Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
S-a creat o structură ierarhică formată din seniori (dominus, stăpân, cel care acordă
feudul)
În sistemul relaţiilor vasalice au intrat şi slujitorii bisericii, clerici, care , prin danii,
concesiuni etc., au ajuns să stăpânească domenii feudale întinse, devenind stăpâni feudali.
Schema trifuncţională a societăţii feudale era alcătuită din: nobilime – bellatores: cei ce luptă;
clerul – oratores: cei ce se roagă; starea a treia (ţărani, orăşeni) – laboratores : cei ce muncesc şi
susţin primele două stări.
Relaţia de vasalitate se stabilea printr-o înţelegere bilaterală (în care vasalul primea
un feud condiţionat de prestarea unei slujbe) din care decurgeau obligaţii vasalice
reciproce:
2. Raporturi cel ce acordă slujba (seniorul) asigura ocrotirea vasalului şi familiei acestuia;
Intrarea în vasalitate se făcea prin încheierea unui contract vasalic în
bilaterale cel ce presta slujba (vasalul) făgăduia seniorului credinţă şi îndeplinirea
slujbei,cadrul uneiconcretizate
obligaţii ceremonii care cuprindea
în formula treişipărţi:
“sfat ajutor” (“sfatul” consta în prezenţa la
ceremoniile de la curtea seniorului iar “ajutorul” în participarea la luptă alături de
acesta).
1.OMAGIUL –“închinarea” 2. FĂGĂDUIALA DE
vasalului faţă de senior, vasalul CREDINŢĂ – era un jurământ
3. Omagiul declara solemn, în genunchi, că laic întărit mai târziu şi de un
devine “omul” seniorului. jurământ religios.
vasalic
3. INVESTITURA – introducerea vasalului în stăpânirea
feudului prin înmânarea unui obiect ce simboliza feudul
(bulgăre de pământ, stindard, lance etc.)
Între senior şi vasal se încheia un contract vasalic care stabilea, în mod riguros , obligaţiile de reciprocitate:
“ În fruntea ierarhiei feudale se află monarhul. El este suzeran – protector al supuşilor şi suveran – stăpân absolut.
Feudalii pot fi laici sau clerici (episcopi) şi sunt grupaţi în seniori şi vasali. Relaţia dintre senior şi vasal are ca bază
materială feudul; Legătura dintre senior şi vasal: are la baza contractul vasalic, este personală, se realizează prin
omagiul vasalic: ligiu (principal) şi plan (secundar) şi implică drepturi şi obligaţii reciproce.
( Stelian Brezeanu, Despre structuri sociale şi raporturi ierarhice)
Vocabular:
Cerinţe:
“ În primul rând ei făcură omagiu după cum urmează. Contele îl întrebă pe viitorul vasal dacă voia să devină omul
său fără rezerve şi acesta răspunse: < Vreau>. În al doilea rând, cel care promise omagiu jură contelui astfel : <Promit ,
cu credinţă, să fiu din acest moment fidel contelui Wilhelm, să respect contra tuturor şi deplin omagiul meu, de bună-
credinţă şi fără viclenie>. În al treilea rând, el jură toate acestea cu mâna pe relicvele sfinţilor.”
(J. Calmette, Texte şi documente istorice)
“Contractul vasalic implică drepturi şi obligaţii reciproce.Vasalul are faţă de seniorul său o serie de îndatoriri
rezumate în formula credinţă, sfat şi ajutor (fidelitas, conslium et auxilium). Sfatul presupunea obligaţia vasalului de a-l
asista pe seniorul său când acesta împarte dreptatea în tribunalul seniorial. Ajutorul este în principal de două feluri:
bănesc (răscumpărarea seniorului căzut prizonier, armarea drept cavaler a primului fiu, căsătoria primei fiice, plecarea
seniorului în cruciadă) şi militar.
La început, vasalul era obligat să dea sprijin armat seniorului său ori de câte ori acesta avea nevoie, dar, cu trecerea
timpului, acesta a fost redus la participarea timp de 40 de zile pe an la o campanie. La rândul său, seniorul are obligaţii
faţă de vasal, între care să-i pună la dispoziţie mijloacele de întreţinere şi să nu-l lipsească în mod nejustificat de ele, să-i
ofere protecţie, sprijin armat şi bănesc la nevoie.În cazul în care vasalul îşi încalcă obligaţiile asumate, este considerat
trădător (felon), iar feudul poate fi reluat de senior. Dacă acesta din urmă îşi nedreptăţeşte grav vasalul, acesta poate
rupe jurământul de fidelitate, păstrând feudul şi depunând jurământ seniorului seniorului său.”
Citiţi cu atenţie următorul text:
“Casa lui Dumnezeu, pe care oamenii o cred una, este deci împărţită
în trei: unii se roagă, alţii se luptă, alţii, în sfârşit muncesc. Aceste trei
părţi care coexistă nu suferă să fie despărţite: slujbele aduse de una sunt
condiţia împlinirii celorlalte două; fiecare la rândul ei se însărcinează să
aducă uşurarea întregului. Astfel, această întreită îmbinare nu este mai
puţin unită şi astfel a putut legea să triumfe şi lumea să se bucure de
pace.”
(Episcopul Adalbert din Laon, sec. al XI-lea)
Bibliografie:
Manualele alternative pentru clasa a IX-a
Imagini:www.google.ro