ORL

ORL = OTO-RINO-LARINGO-LOGIE
OTO = ureche
RINO = nas (rhino), faringe
LARINGO = laringe
LOGIE = studiu

ORL = știința care se ocupă de studiul bolilor de ureche, nas, faringe și laringe.

Urechea

Urechea externă: - pavilion: helix, antehelix, tragus (lobul urechii)

Rolul pavilionului auricular este de a capta sunetul și ulterior de a redirecționa spre celelalte
componente ale urechii.
La nivelul CAE (conduct auditiv extern), există glande sudoripare și fire de păr, precum și glande
sebacee ce secretă cerumen cu rol antiinfecțios și de protejare. Forma CAE este în formă de S.
Urechea medie: - conține 3 oscioare: ciocan, nicovală, scăriță.
Urechea medie comunică cu faringele (rinofaringele) prin intermediul trompei lui Eustachio. Scărița este
atașată de fereastra ovală și comunică cu urechea internă prin cohlee.
Tot la nivelul urechii medii, există o fereastră numită fereastra rotundă, care are rolul de a atenua
mobilitatea lanțului osicular.
Urechea internă este formată din cohlee cu rol în auz și canale semicirculare (3: anterior, lateral,
posterior), cu rol în echilibru. Urechea internă este situată la nivelul osului temporal.

Nasul

Nasul este format dintr-o porțiune externă și o porțiune internă. Porțiunea externă este dată de piramida
nazală, iar cea internă de cavitatea nazală.
Piramida nazală are forma unei piramide cu baza reprezentată de nări sau orifici nazale. Orificiile nazale
delimitează vestibulul nazal (prima porțiune a cavității nazale). Vestibulul este acoperit de piele ce conține fire
de păr (vibrize). Porțiunea superioară a piramidei nazale este formată din tegument și oasele proprii nazale.
Cavitatea nazală este tapetată cu epiteliu de tip respirator ce prezintă la suprafață cili vibratili. Cavitatea
nazală este împărțită în două fose nazale, despărțite prin septul nazal.
Peretele lateral al fosei nazale prezintă 3 acoperișuri numite cornete (superior, mijlociu, inferior). Rolul
cornetelor este de a dirija coloana de aer spre posteriorul fosei nazale unde există un orificiu numit choană, ce
face legătura între fosa nazală și rinofaringe.
Spațiile delimitate de cele 3 cornete se numesc meate (superior, mijlociu, inferior). La nivelul meatelor
se deschid cavitățile sinusale, precum și calea nazo-lacrimală.

Cavitățile sinusale reprezintă cavități aeriene situate la nivelul oaselor faciale precum și la nivelul bazei
craniului. Sinusurile nazale sunt pereche și sunt reprezentate de sinusurile maxilare, frontale, etmoidale și
sfenoidale.
Sinusul maxilar se găsește la nivelul osului maxilar.
Sinusul frontal se găsește la nivelul osului frontal.

1
 Sinusurile etmoidale și sfenoidale se găsesc la nivelul bazei craniului.
Fiecare sinus prezintă un ostium (deschidere), la nivelul meatelor, astfel că:
- la nivelul meatului inferior se deschide canalul nazo-lacrimal
- la nivelul meatului mijlociu se deschide sinusul maxilar, sinusul frontal și o porțiune din celulele etmoidale
- la nivelul meatului superior se deschide sinusul sfenoidal și o porțiune din celulele etmoidale

FARINGELE

Faringele reprezintă un tub ce se extinde de la nivelul bazei craniului până la nivelul esofagului.
Este împărțit în 3 segmente:
- nazofaringe (rinofaringe)
- orofaringe
- hipofaringe
Etajul superior (rinofaringe) comunică cu fosele nazale prin intermediul choanelor. La nivelul
rinofaringelui, pe peretele lat, se regăsesc orificile trompei luio Eustachio, ce face legătura cu urechea medie.
La copii, pe peretele posterior, se regăsesc vegetațiile adenoide (țesut limfatic). În porțiunea inferioară, acest
etaj comunică cu orofaringele.
Orofaringele are rol atât respirator cât și digestiv. Peretele anterior comunică cu cavitatea orală și
conține lueta. Pereții laterali conțin amigdalele (țesut limfatic), delimitate de 2 plici mucoase numite piberi
(anterior și posterior). Fața inferioară a orofaringelui, comunică cu hipofaringele, cu rol în digestie.
Hipofaringele este format din 2 sinusuri piriforme ce sunt cavități închise, dar devin vizibile în
momentul pasajului alimentar. Hipofaringele comunică cu restul tractului digestiv prin porțiunea sa inferioară
(esofag).

LARINGELE

Reprezintă organul fonator. Are forma unui tub format din 3 etaje:
- supraglotic
- glotic
- subglotic
Etajul supraglotic este format din epiglotă ce reprezintă o structură cartilaginoasă cu rol protector a căii
aeriene în timpul deglutiției. Epiglota se va așeza pe structura supraglotei, închizând calea aeriană în timpul
deglutiției. Laringele supraglotic mai conține toate structurile situate deasupra corzilor vocale, benzile
ventriculare (falsele corzi vocale) cu rol în emiterea sunetelor de tonalitate joasă. Benzile ventriculare se mai
numesc corzi false.
Planul glotic este reprezentat de corzile vocale, 2 pliuri simetrice formate din ligament și mușchi al
corzilor vocale și un centimentru sub ele.
Planul subglotic este reprezentat de zona inferioară corzilor vocale pâna la primele inele traheale.
Laringele este format din 3 cartilaje importante:
- hioid
- tiroid
- cricoid

2
 Metode de explorare în ORL

EXAMINAREA NASULUI
- Inspecția: - vizează în principal evaluarea stării piramidei nazale, care poate fi modificată conformațional în
unele boli cum este sifilisul congenital sau sindromul Down (baza piramidei nazale este mai lată).
- Palparea: - vizează palparea piramidei nazale (evidențierea unor cracmente în caz de fracturi a oaselor
nazale)
- punctele sinusale ce reprezintă puncte de elecție unde sensibilitatea dureroasă este maximă, ce
corespund sinusurilor anterioare ale feței

EXAMENUL ENDOCAVITAR NAZAL

- se utilizează speculul nazal sau endoscopul
- narinoscopia: - cu policele se ridică ușor vârful nasului pacientului și se examinează vestibulul nazal
- rinoscopia anterioară: - se utilizează speculul nazal și se examinează fiecare fosă nazală pe rând: mucoasa
nazală de la nivelul cornetului inferior și mijlociu, precum și fața septală cu pata vasculară Kiesselbach
- patologic, prin rinoscopia anterioară se pot evidenția formațiuni tumorale, zona
sângerândă ce declanșează epistaxisul, secreții nazale (rinoree) serioasă, purulentă, sau sangvinolentă.

Patogenia urechii externe

Urechea externă este formată din pavilionul urechii și conductul auditiv extern.

MALFORMAȚII ALE URECHII EXTERNE:

- microtia (pavilionul urechii nu este dezvoltat)
- macrotia (pavilionul urechii este mai mare decât normal)
- urechea în ansă (clăpăugă)
- poliotia (mai multe pavilioane auriculare)
- anotia (absența urechii)
- tuberculi auriculari

Traumatismele urechii externe sunt însoțite de lacerații (rupere), avulsii (smulgere), plăgi.

OTHEMATOM
- apare prin traumatisme la nivelul pavilionului auricular și este caracterizat prin acumularea serosangvinolentă
între cartilaj și pericondrul pavilionar (hematom al pavilionului urechii)

Simptome:
- presiune la nivelul pavilionului, iar în absența tratamentului, leziunea se poate suprainfecta cu apariția durerii
pulsatile difuze și chiar febră

Tratament:
- în cazul în care colecția nu este constituită, se indică comprese reci
- când apare colecția sangvinolentă, se indică incizie, drenajul colecției și pansament compresiv
- se asociază: antibiotice, antiinflamatoare (exclus Aspirina)

3
 CORPI STRĂINI AURICULARI
- cerumen, baterii, biluțe, insecte (sunt mai frecvente la copii)
- se îndepărtează prin spălătură auriculară; contraindicații: în traumatisme

Inflamațiile urechii externe sunt reprezentate de pericondrită.

PERICONDRITA
- reprezintă inflamarea pericondrului ce acoperă cartilajul pavilionar
Simptome:
- durere intensă pulsatilă situată la nivelul pavilionului urechii, însoțită de congestie, edem al acestuia
- cel mai frecvent, etiologia pericondritei este Stafilococul Aureus
- se poate însoți de inflamații ale conductului auditiv extern
Tratament:
- antibioterapie pe cale generală
- antiinflamatoare și unguente
- în cazul apariției colecției purulente se recomandă incizie și drenaj

OTITA EXTERNĂ DIFUZĂ

- inflamația tegumentului conductului auditiv extern
- apare de obicei la înnotători

Simptome:
- bilaterală, prin durere lancinantă, pulsatilă
- prezența febrei, sau nu
- scăderea auzului
- otoree, sau nu (scurgere de puroi)
- otoscopic se evidențiază tegumentul conductului auditiv edemațiat, cu vizualizare parțială a membranei
timpanice
- poate fi însoțită de pericondrită

Tratament:
- antibioterapie pe cale generală în funcție de evoluție
- antiinflamatoare
- antipiretice
- instilații auriculare cu antibiotice

Patologia urechii medii

Hemotimpan

- reprezintă traumatism al urechii medii caracterizat prin prezența acumulării sangvine la acest nivel, dar fără
perforația membranei timpanice
- cel mai frecvent apare în cazul fracturilor de os temporal.

Simptome:
- hipoacuzie de transmisie
- otalgie±cefalee

4
Tratament:
- evitarea anticoagulantelor și antiagregatelor plachetare
- simptomatic
- antibioterapie
- decongestionante nazale
- în caz de suprainfecție se indică miringotomie (incizie la nivelul membranei timpanice în vederea evacuării
conținutului cavității urechii medii)

Mebrana timpanică
- este formată din trei straturi:
- stratul extern: țesut epitelial
- stratul intermediar: țesut elastic
- stratul intern: mucoasa
- are formă ovală, ușor înclinată
- este transparentă
În caz de hemotimpan la otoscopie se evidențiază bombarea membranei timpanice, fără perforații, iar
prin transparența acesteia se evidențiază nivelul lichid sangvinolent.

Perforația de membrană timpanică

Cauze:
- traumatism prin lovire, cu obiecte introduse accidental în ureche
- accidente rutiere cu fracturi ale osului temporal
- spălătura auriculară

Otoscopie:
- conduct auditiv extern normal
- membrană timpanică cu perforație centrală de diferite dimensiuni
- margini anfractuase ușor congestionate
- eventual minime sufuziuni sangvine la nivelul mucoasei urechii medii.

Simptome:
- otalgie
- hipoacuzie de transmisie
- otoree±cefalee

Tratament:
- antialgice
- antibiotice
- decongestionante nazale
- evitarea pătrunderii apei în ureche și a orcăror substanțe
- dacă după 6 luni perforația nu se închide se recomandă miringoplastie

Patalogia inflamatorie acută a urechii medii

1) Otita medie congestivă

Cauze:
- rinofaringita acută

5
- rinita alergică acutizantă
- expunere la clorul din apă
- infecții acute ale căilor respiratorii superioare

Simptome:
- otalgie
- hipoacuzie de transmisie
- subfebrilități
- rinoree
Etiopatogenie:
- datorită modificărilor inflamatorii ale mucoasei nazale și farigiene în mucoasa de la nivelul urechii medii va
reacționa în cadrul aceluiași episod. Pe de altă parte trompa lui Eustachio va fi total sau parțial obturată
determinând scăderea presiunii în urechea medie cu apariția hipoacuziei de transmisie.
Otoscopic:
- conduct auditiv extern normal
- membrană timpanică cu repere anatomince congestionate

Tratament:
- antialgice
- decongestionante nazale
- antialergice
- antipiretice

2) Otita medie seroasă acută

Cauze:
- apare în evoluția otitei medii congestive în plus se asociază apariția exudatului seros la nivelul cavității urechii
medii.
Otoscopic:
- se evidențiază conductul auditiv extern normal
- membrana timpanică cu repere anatomice congestionate, iar prin transparența acesteia se evidențiază nivel de
lichid în cavitatea urechii medii (ca și bulele de săpun).

Tratament:
- antialgice
- decongestionante nazale
- mucolitice

3) Otita medie acută în stadiu pre-perforativ

- apare ca și complicație a otitei medii seroase acute sau cronice
Otoscopic:
- se va evidenția conduct auditiv extern integru
- membrana timpanică cu repere anatomice congestionate
- bombarea membranei timpanice datorită lichidului în exces de la nivelul urechii medii, iar prin transparența
acesteia se evidențiază lichid de culoare gălbuie (puroi).

Simptome:
- otalgie intensă

6
- hipoacuzie de transmisie
- febră
- rinoree mucoasă sau mucopurulentă
- sensibilitate la palparea tragusului în caz de complicație (mastoidită) sensibilitate la palparea regiunii
mastoidiene.

Tratament:
- antialgice
- antipiretice
- antibiotice
- decongestionante nazale
- mucolitice
- în caz de evoluție nefavorabilă se poate interveni chirurgical practicându-se miringotomie.
4) Otita medie acută supurată
- reprezintă stadiul posibil evolutiv al otitei medii acute stadiul pre-perfotariv
Otoscopic:
- la nivelul conductului auditiv extern se evidențiază secreții purulente
- membrana timpanică parțial vizibilă, însă după aspirarea secrețiilor se va evidenția perforația punctiformă în
zona de minimă rezistență.

Simptome:
- otalgie de intensitate mai mică
- otoree (mucopurulentă)
- hipoacuzie de transmisie
- ±febră
- poate apărea vertij.

Tratament:
- aspirara secrețiilor din conductul auditiv extern
- decongestionante nazale
- antialgice
- antipiretice
- antibiotic.

Complicațiile otitelor medii acute

- otomastoidita
- meningita
- abcese latero-cervicale
- pareza facială periferică
- sepsis.

Otomastoidita
- reprezintă inflamația mucoasei de la nivelul celulelor mastoidiene situate în osul temporal.

Cauze:
- otita medie acută
- otita medie cronică acutizată
- colesteatom

7
- alte infecții bacteriene specifice (tuberculoza).

Simptome:
- otalgie±otoree
- cefalee
- sensibilitate la palparea regiuni osoase retroauriculare
- ± febră, vertij.

Tratament:
- în stadiul de debut antibioterapie pe cale intravenoasă
- tratament simptomatic
- în stadii avansate tratament chirurgical (mastoidectomie).

Pareza facială periferică

Nervul facial străbate structurile osoase al urechii atât interne cât și medii. Orice inflamație prezentă la
aceste nivele poate determina modificări la nivelul tecii nervoase cu apariția parezei faciale periferice (nervul
VII este responsabil de mobilitatea hemifeței omoloage).

Simptome:
- asimetrie facială
- dispariția cutelor frontale
- coborârea unghiului extern al ochiului
- imposibilitatea închiderii ochiului
- lăcrimare continuă
- coborârea comisurii bucale
- ștergerea șanțurilor nazogeriene.

Tratament:
- tratamentul cauzei
- în caz de pareză facială a figore (bruscă) fără nici un semn se instituie tratament cortizonic, vitaminic,
vasodilatator cerebral și investigații suplimentare.

Meningita
- inflamația meningelui (foiței ce învelește creierul).

Simptome:
- hipertensiune craniană (vomă în jet, cefalee intensă, fotofobie)
- febră
- stare generală alterată
- dacă este de cauză otică avem otalgie±otoree
- amețeală

Tratament:
- antibioterapie pe cale venoasă conform antibiogramei din puncția LCR sau de la nivelul secreției otice
- chirurgical
Abcesele latero-cervicale și intracraniene reprezintă fuzarea secrețiilor purulente intracraniene sau
latero-cervicale de-a lungul tecilor marilor vase.

8
 Patalogia inflamatorie cronică a urechii medii

Otita medie seroasă cronică

Reprezintă cronicizarea otitei medii seroase acute fiind reprezentată prin acumularea lichidului la nivelul
urechii medii, ce se va evidenția ca bulele de săpun prin transparența membranei timpanice. De asemenea
semnele inflamatorii nu sunt prezente.

Cauze:
- vegetații adenoide
- tumori la nivelul rinofaringelui
Simptome:
- hipoacuzie de transmisie
Tratament:
- miringotomie și inserție de tub de dren transtimpanic
- tratamentul cauzei

Otita medie cronică supurată

Cauze:
- perforații post-traumatice largi
- otite medii acute supurate
Otoscopic:
- absența fenomenelor inflamatorii la nivelul membranei timpanice
- perforație largă fără prezența secrețiilor
- perforația este situată central strict la nivelul membranei timpanice fără a implica structura osoasă.

Tratament:
-chirurgical.

Colesteatom

Apare prin retracția membranei timpanice datorită prezenței negative în urechea medie, retracția va
implica incluziuni ale stratului epitelial ce are capacitate mare de multiplicare cu formarea unei perle de țesut
epitelial (sidefie) numită colesteatom.
De obicei acest fenomen apare în zona de minimă rezistență în regiunea superioară a membranei
timpanice.
În timp prin creșterea perlei de colesteatom va apărea eroziune osoasă și extinderea din aproape în
aproape.

Simptome:
- otoree fetidă
- hipoacuzie de transmisie (prin eroziunea lanțului osicular)

Tratament:
- chirurgical
Recidiva bolii este destul de frecventă.

9
 Patologia nazală

Epistaxisul
Definiție: sângerare la nivelul cavității nazale.

Cauze:
1) generale: - hipertensiune arterială
- hemofilie
- alte tulburări de coagulare
- boala Rendu-Osler (mici malformații arterio-venoase la nivelul mucoaselor întregului
organism)
- leucemiile

2) locale: - traumatismele
- gratajul (cel mai frecvent)
- rinite acute (friabilitate vasculară crescută)
- mușaj abuziv (suflatul nasului)
- tumorile
- după intervențiile chirurgicale nazale.

Simptomatologie:
- cefalee
- sângerare nazală prezentă obligatoriu
- ± senzație de presiune la nivelul nasului

Investigații:
- endoscopia nazală pentru a evidenția sursa sângerării
- examinări paraclinice:
- hemoleucograma
- coagulogramă obligatorie
- investigații interclinice:
- consult cardiologic
- consult hematologic

Tratament:
- în funcție de cauză, tratarea acesteia
- în funcție de localizare se practică tamponament nazal anterior sau posterior
- se mai administrează ca tratament medicamentos hemostatice:
- vitamina K
- etonsilat
- adrenostazii
- acid tranexamic

Riscuri:
- în caz de continuare a epistaxisului se poate ajunge la anemie post hemoragică sau chiar colaps vascular
- aspirația
- înghițirea sângelui (diagnostic diferențial cu hematemeză)

10
 În caz de persistență după detamponare se poate practica cauterizarea electrică sau chimică cu nitrat de
argint sau ligaturarea arterei sfenopalatină (în cazul epistaxisului posterior), iar în caz de eșec al manoperelor de
mai sus se poate practica ligatura arteră carotidă externă.

Rinosinuzita acută
Definiție: reprezintă inflamația mucoasei de la nivelul cavității nazale ce se extinde și la nivelul cavității
sinusale cu acumularea de secreții purulente.

Simptomatologie:
- senzație de presiune la nivelul feței
- obstrucție nazală
- rinoree mucopurulentă
- cefalee
- anosmie
- stare generală influențată

Diagnostic pozitiv:
- se face pe baza examenului clinic
- endoscopia nazală , precum și investigațiile imagistice (radiografie de sinusuri anterioare ale feței, examen
RMN, CT în caz de complicații)

Complicații:
- celulită periorbitală
- meningită
- septicemie
- tromboză de sinus cavernos
- abcese intracraniene
- pierderea vederii

Tratament:
- antibioterapie (uneori în funcție de antibiogramă)
- mucolitice
- dezostruante nazale
- antialgice
- antipiretice
- în caz de eșec - puncție sinusală sau intervenție chirurgicală.

Patologia faringelui

Angina acută
Definiție: este inflamația bacteriană sau virală a mucoasei orofaringelui implicând amigdalele.

Simptomatologie:
- odinofagie (durere de gât)
- febră, mai ales în cazurile bacteriene
- stare generală influențată
- inapetență
- adenopatii latero-cervicale, sensibile la palpare ușor crescute în dimensiuni

11
- de obicei angina acută virală este însoțită de rinite acute
Bucofaringoscopie = examinarea orofaringelui prin intermediul cavității bucale cu ajutorul spatulei
linguale.
La bucofaringoscopie se vede:
- mucoasa orofaringelui congestionată, iar în caz de suprainfecție bacteriană (cel mai frecvent betahemolitic de
grup A) la nivelul amigdalei apar depozite albicioase care nu sunt detașabile

Investigații:
- exudat faringian înainte de începerea tratamentului cu antibiotice sau la minim 2 săptămâni după terminarea
tratamentului cu antibiotic
- hemoleucogramă, coagulare
- examen de urină
- examen reumatologic după episodul acut, mai ales dacă apar dureri articulare

Tratament:
- dezinfectante oror faringiene
- antiinflamatoare
- antiseptice
- antibioterapie pe cale generală, altfel pe cale intravenoasă+hidratare intravenoasă

Complicații:
- flegmon periamigdalian (acumularea secrețiilor purulente între capsula amigdaliană și peretele lateral
faringian)
- flegmoane latero-cervicale
- reumatism articular acut
- septicemii

Vegetațiile adenoide

Reprezintă hipertrofia țesutului limfatic de la nivelul peretului posterior al rinofaringelui.

Simptomatologie:
- obstrucție nazală
- respirație orală
- tulburare de auz (datorită obstrucției orificiului trompei lui Eustachio și acumularea secrețiilor seroase la
nivelul urechii medii)
- tulburare de limbaj
- tulburare în achiziția anumitor cuvinte, mai ales la copii de 2-3 ani
- apare de obicei la copii, iar la vărsta pubertății în mare parte involuează, deoarece o dată cu vârsta
succeptibilitatea la infecții scade.

Investigații:
- endoscopie nazală
- examen clinic (prezența faciesului adenoidian):
- micrognație (bărbie subdezvoltată)
- gura permanent deschisă
- incisivi mult crescuți în anterior
- sevrețiile nazale apoase în permaneță

12
Tratament:
- intervenții chirurgicale

Patologia laringelui

Laringita acută
Definiție: este inflamația mucoasei laringelui, în special a corzilor vocale.

Simptomatologie:
- disfonie
- senzație de jenă la vorbit
- febră
- fenomene de rinofaringită acută (obstrucție nazală, odinofagie, rinoree seroasă sau mucoasă)
Examinări clinice și paraclinice:
- endoscopiea laringiană (se vizualizează corzile vocale congestive, mobile, libere, spațiu respirator prezent,
sinusuri piriforme libere)
- alte investigații paraclinice nu sunt necesare în mod obișnuit

Tratament:
- repaus vocal 2-3 zile (evitarea vorbitului cu voce șoptită, evitarea cântatului, evitarea expunerii la intemperii,
evitarea strigatului)
- aerosol cu mucolitice
- antiacide
- antibioterapie în funcșie de gravitate

Insuficința respiratorie de cauză laringiană

Cauze:
- formațiuni tumorale maligne sau benigne ce obstruează spațiul respirator de la nivelul orofaringelui, laringelui
- corpi străini inclavați la nivelul orofaringelui sau la nivelul supraglotei sau glotei
- edem Quinke
- edem glotic
- traumatisme faciale masive
- paralizie a corzilor vocale în poziție de adducție (pe linia mediană, cu obstrucția spațiului glotic respirator)

Simptomatologie:
- cianoza
- dispnee inspiratorie (în criza de astm bronșic dispneea este expiratorie însoțită de Wheezing)
- tiraj supraclavicular
- tiraj intercostal
- cornaj
- turgescența jugularelor
- obnubilare

Investigații:
- examen clinic (pentru a preciza sediul obstrucției)
- examinare CT

13
- examinare RMN, dar nu în urgență (privează)

Tratament în funcție de cauză:

- traheostomie albă:
- administrare de corticoid IV
- adrenalină aerosol în caz de edem glotic
- spasm al corzilor vocale
- traheostomie
- coniotomie:
- în caz de urgență, care se menține maxim 72 ore, ulterior cu efectuarea traheostomiei
- în caz de corp străin faringo-laringian se încearcă scoaterea acestuia, fără a efectua traheostomie, iar în caz de
eșec se efectuează traheostomia și apoi se scoate corpul străin.

14