Spaţiul românesc între

diplomaţie şi conflict în Evul

Mediu:Lupta antiotomană.
Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara,
Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare,Petru Rareș,Ioan Vodă cel
Cumplit, MihaiViteazul.
 Cadrul general
În secolele al XV -XVI-lea statutul internaţional al Ţărilor Române este determinat de doi factori:
• raporturile dintre marile puteri vecine;
• obiectivele politice externe româneşti.
Mijloacele folosite de domnitorii români au fost:
– Confruntări militare până la 1600;
– Relații diplomatice şi militare după 1600.
Statutul politico-juridic Ţările Române:
– au făcut parte, conform dreptului islamic, din „Casa Păcii”-fiind plasate sub suzeranitate ca
rezultat al închinării;
– se aflau la extremitatea direcţiei strategice de înaintare otomană spre centrul Europei –
Viena.
La baza raporturilor româno-turceşti au stat Capitulaţiile care prevedeau respectarea autonomiei Ţărilor Române,
care astfel îşi păstrau instituţiile, principele era domn pământean ales de boieri.
Obligaţiile Ţărilor Române:
 plata tributului(haraci);
 daruri pentru reconfirmarea domniei(mucaerul mare și mic,peșcheș,rușfet);
 produse (cereale, turme de oi, lemn).
 sprijinirea Porţii cu soldaţi şi salahori în perioada campaniilor militare.
Obligaţiile Imperiului Otoman:
 recunoaşterea autonomiei Principatelor
 turcii nu aveau voie să staţioneze la nordul Dunării;
 turcii nu aveau voie să ridice moschei în aceste zone.
Obiectivele ale politicii externe ale Ţărilor Române:
 lupta pentru menţinerea independenţei politice şi a autonomiei;
 apărarea teritoriului şi a hotarelor ţării;
 prin implicarea în lupta antiotomană ţările române s-au integrat ca un factor important în cruciadele
târzii;
 stoparea tendinţelor expansioniste ale Ungariei şi Poloniei.
 Contextul internațional
• Istoria politică a Ţărilor Române în sec. XIV-XVI se
desfăşoară într-un context internaţional deosebit de
complex. Evoluţia politică a statelor medievale româneşti
s-a lovit permanent de tendinţele hegemonice manifestate
de regatele creştine vecine, Ungaria şi Polonia, care
încercau să-şi impună suzeranitatea asupra lor. Cel mai
mare pericol venea însă din partea otomanilor, după ce
aceştia ocupaseră cea mai mare parte a Pen. Balcanice,
atingând linia Dunării.

• Domnitorii români au respins încercările Regatului

Ungar sau ale Poloniei de limitare a autorităţii lor şi de
subordonare politică. În schimb, au răspuns solicitărilor
Papei sau ale puterilor creştine de a participa la politica
de cruciadă din sec. XIV-XVI. Acest fapt se impunea
întrucât pericolul otoman devenise cel mai ameninţător
pentru lumea creştină şi evident, pentru Ţările Române.
 Context internațional
• Faptul că Ţările Române şi-au menţinut fiinţa statală, fără a fi
transformate în paşalâcuri cum s-a întâmplat cu multe dintre
statele vecine lor, se datorează îmbinării, în funcţie de
împrejurări, a spiritului politico-diplomatic cu cel militar.

• Domnitorii români au urmărit statornic să obţină ajutorul

marilor puteri creştine prin integrarea Ţărilor Române în lupta
pentru „apărarea crucii”. Aceste încercări au fost de puţine
ori încununate de succes. Solidaritatea puterilor creştine în
tentativa de alungare a turcilor din Europa a fost subminată
de ambiţii şi orgolii, care uneori au degenerat în conflicte
între participanţii la cruciade, astfel că domnii români nu s-au
ales decât cu încurajări şi elogii, sprijinul militar fiind
sporadic şi extrem de redus.
 Rolul romănilor în lupta
antiotomană
• Ţările Române au constituit în sec. XIV-XVI un factor
însemnat în istoria politică a Europei C şi de SE.

• Efortul militar al Ţărilor Române a constituit un

obstacol în calea expansiunii otomane.
• Faptele de arme ale marilor voievozi români au
transformat Ţările Române în cel mai puternic bastion
al rezistenţei europene în calea cuceririi otomane.
• Astfel, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad
Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au intrat în
conştiinţa europeană ca apărători curajoşi ai lumii
creştine.
 Contextul internaţional al sec.
XIV-XV
• Sec XIV- Imperiul Otoman ajunge la Dunare, amenintand
Tarile Romane. Turcii nu au transformat spatiul romanesc
in pasalac, preferand mentinerea autonomiei si a unui
regim economic favorabil
• Obiectivul Tarilor Romane a fost mentinerea
independentei si a religiei. Ele au adoptat o strategie
defensiva si tactica „pamantului parjolit”. Marea boierime a
avut un caracter duplicitar,sprijinindu-l pe domn cand
exista pericolul transformarii in pasalic si parasindu-l cand
exista posibilitatea negocierii. Sprijinul extern a venit in
contextul „cruciadei tarzii”, din partea Ungariei sau
Poloniei.
• In cele din urma, Tarile Romane isi pastreaza fiinta statala
si incearca sa faca front comun impotriva pericolului
otoman(politica de cruciada tarzie)
 Mircea cel Bătrăn
• Domn al Ţării Româneşti(1386-1418), s-
a remarcat ca un iscusit diplomat şi un
mare comandant de oşti.
• A consolidat şi desăvârşit organizarea
politico-instituţională a statului.
• În timpul său, hotarele ţării au cunoscut
cea mai mare întindere, cuprinzând
teritorii din toate cele 3 ţări româneşti.
De aceea, unii istorici l-au numit ”cel
Mare“.
• A fost un luptător pentru independenţa
ţării şi un apărător al civilizaţiei
europene.
• A fost primul mare conducător al luptei
antiotomane pe linia Dunării de
Jos,contribuind la stăvilirea expansiunii
otomane în Europa Centrală.
“ Principe între creştini, cel mai viteaz şi
cel mai ager la minte.”
(Leunclavius – cronicar al turcilor)
 Ţara Românească în timpul lui
Mircea cel Bătrân 1386 - 1418
Cum se intitula domnul ?
“Io Mircea, mare voievod şi domn
cu mila lui Dumnezeu şi cu
harul lui Dumnezeu stăpânind şi
domnind în toată ţara Ungro-
Vlahiei şi părţile de peste
munţi,încă şi spre
părţile tătărăşti şi Almaşului şi
Făgăraşului ,Herţeg şi Banatului
de Severin domn şi de
amândouă părţile de peste toată
Dunărea şi până la Marea cea
Mare şi cetăţii
Dârstorului stăpânitor.”
 Mircea cel Bătrân (1386 – 1418)

Prima etapă a domniei – orientarea moldo-polonă pentru a contracara presiunea maghiară

asupra Ţărilor Româneşti.
A doua etapă – implicarea în lupta antiotomană.
1391: Imperiul Otoman organizează prima incursiune otomană la nord de Dunăre.
Cauze:
- încorporarea Dobrogei la Ţara Românească (1388);
- participarea lui Mircea cel Bătrân la bătălia de la Câmpia Mierlei
(Kopssovopolje) din 1389.
1395: Tratatul de la Braşov dintre Ţara Românească şi Ungaria prevede sprijin reciproc în
antiotomană .
În 1395: Baiazid I întreprinde o expediţie în Ţara Românească. Lupta decisivă de la Rovine din
mai 1395 se încheie cu victoria categorică a lui Mircea cel Bătrân.
Consecinţe:
- îndepărtarea pericolului otoman;
- Cruciada de la Nicopole 1396, organizată de regele Ungariei, cu toate că se încheie
cu un eşec îl readuce pe Mircea cel Bătrân, pe tronul Ţării Româneşti pierdut
în 1395.
- în 1397 Mircea cel Bătrân respinge un nou atac otoman,
- după 1400 începe perioada de apogeu a domniei lui Mircea cel Bătrân;
La începutul secolului al XV-lea Mircea va relua politica „blocului românesc”profitând de starea
de criză a Imperiului Otoman după 1402 îl susţine la tron pe Alexandru cel Bun în Moldova (1400).
Rovine (1395)
• Cronicile nu oferă prea multe informaţii
istorice cu privire la desfăşurarea
bătăliei.
• Laonic Chalcocondil scrie că după ce a
dus populaţia în munţi, Mircea a hărţuit
oastea sultanului de la Dunăre până
când otomanii şi-au aşezat tabăra.
• După cronicile turceşti lupta s-a dat pe
râul Argeş, cu pierderi mari de ambele
părţi.
• În timpul nopţii cadavrele soldaţilor
otomani au fost aruncate în râu, lăsând
impresia ca oastea otomană era încă
întreagă.
• Văzând câmpul de luptă, Mircea s-a
retras.
• Cronica bizantino-bulgară relatează un
alt deznodământ: văzând râul
însângerat de mulţimea cadavrelor
Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit.
 Bătălia de la Rovine - 1395

“...Şi lănci nenumărate s-au frânt atunci şi mulţimea săgeţilor

a fost nenumărată , încât văzduhul nu se mai putea vedea de
desimea lor. Şi râul Argeş curgea roşu de sângele ce ieşea din
mulţimea trupurilor căzute . Iar Baiazid a fost înfrânt cu desă-
vârşire şi a pierdut în jurul a 30.000 de turci.”
( Lupta de la Rovine - după o cronică bulgărească )
Cruciada de la Nicopole (1396)
▪ Bătălia de la Nicopole a avut loc pe
25 septembrie 1396, între o armată
aliată franco – valaho – maghiară şi
Imperiul Otoman, lângă fortăreaţa
dunăreană Nicopole (
Nikopol, Bulgaria).
• De multe ori, această bătălie mai este
numită şi cruciada de la Nicopole,
deoarece are numeroase caracteristici
ale "cruciadelor" Evului Mediu.
• Unele surse consideră că bătălia a fost
purtată pe 28 septembrie.
•
 Baiazid 1354-1403
• În 1400, războinicul mongol Timur Lenk (Timur
• Baiazid I (poreclit
Yıldırım, 'fulgerul') a fost
un sultan al
Imperiului Otoman din
1389 până în 1402.
• A ajuns la tron după
asasinarea tatălui său,
Murad I şi imediat a
ordonat ca fratele său
mai mic Yakub să fie
omorât pentru a preveni
astfel o lovitură de stat.
cel şchiop) a reuşit să convingă regatele locale,
ce fuseseră cucerite de turci, să i se alăture în
atacul împotriva lui Baiazid. În Bătălia de la
Ankara, pe 20 iulie 1402, Baiazid a fost
capturat de Timur. Există unele surse ale
timpului care pretind că acesta ar fi fost ţinut în
lanţuri într-o cuşcă drept trofeu. De asemenea,
există multe poveşti ale captivităţii, inclusiv una
care descrie cum Timur îl folosea ca scaun
pentru piciore. Cu toate acestea, se crede că
toate aceste mărturii sunt false, deoarece
scriitori de la curtea lui Timur au afirmat că
Baiazid a fost tratat bine şi că Timur i-a jelit
moartea. De asemenea, propria istorie a lui
Timur cu alţi conducători a demonstrat că s-a
ţinut de cuvânt când mai târziu a afirmat că a
încercat să-l reînscăuneze pe Baiazid pe tronul
Imperiului Otoman. Un an mai târziu, Baiazid
moare, unele surse afirmând că s-ar fi sinucis.
Alexandru cel Bun(1400-1432)
– Politica externă a Moldovei este dominată de
raporturile cu Ţara Românească şi Polonia.
– Se orientează spre Polonia:
- în 1402 se încheie un tratat cu Polonia –
act prin care Alexandru cel Bun
recunoaşte ca suzeran pe Vladislav
Iagello;
- Îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de acesta,
acordându-i sprijin în lupta împotriva
Cavalerilor Teutoni la:
Grünwald (1410); Marienburg (1422).
În 1420 are loc primul atac al turcilor
asupra Moldovei (Cetatea Albă)
respins,prim implicare directă a Moldovei
în luptele antiotomane(consecință a
tratatului de la Lublău-1412,prin care
Ungaria și Polonia urma să fie împărțită
între ele dacă refuză să se mplice în lupta
antiotomană). Perioada domniei sale
înseamnă stabilitate şi prosperitate
pentru Moldova.
 Iancu de Hunedoara (1441 – 1456)
Situaţia internaţională
-Ungaria şi Polonia profită de declinul puterii domneşti pentru a transforma suzeranitatea lor într-o hegemonie
al Dunărea de Jos.
-- continuă expansiunea otomană în Balcani în timpul lui Murad al II-lea şi Mahomed al II-lea
Situaţia Transilvaniei
1438 Iancu de Hunedoara (descendent al unei familii de mici nobili români din Transilvania) devine
ban de Severin
1441 Vladislav al III-lea îl numeşte voievod al Transilvaniei
Politica externă – dominată de două obiective:
1442:
- Transilvania este atacată de turci iar Iancu de Hunedoara este înfrânt la
Sântimbru;Poarta de Fier
- Iancu îşi regrupează forţele şi provoacă înfrângerea turcilor la : Sibiu; pe Ialomiţa.
1443 – 1444:
- Iancu organizează „Campania cea lungă” (sept. – dec. 1443), forţele creştine obţin victorii
importante la sud de Dunăre;
Iulie 1444 – tratatul de pace de la Seghedin, favorabil forţelor creştine;
În acest context statele creştine din apus declanşează o nouă cruciadă antiotomană încheiat
însă prin înfrângerea de la Varna (noiembrie 1444).
1448 – bătălia de al Câmpia Mierlei încheiată cu o înfrângerea cruciaţilor;
1451 – armistiţiu pe trei ani între Ungaria şi Imperiul Otoman;
1453 – începe o nouă etapă a expansiunii otomane după cucerirea Constantinopolului
(denunţă armistiţiul cu statele creştine, asediază Belgradul)
– Forţele creştine se regrupează la chemarea papei.
– Iancu de Hunedoara obţine o victorie categorică la Belgrad în iulie 1456
– august 1456 – în plină glorie, moare de ciumă la Zemun.
IANCU DE HUNEDOARA
LOCALIZAŢI PE HARTĂ BĂTĂLIILE
DESFAŞURATE ÎN ANUL 1442
 IANCU DE HUNEDOARA
• Faima succeselor militare, precum
şi ameninţarea constantă pe care o
reprezentau turcii, l-au determinat
pe papa Eugeniu al IV-lea să iniţieze
o nouă cruciadă antiotomană, în
care un rol important urma să aibă
Iancu de Hunedoara şi regele
Vladislav al Poloniei şi Ungariei.
• Între anii 1443 – 1444 s-a
desfăşurat “Campania cea Lungă”.
Operaţiile militare ale armatei
formate din trupele transilvănene şi
ungare s-au desfăşurat în Balcani.
Iancu a obţinut o serie de victorii la
Niş, Sofia şi Zlatiţa.
 IANCU DE HUNEDOARA
• Turcii solicită oprirea ostilităţilor şi se
încheie pacea de la Szeged (1444),
pentru 10 ani.
• Se reiau luptele în acelaşi an,
desfăşurându-se cruciada de la Varna.
Din cauza unor greşeli tactice, bătălia
se încheie cu înfrângerea coaliţiei
creştine. Regele Vladislav este ucis.
• Din 1446, in condiţiile minoratului
regelui Ladislau al V-lea Postumul,
Iancu de Hunedoara devine
guvernator al Ungariei.Politica sa
externă se orientează, deocamdată, în
sensul alcătuirii unui front românesc.
antiotoman.
 Relațiile cu Moldova
• În 1448 intervine în
Moldova, unde îl
instalează ca domn pe
Petru al II-lea. Acesta îi
cedează cetatea Chilia.

• Anul următor (1449), ca

urmare a intervenţiei
polonezilor, care îl
alungă pe Petru al II-lea,
Iancu de Hunedoara îl
înscăunează pe Bogdan
al II-lea.
 Lupta antiotomană 1448-1456
• in anul 1448, Iancu participă la o nouă
campanie antiotomană, în Peninsula
Balcanică. Bătălia a avut loc la
Kossovopolje dar, din cauza unor
trădări, coaliţia creştină este din nou
înfrântă.
• În anul 1453 sultanul Mahomed al II-lea
cucereşte Constantinopolul. Vestea îi
ingrozeşte pe monarhii europeni, care
MURAD al II-lea (1421 –1451)
decid organizarea unei noi cruciade.
Bătălia s-a dat la Belgrad, considerată
o “poartă de intrare în Europa”.
Armtele creştine erau conduse,de
Iancu de Hunedoara şi de cardinalul
Ioan de Capistrano. Pentru moment,
Europa era salvată , iar cel ce tocmai îi
asigurase apărarea, Iancu de
Hunedoara, murea.
 Iancu de Hunedoara
• Mare personalitate a sec al XV-lea, a luptat
pentru apărarea ţărilor central şi sud-est
europene împotriva pericolului otoman, fiind, în
egală măsură, un apărător al civilizaţiei
europene.
• Inițiatorul frontului antiotoman a statelor est
europene.
• A stopat expansiunea otomană în Europa de
Vest și Centrală pe o perioadă de 30 ani.
• ”un ostaş cu suflet mare,(...)într-atât a devenit
de vestit încât (...) s-a ridicat până la rangul de
voievod al Transilvaniei“. (Thüroczi, “Cronica
maghiară”)
• A apărat Poarta Europei Centrale-Belgradul
1456,menținănd în lupta antiotomană Țările
Romăne.
• Papa Calixt al III-lea îl considera “Atletul cel
mai puternic – unic – al lui Hristos”.
• Pe mormântul său, Ioan de Capistrano a gravat
epitaful. « A căzut coroana regatului ; s-a stins
lumina lumii ».
 Vlad Ţepeş (1448; 1456 – 1462; 1476)
Într-un contact internaţional favorabil (se plănuia organizarea unei noi cruciade
susţinută de papalitate):
1459 – Vlad Ţepeş refuză plata tributului;
1460 – încheie o alianţă cu Matei Corvin;
1461-1462
- organizează o campanie în sudul Dunării;
- devastează o întreagă regiune.
Consecinţe:
mai-iunie:
- Imperiul Otoman întreprinde o campanie de pedepsire;
- cu forţe net inferioare Vlad Ţepeş aplică tactica „pământului pârjolit”.
16/17 iunie 1462
- „atacul de noapte” în apropiere de Târgovişte;
- victoria obţinută nu poate fi fructificată.
Cauze:
- marea boierime trădează;
- Matei Corvin nu-şi respectă promisiunile.
- Vlad Ţepeş îşi pierdea tronul este arestat şi întemniţat la Buda.
 Vlad Țepeș
• A fost un luptător neînfricat
împotriva otomanilor şi pentru
apărarea independenţei Ţării
Româneşti.
• Primul domn muntean ce
refuză plata tributului
otomanilor(1459), a dat bătălie
cu turcii la Giurgiu(1461).
• A participat alături de
Hunedoara la Cruciada de la
Varna și bătălia de la
Belgrad,iar Țara Romănească
devine parte componentă a
frontului antiotoman european
din sec.XV.
ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL al XV-lea
 Ştefan cel Mare (1457 – 1504)
Obiectivele politicii externe:
- emanciparea Moldovei de sub tutela marilor puteri vecine:
- lupta antiotomană.
Prima etapă a domniei:
- a menţinut relaţia cu Imperiul Otoman şi plata tributului.
- a acceptat suzeranitatea polonă pentru a înlătura suzeranitatea maghiară;
1465 – Cucereşte Chilia
Consecinţe:
- deteriorarea raporturilor moldo-maghiare;
- 1467 – Matei Corvin organizează o expediţie în Moldova încheiată în decembrie
cu bătălia de la Baia în care Matei Corvin este învins.
A doua etapă a domniei: lupta antiotomană
Măsuri:
- normalizarea relaţiilor cu Ungaria (1475 – tratat de alianţă)
- relaţii bune cu Polonia, Caffa şi Mangop care duceau o politică antiotomană;
- intervine în Ţara Românească pentru punerea unor domnitori favorabili luptei
antiotomane;
- refuză plata tributului.
Consecinţe:
- organizarea unor campanii de pedepsire împotriva Moldovei:
- dec. 1474, trupele turceşti pătrund în Moldova;
- 10 ian. 1475, bătălia de la Vaslui – victorie categorică a lui Ştefan.
 Ştefan cel Mare (1457 – 1504)

Imperiul Otoman:
- pregăteşte o nouă campanie împotriva Moldovei;
- cucereşte Caffa şi Mangop;
- vara 1476 – Moldova este atacată de tătari şi turci;
- iulie – în bătălia de la Războieni (Valea Albă) armata moldoveană este înfrântă.
În anii următori Ştefan caută noi aliaţi, dar Veneţia şi Ungaria încheie pace cu turcii.
1484 – Imperiul Otoman cucereşte Chilia, Cetatea Albă.
Consecinţe:
- Ştefan depune jurământ de credinţă faţă de regele Poloniei în 1485 la Colomeea;
- Încercări nereuşite de recucerire a cetăţilor pierdute;
1487:
- Ştefan încheie pace cu Imperiul Otoman;
- plăteşte din nou tribut Porţii.
A treia etapă a domniei
- deteriorarea relaţiilor cu Polonia;
- ieşirea Moldovei de sub suzeranitatea acesteia;
- 1497 – armata poloneză este înfrântă la Codrii Cozminului;
- 1499 – tratat cu Polonia care consfinţea situaţia Moldovei ca stat independent;
- la moartea sa (2 iulie 1504) Ştefan cel Mare lasă o ţară bogată şi prosperă,
liberă şi cu un prestigiu recunoscut.
 Ctitorii în stil moldovenesc
Voroneț Huși Neamț

Iași
Dorohoi
 Sistemul de apărare
Cetatea Hotin Cetatea Neamțului

Oșteni
În vremea
Cetatea Albă
apărării țării de
atacurile din
afară și mai ales
de primejdia
otomană, Ștefan
a întărit armata
și cetățile
Voievodul Ştefan cel Mare a purtat 36 bătălii pentru apărarea ţării sale, 34 dintre acestea căştigându-le,
deşi inamicii au avut de fiecare dată o zdrobitoare superioritate numerică.
 Lupta de la Baia, 1467

• Matei Corvin conducea o armată de 40.000 de oameni.

• Ștefan nu avea decât 12.000 de călăreți.
• Se spune că Matei însuși, cât era de mândru, s-a retras dus
pe targă, rănit în spate de o săgeată cu trei colți.
• 10.000 de unguri au murit în acea luptă.
Bătălia de la Războieni (Valea Albă)
• Ca urmare a înfrângerii de la Podul Înalt,
însuşi sultanul Mahomed al II-lea,
cuceritorul Constantinopolelui, conduce
armata otomană în Moldova.
• Aceasta era constituită din 200.000 soldaţi
otomani şi 20.000 tătari.
• Oastea moldoveană, formată din 12.000
luptători, este înfrântă la Războieni, la
data de 26 iulie 1476. Provoacă însă mari
pierderi dușmanului.
 Sultanul Mahomed al II-lea

Otomanii au ars Suceava și alte orașe, nu însă și cetățile, care au rezistat.

Înfometați și hărțuiți, turcii s-au retras.
Ștefan i-a urmărit până la Dunăre, unde a făcut mare măcel.
Tot ce jefuiseră otomanii din Moldova a fost luat înapoi.
Astfel, campania din 1476 s-a transformat într-o înfrângere pentru sultan.
 Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt)

Armata otomană, constituită din 120.000 soldaţi turci şi 17.000 soldaţi munteni a intrat în
Moldova în plină iarnă. Cu doar 40.000 ostaşi, Ştefan cel Mare înfrânge imensa oaste
inamică la data de 10 ianuarie 1475. Turcii erau conduși de Soliman Pașa.
În epoca
lui Ștefan
cel Mare,
Moldova
a
cunoscut
cea mai
mare
întindere,
între
Carpați,
Nistru și
Marea
Neagră.
 Ștefan cel Mare
• Autorul celei mai mari înfrăngeri otomane la
Vaslui(1475).
• A continuat tradiția lui Țepeș și Hunedoara
în vederea unirii tuturor statelor europene în
lupta antiotomană.
• Domnia lui a fost o piedică hotărătă în calea
expansiunii otomane, fapt pentru care a fost
supranumit-Atletul lui Hristos care a apărat
crucea cu sabia în măini de necredincioși iar
Moldova devine Poarta Creștinității .
• Simbol al luptei antiotomane, a făcut din
Moldova un factor însemnat al relaţiilor
internaţionale.
• ”Domn adevărat, viteaz, , cuminte şi
iubitor de ţară şi de neam din clipa întâia
şi până-n cea din urmă“. (Nicolae Iorga)
 Cel mai mare român
• La 21 octombrie 2006
în cadrul unui mare
show realizat de
Televiziunea Română,
Ștefan cel Mare a fost
ales cel mai mare
român al tuturor
timpurilor.
• A acumulat 77.493 de
voturi (21,30%) din
totalul de 363.846 de
voturi exprimate.
 Urmașii lui Ștefan
• Petru Rareș • Ioan Vodă cel Cumplit
• La 1535 încheie un tratat • A provocat un război
cu habsburjii contra antiotoman(1572-1574).
turcilor provocănd • A obținut o victorie
campania otomană strălucită supra turcilor la
1538(Soleiman Jiliște(1574).
Magnificul) ce s-a soldat
• și-a jertfit viața pentru
cu instaurarea dominației
restrictive asupra libertatea Moldovei la
Moldovei,Bugeacul Roșcani(Iezerul Cahulului
transformat în pașalăc, 1574).
cetatea Bender în raia.
 Urmașii
Petru Rareș

Domn al Moldovei în două rânduri Bogdan al III-lea

1527-1538 și 1541-1546 Domn al Moldovei 1504-1517
 Mihai Viteazul (1593 – 1601)
Cauzele războiului antiotoman:
- sporirea obligaţiilor materiale faţă de Poartă;
- creşterea numărului dregătorilor greci în sfat şi a funcţionarilor turci în administraţie;
- ameninţarea cu transformarea Ţărilor Române în paşalâcuri;
- noile raporturi de forţe şi de interese între marile puteri la Dunăre şi în sud estul Europei.
Pregătirea războiului şi desfăşurarea războiului:
- Papa iniţiază formarea „Ligii sfinte”:
- Transilvania, Moldova, Ţara Românească se alătură coaliţiei creştine;
În iarna 1594 – 1595 Mihai Viteazul iniţiază răscoala antiotomană la Bucureşti prin uciderea
creditorilor levantini şi micii oştiri otomane din capitală.
Consecinţe:
-la ordinul sultanului Ţara Românească este atacată de:
- tătari – înfrânţi la Putineiu şi Stăneşti;
- turci – înfrânţi la Şerpăteşti.
- Mihai încheie un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei la Alba Iulia (20 mai
1595) prin care:
* Mihai Viteazul:
- devine membru în alianţa antiotomană;
- devine locţiitor al lui Sigismund Bathory.
* puterea reală revine sfatului domnesc;
* biserica ortodoxă din Transilvania era pusă sub jurisdicţia Mitropoliei de la
Târgovişte.
- turcii organizează o campanie de pedepsire a lui Mihai care atinge apogeul în 12/13 august
1595 o dată cu bătălia de al Călugăreni încheiată cu victoria lui Mihai.
- Mihai se retrage spre munţi şi aşteaptă sprijinul principelui Transilvaniei.
 Mihai Viteazul (1593 – 1601)
- în oct. 1595, cu sprijinul din Transilvania eliberează Târgovişte, Bucureşti, Giurgiu.
- În anii 1597 – 1598 Mihai desfăşoară importante acţiuni politice:
- se eliberează de sub tutela lui Sigismund Bathory;
- încheie pacea cu turcii obţinând confirmarea domniei;
- încheie Tratatul de la mănăstirea Dealu cu Rudolf II obţinând acordarea de sprijin în lupta
antiotomană.
Uniunea politică:
Prin campaniile din anii 1599 – 1600 Ţările Române şi Transilvania sunt reunite într-un sistem politic
coordonat de Mihai Viteazul.
- în 1599 se iveşte o nouă situaţie politică: Andrei Bathory devine principe al Transilvaniei (era ostil luptei
antiotomane şi în bune relaţii cu Polonia) iar Ieremia Movilă era susţinut de Polonia şi era de acord cu politica
acestuia.
- Mihai Viteazul se hotărăşte să acţioneze:
- în oct. 1599 intră în Transilvania şi câştigă bătălia de la Şelimbăr devinind stăpânul Transilvaniei.
- adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor români, impunerea statutului de religie
receptă pentru biserica ortodoxă şi reconfirmarea privilegiilor secuilor şi ale micii nobilime române.
Consecinţe:
- unirea celor trei Ţări Române determină ostilitatea Marilor Puteri;
- Polonia nu acceptă pierderea Moldovei;
- nobilimea maghiară din Transilvania îi este ostilă lui Mihai;
- Rudolf II nu avea încredere în Mihai;
- 16 septembrie 1600; Mihai este înfrânt la Mirăslău şi pierde Transilvania;
- în Ţara Românească este înfrânt de poloni;
- Mihai pleacă în exil şi cere sprijinul lui Rudolf II;
- 3 august 1601; Mihai câştigă bătălia cu Sigismund Bathory de la Gorăslău;
- 9 august 1601; este ucis pe Câmpia Turzii de mercenarii valoni plătiţi de generalul Basta.
 Mihai Viteazul
• A fost una dintre marile personalităţi
ale istoriei noastre în plan politic,
militar şi diplomatic.
• A recâştigat independenţa Ţării
Româneşti şi a fost înfăptuitorul
primei uniri politice a Ţărilor Române.
• Conducător antiotoman şi apărător al
civilizaţiei europene, continuând
astfel o tradiţie a istoriei româneşti.
• A îndeplinit pentru un scurt timp cele
două mari aspirații ale
romănilor:independența națională și
unirea.
• A realizat un front comun al
romănilor cu reprezentanții
popoarelor europene(Liga Sfăntă),în
lupta pentru libertate și independența
națională.
• Victoria de la Călugăreni a avut
consecințe asupra raporturilor dintre
Țările Romăne pe parcursul sec.XVII.
 Bătălii ce au făcut istorie
• Rovine(1395)-prima mare victorie
a romănilor asupra otomanilor.
• Cruciada de la Nicopole(1396)-
încercări de front antiotoman
alături de puterile
europene,insucces.
• Bătălia de la Chilia(1420)-prima
victorie a moldovenilor asupra
turcilor.
• Bătălia de la Belgrad(1456)-
romănii apărători ai Porții
Europei,stăvilirea expansiunii
otomane în Europa Centrală.
• Bătălia de la Giurgiu(1462)-prima
mare neascultare a muntenilor
contra stăpănilor lumii-otomanii.
• Vaslui(Podul Înalt 1475)-cea
mai mare înfrăngere a
îtemeietorului Imperiului
Otoman,Mehmed II.
• Valea Albă(Războieni 1476)-
cea mai mare hărțuire a
armatei otomane,riscul sporit
de rămăne fără forță militară
pentru turci.
• Bătălia de la Mohaci(1526)-
preludiul cucerii
Ungariei(1541).
• Bătălia de la
Călugăreni(1595)-
recunoașterea de turci de facto
a independenței
Munteniei(1597).
 Consecințele rezistenței
antiotomane
negative pozitive
• Instaurarea dominației • Renunțarea definitivă la
otomane asupra statelor transformarea în pașalîc.
romănești. • Menținerea autonomiei
• Limitarea autonomiei politice.
politice. • Protecție din partea celei
• Obligații fiscale mari mai puternice armate a
plătite turcilor. timpului-cea otomană.
• Prezența militară
permanentă otomană la
Nord de Dunăre.