Razboaiele medice

La sfarsitul secolului al Vl-lea, Imperiul persan era foarte puternic. Marele

rege Darius se gandeste la o extindere a teritoriului sau. Se loveste insa de
grecii din Asia si Ionia, care, ajutati de Atena si Eretria, cuceresc orasul
Sardes; insa in 494, persii cuceresc Miletul, il incendiaza, il jefuiesc, omoara
sau deporteaza locuitorii. Revolta din Ionia este inabusita. In 492, Darius isi
restaureaza autoritatea asupra Macedoniei si Traciei si hotaraste sa
pedepseasca Atena si Eretria pentru ca ajutasera Ionia. El ajunge pana in
Atica. Atena hotaraste singura, in fata incetinelii cu care soseste ajutorul
lacedemonian, sa nu astepte sosirea persilor in spatele zidurilor sale si sa
dea lupta la Maraton. Grecii castiga batalia de la Maraton. Aceasta faimoasa
batalie, condusa de strategul Miltiade, a ramas una dintre faptele glorioase
ale Atenei. Trupele persane se intorc in Asia. Grecia aparase idealul juridic al
unei cetati locuite de oameni liberi impotriva autoritatii unui suveran de
drept divin asupra supusilor sai.Temistocle, ales arhonte in 493, participase
la aceasta batalie. A hotarat ca arhontii vor fi alesi prin tragere la sorti,
masura care a limitat influenta Areopagului in beneficiul celor zece strategi,
alesi prin vot direct. A creat, din veniturile exceptionale obtinute din minele
de la Laurion, o puternica flota, care a crescut de la 70 la 200 de
trireme.Zece ani mai tarziu, Xerxes, care se pregatise de mai multa vreme,
cu o armata si o flota imensa si dupa executarea unor lucrari impresionante,
a trecut Helespontul pe un pod de vase in 480. Evacuarea Atenei spre Insula
Salamina fusese planificata cu doua luni inainte de batalia de la Termopile,
asa cum o arata o tablita, posterioara cu doua secole evenimentelor,
descoperita in 1960: Din ordinul Consiliului si al poporului..., atenienii si
strainii care traiesc la Atena isi vor lasa femeile si copiii la Trezena si batranii
si bunurile la Salamina. Ceilalti atenieni si strainii care au varsta potrivita
purtarii armelor se vor imbarca pe cele doua sute de nave si vor lupta cu
barbarii, spre binele propriei libertati si a celorlalti greci". Panica a fost mare
atunci cand armata persana a aruncat ancora la Salamina, unde se refugiase
si guvernul atenian.
Atena si Sparta, reconciliate, prevazusera o strategie, inspirata de
Temistocle. Prima confruntare a avut loc la Termopile. Un tradator le-a
indicat persilor o carare care ajungea in spatele liniilor apararii grecesti; o
parte din trupele grecesti, avertizate la timp, s-au repliat, lasandu-i pe loc
pe Leonida si cei 300 de soldati spartani care au pierit pana la unul. Batalia
de la Salamina a fost castigata de greci. Eschil, in Persii, povesteste
aceasta lupta. Xerxes si-a trimis inapoi flota si s-a intors impreuna cu

armata in Asia, dupa un mars de patruzeci si cinci de zile. Un an mai tarziu,

are loc o noua invazie a Aticii. Grecii, condusi de spartanul Pausanias, pun
pe fuga la Plateea armata persana condusa de Mardonios, generalul lui
Xerxes. in aceeasi zi, grecii cuceresc o victorie navala la Capul Mycale.
Pericolul este definitiv inlaturat.
Atena creeaza acum o confederatie (Liga de la Delos - care se numea in
realitate atenienii si aliatii lor"), in scopul de a alunga definitiv barbarii de
pe pamantul Greciei si din cetatile Asiei. La inceput, deciziile sunt luate in
comun. Spartanii creeaza, la randul lor, Liga din Pelopones. Atena ii obliga pe
aliatii care nu pot furniza corabii sa plateasca un tribut, depus in tezaur, aflat
pe atunci la Delos si girat de magistratii atenieni. incet, incet, Atena isi
impune hegemonia asupra cetatilor aliate; ea transporta tezaurul pe
Acropole, ii obliga pe aliati sa utilizeze masurile si greutatile, ca si moneda
Atenei, sa venereze zeii Atenei, sa participe la marile Panathenee, aducand
un bou si o panoplie, sa dea o parte din recolta zeitei Demeter. Atena era, de
asemenea, cea care impartea prada de razboi capturata de la inamic.
Pericle ajunge la putere. El a jucat un rol important ca seful grupului
democratic si, dupa exilul lui Cimon si ostracizarea lui Tucidide in 443, devine
conducatorul Atenei timp de cincisprezece ani. Reales, in fiecare an, strateg,
intre 443 si 430, a ramas in fruntea cetatii. In 445, a incheiat un tratat cu
Sparta. Dupa 445, intre Atena si Sparta domneste pacea. Este apogeul
Atenei in toate domeniile, politic, artistic, comercial... iar aceasta epoca a
fost denumita secolul lui Pericle.
Pacea lui Calias a pus capat neintelegerilor cu persii.
In anul 431 izbucneste razboiul peloponesiac, in urma tentativelor
tebanilor de a pune mana pe Plateea, aliata fidela a Atenei. Atena are
superioritatea pe mare, cu cele 300 de trireme, dar nu poate alinia decat
130 000 de hopliti si 21 000 de cavaleri, plus 12 000 de rezervisti. Sparta
dispune de 60 000 pana la 100 000 de combatanti si de 1 600 de cavaleri si
este ajutata de Liga peloponesiaca. Beligerantii, Atena si Sparta, se
confrunta fara ca in aceasta lupta sa existe invingator sau invins.
Lacedemonienii invadeaza Atica si o jefuiesc, fara a reusi sa cucereasca
Zidurile Lungi, nici pe cele ale Atenei, unde Pericle a dispus sa se refugieze
populatia Aticii. Atena nu poate face altceva decat sa efectueze raiduri pe
coastele Peloponesului. Acest razboi, numit razboiul lui Arhidamos, dupa

numele regelui Spartei, a durat opt ani si s-a incheiat prin pacea lui Nicias, in
421.
Declinul democratiei incepe o data cu moartea lui Pericle. Demagogii
preconizeaza o cetate imperialista, dar au loc o serie de evenimente: esecul
expeditiei in Sicilia si continuarea razboiului peloponesiac, care a lasat mult
in urma toate conflictele anterioare intre greci. Cauza acestui razboi, ne
spune Tucidide, a fost extinderea dominatiei ateniene si teama pe care a
inspirat-o lacedemonienilor. Pericle a murit de ciuma la inceputul razboiului.
I-a urmat Cleon. Prevazuta sa dureze treizeci de ani, pacea nu dainuie mult.
Asa-numitul razboi deceleic (413-401), reincepe. Spartanii s-au instalat in
Atica, dar razboiul se duce mai ales pe mare. La Atena, in 411, se instaleaza
guvernul aristocratic al Celor patru sute pentru putina vreme, aproximativ un
an. Democratia este restabilita. Dupa victoriile de la Cyzic si insulele
Arginuse, Atena este in cele din urma invinsa la Aigos Potamos in 405.
Razboiul a durat treizeci de ani.
Hegemoniei Atenei ii urmeaza cea a Spartei, care dureaza intre 401 si 383,
apoi cea a Tebei, intre 379 si 362. Atena isi recapata, in parte, puterea - in
ciuda tiraniei Celor treizeci, sub influenta Spartei, care nu a durat decat din
403 in 402 -, ceea ce i-a permis sa joace un rol important in timpul cuceririi
macedonene, sub conducerea lui Filip. Atenienii, indemnati de Demostene,
iau parte la primul razboi sacru de la Delfi. Filip intervine, dar in cele din
urma trebuie sa se intoarca in Macedonia. Rade de pe suprafata pamantului
Olint, cetate aliata a Atenei, care se resemneaza sa semneze pacea lui Filocrate in 347. Razboiul este reluat in 339 si, in ciuda aliantei dintre ei,
atenienii si tebanii sunt invinsi de Filip la Cheroneea in 338. Aceasta
infrangere inseamna disparitia democratiei in Grecia si deschide epoca
civilizatiei elenistice.