România în

Primul Război
Mondial
 Declararea neutralității
În momentul în care începe Primul Război Mondial România făcea
parte din alianța Puterilor Centrale. România aderase la această alianță
pe de o parte pentru a se pune la adăpost față de pericolul pe care îl
reprezenta Rusia după ce aceasta îi răpise Basarabia, dar și pentru că
regele României, Carol I, era german și spera că țara sa natală îi poate
oferi sprijin. Tratatul încheiat cu Puterile Centrale a fost ținut secret de
rege până în momentul declanșării războiului când s-a pus problema de
partea cărei tabere se va situa România. Opinia publică românească s-a
opus intrării în război de partea Puterilor Centrale. Motivul îl reprezintă
antipatia față de una dintre membrele alianței, Austro-Ungaria, pentru că
aceasta deținea provinciile românești Bucovina, Transilvania și Banatul,
acolo unde românilor nu le erau respectate drepturile. Într-un final în
1914 se decide că România se va declara neutră.
Regele
Carol I al
României
 În următorii doi ani (1914-1916) atât Puterile Centrale, cât
și Antanta au încercat să convingă România să intre în război
de partea lor. Dacă România ar fi intrat în război de partea
Puterilor Centrale și acestea ar fi ieșit învingătoare, românii
urmau să primească Basarabia care la momentul respectiv se
afla în stăpânirea Rusiei. În cazul în care România ar fi intrat
în război de partea Antantei și aceasta ar fi ieșit învingătoare,
românii ar fi primit Transilvania, Banatul și Bucovina aflate
sub ocupația Austro-Ungariei.
 Intrarea României în război – Campania din
1916
În 1916 România intră în război de partea Antantei pentru că a
interesat-o mai mult recuperarea teritoriilor din Austro-Ungaria, dar și
pentru că majoritatea clasei politice era filofranceză (simpatiza Franța).
Regele Carol I murise în 1914, așa că România va fi condusă în război
de nepotul său, Regele Ferdinand. Ofensiva românească începe în
Transilvania unde sunt obținute câteva victorii, însă trupele române sunt
nevoite la scurt timp să se retragă din Transilvania pentru a apăra sudul
țării care era atacat de trupele bulgaro-turco-germane. Românii sunt
înfrânți la Turtucaia și la scurt timp 2/3 din țară este pierdută.
Parlamentul, Guvernul, Casa Regală și o parte a populației se retrag în
Moldova, iar tezaurul este trimis la Moscova pentru a fi păstrat în
siguranță. Campania din 1916 este un dezastru pentru România.
Regele
Ferdinand
Zona maronie
este teritoriul
României la
începutul
războiului. La
finalul anului
1916 România
pierde 2/3 din
suprafață,
rămânând doar cu
zona hașurată.
Tezaurul României
 Anul 1917

În 1917 armata română se reface cu

sprijin din partea francezilor, iar în
timpul verii obține victoriile de la
Mărăști, Mărășești și Oituz.
 Finalul războiului
La finalul anului 1917 Rusia iese din război din cauza revoluției, iar
România rămâne fără principalul ei sprijin în această zonă. Astfel,
România capitulează (se declară înfrântă) și se încheie Pacea de la
Buftea-București (7 mai 1918) cu Puterile Centrale care cuprindea
prevederi dure pentru România: crestele Carpaților sunt cedate Austro-
Ungariei, sudul Dobrogei până la Constanța e cedat Bulgariei și se
instalează controlul german asupra economiei pentru 90 de ani. Pacea nu
a fost niciodată recunoscută de regele Ferdinand. În noiembrie 1918
România reintră în război de partea Antantei, iar a doua zi Germania
capitulează. România se afla astfel în tabăra învingătorilor.
 Cea mai importantă consecință a Primului Război
Mondial din perspectiva României este că provinciile
Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au desprins de
sub ocupația străină și au decis unirea cu România.
Evenimentul din 1918 poartă numele de Marea Unire
și a avut loc în timpul domniei regelui Ferdinand.