Definiţie: Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat,

precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Scopul adopţiei: ocrotirea interesului superior al copilului.
Principiile adopţiei
1. Principiul ocrotirii interesului superior al copilului.
Acest principiu este concretizat prin ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în cursul procedurii de adopţie, prin determinarea
scopului adopţiei ca fiind acela de a ocroti interesul minorului şi sancţionarea unei adopţii fictive cu nulitatea absolută. Potrivit art. 467 NCC,
adopţia poate fi încuviinţată de instanţă şi fără acordul părinţilor fireşti, ori de câte ori aceasta este în interesul copilului, iar potrivit art. 456
NCC, în cazul în care spre adopţie sunt daţi fraţi, se încearcă înfierea acestora de către aceeaşi familie, iar când nu este posibil, de familii
diferite, numai dacă este în interesul lor superior.
2. Principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial . Legiuitorul nu interzice adopţia de către o persoană
necăsătorită şi nici nu stabileşte explicit vreun criteriu de preferinţă în favoarea adoptatorilor soţ şi soţie.
3. Principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică.
Acest principiu vizează, în esenţă, asigurarea unui mediu stabil pentru copil, care să permită păstrarea elementelor structurale fundamentale
ale personalităţii sale.
4. Principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la adopţie. rapiditate şi operativitate în îndeplinirea oricăror
acte referitoare la procedura adopţiei, pentru eficientizarea măsurii impuse .
5. Principiul confidenţialităţii informaţiilor cu privire la adopţie. Potrivit NCC, informaţiile cu privire la adopţie sunt
confidenţiale.

I. Condiţii de fond pozitive la încheierea adopţiei

a) Condiţii privitoare la persoana adoptată
1. Vârsta adoptatului
Regula: poate fi adoptat copilul până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
Excepţia: este posibilă adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, numai dacă adoptatul a fost
crescut pe timpul minorităţii de persoana sau familia care doreşte să îl adopte.
2. Consimţământul minorului(adoptatului), dacă a împlinit vârsta de 10 ani
Consimţământul minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatoriu , sub 10 ani se poate dar nu e obligatoriu
3. Fratii sa fie adoptati de acelasi adaptator
Adopţia fraţilor, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor
superior.
4. Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti sau al tutorelui copilului
4.1 Consimţământul părinţilor fireşti se cere:
 numai în cazul copilului minor;
 indiferent dacă copilul este din căsătorie, din afara căsătoriei sau dacă părinţii sunt despărţiţi în fapt, divorţaţi ori necăsătoriţi;
 chiar dacă unul din părinţi sau o terţă persoană exercită autoritatea părintească;
 chiar dacă unul din părinţi este decăzut din drepturile părinteşti sau i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, în acest
caz fiind necesar şi consimţământul persoanei care exercită autoritatea părintească.
Consimţământul unuia dintre părinţi este îndestulător dacă:
 celălalt părinte este necunoscut, mort, declarat mort sau în neputinţă de a-şi exprima consimţământul.
Adopţia se poate încheia fără consimţământul părinţilor fireşti:
 dacă ambii părinţi sunt necunoscuţi, decedaţi, declaraţi morţi sau se află în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, acesta fiind
suplinit de manifestarea de voinţă a tutorelui;
 în cazul adopţiei succesive a aceluiaşi copil de către soţul părintelui adoptiv;
 în cazul adopţiei copilului firesc al celuilalt soţ.
4.2 Consimţământul tutorelui se cere:
 în subsidiar, atunci când este imposibil de luat consimţământul părinţilor fireşti, ori acesta este neîndestulător;
 alături de părinţii fireşti, dacă ambii părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părinteşti;
 alături de părinţii fireşti, dacă autoritatea părintească este exercitată de o altă persoană decât unul din părinţi;
  dacă ambii părinţi sunt necunoscuţi, decedaţi, declaraţi morţi sau se află în imposibilitatea de a-şi da consimţământul.
Consimţământul părinţilor fireşti ori al tutorelui- sa fie exprimat in mod liber si neconditionat
Poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului – termen prohibitiv.
consimţământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui.
4.3 Refuzul părinţilor fireşti sau al tutorelui de a consimţi la adopţie : de principiu refuzul impedica finalizarea adoptiei, chiar daca
minorul de peste 1o ani este de acord. Exceptie: daca instanta de tutela considera ca refuzul este abuziv

b) Condiţii privitoare la persoana care adoptă

1. Vârsta adoptatorului
Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai mare decât adoptatul. În mod excepţional, se poate pentru motive temeinice, să fie
acceptată de către instanţa de tutelă o diferenţă de cel puţin 16 ani( exemplu – sotul parintelui firesc)
2. Capacitatea deplină de exerciţiu
Este irelevantdacă adoptatul este sau nu căsătorit sau dacă are și alți copii, biologici sau adoptați. Dacă acesta este căsătorit, nu arerelevanță
durata căsătoriei. Adoptatorul poate adopta fără discriminare de sex, naționalitate, rasă ori religie, dacă această adopție este în interesul
superior al copilului
3. Vârsta părinților firești.
În prezent nu pot fi adoptați copiii ai căror părinți firești nu au împlinit vârsta de14 ani.
4. Aptitudinea de a adopta
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi
dezvoltării armonioase a copilului. Îndeplinirea condițiilor se atestă de căre autoritățile competente.
5. Consimţământul adoptatorului sau al soţilor adoptatori
Adopţia poate fi încuviinţată faţă de un singur părinte adoptiv sau faţă de soţii adoptatori, fie simultan, fie succesiv.
Cazul adoptatorului persoană căsătorită: pe lângă acordul adoptatorului, implică acceptul soţului în cazul adopţiei fie a unui minor, fie a
unui major.
Cazul adoptatorului soţ al părintelui adoptiv: pe lângă acordul adoptatorului implică şi consimţământul acestuia în calitate de părinte adoptiv
fundamentat în temeiul efectelor adopţiei anterioare.
Cazul adoptatorului soţ al părintelui firesc: pe lângă acordul adoptatorului, se cere în acest caz şi consimţământul soţului, dar ca părinte
firesc al minorului.

II. Impedimente la adopţie

1. Adopţia între fraţi
Adopţia între fraţi, indiferent de sex, este interzisă ( nu se va diferenţia după cum fraţii sunt rezultaţi din căsătorie ori din afara acesteia, dacă
sunt fraţi buni, cosangvini sau couterini) .
Interdicţia este de strică aplicare, adopţia fiind posibilă între alte rude fireşti, chiar constituie un criteriu de prioritate.
Deci adoptia este interzisa intre rudele colaterale de gradul II si rudele in linie dreapta de gradul I
2. Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între
soţi sau foşti soţi
Acesta adopţie este interzisa pentru ca nu pot fi soti copii aceleasi persoane( chiar daca este vorba de rudenie civila). Este interzisa sa adoptia
intre soti sau fosti soti si intre unul din soti si parintii firesti ai celulilat.
3. Adopţia de către persoana cu boli psihice sau handicap mintal
Legea prevede aceasta imposibilitate, dar nu precizeaza aceste boli. Se observa ca sfera interdicţiei prezente în cadrul impedimentelor la
căsătorie este lărgită, aici nemaifiind vorba doar de alienatul şi debilul mintal.
4. Adopţia simultană sau succesivă a aceleiaşi persoane de către mai mulţi adoptatori
Excepţii:
– adopţia simultană sau succesivă de către adoptatorii soţ şi soţie –la data încuviinţării adopţiei cei doi adoptatori să fie căsătoriţi între ei;
– adopţia succesivă în situaţia decesului adoptatorului sau a soţilor adoptatori – pe data rămânerii definitive a hotărârii de încuviinţare a noii
adopţii, adopţia anterioară este desfăcută de drept;
– adopţia succesivă în cazul încetării, din orice motiv, a adopţiei anterioare – adopţia încetează fie prin desfacere, fie prin declararea
nulităţii.
5. Două persoane de acelaşi sex nu pot adopta împreună
Atât timp cât în alin. (1) al art. 462 NCC se prevede expres că două persoane pot adopta împreună doar dacă sunt soţ şi soţie, iar căsătoria
între două persoane de acelaşi sex este interzisă, nu mai era necesară reluarea aceleiaşi interdicţii şi în legătură cu adopţia.
III. Efectele adopţiei
Adopţia produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
Drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de copilul adoptat
Adaptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc.
Naşterea relaţiilor de filiaţie civilă are ca efect transferul drepturilor şi îndatoririlor personale cât şi
patrimoniale, de la părinţii fireşti ai minorului, către părinţii adoptivi.
Acestea sunt concretizate în:
– modificarea numelui şi eventual a prenumelui
Adoptatul primeşte numele de familie al celui care îl adoptă. Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune la cererea părinţilor adoptivi
sau a unuia dintre ei schimbarea prenumelui copilului, cu consimţământul obligatoriu al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. În acest
caz, indiferent de motive şi de cererea părinţilor, acordul minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatoriu.
Noul act de naştere al adoptatului, în temeiul hotărârii definitive de încuviinţare a adopţiei, va fi întocmit de
serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la locul naşterii copilului, în noul act fiind trecuţi
părinţii săi adoptivi; vechiul act se păstrează, menţionându-se pe marginea sa întocmirea noului act.
– obligaţia legală de întreţinere
Atât în cazul adoptatorilor soţ şi soţie, cât şi al adoptatorului căsătorit cu părintele firesc al adoptatului, drepturile şi
îndatoririle părinteşti aparţin ambilor părinţi în mod egal şi amândoi răspund pentru creşterea copiilor minori.
– vocaţia succesorală
– cetăţenia adoptatului, în cazul adopţiei internaţionale.
În cazul decăderii unuia dintre părinţi din exerciţiul drepturilor părinteşti, instanţa de tutelă va atribui celuilalt părinte autoritatea părintească.
În cazul decăderii părintelui singur deţinător al autorităţii părinteşti sau a ambilor părinţi din exerciţiul drepturilor părinteşti, instanţa de tutelă
dispune ca măsură de protecţie a copilului rămas fără ocrotire părintească, instituirea tutelei.
În toate cazurile de instituire a tutelei, dacă minorul a împlinit vârsta de 10 ani, este obligatorie ascultarea sa de către instanţă, aceasta luând
în seamă opţiunea minorului, în funcţie de vârsta şi maturitatea sa şi cu respectarea principiului interesului superior al copilului.
Stabilirea relaţiilor de filiaţie şi de rudenie civilă
Efectul principal al adopţiei este acela de stabilire a relaţiilor de filiaţie civilă între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator sau
adoptatorsi rudele acestuia, pe de altă parte si inceteaza raportulrile izvorate din filiatia fireasca .
Drepturile şi îndatoririle persoanei adoptate
Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle pe care le are orice persoană faţă de părinţii săi fireşti.
Potrivit principiului egalităţii în drepturi a copiilor, persoana adoptată, minoră sau majoră, are aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca descendenţii
fireşti, bucurându-se de acelaşi tratament ca aceştia.
IV. Încetarea adopţiei
Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale.
a. Desfacerea adopţiei
Desfacerea de drept a adopţiei
Desfacerea de drept a adopţiei intervine prin încuviinţarea unei noi adopţii a aceluiaşi adoptat (nu se specifică dacă
doar în cazul minorului sau şi al majorului), consecutiv decesului adoptatorului sau al soţilor adoptatori.
Condiţii:
– decesul părintelui sau al părinţilor adoptatori
Dacă adopţia a fost încuviinţată faţă de un singur părinte, decesul acestuia conduce la desfacerea de drept a adopţiei.
Dacă adopţia a fost încuviinţată faţă de soţi adoptivi, concomitent sau succesiv, desfacerea de drept poate interveni dacă au decedat ambii
părinţi adoptivi, fie concomitent, fie simultan.
Dacă adopţia a fost încuviinţată faţă de soţi adoptivi, iar decesul survine în cazul unuia dintre aceştia, este posibilă adopţia copilului de către
noul soţ al părintelui adoptiv rămas în viaţă, operând astfel desfacerea adopţiei faţă de părintele decedat.
Admisibilitatea adopţiei subsecvente în cazul decesului părintelui adoptiv şi recăsătoririi părintelui firesc este posibilă faţă de soţul părintelui
firesc, desfăcându-se astfel adopţia faţă de primul părinte adoptator. În cazul decesului părintelui firesc, textul de lege nu este foarte cert, dar
considerăm că, deşi adopţia este posibilă, nu are loc desfacerea de drept a adopţiei, ci încetarea relaţiilor filiaţiei şi a rudeniei fireşti faţă de
părintele firesc, decedat, şi stabilirea relaţiilor de filiaţie civilă faţă de părintele adoptator.
– încuviinţarea definitivă a unei noi adopţii
Adopţia va fi desfăcută numai dacă pentru persoana în cauză se încuviinţează definitiv o nouă adopţie.
În cazul în care nu este încuviinţată o nouă adopţie, adopţia anterioară îşi continuă efectele.
Desfacerea facultativă a adopţiei
Desfacerea facultativă a adopţiei, lăsată la aprecierea instanţei, poate interveni, în acord cu interesul superior al
copilului, în acele cazuri în care faţă de adoptatul minor este necesară luarea unei măsuri de protecţie.
Condiţii
– necesitatea luării unei măsuri de protecţie privitoare la adoptat
Desfacerea facultativă a adopţiei are în vedere în principal acele situaţii în care se impune instituirea măsurilor de
protecţie faţă de minor, cauzate de cele mai multe ori de exercitarea defectuoasă a autorităţii părinteşti.
– desfacerea adopţiei este în interesul superior al copilului
Desfacerea adopţiei şi luarea măsurilor de protecţie se face numai în interesul superior al minorului.
Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi obligatoriu ascultat de instanţă, ţinându-se cont de opinia sa.
Efecte Adopţia va fi desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii de instituire a măsurilor de protecţie a copilului.
Desfacerea adopţiei cu titlu de sancţiune
Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viaţa lor sau
a ascendenţilor ori descendenţilor lor, precum şi atunci când adoptatul s-a făcut vinovat faţă de adoptatori de fapte
penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 2 ani.
b. Nulitatea adopţiei
Nulitatea relativă
Adopţia poate fi anulată în cazul în care consimţământul persoanelor chemate să consimtă la încheierea ei este viciat
prin eroare asupra identităţii adoptatului, dol sau violenţă – consimtamantul nu a fost liber şi necondiţionat.
Cauze: – viciile de consimţământ.
Eroarea reprezintă viciu de consimţământ în materia adopţiei numai dacă poartă asupra identităţii adoptatului. Aşadar, în cazul în care ea
poartă asupra naturii juridice a adopţiei, nu ne aflăm în prezenţa unui viciu de consimţământ, ci în cazul unei false reprezentări a realităţii,
care constituie obstacol ce împiedică formarea actului, el fiind sancţionat cu nulitatea absolută .
Dolul (viclenia): fiind o eroare provocată, dolul cuprinde atât un element subiectiv, cât şi unul obiectiv, mijloacele viclene sau dolozive
folosite pentru a provoca eroarea. În acest caz, domeniul de aplicare este mult mai mare, putând purta şi asupra altor elemente şi anumitor
calităţi sau defecte, care, prin modalitatea de exercitare, au condus la manifestarea consimţământului la adopţie. Este puţin important dacă
manoperele dolozive provin de la unul din soţi, din partea ambilor, ori sunt provocate de un terţ.
Violenţa ca viciu de consimţământ în materia adopţiei, fie sub forma ei de violenţă morală, cât şi de cea fizică este cel mai rar întâlnită, dată
fiind procedura specială de încuviinţare a adopţiei.
Nulitatea absolută
Sunt nule adopţia fictivă şi cea încheiată cu încălcarea condiţiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sancţionează
nu nulitatea relativă.
Adopţia fictivă – reprezintă, adopţia încheiată cu alt scop decât acela al ocrotirii interesului superior al copilului.
Încălcarea condiţiilor de fond :
a) încălcarea condiţiilor de fond referitoare la persoana adoptatului:
– adopţia persoanei majore sau având capacitate deplină de exerciţiu care nu a fost crescută, în timpul minorităţii, de persoana adoptatoare;
– lipsa consimţământului la adopţie al copilului care a împlinit 10 ani la data încuviinţării;
– lipsa consimţământului la adopţie al părinţilor fireşti ori, după caz, al tutorelui, ori de câte ori acesta este necesar, cu excepţia constatării
caracterului abuziv al împotrivirii la adopţie;
b) încălcarea condiţiilor de fond referitoare la persoana adoptatorului:
– lipsa capacităţii depline de exerciţiu;
– lipsa diferenţei de vârstă de 18 ani intre adoptat şi adoptator sau, pentru motive temeinice, de 16 ani;
– neîndeplinirea garanţiilor morale şi materiale cerute adoptatorului sau familiei adoptatoare;
– lipsa consimţământului la adopţie al adoptatorului sau al soţilor adoptatori, când aceştia adoptă împreună;
– lipsa consimţământului la adopţie al soţului celui care adoptă, afară de cazul în care acesta este lipsit de discernământ;
– lipsa consimţământului părintelui adoptiv prin efectul adopţiei anterioare, în cazul adopţiei de către soţul părintelui adoptiv,
c) încălcarea impedimentelor la adopţie:
– nesocotirea interdicţiei privind adopţia între fraţi;
– nesocotirea interdicţiei privind adopţia soţilor sau foştilor soţi de acelaşi adoptator, fie adopţia între soţi sau foştii soţi;
– existenţa unei boli psihice sau unui handicap mintal;
– adopţia succesivă sau simultană a aceleiaşi persoane de către adoptatori necăsătoriţi între ei.
Încălcarea condiţiilor de formă.
Dreptul la acţiune este recunoscut oricărei persoane interesate, fiind imprescriptibil extinctiv.
Instanţa poate respinge cererea privind nulitatea dacă se constată că menţinerea adopţiei este în interesul superior al
copilului, indiferent de cauza pusă în discuţie, dar de fiecare dată cu ascultarea obligatorie a minorului care a împlinit
vârsta de 10 ani, fără însă ca opinia sa să fie obligatorie pentru instanţă.
c. Efectele încetării adopţiei
Efectele încetării adopţiei se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de tutelă, cel adoptat revenind la situaţia anterioară
adopţiei. Pentru motive temeinice, instanţa poate încuviinţa păstrarea numelui dobândit prin adopţie (cât şi a prenumelui daca este cazul).