Șocul anafilactic (anafilaxia) apare în cursul reacțiilor alergice imediate, grave.

 
Reacția poate fi amenințătoare de viață.  Șocul anafilactic poate duce la
prăbușirea tensiunii arteriale și consecutiv, moartea.
Cel mai frecvent survine în următoarele circumstanțe etiologice:

 alergii medicamentoase
 înțepături de insecte 
 alergii alimentare 

În șocul anafilactic are loc o exsudare mare de lichid de interstițiu care, alături
de vasodilatație determină prăbușirea tensiunii arteriale, ce poate fi responsabilă
de moartea bolnavului.

Semne și simptome 

Tabloul clinic arată faptul că debutul este brusc, la cateva minute de la ingerarea

alimentului, administrarea substanței, întepăturii și incepe cu stare de rău
generală. Apar:
 semne cutanate: erupții, eriteme difuze însoțite sau nu de prurit, uriticarie,
edem al feței, al pleoapelor.
 manifestări respiratorii: edem laringinan, sindrom de insuficiență
respiratorie acută, crize de dispnee cu respirație șuierătoare provocată de
bronhoconstricție.
 tulburări cardiovasculare: hipotensiune arterială, tahicardie, cianoză.
 probleme neurologice: anxietate, vertij, acufene, convulsii, comă.
 tulburări dispeptice: greață, vărsături, diaree.
Șocul anafilactic se poate manifesta și sub formă de reacție anafilactică
generând semne clinice de o intensitate redusă, stare care de cele mai multe ori
este trecuta cu vederea. Diagnosticarea este extrem de importantă chiar și în
aceste condiții, deoarece la alt contact cu alergenul, se va declanșa șocul
anafilactic server, posibil fatal. Cadrul mediu este obligat sa observe și să
informeze imediat medicul la apariția unor forme ușoare.

Tratament

Conduita de urgență constă în aplicarea de garouri (dacă este posibil), în cazul în

care șocul a fost provocat de o injecție sau de o înțepătură pe extremități. Astfel,
prin aplicarea de garouri deasupra locului inoculării,  se stopează reacția
generală. În jurul locului inoculat, se va injecta adrenalină. Se realizează astfel
un efect antihistaminic local, precum și o vasoconstricție locală. Garoul trebuie
să fie stâns, pentru a bloca întoarcerea venoasă și trebuie să fie desfăcut 2-3
minute,la interval de 10-15 minute pentru evitarea efectelor nedorite ale stazei
venoase.
Pacientul va fi așezat in poziție Trendelenburg. Adrenalina (epinefrina) este
medicamentul de elecție în cazul șocului anafilactic. Este recomandat ca
epinefrină să fie injectată intramuscular în mușchiul coapsei anterolaterale 
imediat ce se presupune că cineva are șoc anafilactic. Există injecții cu
epinefrină pentru autoadministrare pentru persoanele cunoscute cu alergii
severe.
Se poate administra și subcutanat, deși în acest caz substanța va fi absorbită
destul de lent.  În cazuri grave (colaps), se poate administra intravenos foarte
lent în soluție diluată (1 ml /min).
Tratamentul mai include administrarea de corticoizi, oxigenoterapie, miofilin. În
caz de hipovolemie, se administrează substituenți de plasmă. Se face intubație
orotraheală (de către medicul anestezist) în caz de spasm laringian sau
bronhospasm prelungit, pentru combaterea hipoxiei, însoțită de cianoză
generalizată. Dacă nu se poate aplica manevra de intubație orotraheală, se face
traheostomie.
Antihistaminicele sunt folosite ca tratament adjuvant, efectul lor fiind preventiv,
nu curativ. Bolnavul trebuie să ramână cel putin 24 de ore sub supraveghere
medicală.

In socul anafilactic sunt afectate urmatoarele nevoi:

1. Nevoia de a respira – insuficienţă respiratorie acută (edem laringian)

2. Nevoia de a evita pericolele – riscul de agravare a afecţiunii (nu
trebuie mişcată)
3. Nevoia de a se mişca şi a avea o postură corectă – repaus la pat
4. Nevoia de a comunica – comunicare ineficace
5. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale -
hipotermie
6. De a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea – lipsa informaţie

1.Nevoia 2. Problema 3. Obiectivul

1. Nevoia de respira şi a
avea o bună circulaţie.
Dispnee
Pacienta să nu mai prezinte
dispnee.
2. Nevoia de a se mişca şi a
avea o bună postura.
Alterarea mobilităţii.
Pacienta să se poată mobiliza
fără dificultate.

3. Nevoia de a se alimenta şi
hidrata.
Alimentaţie inadecvată.
Pacienta să se alimenteze
conform nevoilor
organismului.

4. Nevoia de a dormi şi a se
odihni.
Insomnia.
Pacienta să se poată odihni.

5. Nevoia de a comunica.
Comunicare ineficienta la
nivel afectiv.
Pacienta să fie comunicativa.

6.Nevoia de a învăţat cum

să-şi păstreze sănătatea.
Cunoştinţe insuficiente.
Pacienta să dobândească
cunoştinţe noi.

1) Nevoia de respira şi a avea o bună circulaţie

2) P: dispnee;
3) E: procesul bolii;
4) S: sete de aer, facies crispat.

Obiectiv:

- Pacienta să-şi diminueze dispneea şi să respire fără minimum de

dificultate.
Intervenţiile proprii:
- Asigur pacientei repaus absolut la pat;
- Monitorizez funcţiile vitale;
- Asigur pacientei poziţie care să-i favorizeze respiraţia;
- Liniştesc pacienta şi o supraveghez în permanenţă;
- Educ pacienta să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat, mese copioase,
îmbrăcăminte strâmtă);
- Pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici la care va fi supusă;
- Asigur un climat cald şi lenjerie curate;
- Liniştesc pacientă cu privire la starea sa de sănătate explicându-i scopul şi
natura investigaţiilor şi intervenţiilor care se fac pe perioada spitalizării.
Intervenţii delegate:
Administrez medicaţia prescrisă de medic.
- administrare de miofilin (1 fiolă i.v. lent)
- oxigenoterapie
- intubaţie orotraheală
- traheostomie
- administrare de adrenalină subcutanat (0,5-1 mg), intramuscular sau
intravenos lent – dizolvat în 10 ml ser fiziologic
Evaluare:
- În urma intervenţiilor atât cu rol propriu dar şi delegat pacienta resimte o
ameliorare a dispneei şi poate respire fără dificultate.

2)Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura

P: alterarea mobilităţii;
E: stare generală alterată, procesul bolii;
S: imposibilitate de a se deplasa, de a se auto-îngriji.

Obiectiv:
- Pacienta să se poată deplasa singură în condiţii de maximă siguranţă.
Intervenţiile proprii:
- Asigur pacientei microclimat corespunzător: salon aerisit, lenjerie curată,
pat confortabil;
- Recomand pacientei o poziţie comodă care să-i favorizeze respiraţia,fără
riscuri pentru pacientă;
- Suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
- Supraveghez în permanenţă pacientă;
- Ofer pacientei posibilitatea prin discuţiile purtate să-şi exprime temerile,
sentimentele;
- Încurajez pacienta prezentându-i cazuri similare cu evoluţie favorabilă;
- Comunic în permanenţă cu pacienta;
- Rog familia să-i fie alături şi să o susţină;
- Cer părerea pacientei în anumite situaţii pentru ai crea sentimental de
utilitatea.
Intervenţii delegate:
- Administrez tratamentul prescris de medic (anxiolitice):
Evaluare:
- În urma intervenţiilor atât cu rol propriu dar şi delegat pacienta a
comunicat eficienţa cu echipa medicală şi familia.

3)Nevoia de a se alimenta şi hidrata

P: alimentaţie inadecvată;
E: procesul bolii, ignoranta;
S: starea de slăbiciune, inapetenta, uşoară scădere în greutate.
Obiectiv:
- pacientul să se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative pe
24 de ore;
- să se obţină echilibrul metabolic;
-pacienta să se alimenteze conform nevoilor organismului şi să respecte regimul
alimentar impus.
Intervenţiile proprii:
- Educ pacientă cu privire la importanţa respectării regimului alimentar
pentru reuşita tratamentului;
- Stabilesc de comun acord cu pacientă care este lista cu alimente preferate
şi dacă nu există restricţii deservesc pacientă cu alimente pe plac;
- Aerisesc salonul înaintea servirii mesei;
- Măsor greutatea corporală;
- Alcătuiesc împreună cu pacienta un regim alimentar conform dietei
(hiposodat);
- Educ pacientă cu privire la evitarea obiceiurilor dăunătoare;
- Educ pacienta să-şi ia tratamentul la timp şi respecte regimul alimentar.
Intervenţii delegate:
- Administrez tratamentul prescris de medic:
- recoltez produse patologie pentru examenul de laborator.
Evaluare:
- În urma intervenţiilor atât cu rol propriu dar şi delegat, pacienta s-a
alimentat conform nevoilor sale

4)Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: insomnie;
E: mediul spitalicesc;
S: ochi încercănaţi, apatie, stare de slăbiciune.
Obiectiv:
- Pacienta să prezinte un somn atât calitativ cât şi cantitativ conform
nevoilor organismului.
Intervenţiile proprii:
- Aerisesc salonul înainte de culcare;
- Asigur pacientei lenjerie de pat şi de corp curata şi pat confortabil;
- Rog pacientele din salon să păstreze liniştea;
- Oferim pacientei un pahar de lapte cald înainte de culcare;
- Aşezăm pacienta într-o poziţie confortabilă;
- Stabilesc împreună cu pacienta un orar de odihnă limita – somn;
- Supraveghez calitatea şi cantitatea somnului.
Intervenţii delegate
- administrez sedative la indicaţia medicului.
Evaluare:
In urma intervenţiilor atât cu rol propriu dar şi delegat, pacienta

5)Nevoia de a comunica

P: comunicare ineficienta la nivel afectiv;

E: preocupare pentru prognostic, mediul spitalicesc;
S: nelinişte, pacienta nu comunică, plânge.
Obiectiv:
- Pacienta să fie echilibrată psihic.
Intervenţiile proprii:
- Asigur pacientei microclimat corespunzător;

- Ofer pacientei posibilitatea prin discuţiile purtate să-şi exprime temerile,

sentimentele;
- Încurajez pacienta prezentându-i cazuri similare cu evoluţie favorabilă;
- Comunic în permanenţă cu pacienta;
- Rog familia să-i fie alături şi să o susţină;
- Cer părerea pacientei în anumite situaţii pentru ai crea sentimental de
utilitatea.
Intervenţii delegate:
- Administrez tratamentul prescris de medic (anxiolitice):
Evaluare:
- În urma intervenţiilor atât cu rol propriu dar şi delegat pacienta a
comunicat eficienţa cu echipa medicală şi familia

6)Nevoia de a învăţat cum să-şi păstreze sănătatea

P: cunoştinţe insuficiente despre boala;
E: lipsa surselor de informare;
S: pacienta manifesta interes pentru a învăţa, solicita informaţii.
Obiectiv:
- Pacienta să acumuleze cunoştinţe noi pe toată durata spitalizării.
Intervenţiile proprii:
- Explorez nivelul de cunoştinţe a pacientei;
- Ofer informaţii clare la nivelul de înţelegere al pacientei;
- Stimulez dorinţa de învăţare a pacientei;
- Informez pacienta de importanţa respectării regimului alimentar;
- Educ pacienta să respecte tratamentul prescris de medic;
- Informez pacienta de importanta controlului medical periodic.
Evaluare:
- În urma intervenţiilor cu rol propriu aceasta a dobândit cunoştinţe noi cu
privire la starea sa.
Evaluare finală
Pacienta Z.C. se internează cu diagnosticul de şoc anafilactic.
Pe perioada spitalizării se intervine pentru reducerea efectelor şocului
anafilactic după care starea pacientei se ameliorează treptat.
Se externează cu recomandările:
- evitarea tratamentelor cu penicilină
Evaluare finală
Pacienta AI in varsta de 30 ani se internează cu diagnosticul de şoc
anafilactic.
Pe perioada spitalizării se intervine pentru reducerea efectelor şocului
anafilactic după care starea pacientei se ameliorează treptat.
Se externează cu recomandările:
- evitarea tratamentelor cu penicilină