Relaţii internaționale la sfârşitul sec.

al XIX-lea,
începutul sec. al XX-lea

Din momentul obţinerii independenţei, România (regat din 1881) a devenit subiect de
drept internațional, fiindu-i astfel permisă participarea la relaţiile internaționale de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.
Deoarece se simţea ameninţată de Rusia (care nu-i respectase integritatea teritorială în
ciuda angajamentului luat prin convenţia militară din aprilie 1877), România a decis să se
alieze cu cealaltă tabără europeană. Astfel, în 1883, România a aderat printr-un tratat
secret la Tripla Alianţă (numită şi Puterile Centrale) din care făceau parte Germania,
Austro-Ungaria şi Italia.
O primă acţiune militară a României de la începutul sec. al XX-lea a fost participarea
la cel de-al doilea război balcanic din 1913, de partea Serbiei, Greciei şi Turciei împotriva
Bulgariei, care ameninţa să dobândească o putere prea mare în Peninsula Balcanică după
primul război balcanic din 1912. Contribuția României la război a fost decisivă, drept pentru
care tratatul de pace a fost semnat la Bucureşti, iar România a primit Cadrilaterul.
România în Primul Război Mondial (1914-1918)
La începutul Primului Război Mondial, România avea trei opţiuni:
 Intrarea în război de partea Puterilor Centrale
 Intrarea în război de partea Antantei
 Neutralitatea
Deşi regele Carol a susținut prima variantă (folosind ca argument tratatul secret din
1883) , în cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia s-a decis neutralitatea armată. La scurt
timp după, în octombrie, Carol a murit pe tron ajungând nepotul său Ferdinand. În perioada
neutralităţii, între 1914 şi 1916, România a purtat tratative cu ambele alianţe implicate în
război. În cele din urmă, în august 1916 România a intrat în război de partea Antantei.
România a declarat război Austro-Ungariei, iar trupele româneşti au trecut Carpaţii în
Transilvania. România a rămas însă descoperită pe frontul de sud, fiind înfrântă în mod
dezastruos în Turtucaia. Până la sfârşitul anului 1916, două treimi din teritoriul României erau
ocupate de trupele Puterilor Centrale. Regele şi guvernul s-au retras la Iaşi.
Trupele româneşti au rezistat cu succes ofensivei germane în vara anului 1917, în
luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
În toamna lui 1917 a izbucnit revoluţia bolşevică din Rusia, în urma căreia a ieşit din
război. Rămasă singură pe frontul de Est, România, a fost obligată să încheie pace separată cu
Puterile Centrale. Pacea nu a apucat să fie pusă în aplicare, deoarece, în condiţiile victoriilor
Antantei din vara lui 1918, România a reintrat în război pe 10 noiembrie, cu o zi înainte de
capitularea Germaniei.