3.

Diplomație și conflict

Secolele XVII-XVIII

Înfrângerea turcilor la Viena în 1683 a marcat începutul decăderii IMPERIULUI OTOMAN şi deschiderea crizei orientale. Politica
hegemonică a RUSIEI şi IMPERIULUI HABSBURGIC, concurenţa acestora pentru pentru moştenirea “omului bolnav " al
Europei dar şi intenţia clară a ANGLIEI şi FRANTEI de a menţine integritatea I. OTOMAN au transformat criza orientală într -o
chestiune politică şi strategică fundamentală a echilibrului European, în cadrul căreia Principatele Române ocupă un loc important.

Slăbirea puterii otomane a determinat pe domnii Moldovei şi Valahiei să promoveze o politică diplomatica abilă, ce viza
emanciparea de sub suzeranitatea Porţii.

Ultimele domnii pământene

Șerban Cantacuzino(1678-1688) - domn al Țării Românesti

Actiune militara – de sec XVII - Participă la asediul asupra Vienei, in 1683, in tabara otomana, in calitate de vasal al
turcilor, ca si domnul Moldovei si principele Transilvaniei.

Turcii nu le-au acordat încredere românilor, acestora revenindu-le misiuni in spatele frontului. În aceste condiții, Serban Vodă a
preluat initiativa sprijinirii armatelor crestine, trimițând in ascuns soli ce informau pe austrieci despre miscarile din tabara otomană.

În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau
ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția a două
poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”.

Acțiunile domnitorului muntean au contribuit într-o mare măsură la depresurarea Vienei, permițând creștinilor să
cunoască dinainte intențiile turcilor și oferindu-le răgazul pentru a-și regrupa și întări forțele.

-a intentionat sa recâștige independența statului prin apropierea de Imperiul Habsburgic, cu care a initiat tratative în 1688. Se fac
propuneri de o parte și de alta, o numeroasă delegație a românilor pleacă la Viena, în frunte cu unul dintre frații lui Șerban
Cantacuzino.

-acest plan nu a fost realizat, deoarece domnitorul a murit subit.

Constantin Brâncoveanu (1688-1714) – domn al Ţării Româneşti –

-politica sa externa a transformat Tara Românească intr-un factor activ in plan european

Actiuni diplomatice

Lla inceputul domniei, a incercat sa incheie o alianta cu I Habsburgic insa austriecii nu au dus negocierile la bun sfarsit si in 1689
au ocupat Craiova, Pitesti, Targoviste, Campulung si Bucuresti, fiind invinsi de domn cu ajutorul tatarilor la Zarnesti in vara anului
1690). După acest episod, domnitorul muntean a reluat relaţiile diplomatice cu Viena în ascuns, reuşind să evite implicarea activă a
Ţării Româneşti în războiul dintre Imperiul Otoman şi Liga Sfântă. Mai mult, Constantin Brâncoveanu a intrat într-un riscant joc
politic, facilitând corespondenţa secretă a habsburgilor cu ambasadorii Angliei şi Olandei la Istanbul, în timp ce pe turci îi asigura
de buna sa credinţă faţă de Înalta Poartă, întărită adesea cu pungi de galbeni

Drept rasplata, Brâncoveanu a fost confirmat în 1695 ca prinț al Imperiului Romano-German, evitând astfel transformarea țării
sale în teatru de luptă sau anexarea la Imperiul Habsburgic deoarece la încheierea păcii de la Karlowitz, din ianuarie 1699, dintre
Imperiul Otoman şi Liga Sfântă, autonomia Ţării Româneşti nu a fost pusă în discuţie, în condiţiiile în care Transilvania era cedată
de turci habsburgilor iar principatul muntean era râvnit de puteri precum Polonia. ( actiune diplomatica de sec XVII)

Pentru a contrabalansa tendintele hegemonice ale I Habsurgic si ale I Otoman, Brancoveanu a intensificat legaturile cu Rusia, prin
schimb de solii si corespondenta.

Actiuni militare

-.in razboiul ruso-turc din 1710 -1711 Brancoveanu a adoptat o politica de expectativa, concentrandu-si fortele la Urlati, langa
Ploiesti, pentru a vedea de partea cui va fi victoria. Planuise ca, daca rusii ar fi intrat in Tara Romaneasca, sa se alieze cu ei, insa
daca turcii ar fi fost mai rapizi, sa ramana de partea lor. Un grup de boieri in frunte cu Toma Cantacuzino a trecut insa de partea
rusilor, participand la cucerirea Brailei. Desi Brancoveanu si-a adus contributia substantiala la invingerea rusilor (la Stanilesti) , nu
i-a putut convinge pe turci ca gestul lui Toma Cantacuzino nu a reprezentat de fapt vointa sa.
IN anul 1714 a fost mazilit si apoi executat impreuna cu cei 4 fii ai sai, fiind acuzat ca adunase multe bogatii si arme si intentiona
sa declanseze o rascoala pentru a domni independent.

Dimitrie Cantemir (1710-1711) domn al Moldovei

Actiuni diplomatice - a încheiat un tratat la Luțk în 13 aprilie 1711 cu ţarul Rusiei

Tratatul de la Luțk (1711)

Tratatul de la Luţk a fost încheiat, în aprilie 1711, între Petru cel Mare, ţarul Rusiei, şi Dimitrie Cantemir, domnul
Moldovei. Acest tratat a fost încheiat în vederea luptei comune împotriva Imperiului Otoman. Întreg textul tratatului a fost redactat
de Dimitrie Cantemir, iar Petru cel Mare nu a făcut altceva decât să confirme acest text ce i-a fost trims de domnul Moldovei.
Conform condiţiilor stipulate în Tratatul de la Luţk, Ţărilor Române urmau să li se retrocedeze teritoriile care au fost transformate
în raiale turceşti de către Poarta Otomană.

Prevederi:

- ţarul ia "sub oblăduire" pe domn şi întreg poporul ţării;

- după scuturarea stăpânirii otomane, Moldova va înceta să plătească tribut şi alte dări Porţii;

- se restabileau hotarele vechi ale Moldovei de până la instaurarea dominaţiei otomane;

- Moldova urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care garanta integritatea teritorială a principatului şi se obliga să nu se amestece
în treburile lui interne;

- domnia ereditară a familiei Cantemir;

- în caz de ocupaţie, familia domnitorului va avea drept de azil în Rusia;

- graniţa dintre cele două state este stabilită pe Nistru, iar integritatea hotarelor Moldovei este asigurată.

Tratatul de la Luţk este un model de prudenţă şi abilitate diplomatică, prin care Dimitrie Cantemir urmărea obţinerea
independenţei şi a integrităţii teritoriale a Moldovei, bazându-se pe cea mai mare putere creştină din răsăritul Europei. Interesele
Rusiei vizau obţinerea controlului şi liberului acces către strâmtorile Bosfor şi Dardanele, care erau cele mai importante noduri
comerciale din epocă, iar comerţul pe mare dinspre Mediterana spre Marea Neagră şi viceversa nu se putea realiza decât străbătând
aceste strâmtori. Consecinţa imediată a tratatului a fost campania otomană din acelaşi an, în urma căreia Dimitrie Cantemir pierde
tronul Moldovei.

Actiuni militare

Batalia de la Stanilesti

IN aceasta calitate, Cantemir a participat la războiul ruso-turc din 1710-1711, încheiat cu victoria otomanilor, la
Stănilești,pe malul Prutului la 22 iulie 1711.

Armatele moldovene si rusesti au aplicat o tactica ofensiva: o parte a inaintat pe Valea Siretului spre Dunare si au atacat
cetatea Braila. Grosul trupelor a coborat pe Valea Prutului si a fost intampinat de ostile otomane langa localitatea Stanilesti.
Armatele aliate au fost inconjurate de otomani pe un deal. Fara apa si alimente trupele crestine au cerut pacea. Victoria a fost
obtinuta astfel de catre otomani .

În urma înfrângerii suferite, Cantemir nu s-a mai putut întoarce în Moldova și s-a refugiat în Rusia de unde a sprijinit,
prin activitatea sa politica si culturala, lupta pentru afirmarea Tarilor Romane pana la moartea sa, in 1723..

Această orientare a Ţărilor Române mai ales către Rusia, a condus la modificarea statutului lor internaţional, deoarece din
1711 (Moldova) şi 1716 (Ţara Rom) au fost instaurate domniile fanariote de către I. Otoman.

Prin instaurarea domniilor fanariote, in Principatele Romane s-au accentuat dominatia otomana dar si ostilitatea boierimii
pamantene fata de domnii din Fanar.