Acte și proceduri administrative de stare

civilă

Student: Iacob Roxana-Ioana

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Administrație publică, ID,
Extensia Bistrița, Anul 2
 Adopția

Adopția este un proces prin care o persoană sau doi soți trec pentru a putea înfia un copil
provenit din centrele de plasament ale statului. Procesul adopției este unul anevoios, iar acest
lucru se datorează faptului că trebuie întocmite multe documente, vizite și evaluări pentru a
ajunge să poți duce acest proces până la capăt. Este un drum destul de complex, dar cu dorință și
răbdare se ajunge la rezultatul dorit dacă adoptatorii îndeplinesc criteriile de adopție.

Pentru a putea adopta un copil, presupușii părinți trebuie să parcurgă pașii unei proceduri
legale în cazul unei adopții interne, precum:

1. obținerea atestatului de persoana/familie în măsură să îl adopte;

2. potrivirea inițială;
3. potrivirea practică cu copilul adoptabil;
4. copiii aflați în portofoliul celor greu adoptabili (cazuri particulare);
5. încredințarea copilului în vederea adopției la persoana/familia adoptivă;
6. încuviințarea adopției;
7. monitorizarea și activitățile post adopție.

În cazul în care o persoană/familie intenționează să adopte un copil din centrele de

plasament interne, aceasta trebuie să se adreseze ori Direcției Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului (DGASPC) în a cărei rază au domiciliul adoptatorii, ori unui Organism Privat
Român (OPA) pentru a se realiza procesul de informare și demarare a procesului de evaluare.

Totuși, pentru a nu fi în măsură să adopte oricine dorește, nu pot adopta persoanele care:

- Sunt decăzute din drepturile părintești sau au un copil care beneficiază de o măsură de
protecție specială;
- Au handicap mintal sau boli psihice;
- Au fost condamnate definitiv pentru o infracțiune împotriva persoanei sau familiei,
săvârșită cu intenție, precum și pentru infracțiunea de trafic de persoane sau trafic și
consum de droguri;
 - Interdicția de a adopta se aplică și în cazul persoanelor care doresc să adopte singure,
dar ai căror soți se găsesc în vreo situație prevăzută la primele trei liniuțe.

După ce persoana/familia sunt informați despre ce presupune o adopție, aceștia depun la

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) în a cărei rază au
domiciliul sau la un Organism Privat Român (OPA), cererea privind eliberarea atestatului pentru
adopție însoțită de mai multe documente.

După această etapă, DGASPC/OPA evaluează condițiile sociale și morale ale

persoanei/familiei și asigură servicii de consiliere menite să îi pregătească pe aceștia pentru ceea
ce urmează și cum să își asume rolul de părinte. Evaluarea (socială și psihologică) și pregătirea
(care constă în cursuri) durează maxim 90 de zile de la depunerea cererii de atestare. Evaluarea
socială se desfășoară într-un număr minim de 6 întălniri cu un asistent social, iar cea psihologică
într-un număr minim de 4 întălniri cu un psihilog, menite să îl facă pe adoptator să conștientizeze
rolul de părinte pe care trebuie să și-l asume odată cu adopția unui copil. Mai există și pregătirea
celui/celor care adoptă, în câte 3 sesiuni individuale sau de grup, cu durata cumulată de minim 12
ore.

Există și persoane care fac excepție de la această etapă de pregătire, deoarece au deținut
un atestat de adopție, însă valabilitatea lui a încetat sau în cazul în care persoana/familia vor să
adopte copilul/copiii pe care îi au în plasament de cel puțin un an.

După ce se constată că persoana/familia este aptă să adopte, aceasta urmează să fie

înscrisă în Registrul Național pentru Adopții (R.N.A) alături de ceilalți adoptatori din România.

Etapa a doua este realizată de către DGASPC, etapă în care aceasta caută și selectează din
R.N.A. persoana/familia care este potrivită, cel puțin teoretic, nevoilor copilului.

În general, adoptatorii își aleg copilul după diferite criterii, preum: vărstă, sex, starea de
sănătate a copilului, etc.

În cea de-a treia etapă, și anume etapa de potrivire practică, au loc mai multe întălniri
între copil și persoana/familia care dorește să îl adopte. În cadrul acestei etape, adoptatorul
primește informații despre felul în care responsabilul de caz consideră că acel copil corespunde
nevoilor pe care părinții le pot oferi, dar și poze cu acesta în timp real.
 În această etapă, părinții pot refuza copilul pe care responsabilul de caz i l-au atribuit,
însă refuzul se notează și se motivează în scris.

Însă, în cazul în care părinții doresc să continue procedura, stabilesc împreună cu

responsabilul de caz al lor și al copilului, o primă întâlnire cu copilul. Întâlnirile au rolul de a se
acomoda unii cu ceilalți, de a verifica compatibilitatea, atât în mediul de viață al copilului, cât și
în afara acestuia. Următoarele întâlniri sunt stabilite de către responsabilii de caz, iar numărul lor
minim este de 4.

În cazul în care copilul nu se poate obișnui cu procedura de potrivire, aceasta este

întreruptă, urmând ca familia să aștepte să i se găsească un copil adoptabil cu care să se
potrivească.

În cazul în care întâlnirile decurg firesc și copilul începe să se acomodeze cu familia

adoptivă, responsabilii de caz ai ambelor părți, întocmesc un raport de potrivire, iar DGASPC
înaintează instanței judecătorești ideea în vederea căreia se poate încredința copilul în scopul
adopției.

Există cazuri în care copii sunt greu adoptabili (adică timp de 9 luni de la declararea
adoptabilității aceștia nu se identifică cu nicio familie, sau dacă face acest lucru, procesul nu
ajunge la un final). Pentru aceștia a fost creată o secțiune specială în R.N.A., unde sunt prezentați
într-o manieră mai detaliată, pot fi văzuți în mai mult ipostaze, pot fi ascultați prin mesajele
vocale sau pot fi văzuți în timpul anumitor activități. Deci, cei care doresc să adopte, pot accesa
la nivelul DGASPC-ului profilul acestor copii, iar dacă sunt interesați, în maxim 7 zile vor primi
informații complete despre copil și poate începe procedura de potrivire practică.

După ce DGASPC trimite mai departe instanței judecătorești raportul întocmit, instanța
încredințează copilul persoanei/familiei adoptatoare pentru o perioadă de minim 3 luni. În
această perioadă, statul monitorizează evoluția relației dintre copil și adoptator, prin vizite
bilunare la domiciliu. Dacă în această perioadăse trage concluzia că cel adoptat reușește sau nu
să se adapteze, se poate propune instanței judecătorești fie prelungirea încredințării, fie abrogarea
ei.
 Pentru a crea niște condiții favorabile creării unei legături emoționale între copilul
adoptat și adoptatori, cei din urmă beneficiază de concediu de acomodare de maxim 1 an, timp în
care aceștia beneficiază și de 3,4 indicator social de referință, adică 500 de lei în prezent. Acest
lucru se practică numai după ce a fost pusă în executare hotărârea de încredințare a copilului.

La sfârșitul acestei perioade de încredințare, în momentul în care se constată faptulă că,

copilul s-a adaptat în noua familie, DGASPC întocmește raportul final care exprimă evoluția
relației dintre părinți și copil. Acest raport urmează a fi comunicat instanței judecătorești care
soluționează cererea de încredințare în scopul adopției.

Încuviințarea adopției se desfășoară în fața instanței judecătorești, după terminarea

perioadei stabilite de încredințare în vederea adopției. Se va întocmi o cerere de încuviințare a
adopției și va fi înaintată de către adoptatori sau de către DGASPC, la sfârșitul perioadei de
încredințare sau la îndeplinirea unul termene prevăzute în anumite situații.

În momentul încuvințării, părinții adoptatori își exprimă liber dorința de a adopta copilul.
Termenul în care se poate formula un apel împotriva sentinței de încuviințare a adopției este de
10 zile.

După hotărârea definitivă a instanței judecătorești în ceea ce privește adopția copilului,

adoptatorii dobândesc drepuri și obligații părintești, asemenea unui copil biologic, iar cel din
urmă nu mai beneficiază de vreun grad de rudenie cu părinții biologici, emițându-se un nou
certificat de naștere, unde la rubrica „părinți” vor fi trecuți adoptatorii. Aceștia sunt obligați să
aducă la cunoștiința copilului faptul că acesta este adoptat, însă acest lucru trebuie făcut treptat,
încă de când este mic. În ajutorul părinților vine și un specialist din cadrul compartimentului de
adopții și postadopții.

DGASPC este obligată să monitorizeze activitățile post adopție, adică supravegherea

relației dintre adoptatori si copil, dacă aceștia s-au acomodat unii cu alții și depistarea timpurie a
eventualelor dificultăți de adaptare. Direcția este obligață să întocmească rapoarte trimestriale și
să viziteze familia cel puțin 2 ani din momentul în care a fost încuviințată adopția. În această
perioadă, adoptatorii sunt obligați să păstreze legătura cu DGASPC, tocmai pentru a se realiza
direct întocmirea rapoartelor și trebuie să declare orice modificare a avut loc la nivelul familiei,
precum: structura familiei sau schimbarea domiciliului.
 În toată această perioadă de post adopție, trebuie să se realizeze activități post adopție
sprijinite de direcție. În cazul în care adoptatorii refuză activitățile sau informarea copilului
despre adopție, responsabilul de caz poate prelungi perioada de monitorizare cu minim 2 ani.

În încheiere, doresc să prezint două statistici reprezentative pentru adopțiile la nivel

național în anul 2020.

512 Băieți
530 Fete

Vârstele celor adoptați

5

0-2 ani
245 3-6 ani
333 7-13 ani
14-17 ani

359

Bibliografie
https://copii.gov.ro/1/date-statistice-copii-si-adoptii/

https://dgaspcmm.ro/despre/adoptie/