sale (libertate,
egalitate etc.) au devenit o sursă de
1791 – Franța devine monarhie constituțională. inspirație și pentru alte popoare.
1792 – Franța e proclamată republică.

RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE • Războaiele napoleoniene au dus la

1804 – Încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat al reconfigurarea granițelor europene și a
francezilor, sub numele de Napoleon I determinat strângerea legăturilor
dintre celelalte puteri de pe continent,
1805 – victoria lui Napoleon în Bătălia de la Austerlitz, împotriva coalizate împotriva agresiunii franceze.
Austriei și a Rusiei
• Înfrângerea definitivă a lui Napoleon
Sec. XIX 1806 – victoria lui Napoleon în Bătălia de la Jena, împotriva Prusiei (1815) avea să pună capăt hegemoniei
1809 – victoria lui Napoleon în Bătălia de la Wagram, împotriva franceze.
Austriei
1812 – Franța ajunsese să stăpânească cea mai mare parte din Europa
continentală
1815 – înfrângerea lui Napoleon în bătălia de la Waterloo

REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ • S‑au dezvoltat: industria,

S‑a declanșat în Anglia, în a doua jumătate a sec. al XVIII‑lea. Apoi transporturile, producția agricolă, a
s‑a extins și în Europa, și în America, generând o dezvoltare fost eficientizată extracția minereurilor
economică fără precedent. și a prelucrării acestora.

Desemnează o perioadă de descoperiri științifice și inovații ↓

Sec. XVIII‑XIX
tehnologice care fac posibilă trecerea de la munca manuală (din • Crește semnificativ populația urbană
manufacturi) la cea mecanizată (din fabrici). • Apar meserii noi, legate de construirea,
Printre cele mai importante invenții ale perioadei se numără: mașina întreținerea sau mânuirea mașinilor.
de tors și de țesut; motorul cu aburi (cu aplicații multiple în
transporturi și industrie).

LUPTA DE EMANCIPARE NAȚIONALĂ • Revoluția s-a declanșat în Franța și s-a

ÎN SECOLUL NAȚIONALITĂȚILOR extins apoi în toată Europa (și în
1814-1815 – La Congresul de la Viena, marile imperii monarhiste au coloniile din Lumea Nouă).
luat măsuri pentru a apăra vechea ordine politică, pusă în pericol de • Nemulțumirile erau multiple (inclusiv
răspândirea ideilor Revoluţiei franceze. de natură economică), însă
La scurt timp, s-a format Sfânta Alianță – o coaliție a monarhiilor revendicările popoarelor priveau, în
Sec. XIX care lupta împotriva inițiativelor revoluționare. principal, emanciparea națională și
dobândirea de drepturi politice –
Mișcările revoluționare s-au intensificat și s-au extins în jurul anilor nerespectate de monarhiile absolutiste
1820, 1830 și au atins apogeul în 1848 – ridicând la luptă națiunile: ale Europei.
germană, italiană, greacă, română, maghiară, sârbă, bulgară etc.
1859 – Unirea Principatelor Romane prin dubla alegere a lui
A. I. Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești.

1837‑1901 – Epoca victoriană • Aceste perioade s‑au caracterizat prin

1880‑1914 – La Belle Époque schimbări la nivel social, inovații
Sec. XIX‑XX
industriale și tehnologice și descoperiri
științifice.

105
RECAPITULARE FINALĂ
I. Știu să localizez în timp și în spațiu civilizații și evenimente
1. Privește cu atenție harta și răspunde la cerințele de mai jos.

a. Denumește trei civilizații extraeuropene studiate în

clasa a VI‑a și identifică zonele de locuire ale acestora.
b. Denumește și identifică trei spații istorice europene
unde s‑a manifestat Renașterea, precizând rolul spațiului
istoric în apariția acestui curent cultural.
c. Precizează epoca istorică, secolul și trei modificări ce
au avut loc pe harta Europei în urma mișcărilor de
emancipare națională a popoarelor europene.

2. Realizează axa cronologică a uneia dintre revoluțiile

moderne (desfășurată în intervalul sec. XVIII‑XIX) pe care
Harta lumii
le‑ai studiat în clasa a VI‑a.

II. Știu să utilizez limbajul de specialitate și sursele istorice

1. a. Completează pe caiet informațiile istorice despre Renaștere, Reforma religioasă și Contrareformă, care lipsesc din
diagramă.

• I nițiator al Reformei religioase

• A
 apărut în
• P
 resupunea redescoperirea
Reforma • A
 lte confesiuni
și a
religioasă
Renașterea

Contrareforma
• I nițiatorul Conciliului de la Trento,
care a declanșat Contrareforma, a
fost
• S copul
• B
 arocul este

b. Realizează un text de 200-300 de cuvinte, în care să folosești informațiile completate și să evidențiezi cel puțin două
evenimente aparținând perioadelor istorice menționate, aflate în relație de cauză‑efect. De exemplu, poți explica în ce fel
a contribuit Renașterea la pregătirea terenului pentru Reforma religioasă; sau care este legătura dintre răspândirea
protestantismului și Contrareformă.

2. Citește cu atenție textul de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

Cauzele interne pe termen lung ale Revoluției franceze pot fi urmărite în contextul ascensiunii monarhiei la
dimensiunea ei absolutistă și al crizei acesteia după eșecul pretențiilor hegemonice europene (1713/1714). (...) Marii
nobilimi îi era interzisă (...) activitatea economică directă, ca fiind contrară rangului. Ludovic al XIV‑lea o va lipsi și de
ultimele funcții sociale, legate de rolul tradițional de clasă conducătoare la nivel regional. El va obliga astfel nobilimea
să fie prezentă în permanență la curtea regală, făcând‑o complet dependentă de rege: nobilimea va deveni aproape
parazitară – ea va avea doar privilegii, fără a desfășura o activitate corespunzătoare (administrativă sau de altă natură)
pentru societate. (...) Printre premisele europene ale Revoluției franceze se numără acumularea primară de capital și

106
 RECAPITULARE FINALĂ
începuturile industrializării, prelungirea unor efecte negative ale Contrareformei, Revoluția engleză (1640‑1660,
1688/1689), Iluminismul și Raționalismul, războaiele hegemonice europene și, în ultimă instanță, efectele inverse ale
republicanismului american asupra Franței absolutiste. (...) „Revoluția glorioasă” (1688/1689) își va pune amprenta
[asupra Franței] prin vocația sa constituționalistă, care prin idealizarea de către intelectualii francezi (Voltaire,
Montesquieu) va evolua către Iluminismul politic. Iluminismul nu va susține sub nicio formă revoluția sau republica,
însă prin critica dezvoltată la adresa monarhiei absolute va deschide calea, în ultimă instanță, chiar prin Rousseau,
teoriei contractului social.
Imanuel Geiss, Istoria lumii din preistorie până în anul 2000
a. În ce secol încetează hegemonia Franței în Europa, conform sursei date?
b. Precizează o categorie socială și două caracteristici ale acesteia menționate în sursă.
c. Enumeră trei curente sau perioade istorice cu caracter politic/religios la care face referire sursa dată și stabilește
ordinea cronologică a acestora.
d. Stabilește o relație de cauză‑efect între două informații din sursa dată.
e. Prezintă două idei iluministe care sunt valide și în societatea contemporană.

III. Pot să valorific experiența istorică și diversitatea socio‑culturală

Valorifică atât cunoștințele acumulate, cât și sursele de mai jos, pentru a scrie o prezentare de maximum 300 de cuvinte
despre realizările lui Napoleon Bonaparte pe plan intern și extern. Evidențiază în lucrarea ta acele decizii ale liderului politic
care intră în contradicție cu principiile Revoluției franceze din 1789 (conform sursei B).

A.

Bătălia de la Austerlitz (1805)

Tablou pictat de François Gérard în 1810,
aflat în prezent în colecția Palatului Versailles.

B. Bonaparte pune, prin instituțiile pe care le regândește, bazele noii societăți apărute ca urmare a Revoluției. (…)
Codul Civil, din 1804, consacră libertatea individuală, garantează proprietatea și ordinea. Națiunea se poate identifica
într‑un singur om, dușman înverșunat al facțiunilor, organizator al statului. (…) Dar, soldat purtat de destin până pe
culmile gloriei, Bonaparte nu se poate rupe total de Vechiul Regim decât punând bazele unei noi dinastii. Ungerea,
la 2 decembrie 1804, în cadrul căreia papa, reprezentant al lui Dumnezeu, nu e decât un instrument supus, nu restaurează
un suveran. Încoronându‑se pe el însuși, Napoleon încoronează principiile lui 1789. Împăratul este un despot luminat,
despot ce a edificat un aparat de stat de o redutabilă eficacitate; (…) Paradoxul acestei puteri este că ea suprimă
libertățile din 1789, pe care constituie însăși baza instituțiilor pe care le‑a realizat.
J. Carpentier și F. Lebrun, Istoria Europei
IV. Știu să folosesc autonom și responsabil instrumentele necesare educației permanente
1. Mergi în vizită la cel mai apropiat muzeu de istorie sau accesează turul virtual al unui muzeu din Europa. Caută
exponate și informații legate de fapte istorice studiate în clasa a VI‑a. Compune un text de maximum 300 de cuvinte în
care să relatezi cum s‑a desfășurat vizita și să menționezi două lucruri noi pe care le‑ai aflat în timpul acesteia.
2. Lucrează în echipă! Elevii se grupează în echipe de câte cinci membri pentru a realiza o prezentare în format digital
sau fizic despre viața cotidiană în secolele al XVIII‑lea și al XIX‑lea, cu accent pe viața publică: opinii, idei, creații
cultural‑artistice importante ale vremii.
Prezentările vor fi expuse/proiectate în clasă. Compară prezentările și discută cu colegii tăi despre asemănările și
deosebirile observate.
107
EVALUARE FINALĂ
TEST 1 – Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.

I. Alege varianta corectă pentru a completa spațiile libere. 28 p.

1. Revoluția industrială s‑a declanșat în secolul al XVIII‑lea în .
a. Franța b. Anglia c. Germania
2. În prima sa expediție din anii , Cristofor Columb a ajuns în arhipelagul Bahamas, a explorat Cuba și
Hispaniola (Haiti).
a. 1492‑1493 b. 1493‑1496 c. 1498‑1500
3. În 1859 s‑a realizat unirea Moldovei cu Țara Românească, prin dubla alegere a lui ca domn al celor
două principate.
a. Ion Ghica b. Carol I c. Alexandru Ioan Cuza
4. Începând cu sec. al XVI-lea, protestanții francezi erau cunoscuți sub numele de .
a. hughenoții b. luteranii c. husiți

II. Citește cu atenție textul și răspunde la cerințele de mai jos. 32 p.

[În Franța] începând cu decretele din august și cu Declarația drepturilor, au avut loc schimbări fundamentale, care au
suprimat majoritatea instituțiilor fostului regim. (...) Cea mai faimoasă dintre instituțiile abandonate a fost cea a
monarhiei, abolită în 1792. Schimbarea nu avea să dureze, întrucât monarhia a revenit (...) deși nu mai era aceeași cu
cea din 1789. Atribuțiile sale urmau să fie limitate, în special de o adunare aleasă, care avea dreptul să voteze legi.
Adunările care au funcționat în timpul revoluției nu erau tocmai democratice, de vreme ce după primele adunări, votul
a fost încredințat unei minorități de proprietari. Totuși, legislativul ales prin vot avea să fie una dintre schimbările
permanente aduse de revoluție. Reformele Adunării Constituante s‑au dovedit a fi, în ansamblu, cele mai radicale și mai
durabile din revoluție. (...) Deosebirile legale dintre stări au dispărut, ca și privilegiile nobililor, ale bisericii (...). Biserica
a fost drastic transformată de pierderea dijmei și a pământurilor sale. (...) A fost deschis accesul pe bază de merit în
cariera administrativă, în cea militară și în cea bisericească.
Duncan Townson, Franța în revoluție
a. Menționează, pe baza sursei, două informații aflate în relație cauză‑efect.
b. Alege una dintre instituțiile politice menționate în text și precizează o caracteristică a acesteia, pe care s‑o susții cu
informații citate din sursă.
c. Ce document inspirat de ideile iluministe este menționat în sursa dată?
d. Menționează două schimbări sociale provocate de Revoluția franceză, conform sursei date.

III. Alcătuiește un text de aproximativ 150 de cuvinte despre Epoca Victoriană sau despre La Belle Epoque (la alegere).
Plasează epoca aleasă în contexul istoric corespunzător, explicând semnificația numelui, și exprimă o opinie
argumentată despre importanța acestei perioade în istoria europeană. 30 p.

108
 EVALUARE FINALĂ
TEST 2 – Timp de lucru: 50 minute. Din oficiu: 10 puncte.

I. Alcătuiește, cu fiecare dintre sintagmele sau termenii următori, câte un enunț din care să reiasă sensul acestora:
civilizații precolumbiene, anglicanism, națiune. 21 p.

II. Citește următoarele enunțuri și notează dacă sunt A (adevărate) sau F (false). 15 p.
1. M
 artin Luther își publică în 1517 Cele 95 de teze (argumente), punând bazele protestantismului german.
2. Î n urma Revoluției Glorioase, Anglia devine în secolul al XVII‑lea prima monarhie constituțională.
3. C ontrareforma a susținut dezvoltarea științei, subliniind rolul rațiunii și al spiritului critic în cunoaștere.

III. Citește cu atenție textul și răspunde la cerințele de mai jos. 24 p.

Din câte am înțeles de la indieni, insula e mare, cu un important comerț, bogată în aur și mirodenii, vizitată de corăbii
și negustori (...). Dacă e așa cum spun indienii, cei din insule și cei pe care i‑am luat pe navele mele, căci nu înțeleg limba
lor, aici e chiar insula Cipangu (Japonia). Descoperă cartofii dulci, fasolea (...) iar indienii de la bord îi dau de înțeles că
sunt mine de aur și că se găsesc perle. Reluând spre sud‑est explorarea coastei cubaneze, amiralul ajunge în regiunea
în care caraibienii au instaurat teroarea. Satele din Juana (Cuba) sunt pustii. Din câte înțelege, canibalii de care acești
oameni cumsecade se tem, au un singur ochi și față de câine. Columb nu crede nimic, decât că interlocutorii lui indieni
sunt niște fricoși. Dar frica nu este imaginară, iar amiralul face cum poate legătura dintre ce i se raportează – răpiri în
sate – și ceea ce se știe de multă vreme: raziile sunt opera Marelui Han. Caraibienii sunt dovada că se află foarte
aproape de China.
Jean Favier, Marile descoperiri de la Alexandru Macedon la Magellan
1. Menționează un spațiu istoric la care se referă sursa.
2. Numește un explorator menționat în sursa dată și o acțiune a acestuia la care se referă sursa.
3. Precizează un motiv al călătoriei europenilor la care face referire sursa.

IV. Menționează două forme de organizare politică din Europa secolelor XVIII‑XIX și compară modul de funcționare
al acestora, stabilind o asemănare și două deosebiri. 30 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând acest capitol, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Cred că mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

109
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU DOCUMENTARE
Atlasul marilor descoperiri geografice, Ed. Litera, Colecția pentru școlari, București, 2007

Enciclopedia descoperirilor geografice, Ed. Științifică și Pedagogică, București, 1975

Drimba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol. 9, vol.10, Editura Saeculum, București, 2008

Cole, Alison, Renașterea, o enciclopedie fascinantă despre arta Renașterii, în colaborare cu Galeria Națională din
Londra, București, 2005

Arta barocă. Enciclopedia vizuală a artei, Ed. Noi Media Print, București, 2009

Goldenberg, S., Columb. Omul și fapta, Ed. Dacia, București, 1973

Morus, Thomas, Utopia, Ed. Gramar, București, 2014

Fontaine, Jeane, Fabule, Ed. Litera, București, 2014

Montesquieu, Despre spiritul legilor, vol. I și II, Ed. Științifică, București, 1970

Rousseau, Jean-Jacques, Contractul social, Ed. Mondero, București, 2007

Hitchins, Keith, Scurtă istorie a României, Ed. Polirom, București, 2012

110
 METODE ȘI INSTRUMENTE DE LUCRU

Cum realizez un PROIECT (individual sau de grup)

stabilesc dacă lucrez individual sau în echipă
îi dau un titlu* și îmi stabilesc obiectivele**
realizez un plan de acțiune***
îndeplinesc, în ordine, sarcinile stabilite****
evaluez atât obiectivele, cât și mijloacele folosite pentru a mi le atinge și trag concluziile importante pentru tema
aleasă
prezint proiectul în clasă
* în funcție de tema aleasă de profesor sau indicată de manual
** cel mai bine e să-ți propui numai câteva (două, trei) obiective și să le delimitezi foarte bine
*** ce activități voi face; dacă e un proiect de grup, desemnăm împreună un coordonator și stabilim cine și ce urmează să facă; cât timp voi dedica fiecărei
activități; ce materiale voi folosi; cum le voi obține și cum le voi ordona; de ce resurse voi avea nevoie
**** pe parcursul realizării activităților, proiectul poate suferi modificări, pot apărea idei noi, pot fi observate defecte de strategie, însă nu trebuie să te sperii:
toate acestea fac parte din procesul de cercetare și, în realitate, sunt folositoare

Cum realizez o INVESTIGAȚIE

stabilesc tema
realizez un plan de cercetare*
îndeplinesc, în ordine, etapele stabilite
analizez și interpretez materialele și sursele
trag concluziile**
prezint concluziile investigației în clasă
* ce surse voi utiliza (cărți, surse online, interviuri etc.); ce materiale voi folosi (aparat de fotografiat, instrumente arheologice etc.); stabilesc etape pentru
colectarea, organizarea materialelor sau surselor
** aici, va trebui să scrii un text (nu e nevoie să fie unul prea lung) în care să-ți prezinți concluziile clar și în ordine logică

Cum realizez o FIȘĂ pentru PORTOFOLIU

stabilesc tema și titlul
realizez un plan
mă documentez*
ordonez materialul documentar**
scriu o prezentare succintă a cercetării realizate***
prezint concluziile în clasă****
* adun informații, surse, imagini etc.
** întocmesc scurte fișe descriptive pentru materialele documentare (în special pentru imagini)
*** toate materialele, inclusiv fișele și prezentarea de la final, vor fi adunate într-un dosar (sau într-o mapă) – la finalul anului școlar, toate acestea vor
constitui portofoliul personal la disciplina Istorie
**** la solicitarea profesorului sau, dacă cercetarea ta conține aspecte care crezi că i-ar interesa în mod special pe colegi, poți cere să ți se acorde câteva
minute pentru a face o scurtă prezentare în clasă

Cum citesc o HARTĂ ISTORICĂ

citesc cu atenție denumirea hărții
identific spațiul istoric reprezentat, specificul hărții* și perioada (timpul istoric) la care se referă
citesc cu atenție legenda**
sunt atent la scara hărții***
extrag informațiile de care am nevoie și, folosindu-mă și de alte tipuri de surse, trag concluzii
* hartă fizică, politică, economică etc.
** conține cele mai importante simboluri de pe hartă și explicarea lor
*** ne arată de câte ori a fost micșorată suprafața terestră pentru a putea fi reprezentată; putem calcula, cu ajutorul acesteia, distanțele

111
 Anexă

SUGESTII DE FIȘE PENTRU OBSERVAREA SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII

ȘI A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

FIȘĂ DE OBSERVARE A ACTIVITĂȚII INDIVIDUALE

Indicator Frecvent Rar Deloc

Folosește corect termenii specifici disciplinei.

Este implicat în îndeplinirea sarcinilor de lucru.

Exprimare socială și emoțională adecvată.

Are o atitudine adecvată față de ceilalți colegi.

FIȘĂ DE OBSERVARE A ACTIVITĂȚII GRUPULUI

Indicator Frecvent Rar Deloc
Fiecare membru al grupului este implicat în rezolvarea sarcinii.
Elevii formulează idei clare și ușor de înțeles de către ceilalți.
Toate ideile propuse sunt luate în considerare.
Elevii se sprijină și se încurajează pentru a fi productivi și creativi.
Rezultatul activității de grup este relevant și prezentat într-o manieră
care facilitează înțelegerea.
Elevii urmăresc cu atenție prezentările celorlalte grupuri.
Elevii acordă feedback colegilor.

112
ISTORIE clasa a VI-a

UNITATEA 1 – Călători și călătorii – Europa și Lumea Nouă

UNITATEA 2 – Geneza spiritului modern
UNITATEA 3 – Spre o nouă societate
UNITATEA 4 – Secolul naționalităților

ISBN 978-630-6530-03-8
MN34

6 421763 011586 Booklet