Educația băieţilor în Sparta

Băieţii din Sparta trebuiau să plece de acasă la 7 ani şi erau pregătiţi în grupe, sub
supravegherea unor ofiţeri. Pregătirea militară avea loc între 7 şi 18 ani. Ei trăiau,
se antrenau şi dormeau în barăci împreună cu cei din frăţie. La şcoală învățau cum
să fie soldaţi desăvârşiţi. Antrenamentele erau dificile şi dureroase.

Deşi erau învăţaţi să scrie şi să citească, acestea nu erau importante pentru spartani.
Doar faptele de arme contau, băieţii nu erau bine hrăniţi, erau puşi să fure, dar să
nu fie prinşi. Dacă erau prinşi, erau bătuţi. Umblau fără încălţări, ca să devină
puternici. Legenda spune că un băiat din Sparta a furat o vulpe vie pe care voia să
o omoare şi să o mănânce. A auzit cum se apropiau nişte soldaţi şi a ascuns vulpea
în haină. Decât să se dea de gol, a preferat să-l muşte vulpea de burtă şi nici un
muşchi nu a mişcat pe faţa lui.

Mergeau pe jos desculţi, dormeau pe paturi tari, făceau gimnastică şi alte activităţi
fizice, ca sărituri, aruncări, înot şi vânătoare. La 18 ani deveneau cadeţi militari, la
20 intrau în armată, pe care o serveau până la 60 de ani. Spartanul tipic putea sau
nu să citească. Dar cititul, literatura şi artele nu erau considerate potrivite pentru un
cetăţean soldat şi nu făceau parte din educaţia lui.

Educația fetelor în Sparta

În Sparta, fetele mergeau la şcoală la 6 sau 7 ani, ele trăiau în barăci cu alte fete.
Nu se ştie dacă erau tratate cu aceeaşi cruzime ca şi băieţii. Unii istorici sunt de
părere că şcoala era exact la fel şi că încercau să le pregătească la fel pe fete. În
orice caz, spartanii credeau că femeile puternice vor face copii puternici.
La 18 ani, dacă fetele treceau de testele fizice, li se desemna un soţ şi se întorceau
acasă, dacă nu treceau testul treceau în rândul clasei de mijloc şi nu erau cetăţeni.
În celelalte cetăţi greceşti, femeile rămâneau acasă toată viaţa, pe când în Sparta
ele se mişcau în voie.

Modelul Spartan:
Educaţia spartană se deosebeşte de cea din celelalte cetăţi.
Tinerele fetepractică sporturile, ca şi băieţii. Ele participă la procesiuni, dansează
şi cântă întimpul ceremoniilor religioase, în faţa băieţilor. Educaţia se
caracterizează prinînsuşirea unui devotament absolut faţă de stat. Cetatea
este totul pentrucetăţean. Această concepţie se manifestă cu prilejul Jocurilor
Olimpice, la care,între 720 î.Hr şi 576 î.Hr, din optzeci de învingători, patruzeci şi
şase au fostspartani. Această educaţie nu le asigură tinerilor însuşirea prea multor
cunoştinţe. Estesuficient să ştie să scrie şi să citească.
Câteva versuri dinHomer, cânturirăzboinice (Tirteu), câteva poezii
moraliste sunt suficiente. Prin contrast, în epoca arhaică, ea acordă un loc
important muzicii, dansului şi cântului. Muzicaeste militară, flautul scandează
mişcările de ansamblu. Cântecele şi oboiulacompaniază întotdeauna armata
spartană. Toate acestea dispar brusc în 550î.Hr., iarSpartaîşi consacră tot timpul
unei educaţii pur militare, al cărei scopeste formarea hoplitului.
Exerciţiile fizice, alergări, lupte, trec pe locul întâi. Hoplit
SpartanPentru a ţine în ascultare marea masă a populaţiei supuse şi pentru a
impunesupremaţia statului spartan asupra celorlalte cetăţi greceşti,
spartanii aveaunevoie de o armată bine organizată şi disciplinată.
În acest scop, întreagaeducaţie pe care ei o dădeau tineretului spartan
avea un caracter militar, căutândsă dezvolte în fiecare tânăr forţa, curajul,
îndrăzneala şi dibăcia. Un loc importantîn cadrul acestei educaţii îl ocupau
pregătirea militară şi exerciţiile fizice; în felulacesta, tânărul spartan era deprins
încă de mic cu lipsurile şi greutăţile şi cumânuirea armelor.Această educaţie
începea la vârsta cea mai fragedă. Încă de la naştere, copiiinou-născuţi erau
cercetaţi de un sfat de bătrâni şi opriţi numai cei sănătoşi; ceidebili sau cu defecte
fizice erau omorâţi.Până la vârsta de 7 ani, băieţii eraulăsaţi familiei, în grija
mamei. La vârsta de 7 ani, băieţii (paidia) erau luaţi dinsânul familiei, grupaţi în
formaţiuni (agelai) şi încredinţaţi, pe cheltuiala statului,unui colegiu militar până la
vârsta de 20 ani. Când băieţii au început pregătireamilitară la vârsta de şapte
ani, ei vor intra în tabere militare,numiteAgoge.Agogea fost conceput
pentru a încuraja disciplina şi tenacitatea
fizică, şi pentru a sublinia importanţa statului spartan.Ei au fost pregătiţi să facăfaţă
greutăţilor, fiind în mod deliberat slab hrăniţi, pentru ai determina să
sedescurce să supravieţuiască în orice condiţii; erau încurajaţi să fure
celetrebuincioase vieţii, şi dacă pentru acestea au fost prinşi, ei au fost pedepsiţi
nupentru furt, ci pentru faptul că a fost
prinşi.Plutarhne povesteşte o întâmplare, caracteristică acestui tip de
educaţie, încare un tânăr spartan a furat o vulpe pe care a ascuns-o sub mantia sa.
Pentru anu fi descoperit furtul a preferat să sufere în tăcere, cum animalul îi
smulgeaintestinele cu dinţii şi ghearele, până a murit. Băieţii au fost
încurajaţi săconcureze între ei, în jocuri şi lupte, pentru a li se mări
capacitatea derezistenţă.Pe lângă pregătirea fizică şi mânuirea armelor, băieţii
studiau cititul,scrisul, muzica şi dansul. Ei au învăţat să citească şi să scrie, nu din
motiveculturale, ci pentru a putea fi în măsură să citească hărţi militare. Le era
permissă cânte numai în cor, solo-ul era interzis. Pedepse speciale au fost impuse
încazul în care băieţii nu a reuşit să răspundă la întrebări în mod suficient pe
scurt(„laconic”).Vârsta de doisprezece ani a unui băiat a fost considerată ca fiind
una de tineret(meirakion). Pregătirea fizică s-a intensificat, disciplina a devenit
mult mai dură,băieţii primind şi alte sarcini suplimentare. Tinerii au avut voie să
meargă doardesculţi, iar o tunică reprezenta îmbrăcămintea atât de vara cât şi de
iarnă. Laaceastă vârsta băiatul spartanAgogeera obligat să-şi ia un mentor mai în
vârstăde sex masculin, de obicei, un tânăr necăsătorit. Acesta era de aşteptat să
joace,în viaţa băiatului, rolul unui tată, fiind şi un model pentru
partenerul său maitânăr.La vârsta maturităţii (18 ani), tinerii deveneau
membri de rezervă ai armateispartane. La ieşirea dinAgogetinerii erau
împărţiţi în grupuri, unii dintre ei fiindtrimişi în mediul rural, înarmaţi doar
cu un cuţit şi forţaţi să supravieţuiascăfolosindu-se cu abilitate şi
viclenie de pregătirea dobândită. Această etapă apregătirii lor,
numităKrypteia,ce consta în misiunea de a omorî orice ilot pecare îl întâlnea, făcea
parte dintr-o strategie mai mare prin care se urmărea săterorizeze şi intimideze
populaţia formată din iloţi.Informaţiile cu privire la educaţia fetelor spartane nu
sunt generoase, dar ele separe că au trecut printr-un ciclu destul de vast de educaţie
formală, în linii marisimilară cu cea a băieţilor, dar cu mai puţin accent pe
pregătirea militară. În acestsens,Spartaclasică a fost unică în Greciaantică. În nici
un alt oraş-stat femeilenu au primit o educaţie formală. În acest timp, tinerii
spartani erau obişnuiţi săducă o viaţă aspră; astfel, erau obligaţi să poarte aceeaşi
haină iarna şi vara, sămănânce prost, să fie biciuiţi fără să protesteze şi să fie
disciplinaţi şi cu teamă