VOICU MARIA ELENA

Clasa XC

ESEU

”Conştiinţa cetăţeanului se modifică prin educaţie, iar

educaţia apare în urma coerciţiei. Dacă nu există
coerciţie, oamenii nu vor respecta regulile.”

În opinia mea, orice om ar trebui să aibă o conștiință şi ca să înţelegem

ce presupune acest lucru, ar trebui să ştim ce reprezintă termenul “conștiință”.
Conștiință este derivat din termenul latin “con scientia” care înseamnă
“cunoaștere”.  Conștiința este sentimentul înțelegerii existenței personale și a
integrării ei în univers. Este forma cea mai evoluată, proprie omului, de
reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și
gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv
procese afective și voliționale. De asemenea, conștiința poate fi considerată și
ca un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.

Şi vorbind de moralitatea acţiunilor omului aici putem dezvolta subiectul

adăugând conștiinței şi termenul de coerciţie.

În termeni de cultură civică, coerciţia reprezintă ansamblul măsurilor

folosite pentru a determina o persoana să îndeplineasca anumite obligaţii.
Coerciţia face referire la constrîngerea cuiva la împlinirea datoriei, măsură luată
pentru asigurarea prezenței cuiva la dispoziția autorităților sau pentru a asigura
realizarea unui drept.

În primul rând, atunci când conştiinţa funcţionează iraţional asupra

unui individ, iar el nu nu îşi dă seama de acest lucru, atunci intervine coerciţia.
Ca să înţelegem mai bine, coerciţia este mama disciplinei şi a respectului.
Atunci cânt trăim într-o comunitate şi aparţinem acelei comunităţi, ne supunem
regulilor acesteia, indiferent că ne place sau nu. Cu toţii ne dorim o ţară
frumosă, normală, în care omul, tradiţia, utilitatea şi istoria să îşi gasească locul.
Regulile sunt impuse ca viaţa să funcţioneze armonios şi liber, fără
constrângeri, conştiinţa este cea care face diferenţa dintre a fii sau a nu fii
răspunzător pentru faptele şi acţiunile proprii fiecărui individ. Şi cum în orice
societate există şi factori neintegraţi, dar care trebuie educaţi, aici intervine
coerciţia.

De exemplu, îmi aduc aminte de ştirea potrivit căreia o fetiţă de 12 ani

a scrijelit ceva pe Coloana Infinitului, iar mama acesteia, după ce a fost
amendată, a facut scandal. Asta în opinia mea denotă o iresponsabilitate a
educaţiei primite şi felul în care conştiinţa funcţionează la nivel de individ.
Aparţinătorul unei comunităţi, unui grup de oameni care împart interese,
credințe sau norme de viață comune, ar trebui să respecte şi să aplice regulile
impuse de acea comunitate, dar nu pentru toţi funcţionează la fel. Poate că nu
existe reguli şi sancţiuni suficient de dure pentru a ne face mai responsabili sau
mai conştiincioşi.

Eu cred că acea familie s-ar comporta altfel într-un oraş civilizat ca de exemplu
Roma, Paris sau Viena, chiar cred că aşa ar face, deoarece ei ştiu că acolo se
aplică legea, indiferent care este aceasta, şi ca vor plăti pentru o faptă atât de
gravă.

În conculzie, cel mai bun mod de a deveni coercitiv este să fim în

primul rând conştienţi de ce avem, ce ne oferă societatea şi cum putem să o
facem mai bună, pentru a o putea lăsa moştenire generaţiilor care vor veni. Fiţi
responsabili şi conştienţi de ceea ce sunteţi!