Cum se stabileşte programul de vizită a unui minor în urma unui

divorţ?
Apr 8, 2012  Postat De  Redacţia In  Juridic Etichete  Divort, Drept Vizitare, Minor,  Program Vizita Comentarii  10
În cazul în care cei doi soţi au copii minori din căsătorie, odată cu procesul de divorţ, se va stabili şi:
Încredinţarea minorilor către unul dintre părinţi sau către ambii (un minor către mama şi un alt minor către
tata, de exemplu),  o pensie de întreţinere pentru minorul încredinţat unuia dintre părinţi, pe care urmează să o
plătească lunar celălalt părinte şi un program de vizitare stabilit precis, care îi poate permite părintelui să îşi
vadă copilul încredinţat celuilalt părinte, să aibă relaţii personale cu el, să se implice activ în creşterea şi
educarea sa.

Se stabileşte de către instanţă, de asemenea, un astfel de program de vizitare şi în cazul în care cei doi părinţi
nu au fost niciodată căsătoriţi, dar tatăl a recunoscut copilul minor, fiind trecut ca atare în rubrica aferentă din
certificatul de naştere al copilului.

Dreptul de a avea relaţii personale cu copilul – Dreptul de vizitare

Dacă pensia de întreţinere este un drept al copilului (şi nu al părintelui care îl creşte, aşa cum de multe ori se
consideră), dreptul de vizitare este un drept al părintelui, de a se implica în creşterea şi dezvoltarea copilului,
de a avea relaţii personale cu acesta.

Dreptul de vizitare poate presupune, în funcţie de caz:

deplasarea periodică a părintelui la domiciliul copilului şi petrecerea unui interval bine determinat acolo,
împreună cu copilul, deplasarea copilului la domiciliul părintelui şi petrecerea împreună a unui interval bine
determinat acolo. Poate fi stabilit şi sub forma unui week-end periodic, dreptul de a prelua copilul, de a merge
cu el în vacanţe, precum şi alte modalităţi stabilite de instanţă.

Stabilirea programului de vizitare

Dreptul de vizitare se stabileşte de către instanţă în urma unui proces.

Poate fi stabilit:
- în urma procesului de divorţ
- în urma unui proces distinct de stabilire, de extindere sau de restrângere a dreptului de vizitare
În situaţia în care cei doi părinţi nu se înţeleg cu privire la stabilirea programului de vizitare, instanţa este cea
care va decide, pe baza: dovezilor aduse, propunerilor celor doi părinţi, rezultatelor anchetelor sociale
efectuate, precum şi a altor dovezi.
Limitarea programului de vizita a minorului poate interveni in scopul respectarii
interesului superior al copilului datorita deteriorarii continue a relatiilor dintre
parinti dupa divort, imprejurare ce se poate prefigura uneori  si inainte de divort,
prin existenta unor cazuri de violenta familiala, ori ca mama a fost alungata din
locuinta comuna iar tatal sa fi retinut copilul sau cand unul din soti paraseste
domiciliul conjugal si ia copilul fara sa-l anunte pe celalalt sot.
 
 Parintele afectat poate cere limitarea programului de vizitare a  copilului de catre
celalalt parinte
 
Daca tensiunile dintre soti pun stapanire pe relatiile dintre acestia si casnicia nu
mai poate continua, sotul afectat poate sa solicite instantei de judecata
desfacerea casatoriei din vina celuilat sot, sa invoce imprejurari precum cele
mai sus arate si sa ceara instantei limitarea programului de vizita a minorului si
de a pastra legaturi personale cu copilul minor.
 
 Ce criterii are in vedere instanta de judecata
 
In astfel de cazuri, instanta de judecata trebuie sa pastreze un anumit echilibru
intre interesele parintilor, mai ales daca acestea sunt contradictorii si sa decida
asupra dreptului fiecarui parinte de a pastra legaturi personale cu copilul.
Totodata, va lua in considerare anumite criterii prin care sa stabileasca, in
principal care este interesul superior al copilului, aspect care este determinant
la incredintarea copilului si stabilirea locuintei acestuia.

Prin urmare, va lua in considerare si dreptul celuilalt parinte, la a carei locuinta

nu s-a stabilit locuinta copilului acestuia, de a pastra legaturi personale cu
copilul sau, inclusiv stabilirea unui program de vizitare a minorului.

Conform actualului Cod civil precum si practicii judiciare mai recente,

autoritatea parinteasca se va exercita in comun, astfel ca si in situatia in care la
locuinta doar a unuia dintre parinti s-a stabilit locuinta minorului, in principiu,
conform art. 503 Cod civil parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea
parinteaca.

In acest fel, se da eficienta principiului interesului superior al copilului, care va

putea crește având lângă el pe ambii părinți,va beneficia de program de vizitare
care să se reflecte pozitiv asupra dezvoltării minorilor, mai ales în condițiile în
care pot exista conflicte între foștii soți, conflicte de care minori ar trebui s ă fie
protejați.

De mentionat si ca, art.496 alin.(5) Cod civil prevede ca modalitate a parintelui

separat de copil de a pastra legaturi cu acel minor, la locuinta parintelui
separrat de minor.

 
 In ce conditii se poate cere limiarea programului de vizitare a minorului
 

Daca insa, ulterior divortului, parintele la care se afla copilul impiedica sau
interzice celuilalt parinte exercitarea drepturilor sale, inclusiv prin programul de
vizitare, instanta de judecata poate dispune masuri ca acesta din urma sa-si
pastreze legaturile personale cu copilul.

Se impune, asadar, ca acest drept sa nu conduca la o influenta negativa asupra

dezvoltarii minorului iar la stabilirea programului de vizitare instanta sa tina cont
de interesul copilului precum si de alte criterii cum sunt varsta, preocuparile si
timpul liber.

Pe de alta parte, programul de vizitare trebuie astfel intocmit si solicitat in

instanta, incat sa conduca la o evolutie a copilului, sa satisfaca nevoile sale si
sa dea posibilitate solicitantului de a-l respecta.

Daca nu se procedeaza astfel, este posibil ca tensiunile dintre parinti sa

evolueze si astfel sa fie afectat copilul.

Aceasta modalitate, de exercitare a autoritatii parintesti in comun este de dorit

sa functioneze, insa aceasta nu este insa absoluta, iar practica judiciara a
confirmat ca in unele cazuri, datorita unor imprejurari si in considerarea
interesului superior al copilului, instanta de judecata poate limita drepturile
unuia dintre parinti de a avea legaturi personale cu copilul sau minor precum si
progeamul de vizitare.

Revine insa partii care solicita o asemenea masura sa probeze ca in relatia cu

copilul,  celalt parinte nu trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si
acesta, astfel ca nici copilul nu trebuie sa beneficieze de un timp egal cu ambii
parinti.

 
 Cazuri in care este posibila limitarea programului de vizitare a minorului de catre
parintele care nu are custodia copilului
 

-varsta copilului, care este sugar sau mai mic de 4 ani;

– parintele care nu are custodia copilului este dependent de alcool sau de

medicamente;

-nu poseda competenta si responsabilitatea parinteasca necesara in vederea

cresterii si asigurarii nevoilor minorului;

-cu ocazia programelor de vizitare a copilului manifesta o atitudine care

dauneaza cresterii si educarii copilului;

-departarea din punct de vedere geografic dintre parinti.

 
 Prevederi ale Codului civil in acest domeniu
 

Conform art. 262 alin. 2 Cod civil  copilul care nu locuieste la unul din parintii
sai, are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, drept ce nu poate fi
limitat decât în conditii legale, luând în considerare interesul superior al
copilului.
În cazul ca parintii nu se înteleg si tinând seama de interesul superior al
copilului, locuinta copilului minor va fi stabilita de instanta conform art. 400 Cod
Civil, art. 401 stipulând dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta.

De asemenea, Codul Civil reglementeaza autoritatea parinteasca, drepturile si

îndatoririle parintilor, exercitarea autoritatii parintesti si decaderea din
exercitiul drepturilor parintesti, exercitarea tuturor trebuind sa aiba în vedere
interesul superior al copilului.

Conform art. 496 Cod civil  referitor la locuinţa copilului, copilul minor locuieşte
la părinţii săi iar dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de
comun acord, locuinţa copilului.

În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în

considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe
părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

 
Locuinţa copilului nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile
prevăzute expres de lege.

Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea

legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutel ă poate
limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al
copilului.

 
  Alte articole de acelasi autor:
 
– Avocat accidente – dspagubiri accidente rutiere;
– Care sunt conditiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protectie intr-un caz de
violenta in familie;
-Cum este aparat dreptul la propria imagine  prin mijloace juridice;

– In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune.