FORMAREA POPOARELOR MEDIEVALE EUROPENE

 Limbi indo-europene:
• Grupul romanic:
- Italiana;
- Franceza;
- Spaniola;
- Portugheza;
- Româna;
• Grupul germanic:
- Germana;
- Engleza;
- Suedeza;
- Norvegiana;
- Daneza;
- Olandeza;
• Grupul slav:
- Rusa;
- Ucraineana;
- Poloneza;
- Ceha;
- Slovaca;
- Sârbo-croata;
- Slovena;
- Bulgara;
• Altele:
- Greaca;
- Limbile baltice: letona, lituaniana;
 Limbi ne-indo-europene:
• Fino-ugrice:
- Maghiara;
- Finlandeza;
- Estoniana;
• Uralo-altaice:
- Turca;
- Tătara.

II. Marile migraţii şi căderea Imperiului Roman de Apus

 Agonia unei societăţi: Imperiul Roman a devenit în secolul al IV-lea o „ruină reparată”(după
reformele împăraţilor Diocletian şi Constantin cel Mare).
- Funcţionarii nu mai apără „binele public” ci „binele personal”;
- Ansamblul roman este tot mai mult dislocat de particularităţile regionale, mereu mai pronunţate (revin
la suprafaţă elemente de cultură şi limbi preromane: celtice, tracice);
- Imperiul se dezmembrează din cauza armatelor care erau formate din mercenari barbari, conduse de
generali barbari. Frontiera dintre romani şi barbari nu mai este eficientă;
- Oraşele se fortifică (devin civitates);
- 476 – ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, este detronat de barbarul Odoacru, care se
proclamă rege al Italiei şi trimite însemnele imperiale la Constantinopol. Astfel se pune capăt unui
„imperiu-fantomă” unde împăratul controla doar Italia.

 Cauzele marilor migraţii:

• Creşterea demografică în rândul populaţiilor barbare;
• Atracţia exercitată de Imperiul Roman;
• Presiunile exercitate de alte popoare barbare.
 Crearea regatelor barbare - germanice (sec. V):
• Vizigoţii pătrund la sfârşitul secolului al IV-lea în Imperiul Roman. După ce ard şi
jefuiesc Roma (410), trec în Peninsula Iberică unde pun bazele primului stat barbar.
 • Vandalii pradă Gallia, pătrund în Spania de unde sunt împinşi de vizigoţi în Africa de
Nord unde întemeiază un regat propriu.
• Burgunzii creează un stat în sud-estul Galliei.
• Francii lui Clovis întemeiază regatul Merovingian (după numele dinastiei) în nordul
Galliei.
• Ostrogoţii conduşi de Teodoric pun bazele unui stat propriu în Italia.
• Anglo-saxonii (sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea ) invadează pe
mare Britania unde vor întemeia mai multe regate.
• Longobarzii vor cucerii, începând cu secolul al VI-lea, Italia.
 Migraţiile slave (secolele VI-VII):
• Slavii de răsărit au constituit popoarele bielorus, rus şi ucrainean.
• Slavii de vest au format popoarele ceh, slovac şi polon;
• Slavii de sud: sârbii, bulgarii şi croaţii.
 Migraţiile târzii ale popoarelor türcice şi mongole (secolele XI-XIII):
• Uzii;
• Pecenegii;
• Cumanii;
• Tătarii (mongolii);
• Turcii.
 Consecinţele marilor migraţii:
• Politice: constituirea regatelor barbare pe teritoriul fostului Imperiu Roman;
• Etno-lingvistice: apar noi popoare şi familii de limbi indo-europene;
• Sociale: apar noi categorii sociale, noi relaţii în cadrul societăţii;
• Economic: decăderea comerţului şi a oraşelor, ruralizarea societăţii;
• Religios: noile popoare europene adoptă creştinismul, turcii islamismul datorită contactului
cu arabii.
 Două societăţi: confruntare sau sinteză ?
• Romanii au de partea lor numărul şi cultura;
• Barbarii au de partea lor forţa militară;
• Ideea imperială dispare, este înlocuită cu regalitatea de tip germanic. Teritoriul este privit de noii
cuceritori ca pe o simplă proprietate. Regii îşi împart imperiul, ca pe o moşie, între fiii lor.
 Romanitatea occidentală – romanitatea orientală (395 – divizarea Imperiului Roman):
• Romanitatea occidentală: limba oficială, liturgică şi de cultură - latina:
- Italia;
- Gallia (Franţa);
- Hispannia;
- Britannia;
- Germania;
- Africa de Nord
• Romanitatea orientală:
- Imperiul Bizantin se grecizează.
- Peninsula Balcanică se slavizează.
- Limbă romanică: româna.