Serul fiziologic

și
Apa distilată

Profesor:
Vasii Ovidiu
Elev:
Pop Robert
An III B AMG
 Serul fiziologic

Serul fiziologic sau soluția salină – clorura de sodium (NaCl)– este indispensabilă vieții
oamenilor și animalelor. Participând la formarea unor sucuri digestive, clorura de sodiu este
introdusă zilnic în organism sub formă de sare de bucătarie.
Soluția de clorură de sodiu cu concentrația de 0,9%, având aceeași concentrație cu plasma
sangvină, se folosește în medicină ca ser fiziologic. Această concentrație face ca soluția să aiba
aceași osmolaritate cu mediul intern al organismului. De aceea, este foarte bine suportată de
organism, atât în administrare intramusculară sau subcutanată, cât și în administrare intravenoasă.
Are acțiune antiseptică cu aplicație în conservarea alimentelor, de asemenea reprezintă
solvent pentru dizolvarea diverselor medicamente injectabile (injecții intramusculare, subcutanate,
intravenoase, perfuzii) sau în terapia cu aerosoli și este indicat pentru igiena bebelușilor și copiilor.
Folosit frecvent în scopul administrării injectabile a unor medicamente, serul fiziologic mai are și
alte întrebuintări, putând fi utilizat și în scop estetic. Serul fiziologic este alcătuit din apă distilată și
din clorură de sodiu, iar printr cele mai cunoscute indicații terapeutice ale acestei substanțe se
numără folosirea lui ca diluant pentru administrarea injectabilă a unor tratamente. În afară de
întrebuințarea medicală, serul fiziologic poate fi folosit pentru igiena zilnică a ochilor și nasului
bebelușilor. Pentru igiena ochilor nou-născuților,s e îmbibă o bucată de tifon steril în ser fiziologic
și se șterg pleoapele dinspre nas spre exterior pentru a se evita dispersarea unei eventuale infecții.
Serul fiziologic este întrebuințat și la fabricarea implanturilor mamare. Avantajul acestui tip de
implant este că, în cazul în care se sparge, serul fiziologic este absorbit de organism fară riscuri
pentru sanătate, după care este eliminat prin urină.
Administrarea medicamentoasă a serului fiziologic necesită unele precauții în caz de
insuficiență cardiacă, congestivă, edeme periferice sau de edem pulmonar, precum și în caz de
afectarea funcției renale. Ca reacție adversă, administrarea intravenoasă poate da un dezechilibru
electronic din cauza aportului de sodiu sau de clor.
Nou-născuţii pot avea concentraţii ale sodiului în sânge prea mari ca urmare a imaturităţii
funcţiei renale. De aceea, injecţiile repetate de clorură de sodiu pot fi administrate numai după
determinarea concentraţiei sodiului în sânge. Clorura de sodiu trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii cu hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, edem pulmonar sau periferic,
insuficienţă renală, pre-eclampsie, hiperaldosteronism, ciroză şi alte boli hepatice, hipervolemie,
obstrucţia tractului urinar, hipoproteinemie şi alte afecţiuni sau tratamente (de exemplu, cu
corticosteroizi) asociate cu retenţie de sodiu.
Datorită caracteristicilor medicamentului, nu sunt de aşteptat efecte asupra femeilor

1
gravide sau care alăptează, atâta timp cât administrarea este corectă şi controlată.
Este incompatibil cu substanţele active insolubile în soluţia de clorură de sodiu,
deoarece există riscul de precipitare a substanţei active, precum şi cu medicamentele a
căror stabilitate sau solubilitate necesită un pH foarte acid sau foarte alcalin. Serul
fiziologic 9 mg/ml este incompatibil cu hidrocortizonul, amfotericina B, tetraciclinele,
cefalotina, eritromicina, lactobionatul şi sărurile de litiu.
Soluţia nu conţine niciun fel de conservant sau bactericid, de aceea fiolele deschise şi
nefolosite trebuie aruncate imediat. Cantitatea care se foloseşte depinde de concentraţia dorită
pentru administrarea medicamentului care trebuie dizolvat. Nu există nicio dovadă că acest
medicament ar putea afecta capacitatea de a conduce vehicule.
Datorită naturii medicamentului, nu există niciun risc de intoxicaţie, dacă indicaţia şi
administrarea lui sunt corecte şi controlate. Cu toate acestea, administrarea unei cantităţi
excesive de clorură de sodiu, produce deshidratarea organelor interne, greaţă, vărsături,
diaree, crampe abdominale, sete, scăderea secreţiei salivare, transpiraţii, febră, hipotensiune
arterială, tahicardie, insuficienţă renală, edem pulmonar, acidoză, insuficienţă respiratorie,
dureri de cap, vertij, iritabilitate, spasme musculare, rigiditate, comă şi deces. În caz că aveţi
vreun simptom de intoxicaţie, administrarea va fi întreruptă şi se va stabili un tratament
simptomatic. La copii, coma şi convulsiile pot persista până la producerea unor leziuni
vasculare. De asemenea, pot apărea insuficienţă respiratorie cu respiraţie rapidă şi eritem al
nasului.
Nu se va utiliza serul fiziologic în următoarele cazuri:
- dacă aţi avut vreo reacţie alergică sau neobişnuită la clorura de sodiu;
- dacă aveţi o concentraţie crescută de sodiu în sânge (hipernatremie);
- dacă aveţi hipertonie;
- dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa o cantitate suficientă
de sânge);
- dacă aveţi o boală de inimă, ficat sau rinichi şi dacă suferiţi de o acumulare de apă (edem)
în corpul dumneavoastră;
- dacă aveţi tensiune arterială foarte crescută (hipertensiune arterială severă);
- dacă aveţi un exces de aciditate în sânge (acidoză metabolică).

2
 Apa distilată

Apa distilată se mai numește și apă demineralizată. Aceasta se obține prin eliminarea

impurităților prin procesul de distilare, care presupune fierberea apei (vaporizarea) și apoi
condensarea vaporilor obținuți într-un anumit recipient. De asemenea, alte procese de obținere
includ deionizarea și osmoza inversă. Apa distilată se comercializează în fiole din sticlă incoloră a
câte 10 ml de apă pentru preparate injectabile. 
Apa distilată este indicată a fi utilizată pentru diluția sau dizolvarea extemporanee a
preparatelor care se administrează pe cale parenterală. Acest produs este o soluție hipotonă și nu
trebuie să fie injectată fără a fi combinată cu alte substanțe active. Prepararea amestecului ce
urmează a fi injectat se va face extemporaneu, cu materiale și instrumente sterile, în condiții de
asepsie riguroase. Înainte de utilizarea produsului se va verifica limpezimea soluției din fiole. În
cazul în care apa distilată, care este un solvent pentru diverse substanțe ce trebuie administrate
parenteral, este injectată intravenos fără a fi combinată cu alte substanțe active, poate apărea ca
reacție adversă hemoliza. Supradozajul obținut prin injectarea unei cantități foarte mari de apă
distilată poate duce la supraîncărcare lichidiană. Se recomandă prudență în cazul alegerii apei
pentru preparate injectabile ca solvent pentru un medicament.
Apa pentru preparate injectabile nu trebuie utilizată ca solvent pentru substanțe insolubile în
apă, substanțe uleioase și soluții alcoolice, săruri de argint și plumb. În cazul în care urmează diluția
sau dizolvarea unui medicament în apă distilată trebuie verificată solubilitatea sau stabilitatea sa în
apă. În cazul diluției mai multor medicamente, trebuie de asemenea verificată compatibilitatea
dintre acestea. Acest produs poate fi utilizat atât în timpul sarcinii cât și pe parcursul alăptării.
Acest produs poate fi administrat atât intramusculat cât și intravenos sau subcutanat, în amestesc cu
substanța sau substanțele active, imediat după ce se realizează diluția acestora.
Hidratarea este crucială pentru menţinerea sănătăţii. Dar apa distilată e o opţiune sănătoasă?
Iată cîteva argumente pro şi contra. Apa distilată nu e nici apă plată, nici apă de la robinet. Se obţine
din aburii apei fierbinţi. Prin fierberea apei, mineralele şi alte impurităţi sunt distruse, lăsând apa
distilată într-o stare „mai pură”. Din acest motiv, unii oameni cred că un consum de apă distilată
poate ajuta la curăţarea corpului de substanţe chimice inutile. Alţii cred că mineralele din apa
potabilă sunt necesare pentru o bună stare de sănătate. Aproape toate felurile de apă conţin
„impurităţi”: minerale, nutrienţi, contaminanţi. Din apa distilată au fost eliminate aceste impurităţi
prin fierbere şi evaporare. Fiind lipsită de minerale şi metale, apa distilată are un un gust plat.

3
 Deoarece nu are calorii sau zahăr, este o alegere mai bună decât sucurile încărcate cu
zaharuri, care elimină de fapt apa din corp. Principalele riscuri ale consumului de apă distilată sunt
asociate cu lipsa de minerale dizolvate, mai ales magneziu şi calciu.
Unele dintre efectele adverse ale consumului de apă distilată sau scăzută includ:
- un gust plat pe care mulţi oameni îl consideră neplăcut, ducând la un consum redus de apă;
- o scădere a funcţiei metabolice a organismului;
- o creştere a cantităţii de urină care ar putea duce la dezechilibru electrolitic;
Apa distilată nu reuşeşte să înlocuiască mineralele pierdute prin transpiraţie, deoarece toţi
aditivii au fost îndepărtaţi în timpul procesului de distilare. Această lipsă de minerale ar reprezenta
un risc semnificativ numai dacă apa distilată este singurul lichid sau aliment pe care o consumă acea
persoană. Deoarece majoritatea oamenilor mănâncă şi beau o varietate de alimente şi băuturi pe tot
parcursul zilei, aceştia vor primi sărurile şi mineralele de care au nevoie din aceste alte surse. Ca
urmare, nu este periculos să beţi apă distilată ca parte a unei diete echilibrate, care ar trebui să
includă alimente care înlocuiesc mineralele pierdute prin transpiraţie. Cu toate acestea, postirea
pentru o perioadă mai lungă de timp, urmată de consumul de apă distilată poate fi periculos,
deoarece organismul nu va înlocui niciunul dintre mineralele pierdute prin post. În cazuri extreme,
când o persoană bea doar apă distilată şi fără o nutriţie adecvată, poate apărea o afecţiune numită
acidoză, ca urmare a modificării echilibrului pH-ului sîngelui. Balanţa pH-ului apei distilate este de
7,0, iar pH-ul sângelui trebuie să rămînă între 7,35 şi 7,45. Acidoza se produce atunci cînd pH-ul
sangvin scade sub 7,35 şi acest lucru poate duce la consecinţe grave asupra sănătăţii, inclusiv
insuficienţa organelor.
Agenţii patogeni nu supravieţuiesc procesului de distilare, consumul de apă distilată
reducând astfel riscul bolilor. În apa distilată, nu este prezentă nicio substanţă chimică nocivă.
Apa distilată este sigură dacă e consumată cu moderaţie, ca parte a unei diete echilibrate. De
altfel, multe băuturi şi băuturi răcoritoare conţin apă distilată. Cu toate acestea, atunci cînd apa
distilată este singurul fel de apă pe care o bea o persoană, pot apărea consecinţe potenţiale asupra
sănătăţii. Aceste probleme apar din cauza lipsei de minerale (dezechilibrele electrolitice) şi a
efectului pe care îl are creşterea pH-ului asupra organismului.