Frontul suținut de România în primul razboi mondial

Scena politică Romaniei în perioada primului razboi mondial este caracterizată de jocuri
ce nu întotdeauna se soldează cu reușite. De departe, cea mai importantă decizie este cea care
situează Romania ănafara razboiului. In 1914 Consiliul de Coroana de la Sinaia, prezidat de
regele Carol I decide neutralitatea Romaniei.
Sănătatea precară a regelui Carol I și contextul internațional în care legăturile de rudenie
ale casei regale a României în ceea ce privește partea alaturi de care România să intre în razboi
este unul obisnuit la orice curte regală. In timp ce regele Carol și principele Ferdinand erau
apropiați de tabara germană prin apartenența lor la casa Hohenzollem, principesa Maria,
important jucător politic era nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei
ceea ce îndreaptă Romania spre cealalta tabară a razboiului. Consecința acestei situații a fost
neutralitatea inițială.
In 10 octombrie 1914 Ferdinand devine Ferdinand I regele Romaniei iar principesa Maria
devine regină. Până în 1916 jocurile politice, jocurile de culise reușesc sa mențina România
neutră. În 15 august 1916 Romania intră în razboi alături de Antanta, declară război Austro-
Ungariei deși exista un tratat de alianță încheiat între regele Carol I și imparatul Wilhelm al
Germaniei. În urma acestei declarații de razboi regele Ferdinand este exclus din casa de
Hohenzollem de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. În acest context exista deja un
nou tratat, semnat la 1 octombrie 1914, un tratat secret, Convenția Sazonov- Diamandy. Prin
aceasta, Rusia garanta integritatea teritorială a României și recunoștea drepturile acesteia asupra
provinciilor din Austro-Ungaria locuite de români, urmând ca România să le ocupe când va
considera oportun. În ce privește Bucovina, principiul naționalităților urma să servească drept
bază în delimitarea teritoriilor între cele două state.
Scopul intrării în razboi este eliberarea Transilvaniei, ceea ce se va dovedi o mare
provocare chiar și după ce razboiul se va fi terminat datorita lipsei de alimente și datotită
nerecunoașterii de către puteri a tratatelor secrete încheiate ăn mod individual. La ănceput are loc
o serie importantă de victorii tactice și rapide pe teritoriul Transilvaniei . Forțele armate române
sunt la începutîintr-un efectiv mare și copleșesc forțele austro-ungare.
Armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce
va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două
treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii
Armatei României în campania anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ
inferioare numeric, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența,
impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa
de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.
În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar
(generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al
Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost
reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.
Regina locuieste trei luni intr-un vagon de tren deoarece în contextul refugierii, criza
politică și militară nu permite rezolvarea tuturor aspectelor vieții. În acest context, regina îl
intâlnește pe colonelul Boyle de origine canadiana care se implică deja activ în rezolvarea
multor situații de culise. Boyle ajunge în Romania dupa ce a organizat prin resurse proprii un
batalion de mitraliori pentru apărarea Angliei iar in iunie 1917 se afla în Petesburg apoi în
Tarnopol în Ucraina unde armata rusă se pregătește să respingă o mare ofensivă germano-
austriacă . Prin generalul Tikminev se pune în slujba guvernului provizoriu al Rusiei. Primește
mandatul de a pleca spre Odesa, via Kiev, înainte de a se îndrepta spre Iași, unde forțele române
și Curtea Regală erau blocate, cu scopul de a inspecta rețeaua feroviară de la nord la sud, pentru
a constata dacă aceasta era capabilă să transporte ajutoarele necesare României.
Boyle ajunge în România pe 12 septembrie 1917, ia legătura cu Ministerul
Transporturilor, cu responsabilii căilor ferate, cu militari etc. Prezintă guvernului român un plan
detaliat pentru aprovizionarea României din Rusia și transportul hranei către România. Se
reîntoarce la Sankt Petersburg în octombrie 1917. În luna decembrie 1917, solicită și obține de la
guvernul bolșevic din Rusia, în numele guvernului român, să restituie fonduri de arhivă ale
Ministerului Afacerilor Externe și rezerve de bilete de bancă ale Băncii Naționale a României,
care fuseseră trimise împreună cu o parte din bijuteriile coroanei, la Moscova cu prilejul invaziei
Bucureștiului în 1916. Trenul care transportă documente și ajutoare pentru România ajunge în
gara Iași în ziua de Crăciun a anului 1917.
În februarie 1918 a servit ca principal intermediar, în numele guvernului român, pentru
realizarea încetării focului cu forțele revoluționare ale RUMCEROD. Boyle reușește să obțină
toate semnăturile oficialilor români pentru ratificarea tratatului de pace negociat cu sovieticii și
pleacă spre Odesa cu un avion militar francez. La Odesa, tratatul (acordul Averescu-Racovski)
ratificat este publicat în ziarele locale și chiar afișat pe stradă.
În perioada martie-aprilie 1918, a contribuit la eliberarea a 92 de ostateci români din
Odesa, Feodosia și Sevastopol, schimbați la Sulina contra a 73 de militari ruși deținuți de către
Armata Română.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială,
înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii
militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe
eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea
acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.
Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a
încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară
armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții
umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul
formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale
războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de
la Paris.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel a
fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu
România.
Data de 11 noiembrie 1918 marchează sfârșitul razboiului iar Romania se află de partea
învingătorilor dar România este singura care pastrează trupele mobilizate de teama unei contra-
ofensive dar mai ales din cauza posibilitatii ca Transilvania sa nu revina la imperiul austro-ungar
din cauza foametei. Regina împreună cu Principesa Ileana merge și imparte alimente și animale
într-o Transilvanie aflată în foamete. Această acțiune de vedere politic a reprezentat asigurarea
sprijinului oamenilor aflați în aceste teritorii.
 Prin Conferința de pace de la Paris(1919-1920) România încheie o serie de tratate prin
care se obține recunoașterea internațională a Marii Uniri. (27 martie 1918 unirea Basarabiei, 28
noiembrie 1918 unirea Bucovinei, 1 decembrie 1918 unirea Transilvaniei).
https://www.youtube.com/watch?v=k_k53ltfqtQ
https://www.youtube.com/watch?v=4QH4WMG0X3c
https://www.youtube.com/watch?v=PG-Vb3SqGV4