CONTEXTUL LEGAL AL

ADOPȚIEI ÎN ROMÂNIA

Proiect realizat de: Maldan Alexandra Ionela

Asistență Socială
Anul III, Grupa II
ADOPȚIA ESTE O PROCEDURĂ LEGALĂ PRIN
CARE O PERSOANĂ SAU UN CUPLU DEVINE
PĂRINTELE LEGAL AL UNUI COPIL CARE NU
ESTE BIOLOGIC AL LOR. ACEASTĂ
PROCEDURĂ CONFERĂ DREPTURI ȘI
RESPONSABILITĂȚI PĂRINȚILOR ADOPTIVI
SIMILARE CU CELE ALE PĂRINȚILOR
B I O L O G I C I , I A R C O P I L U L A D O P TAT
D O B Â N D E Ș T E TO AT E D R E P T U R I L E Ș I
OBLIGAȚIILE UNUI COPIL BIOLOGIC AL
A D O P TATO R I L O R .
 ADOPȚIA ÎN ROMÂNIA:
I S TO R I C

De-a lungul timpului, adopția a fost

cunoscută sub numele de :
• Luare de suflet
• Iothesie
• Înfiere
 UN DOCUMENT CU O IMPORTANȚĂ DEOSEBITĂ
ÎN MATERIA ADOPȚIEI A FOST „HRISOVUL
PENTRU IOTHESIE”, ÎNTOCMIT LA CEREREA
LUI ALEXANDRU C. MORUZI, ÎN MOLDOVA, ÎN
ANUL 1800.

• Potrivid acestui document, aveau • Adoptatul era numit „copil de suflet”

capacitatea de a adopta persoanele pentru a-l diferenția de „copil trupesc”.
căsătorite care nu aveau copii. Totodată, Acesta intra în familia adoptatorului
lucrarea reglementa două situații speciale numit „părinte sufletesc”, care îl
în care se putea adopta și anume, în deosebea de „părintele firesc”.
situația femeilor ce nu puteau procrea sau
a celor care au ales să-și „păzească
fecioria”.
Î N A N U L 1 8 6 5 A F O S T A D O P TAT C O D U L C I I V I L R O M Â N Î N C A D R U L C Ă R U I A
SE SUSȚINE CĂ PUTEAU SĂ ADOPTE PERSOANE DE AMBELE SEXE , FĂRĂ
DESCENDENȚI LEGITIMI PÂNĂ ÎN MOMENTUL ADOPȚIEI, CU O VÂRSTĂ DE
C E L P U Ț I N 1 8 A N I M A I Î N A I N TAT Ă D E C Â T V Â R S TA A D O P TAT U L U I .
 Decretul nr.131 din 2 aprilie 1949 introduce
principiul potrivit căruia Adopținea nu se poate
face decât în interesul celui adoptat.
ÎN CODUL FAMILIEI DIN 1954 AU
FOST REGLEMETATE DOUĂ
FORME DE ADOPȚIE: ADOPȚIA CU
EFECTE RESTRÂNSE, RESPECTIV
ADOPȚIA CU EFECTE DEPLINE.
 CÂND SE POATE DESCHIDE PROCEDURA
DE ADOPȚIE ÎN ROMÂNIA?

• În România, legea care reglementează procedura adopției interne este Legea Nr. 273 din 21 iunie 2004.
• Conform acestei legi, unui copil îi poate fi deschisă procedura de adopție dacă a trecut un an de la instituirea
măsurii de protecție socială și părinții sau rudele până la gradul 4 nu fac demersuri pentru reintegrarea
copilului în familie.
• După ce a fost instituită măsura de protecție socială și au trecut 6 luni, timp în care părinții copilului sau
rudele acestuia au fost găsiți, dar nu colaborează pentru reintegrarea acestuia în familie.
• Dacă au trecut 8 luni și părinții sau rudele copilului nu au fost găsite.
• Dacă părinții și rudele copilului declară, după instituirea măsuri de protecție socială că nu vor să se ocupe de
creșterea copilului și nu revin într-o perioadă de 30 de zile asupra declarației.
• Copilul este înregistrat din părinți necunoscuți.
PAȘII PROCESULUI DE ADOPTARE
• Evaluarea adoptatorului și a
familiei acestuia. Se identifică
abilitățile parentale, condițiile
materiale și morale.
• Dacă rezultatul evaluării este
unul favorabil, adoptatorul
primește atestatul de persoană
aptă să adopte, cu o valabilitate
de 5 ani.
• Planul individualizat de
protecție.
• Adopția: în cazul în care rudele
copilului nu au fost găsite.
 MODEL
ATESTAT
ADOPȚIE
 CONSIMȚĂMÂNTUL
LA ADOPȚIE

• În România, conform art. 463 al

Codului Civil, este necesar
consimțământul următoarelor
persoane:
• Părinții firești sau tutorele copilului;
• Copilul adoptat care are peste 10
ani;
• Familia adoptatoare, dacă adoptă
împreună;
• Soțul celui care adoptă, cu excepția
cazului când acesta nu are
discernământ.
 BIBLIOGRAFIE

• Bejenaru, Anca (2011). Adopția copiilor în România, Editura Institutul European, Iași
• Peretz, Ioan (1931). Curs de istoria dreptului român. Volumul IV. Hrisoavele Domnești,
Tipografia Carageale, București
• Legea Nr. 273 din 21 iunie 2004 (*republicată) privind procedura adopției
• https://copii.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/10/Model-ATESTAT-Anexa-nr.-1-la-ordinu
l-nr.-
1430-din-05.08.2021.pdf