SPARTA SI MODELUL ARHAIC

Izvoarele istorice privitoare la aparitia statului spartan

sunt extrem de sarace si cu totul nesigure.
Scriitorii eleni Xenofob, Platon si uneori chiar si Aristotel
prezentau istoria spartei intr-un mod tendentios
Felul de viata apare in scrierile lor idealizat si astfel s-a
creeat curentul literar ,,LACONOFIL".
Scrierile altor scriitori nu au ajuns la noi sau daca au ajuns
sunt sub forma unor fragmente fara importanta.
Dispunem si de alte date despre vechea sparta prezentate
de Herodot si de Tucidide care nu faceau parte din
curentul laconofil si de aceea informatiile lor sunt de
incredere.
Despre asezarea geografica a Spartei putem spune ca se
afla situata in valea raului Eurotas si e cunoscuta sub
numele de Laconia sau Lacedemonia.
Spree apus,deasupra acestei vai se inalta in terase abrupte
lantul muntilor Taiget care atinge 3000 de metri, iar spre
rasarit intalnim lantul muntilor Parnon mai putin inalti si
cu pante line. Ambele lanturi muntoase se termina prin 2
peninsule prelungi si inguste ce marginesc golful
Laconiei.

Granitele statului spartan au fost definitiv construite in a 2a

jumatate a sec VII i.Hr,ocupa partea de S a Peloponezului
spre malurile golfului,doar hotarul nordic era pe uscat
care separa Laconia de Elida la NV, de Arcadia la N si de
Argolida la NE.Sparta era asezata intr-o pozitie
strategica deoarece granitele pe uscat ale spartei
treceau prin locuri muntoase greu accesibile iar pe apa
numai la SE si S pe litoralul golfurilor Laconiei si
Meseniei existau locuri prielnice de ancorat.
Pe cursul mijlociu al fluviului erotas s-a format centrul
politic si militar al statului spartan,,orasul Sparta"
Denumirile de Sparta si Lacedemonia se intalnesc atat in
,,Iliada" cat si in ,,Odisea".
Cele mai pretioase informatii le gasim la Herodot.El a
intocmit o lunga lista cu numele regilor spartani,cu
stramosul lor legendarul semizeul Heracle si cu fiul sau
Hyllas si terminand cu lista regilor spartani din secolele
IX-VIII pana in secolul V i.Hr.Intr-o anumita masura
aceasta lista ne permite sa stabilim succesiunea
diferitelor evenimente din istoria Spartei. Totusi ea
trebuie pusa in balanta cu datele altor istorici greci de
mai taziu deoarece acestia puteau consemna traditii
istorice pe care Herodot sa nu le fi folosit in scrierea sa.
Sparta apare ca centru politic abia in secolul IX in timp
ce patrunderea dorienilor in Peloponez a inceput cel mai
tarziu in secolul VIII. De la patrunderea dorienilor in
Peloponez si pana la injghebarea unui stat trainic in
Sparta au trecut dupa spusele scriitorului Tucidide nu
mai putin de o suta de ani. In cursul acestor conflicte
indelungate, in Laconia a avut loc procesul de trecere la
societatea impartita in clase si au format aparatul clasei
dominante ale statului Spartan.

Cuceritorii dorieni care controlau intregul teritoriu al

Laconiei s-au concentrat in secolul IX i.Hr. in valea
fluviului Eurotas, mai favorabila din punct de vedere
strategic, si s-au stabilit aici in cinci asezari. Din aceste
asezari numite ,, sate s-a format centrul principal care
a capatat numele de Sparta. Noua impartire nu se mai
intemeia pe relatii gentilice ci era determinata de nevoile
organizarii militar-politice, de supunerea populatiei
agricole aheice si de aparitia statului.
La accelerarea procesului de diferentiere sociala in sanul
societatii aheiene a contribuit mult si migratia dorienilor.
Dupa toate probabilitatile aristocratia aheiana a intrat
partial in componenta clasei dominante,nou formate a
cuceritorilor dorieni.
Legendele istorice leaga supunerea hilotilor de perioada
intretinerii maxime a luptelor sociale ce au durat cinci
generatii. Rezulta limpede ca asupritorii a trebit sa
depuna cele mai mari eforturi pentru asevirea populatiei
agricole. Apropierea dintre aristocratia aheica si doriemi
se pare ca a avut loc tocmai in aceste conditii. Acea parte
a aristocratiei aheiene care a supravietuit si-a gasit loc
de buna seama,pana la urma in phyliile dorice:
invingatorii s-au unit cu o parte a paturii dominantea
celor invinsi alcatuind o organizatie militara si politica
aunica. Comunitatea aceasta, organizata militareste a
impartit terenurile din valea fluviului Eurotas la diferite
familii in loturi egale, fiecare familie avand asupra lor o
stapanire ereditara. Totusi comuniatea spartanilor si-a
pastrat dreptul de proprietar suprem, exercitand un
control permanent si real asupra detinatorilor de loturi.
Populatia agricola supusa de spartani si care a capatat
numele de hiloti era legata de aceste loturi de pamant si
trebuiau sa le lucreze sub controlul unor imputerniciti
speciali ai statului, spartanilor li se interzicea sa ramana
prea mult timp pe loturile lor.

Cel de-al treilea element component al statului Spartan

il consitituiau comunitatile autonome ale periecilor, care
traiau in asezari mari, cu caracter intrucatva
mestesugaresc si comerial, pe litoralul mairii si pe
versantele occidentale ale muntilor Parnon, precum si in
regiunea Skiritis, in partea de N a vai Laconiei.
Educaia spartan se deosebete de cea din
celelalte ceti. Tinerele fete practic sporturile, ca i
bieii. Ele particip la procesiuni, danseaz i cnt n
timpul ceremoniilor religioase, n faa bieilor.
Educaia se caracterizeaz prin nsuirea unui
devotament absolut fa de stat. Cetatea este totul
pentru cetean. Aceast concepie se manifest cu
prilejul Jocurilor Olimpice, la care, ntre 720 .Hr i 576
.Hr, din optzeci de nvingtori, patruzeci i ase au fost
spartani.
Aceast educaie nu le asigur tinerilor nsuirea prea
multor cunotine. Este suficient s tie s scrie i s
citeasc. Cteva versuri din Homer ,cnturi rzboinice
(Tirteu), cteva poezii moraliste sunt suficiente. Prin
contrast, n epoca arhaic, ea acord un loc important
muzicii, dansului i cntului. Muzica este militar, flautul
scandeaz micrile de ansamblu. Cntecele i oboiul
acompaniaz ntotdeauna armata spartan. Toate
acestea dispar brusc n 550 .Hr., iar Sparta i consacr
tot timpul unei educaii pur militare ,al crei scop este
formarea hoplitului. Exerciiile fizice, alergri, lupte etc.,
trec pe locul nti. Ele fortific trupul.

Pentru a ine n ascultare marea mas a populaiei

supuse i pentru a impune supremaia statului spartan
asupra celorlalte ceti greceti, spartanii aveau nevoie
de o armat bine organizat i disciplinat. n acest
scop, ntreaga educaie pe care ei o ddeau tineretului
spartan avea un caracter militar, cutnd s dezvolte n
fiecare tnr fora, curajul, ndrzneala i dibcia. Un loc
important n cadrul acestei educaii l ocupau pregtirea
militar i exerciiile fizice; n felul acesta, tnrul
spartan era deprins nc de mic cu lipsurile i greutile
i cu mnuirea armelor.
Aceast educaie ncepea la vrsta cea mai fraged.
nc de la natere, copiii nou-nscui erau cercetai de un
sfat de btrni i oprii numai cei sntoi; cei debili sau
cu defecte fizice erau omori.
Pn la vrsta de 7 ani, bieii erau lsai familiei,
n grija mamei. La vrsta de 7 ani, bieii erau luai din
snul familiei, grupai n formaiuni i ncredinai, pe
cheltuiala statului, unui colegiu militar pn la vrsta de
20 ani. Cnd bieii au nceput pregtirea militar la
vrsta de apte ani, ei vor intra n tabere militare,
numite Agoge. Agoge a fost conceput pentru a ncuraja
disciplina i tenacitatea fizic, i pentru a sublinia
importana statului spartan.

Ei au fost pregtii s fac fa greutilor, fiind n

mod deliberat slab hrnii, pentru ai determina s se
descurce s supravieuiasc n orice condiii; erau
ncurajai s fure cele trebuincioase vieii, i dac
pentru acestea au fost prini, ei au fost pedepsii nu
pentru furt, ci pentru faptul c a fost prini.

Plutarh ne povestete o ntmplare, caracteristic

acestui tip de educaie, n care un tnr spartan a furat
o vulpe pe care a ascuns-o sub mantia sa. Pentru a nu fi
descoperit furtul a preferat s sufere n tcere, cum
animalul i smulgea intestinele cu dinii i ghearele,
pn a murit. Bieii au fost ncurajai s concureze
ntre ei, n jocuri i lupte, pentru a li se mri capacitatea
de rezisten.
Pe lng pregtirea fizic i mnuirea armelor,
bieii studiau cititul, scrisul, muzica i dansul. Ei au
nvat s citeasc i s scrie, nu din motive culturale, ci
pentru a putea fi n msur s citeasc hri militare. Le
era permis s cnte numai n cor, solo-ul era interzis.
Vrsta de doisprezece ani a unui biat a fost
considerat ca fiind una de tineret (meirakion).
Pregtirea fizic s-a intensificat, disciplina a devenit
mult mai dur, bieii primind i alte sarcini
suplimentare. Tinerii au avut voie s mearg doar
desculi, iar o tunic reprezenta mbrcmintea att de
vara ct i de iarn. La aceast vrsta biatul spartan
era obligat s-i ia un mentor mai n vrst de sex
masculin, de obicei, un tnr necstorit. Acesta era de
ateptat s joace, n viaa biatului, rolul unui tat, fiind
i un model pentru partenerul su mai tnr.
La vrsta maturitii, cea de 18 ani, tinerii au
devenit membri de rezerv al armatei spartane. La
ieirea din Agoge tinerii erau mprii n grupuri, unii
dintre ei fiind trimii n mediul rural, narmai doar cu un
cuit i forai s supravieuiasc folosindu-se cu
abilitate i viclenie de pregtirea dobndit. Aceast
etap a pregtirii lor, numit Krypteia ,ce consta n
misiunea de a omor orice ilot pe care l ntlnea, fcea
parte dintr-o strategie mai mare prin care se urmrea s
terorizeze i intimideze populaia format din iloi.

Informaiile cu privire la educaia fetelor

spartane nu sunt generoase, dar ele se pare c au trecut
printr-un ciclu destul de vast de educaie formal, n linii
mari similar cu cea a bieilor, dar cu mai puin accent
pe pregtirea militar. n acest sens, Sparta clasic a
fost unic n Grecia antic. n nici un alt ora-stat femeile
nu au primit o educaie formal.
n acest timp, tinerii spartani erau obinuii s
duc o via aspr; astfel, erau obligai s poarte aceeai
hain iarna i vara, s mnnce prost, s fie biciuii fr
s protesteze i s fie disciplinai i cu team fa de
efii lor.
Educndu-i astfel pe spartani, dndu-le o pregtire
militar deosebit, Sparta i-a format o armat, care,
dei nu era prea numeroas (circa 6.000 de oameni), era
bine organizat i disciplinat. Datorit acestei armate,
Sparta a devenit statul cel mai ntins i mai puternic din
Pelopones
Statul Spartan era in secolele IX-VIII i.Hr. dupa cum am
vazut o mare organizatie militara, aceasta organizatie
militara era condusa de doi regi-basilei,cei doi basilei se
aflau in fruntea comunitatii spartane ca sefi militari
supremi.
Autoritatea basileilor depindea de gerusie care era
alcatuita din 28 de batrani care implinisera varsta de
saizeci de ani. Aceasta institutie in conceptiile istoricilor
de mai tarziu era o parte integranta din organizatia
spartana, create de legendarul legislator Licurg, fapt
care constituie un indiciu al vechimii ei.
Organul supreme al statului Spartan era adunarea
poporului formata din toti spartanii majori egali in
drepturi. Rolul adunarii poporului nu era atat de
insemnat deoarece nu aveau initiative legislative. La
aceste adunari luau cuvantul nmai basilei si marii
demnitari iar restul participantilor isi exprmau acordul
prin aclamatii, majoritatea o dobandea.

Caracterul militar al dominatiei spartane a contibuit in

buna parte la mentinerea ramasitelor relatiilor
caracteristice societatii ce a precedat pe aceea impartita
in clase. O astfel de ramasita o constituia si totala
dedicare a activitatii sociale care se constata in viata de
toate zilele a spartanilor, fapt pt care implica absenta lor
deplina din activitatea economica si transformarea lor
efectiva intr-o clasa dominant miliara.
Un serios adversar al Spartei era orasul Argos,
principalul centru politic al argolidei, care pastrase in
cea mai mare masura mostenirea culturala a epoci
miceniene. Acest oras ajunsese la apogeu pe vremea
tiranului Pheidon care potrivit legendei isi extinsese
influenta si autoritatea asupra intregii regiuni de NE a
Peloponezului.
Al doilea si cel mai important adversar al Spartei a fost
insa Messenia. Recentele descoperiri arheologice ne
arata ca in epoca miceniana in regiunile de coasta ale
Messeniei mai ales in cele apusene se aflau numeroase
centre ce intretineau legaturi stranse cu Creta.
Dupa un alt izvor la sfarsitul razboiului cu Messenia in
Sparta s-au rasculat asa numitii parthenieni (bastarzi)
care faceau parte din cateoria populatiei lipsite de
drepturi. Rascoala a fost reprimata iar rasculatii nevoiti
sa paraseasca Sparta si sa plece tocmai pe tarmul de sud
al Italiei, unde au infiintat colonia Tarent.

Uneori rascoalele acestora luau o amploare atat de mare

incat statul Spartan nu era in stare sa le inabuse prin
propriile sale mijloace, in astfel de situaii cerea ajutorul
comunitatilor vecine din peninsula. Asa a aparut in
Sparta tendinta unor relatii mai stranse cu o serie de
orase din Peloponez. La randul lor aceste orase aveau tot
interesul sa se apropie de Sparta carea avea inca de pe
atunci reputatia unuia dintre cele mai puternice state
militare ale Greciei. Urmarea a fost ca pe la mijlocul sec
VI i.Hr a luat fiinta in Peloponez simahia cunoscuta in
istorie sub numele de confederatia peloponeziaca. Desi
ea a fost condusa de Sparta, membrii sai au continuat
sa-si pastreze independenta iar spartanii intervenind
numai rareori in chestiunile lor interne.

BIBLIOGRAFIE
Biblioteca cartea ,, GRECIA ANTICA
Istoria antica universal Conf.univ.dr. MIHAIL VASILESCU