Dreptul familiei – Autoritatea părintească (II)

Exercitarea autorității părintești

Exercitarea autorității părintești implică următoarele aspecte: exercitarea în comun a
autorității părintești, exercitarea autorității părintești în caz de divorț, situația copilului din afara
căsătoriei și exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
În principiu, conform art. 503 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal
autoritatea părintească, această regulă reprezentând o aplicare a principiului coparentalității1.
Codul civil instituie o prezumție legală relativă, în sensul că față de terții de bună-credință,
oricare dintre părinți care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și
îndatoririlor părintești este prezumat a avea acordul celuilalt părinte.
În cazul în care părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit
dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.
În cazul copilului din afara căsătoriei, pot fi distinse două situații :
- Dacă părinții conviețuiesc, autoritatea față de copilul din afara căsătoriei a cărui filiație
a fost stabilită concomitent sau succesiv față de ambii părinți se exercită în comun și în
mod egal de către părinți;
- Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare se stabilește de către instanța de
tutelă, prin aplicarea analogică a dispozițiilor privitoare la divorț. În orice caz, instanța
sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului
de exercitare a autorității părintești.
Părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea
unei măsuri de protecție a copilului, cu încuviințarea instanței de tutelă, în urma ascultării
copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se realizează când celălalt
părinte este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din
exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință să-și exprime
voința.

Decăderea din exercițiul drepturilor părintești

În cazuri excepționale, instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice
cu atribuții în domeniul protecției copilului poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor
părintești. Decăderea poate fi pronunțată, conform art. 508 C.civ. dacă părintele pune în pericol
viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului, prin :
- Rele tratamente aplicate copilului;
- Consumul de alcool sau stupefiante;
- Purtare abuzivă;
- Neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești;
- Atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă
psihosocială, cu participarea obligatorie a procurorului.
De regulă, decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și se întinde asupra
tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii, conform art. 509 C.civ., dar instanța poate
dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, însă doar
dacă în acest fel nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a
copiilor.

1
Bujorel Florea, Vlad Teodor Florea, Dreptul familiei și actele de stare civilă, Editura Hamangiu, București, 2019
p. 200
 Potrivit art. 510 C.civ., decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește
părintele decăzut din obligația sa de întreținere cu privire la copil. În cazul în care după
decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea
ambilor părinți, urmează a fi instituită tutela.
Decăderea poate fi înlăturată de către instanța de tutelă, care poate dispune redarea
exercițiului drepturilor părintești. În acest caz, instanța redă părintelui exercițiul drepturilor
părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă
părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului. Până la soluționarea
definitivă a cererii de redare a exercițiului drepturilor părintești, instanța poate îngădui să aibă
legături personale cu copilul, dacă o asemenea măsură ar fi în interesul superior al copilului.