ABANDONUL MINORILOR

1.Evolutia fenomenului de abandon al copiilor in Romania

Adevarata explozie a abandonului s-a produs in ultimele decenii ale regimului

comunist, ca urmare a politicii agresive pronataliste din 1966. Decretul nr. 770 din
1967, prin care Nicolae Ceausescu interzicea avorturile, care a facilitat nasterea a
aproximativ 2 milioane de copii, veniti pe lume pentru ca mamele lor si-au pierdut
dreptul de a opta intre a mentine o sarcina sau a o intrerupe. Acesti copii nascuti
intre 1967 si 1970 au avut un destin paradoxal: sunt cei pe care dictatorul se baza
sa construiasca Romania comunista, dar care pana la urma au condus la dizolvarea
regimului comunist.
Odata cu interzicerea avorturilor, se interzicea si comertul cu produse
anticonceptionale, tocmai in ideea de a creste numarul pooulatiei. Insa a avut
consecinte negative, si anume nasterea unui numar mare de copii nedoriti si
cresterea ratei mortalitatii materne datorate avorturilor empirice. Fenomenul a atins
cel mai bine zonele sarace cu familiile sarace care aveau un interes scazut pentru
planificarea familiala, in special dupa 1980 (Miruna Pop, Luana, 2002).
Schimbarea politicii demografice prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989
(avortul fiind permis in primele 3 luni de sarcina) ar fi trebuit sa determine imediat
o reducere drastica a numarului de copii abandonati.Dupa caderea comunismului,
in anii 1990-1991 s-a sperat la o scadere naturala a fenomenului de abandon, ca
urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest
lucru nu s-a intamplat. In anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari
din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea solutiilor pentru scaderea
numarului de copii abandonati.
Abandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de
gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si
economice. Prezenta sau persistenta lor in societatile moderne este generata de
absenta unor servicii, de functionare a unor institutii sau de absenta culturii
utilizarii lor si poate ca noile politici sociale dezvoltate fata de copiii in dificultate,
au purtat amprenta vechilor mentalitati care erau atasate valorilor institutionale de
protectie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importantei familiei si a satisfacerii
nevoilor copilului.

In prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru
Romania, care a fost prea putin influentata de reformele implementate in domeniul
protectiei copilului, dupa 1989. In anii 2003 si 2004, abandonul copiilor s-a
manifestat pe aceleasi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele
implementate dupa 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri institutionale
si servicii in domeniul protectiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul
abandonarii copiilor, de vreme ce maternitatile si spitalele de pediatrie continua sa
gazduiasca acesti copii.

2.Definitii ale abandonului

In Romania, ca si in alte tari membre UE, nu exista inca o definitie legala clara
si completa a termenului de abandon a copilului. Aceasta ambiguitate privind
aspectele care constituie abandonul copilului ridica foarte multe semne de
intrebare. De-a lungul timpului au existat si exista inca, din pacate, un numar mare
de abandonuri de copii atat in maternitati, cat si in diverse alte locatii care pot pune
in pericol viata copilului.
Copil abandonat este acel copil ai carui parinti biologici renunta la
asumarea responsabilitatii,ingrijirii si satisfacerii nevoilor fundamentale de
dezvoltare ale copilului,separandu-se fizic de acesta ,inainte ca aceasta
responsabilitate sa fie preluata de o institutie abilitata.
Sunt diferentiate doua tipuri de abandon:
Abandonul deschis a fost definit ca parasirea cu buna stiinta a copilului de catre
parintele sau, parinte a carui identitate este cunoscuta si care respinge in mod voit
raspunderea parinteasca. De asemenea, niciun alt membru al familiei nu poate sau
nu vrea sa isi asume raspunderea de a avea grija de copil.
Abandonul secret este cel in care parasirea copilului se face in secret de catre
parintele sau, acesta nu poate fi identificat si deci respinge in mod voit si anonim
raspunderea parinteasca.
Luana Miruna Pop in Dictionarul de Politici Sociale explica abandonul
copilului ca fiind actiunea prin care un copil este parasit, lasat fara ingrijire de
catre parintii sai sau de catre persoanele care au obligatii legale de intretinere fata
de copil. Vechea legislatie (Legea 47/1993) explica din punct de vedere juridic ca
reprezentand o hotarare judecatoreasca luata ca urmare a faptului ca parintii s-au
dezinteresat in mod vadit de copil o perioada mai mare de 6 luni. Ca urmare a

declararii judecatoresti a abandonului, instanta deleaga exercitiul drepturilor

parintesti consiliului judetean, respectiv consiliior locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti care le indeplinesc prin Comisia pentru Protectia Copilului.
Dezinteresul manifestat fata de copil putea fi dovedit cu orice proba adusa de
autoritatea tutelara sau serviciul public pentru protectia copilului. Insa parintii, prin
cerere, puteau sa-si recapete acel exercitiu in momentul in care incetau
imprejurarile care au condus la declararea abandonului si evident daca nu s-a gasit
nicio familie sa-l adopte. Aceeasi lege spunea ca odata cu declararea
judecatoreasca a abanonului, parintii isi pierdeau orice drept asupra copilului si ca
singura solutie posibila este adoptia. Insa vin in contradictie cativa specialisti care
spun ca aceasta hotarare judecatoreasca considera ca nefiind in interesul superior al
copilului mai ales pentru copilul de varsta mare institutionalizat, care neeligibil
pentru adoptie, fara sansa reintegrarii in familia biologica, va ramane fara sprijin la
implinirea varstei de 18 ani .
In situatia copiilor declarati judecatoreste abandonati in temeiul Legii
nr.47/1993, art.74 din Legea nr.273/2004 a prevazut obligatia reevaluarii
imprejurarilor care au stat la baza dispunerii masurilor de protectie pentru acesti
copii; in masura in care planul individualizat de protectie al acestor copii stabilea
reintegrarea in familie sau in familia extinsa (rude pana la gradul al IV- lea cu
copilul), instanta judecatoreasca avea posibilitatea ca odata cu admiterea cererii de
reintegrare/integrare in familia extinsa sa procedeze si la redarea exercitiului
drepturilor parintesti sau dupa caz, la delegarea acestor drepturi membrilor familiei
extinse. Referitor la numarul copiilor declarati abandonati de parinti in perioada
2005-2007, ca urmare a faptului ca Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea
judecatoreasca a abandonului de copii a fost abrogata, statisticile sistemului de
protectie a copilului nu mai utilizeaza terminologia de copil declarat judecatoreste
abandonat. In noua legislatie gasim termenul de copil lipsit temporar sau
definitiv, de ocrotirea parintilor sai (Legea 272/2004).
3.Comparatii dintre actualul Cod Penal si vechea legislatie
Abandonul de familie nu este o noutate in legislatia penala, delictul fiind
reglementat atat de vechiul Cod penal, cat si de noul Cod Penal .
Atat in Noul Cod Penal, cat si in Vechiul Cod Penal, legea este reglementata in
Art. 378:
(1) Savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel
indreptatit la intretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:

a) prsirea, alungarea sau lsarea fr ajutor, expunndu-l la suferine fizice sau

morale;
b) nendeplinirea, cu rea-credin, a obligaiei de ntreinere prevzute de lege;
c) neplata, cu rea-credin, timp de 3 luni, a pensiei de ntreinere stabilite pe cale
judectoreasc, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz neexecutarea, cu rea-credin, de ctre cel
condamnat a prestaiilor periodice stabilite prin hotrre judectoreasc, n
favoarea persoanelor ndreptite la ntreinere din partea victimei infraciunii.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei
vtmate.
(4) Fapta nu se pedepsete dac, nainte de terminarea urmririi penale, inculpatul
i ndeplinete obligaiile.
(5) Dac, pn la rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare, inculpatul i
ndeplinete obligaiile, instana dispune, dup caz, amnarea aplicrii pedepsei sau
suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere, chiar dac nu sunt ndeplinite
condiiile prevzute de lege pentru aceasta.
Potrivit dispozitiilor, cu aceeasi pedeapsa se va sanctiona si neexecutarea, cu
rea-credinta, de catre cel condamnat, a prestatiilor periodice stabilite prin hotarare
judecatoreasca, in favoarea persoanelor indreptatite la intretinere din partea
victimei infractiunii.

4.Directivele UE privind abandonul copiilor

In Franta
Abandonul unui minor de cinsprezece ani intr-un loc oarecare se pedepseste
cu 7 ani inchisoare si cu amenda de 100000 euro,cu conditia ca
circumstantele abandonului sa fie permisa asigurarea sanatatii si securitatii
acestuia.
Abandonul unui minor de cinsprezece ani care a dus la mutilare sau o
infirmitate a acestuia se pedepseste cu 20 de ani de inchisoare penala.
Abandonul unui minor de cinsprezece ani urmat de moartea acestuia ,se
pedepseste cu 30 de ani de inchisoare penala.

In Spania
Abandonul unui minor de catre cel insarcinat cu ingrijirea acestuia,va fi
pedepsita cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 2 ani.
Se va aplica pedeapsa inchisorii de la 2 la 4 ani ,cand,prin circumstantele
abandonului,s-a pus in mod concret ,in pericol viata,sanatatea, integritatea
fizica sau libertatea sexuala a minorului ,fara a se aduce atingere pedepsirii
corespunzatoare a faptei cand aceasta constituie alt delict mai grav.
Daca abandonul a fost infaptuit de parinti,tutori sau cei desemnati legal spre
a-i ingriji,se va aplica pedeapsa inchisorii de 18 ani la 3 luni.

In Italia
Cel care abandoneaza un minor in varsta de 14 ani sau o persoana
incapabila,datorita unei boli mintale sau unei boli trupesti ,sa aiba grija de ea
insasi si pe care trebuie sa o protejeze sau sa o ingrijeasca ,este pedepsit cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani .
La aceeasi pedeapsa este supus cel care abandoneaza in strainatate un
cetatean italian minor in varsta de 18 ani incredintat lui pe teritoriul statului
din motive de munca.
Pedeapsa este de inchisoare de la 1 la 6 ani daca in urma faptei rezulta o
leziune corporala si este de la 3 la 8 ani daca rezulta moartea.
Pedepsele sunt marite daca fapta este comisa de parinte,de fiu,de tutore sau
de sot,sau de cel care adopta.
In Olanda
Persoana care paraseste un copil aflat sub varsta de 7 ani si care ,prin aceasta
devine orfan,ori care abandoneaza un astfel de copil cu scopul de a-l parasi
este pasibila de executarea unei pedepse cu inchisoare pana la 7 ani si 6 luni
sau impunerea unei amenzi de categoria a cincea.
In situatia in care comiterea infractiunei de mai sus se soldeaza cu decesul
victimei ,infractorul este pasibil de executarea unei pedepse cu inchisoare
pana la 9 ani sau impunerea unei amenzi de categoria a cincea.

 In situatia in care o mama,sub imperiul fricii de a fi descoperit faptul ca a dat

nastere unui copil,isi paraseste copilul-devenind prin aceasta orfan,sau il
abandoneaza in scopul parasirii,termenele maxime de executare a pedepsei
cu inchisoare pot fi reduse la jumatate.
Cauzele si conditiile care favorizeaza abandonarea
minorilor
Cauze generale
Mai multe studii au demonstrat ca cele mai frecvente cauze ale abandonului
minorilor sunt saracia sau problemele financiare, depresia post-natala, restrictii
privind accesul la avort, lipsa informatiilor legate de planificarea familiala, situatia
de a fi parinte singur, un posibil handicap al copilului, sarcina rezultata ca urmare a
unui viol, abuz din partea partenerului, dar si o lipsa a serviciilor si resurselor
pentru sustinerea parintilor care au copii cu handicap.
Chiar dac n unele situaii dificultile materiale nu reprezint neaprat cauza
determinant a abandonului, ele constituie un context negativ, care sporete riscul
acestuia i al instituionalizrii copilului in defavoarea adoptiei n aceast ordine
de idei, frecvena nalt a acestei cauze (96,6%) denot gradul foarte ridicat de
vulnerabilitate a familiilor slab pregatite intelectual i indic necesitatea de
dezvoltare la nivel comunitar a serviciilor de sprijin familial, care ar pune accentul
pe prevenirea abandonului.
Este semnificativ indicatorul abandonului copiilor nscui din prima sarcin
21,7%, ceea ce arat o necesitate a prevenirii acestor situaii prin informarea
viitorilor parinti privind gradul de importanta pe care il vor avea in cresterea si
dezvoltarea pruncului, educaie in materia familiala, planificare familial, asisten
social etc.
Mai mult de jumtate dintre copii abandonati provin din cadrul unei familii
monoparentale, n care mama este singurul printe ntreintor care se ocup de
creterea i educarea copilului. Mama solitar s-a nregistrat drept una din cauzele

abandonului n peste jumatate dintre cazuri. Prinii-tai singuri apar mai rar n
tabloul general al abandonului, fiind nregistrate doar n procent de 2% cazuri de
tat singur, n care mama era decedat.
Nu toate familiile care ntmpin probleme financiare i abandoneaz copiii,
dar ansele de abandon cresc atunci cnd familia este compus dintr-un singur
printe, cnd sursele de venit nu sunt suficiente unui trai decent sau cnd abilitile
parentale nu sunt indeajuns de dezvoltate i susinute de familie sau de catre
programe specifice.

Cauze specifice
Dac de cele mai multe ori, saracia, excluderea social, boala sau efectiv
imposibilitatea de a i oferi copilului un viitor cat mai bun in viata sunt principalele
cauze ale abandonului minorilor, totusi, cele mai grave cauze sunt acelea in care
parintii sunt convinsi ca un centru de plasament ori maternitatea este cel mai bun
loc in care poti sa iti lasi copilul, ramanandu-le acestora toata partea financiara,
nefiind obligati sa ii imparta cu copii acestora si utilizandu-i in scopul
achizitionarii bauturilor alcoolice si a altor substante.
Referindu-ne la aceasta cauza, un numar impresionant de minori sunt
abandonati, de cele mai multe ori in maternitati, fiind urmati de cei ce au fost lasati
in sectiile de pediatrie ori in alte sectii ale spitalului, ori abandonati in diferite
locuri,precum scari de bloc, tomberoane, ghene de gunoi, ori guri de canal.
Pentru unii dintre copii abandonatii starea sntii se indic drept una dintre
cauzele abandonului. n o treime dintre cazuri, copiii care au suportat complicaii
la natere s-au nscut prematur. Majoritatea acestora se confrunt cu probleme de
sntate fizic i neuropsihic,unii dintre ei sufer de diverse maladii
somatice/neurologice, iar altii de insuficiene psihofizice. De cele mai multe ori,

copiii sunt marcai de ntrzieri n dezvoltarea lor fizic i psihic. Iata poveste
unuia dintre copii abandonati ce sufera de mai multe maladii.
Destinul lui este unul tragic i nimeni nu poate fi nvinuit de ceea ce i s-a
ntmplat. Bieelul s-a nscut ntr-o familie complet, care l-a ateptat cu
nerbdare. Este un fiu i un nepot dorit, ns boala i-a furat copilria. La un an de
zile, Petru are mai multe maladii dect poate aduna un om ntr-o via, iar
specialitii sunt sceptici n ceea ce privete recuperarea lui. Plasarea lui Petru la
internat a fost singura cale de a-l ine n via. Prinii, ambii nc studeni, abia dear reui s ntrein un copil sntos, unul grav bolnav f ind pentru ei o povar prea
grea. Ei l-au adus pe Petru la centru cu lacrimi n ochi i continu s-l viziteze de
2-3 ori pe sptmn. Copilul nu este lipsit de dragostea prinilor, atta doar ca
acetia nu-l pot lua acas. Este un caz foarte trist, cnd familia s-a destrmat nu din
vina cuiva, ci a circumstanelor nefavorabile. Prinii lui Petru nu sunt singurii
care au fost nevoii s-i lase fiul ntr-o cas de copii din cauza bolii. Mii de copii
ajung n aceeai situaie, boala fiind una dintre cauzele determinante la plasarea
copiilor n instituii. Aici copiii sunt supravegheai de specialiti, ceea ce o familie
obinuit nu le poate oferi, fiind i ea lipsit de sprijinul comunitii i a societii.
Timp de un an, cu ngrijirea medicilor i a asistenilor, copilul a progresat enorm.
Dac la nceput nu fcea practic nici o micare, acum el reacioneaz la voci i
chiar schieaz din cnd n cnd cte un zmbet. Prinii lui sper c ntr-o zi i
vor redresa situaia material i vor fi n stare s-i ia fiul acas, ns acest lucru nu
pare s se ntmple prea curnd. La Centrul de Plasament, copilul poate rmne
doar pn la vrsta de 6 ani. Ce nseamn pentru copiii bolnavi s fie plasai n case
de copii nu poi nelege pe deplin fiind pe dinafar. Nu e n puterile noastre s
apreciem dac ngrijirile medicale calificate pot nlocui familia i sentimentul de a
fi acas. tim ns cu toii c, de multe ori, boala poate fi tratat i fr
medicamente, n schimb afeciunea prinilor nu poate fi nlocuit cu nimic.
Aceasta este poveste unuia dintre multi alti copii ce au fost abandonati din
cauza sanatatii precare si imposibilitatea parintilor de a-i putea oferi medicatia si
ingrijirea de care acestia aveau nevoie. In acesta situatie, parintii sunt nevoiti sa
recurga la trimiterea copilului intr-un centru de plasament, unde, se presupune, ca

acolo va fi ingrijit corespunzator bolii lui. Dar nimeni nu ii intreaba pe parintii

aflati in aceasta situatie daca pot face ceva ca acestia sa nu aiba alta solutie decat
abandonarea minorului. Statul ar trebui sa previna acest factor de risc, sustinandu-i
pe parintii ce au in crestere un copil cu dizabilitati si maladii, prin oferirea unui
ajutor banesc prin care acestia sa ii poata asigura copilului ingrijirea si medicatia
de care are nevoie. Se presupune ca parintii ce sunt elevi, student sau care lucreaza
sa primeasca o indemnizatie mai mare decat aceia ce nu lucreaza. Suportul din
partea statului trebuie sa fie unul solid si nu doar pe hartie si fictiv. De ce copiii ce
sufera de probleme de sanatate trebuie aruncati in centre de plasamant doar din
cauza ca parintii nu au un support material pentru tratarea acestuia? De ce statul nu
intreaba parintii aflati in acesta situatie si care isi doresc sa isi tina copilul langa ei
daca au sau nu cu ce sa il cresca si cu ce sa ii poata asigura medicamentatia
necesara? Din acest punct de vedere, parintii trebuie incurajati si ajutati sa poata
tine langa ei un copil cu probleme de sanatate, nefiind obligati din cauza situatiei
financiare sa recurga la abandonarea micutului.
Sarcina rezultata in urma violulul este un factor al abandonarii minorului. In
aceasta situatie, femeia ce a fost violata trebuie sa aiba capacitatea si puterea de a
trece peste acesta trauma, care cel mai probabil o va urmari toata viata, iar daca
mai adaugam si o sarcina in acest caz, lucrurile incep sa ia o intorsatura si mai
grava. Se prezum c femeile care au rmas nsrcinate n urma unui viol sunt
incapabile s-i doreasc copilul, c nu vor fi fericite s nasc acel copil i c este
complet nefiresc c o femeie s doreasc s aib copilul unui violator. De multe ori
ns, victimele violurilor se afl sub presiunea celor apropiai ca s fac avort.
Oamenii se simt adesea foarte nelinitii n preajma unei victime a violului. Nu tiu
cum s procedeze cu trauma ei, nu tiu cum s o consoleze i de multe ori vor ca
problema pur i simplu s dispar pentru ca ea s treac peste asta. Aceste
sentimente se amplific atunci cnd victima unui viol rmne i nsrcinat. Cnd
ei i spun femeii s scape de copil pentru c sarcina i va reaminti permanent de
viol, de fapt chiar ei nii sunt aceia care nu pot s uite c ea a fost violat ori de
cte ori o vd nsrcinat. Totusi, victimele se confrunta cu decizia de a pastra sau
nu copilul. De cele mai multe ori, acestea recurg la avort, nedorind sa retraiasca si
sa cresca proiectia celui ce a traumatizat-o, fiind pusa in situatia de a retrai in

permanenta acel cosmar. Acest lucru nu este de condamnat insa, deoarece nimeni
nu vrea sa isi asume responsabilitatea pentru un copil ce a rezultat din urma unui
viol, totusi, sunt si victime care accepta sa isi continue sarcina, iar odata ajunse la
acel termen, va hotari sa il dea spre adoptie. In acesta situatie, mama alege sa dea
nastere copilului, insa neputand suporta situatia alege sa il trimita intr-un loc in
care nimeni nu este dorit, recurgand si ea la o crima asupra propriului copil si
transformandu-l la randu-i intr-o victima. Ne intrebam daca este bine sau nu
prentru acel suflet nevinovat sa chinuie din lipsa dorintei de responsabilitate a
mamei. Copilul nu este vinovat pentru ceea ce a patit mama sa sau pentru ceea ce
tatal sau a decis sa faca. Acesti copii nu trebuie aruncati ca niste carpe din cauza
faptului ca sunt rezultati din actiunea unui viol. Mama trebuie sa aiba parte de
sprijin si incurajarea pentru pastrarea si cresterea viitorului copil, si nu incurajata
sa recurga la avort sau abandon, doar din cauza faptului ca ceilalti nu vor suporta
sa se uite la un copil rezultat de pe acesta urma. Acesti copii trebuie protejati si
crescuti la sanul mamei, nu abandonati, ca mai tarziu sa devina si ei victime ale
violului sau chiar violatori. Mama trebuie sa fie incurajata sa isi puna in vedere
viitorul copilului si posibilele traume ce le va avea de trait.
Daca aceasta tot nu va vrea sa isi pastreze pruncul, i se poate oferi sansa de a
oferi copilul unei familii adoptive, unde acesta va putea creste armonios,
nedistrugandu-i astfel viata si oferindu-i posibilitatea de putea primi caldura si
protectia pe care ea nu le-a putut oferi.
Femeile abuzate de partenerii lor prezinta un factor de risc al abandonarii
propriilor minori. Neintelegerea partenerilor de cuplu, sau agresiunile suportate de
catre sotie, o va determina pe aceasta sa recurga la abandonarea propriilor copii.
De ce mamele adopta acesta solutie? Deoarece pun fata in fata formele de
agresiune pe care sotul sau concubinul le manifesta fata de aceasta si o posibila si
viitoare agresiune si fata de acel copil. In acesta situatie, daca partenerul de viata al
acesteia detine un comportament agresiv imbinat cu alcoolul, aceasta lucru nu este
nici pe de parte a fi favorabila pentru un minor, mai ales daca se afla in primele
luni sau ani de viata.

De cele mai multe ori, odata cu mama, minorul ajunge si el sa fie abuzat fizic
sau psihic. Daca mama tolereaza mai usor agresiunile primite, pentru cel mic, ei
pot fi factori declasatori ai unor probleme grave de sanatate si tulburarea bunei
cresteri a acestuia. Din acesta cauza mamele decid institutionalizarea periodica sau
permanenta a minorilor, pentru a nu fi supusi, la randu-i, agresivitatii.
Mamele care isi duc copii intr-un centru de plasament sau pur si simplu ii
abandoneaza, nu dispun de puterea de decizie asupra propriei fiinte refuzand astfel
sa isi continue viata alaturi de copilul sau si ramanand cu partenerul abuziv si
alcoolic. Imposibilitatea asigurarii unui trai de viata decent alaturi de o buna
crestere si o dezvoltare armonioasa, o determina pe mama, in speranta ca dincolo
copilul va duce viata pe care aceasta nu si-o permite, sa isi institutionalizeze copii.
Se spune ca din doua rele sa o alegi pe cea mai putin rea,ei bine, centrul de
plasament nu este cea mai putin rea alegere pe care aceasta o poate lua, din contra,
mentinerea copilului la sanul sau si eliberarea amandurora de sub presiunea
agresiunii suportate de partenerul acestei, ar fi cea mai buna solutie pentru
cresterea armonica si benefica copilului.
Daca femeile sunt deseori cele mai usoare tinte ale agresiunii fizice, nici
minorii nu sunt mai prejos. Cu toate acestea insa, minorii au cel mai mult de suferit
din acesta cauza. Fie ca este abuzat el insusi, fie un parinte, in cele mai multe
cazuri mama, copilul sufera tulburari emotionale ce tind sa dureze de la cateva luni
la cativa ani, tulburari ce va afecta starea emotionala, dezvoltand o data cu
cresterea, stari incontrolate de frica. Iata povestea unui psiholog al unui centru de
plasament despre o fetita ce a fost adusa din cauza agresiunii fizice si verbale a
tatalui asupra mamei sale si a acesteia.
Pe Alina am cunoscut-o in urma intalnirilor dintre psiholog si minor la
centrul de plasament. Alina este in clasa a II-a, iar invatatoarea a observat in
comportamentul fetei,frica, izolare, retinere, temere, timiditate. Din povestea ei am
aflat ca mama divortase de tatal acesteia dupa ce ea a fost adusa , datorita actelor
de infidelitate ale acestuia, urmate de violenta fizica fata de mama, la care aceasta
era martor. Tatal o umilea si batjocorea pe fiica, vorbindu-i urat despre mama

acesteia. In repetate randuri alaturi de mama ei, fetita era supusa la violenta
fizica si verbala din partea tatalui. Mama, ne mai suportand agresiunile de la tatal
fetei, decide sa o trimita la un centru de plasament, sperand ca intr-o buna zi,
dupa ce isi va putea pune in ordine viata fara tatal ei, gasindu-si un loc de munca
si un loc unde sa locuiasca, sa o ia de acolo si sa locuiasca impreuna cu ea. Fata
a ramas in acest centru de plasament, insa mama nu a mai venit dupa aceasta
Ce s-a intamplat, de fapt? Comportamentul agresiv al tatalui si parasirea familiei
au condus la indepartarea emotionala a mamei fata de copil, datorita sentimentului
apasator de responsabilitate.
Pentru a nu fi supusi acestor tratamente, mamele decid sa dea copii unor centre
de plasament, neconstiind insa, ca nici acolo lucrurile nu vor sta altfel.In cele mai
multe cazuri minorii care au crescut si au parasit centrele de plasament, au ajuns sa
se drogheze, sa se prostitueze, sau sa fie victime ale traficului de persoane,
devenind astfel, nici pe de parte ceea ce si-au dorit mamele pentru ei atunci cand ia abandonat. Daca punem fata in fata cele doua situatii, solutia cea mai benefica
pentru minor este ramanerea in caminul parintesc sau adoptia. Cu toate ca parintii
sunt cei care decid cum isi cresc copii, sunt multe cazuri in care acestia nu au
capacitate de decizie, din cauza tulburarilor mentale. In acest caz, solutia pentru un
viitor bun al acelui copil este adoptarea de catre o familie ce ii va putea oferi
caldura si suportul psihic cresterii sale.
Factori de ordin legislativ si administrativ.
Conform legii 61/1993, toti copiii cetateni romani, straini sau apatrizi care
domiciliaza in Romania, au dreptul la alocatie.
Acesta alocatie se acorda in urmatoarele situatii:
Pana la implinirea varstei de 18 ani;

 Dupa implinirea varstei de 18 ani a tanarului, daca aceasta urmeaza

cursurile de zi ale unei forme de invatamanat liceal, organizat in
conditiile legii si nu repeta anul scolar.
Valoarea alocatiei:
Copii cu varsta de pana la doi ani beneficiaza de alocatie in valoare de
200 de lei lunar.
Copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani beneficiaza de o alocatie in
valoare de 42 de lei lunar.
Tinerii in varsta de peste 18 ani care urmeaza cursurile de zi ale unei
forme de invatamant beneficiaza de o alocatie in valoare de 42 de lei
lunar.
Acestea fiind transpuse vom analiza cauza abandonului din imposibilitate
materiala respectiv, cheltuielile realizate de catre parintii unui minor pentru a-i
oferi minimul necesar cresterii si dezvoltatii acestuia doar din alocatia primita
de la stat, in cazul in care acestia nu detin alta sursa de venit.
Cazul I: Minorul in varsta de pana la doi ani beneficiaza de alocatie in
valoare de 200 de lei lunar. Din acesta suma, parintii trebuie sa
achizitioneze urmatoarele bunuri necesare minorului in decursul unei
singure luni:
- Din cauza starii de sanatatea, proaspata mama nu are posibilitatea de a
alapta copilul, ulterior, va trebui sa achizitioneze lapte praf necesar
alimentatiei acestuia. In ajutorul mamicilor, statul intervine si el oferind o
parte din laptele praf necesar, insa cantitatea pe care aceasta o ofera nu este
suficienta pentru o luna intreaga, asadar, parintii trebuie sa cumpere lapte
praf pentru copil. O buna suma in bani pleaca catre acest produs. Unui copil
ii trebuie pampers, lunar el consuma 100-120 de bucati, echivalentul in bani
a 100-150 de lei. Pe langa hrana si pampers acestuie ii sunt ncesare

imbracaminte, produse speciale de ingrijit pentru copii, iar odata cu

cresterea si dezvoltarea acestuia ii sunt necesare introduse in alimentatie si
fructe, respectiv, legume care, la randul lor trebuie cumparate. Luand toate
acestea la un calcul amanuntit, unui bebelus ii este necesar in medie, lunar
peste 6-700 de lei, fara a mai pune in calcul cele necesare supravietuirii si
intretinerii parintilor. In acest caz, statul ofera doar 200, iar parintii nu au o
alta sursa de venit. Ce este de facut? Solutia: Parintii isi abandoneaza copii
din imposibilitatea de a le oferii cele necesare unei bune cresteri. Vinovatul:
Guvernul.
Cazul II: Copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani beneficiaza de o
alocatie in valoare de 42 de lei lunar. Facand o comparatie cu cazul
analizat anterior, ne putem da seama ca pe masura ce minorul creste,
cresc si nevoie acestuia, insa comparativ cu nevoile, scade si alocatia
primita, ea rezumandu-se la modesta suma de 42 de lei. Suma din care
copilului nu ii este asigurata nici macar hrana pe 2 zile. Iata inca un
punct in plus in solutia abandonarii si institutionatizatii minorului.
Vinovat: Guvernul.
Cazul III: Mama este studenta. Ea primeste o indemnizatie in valoare de
600 de lei. Pe langa necesarul zilnic ce ii trebuie minorului ea trebuie sa
isi asigure continuitatea invatamantului. Si cu totii stim ca in cazul
studiilor universitare si post-universitare, statul nu garanteaza suportul
didactic necesar studentului, fapt pentru care acesta trebuie sa isi
achiztioneze de unul singur cele necesare. Inca un motiv pentru care
mama renunta la copil, adoptand solutia institutionalizarii.
Factori de ordin economic
Actuala criza economica si sociala isi va pune amprenta pe evolutia natalitatii
prin scaderea ei, cat si asupra cresterii ratei abandonului maternal. Din 1989 si
pana acum, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci, dimpotriva, a
crescut in ciuda liberalizarii avorturilor si a masurilor luate de Guvernele care s-au
succedat dupa Revolutie.

Incepand cu data de 1 iulie 2014, salariul de baza minim brut pe tara

garantat in plata se stabileste la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru
de 168 de ore in medie pe luna in anul 2014, reprezentand 5,357 lei/ora"1
In cazul unei familii cu un singur minor, cu o varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani,
va trebui sa ii asigure un minim necesar de hrana, imbracaminte, precum si o
posibilitate de a studia. Daca in cazul in care un singur parinte lucreaza, iar celalalt
din imposibilitatea de a lucra, din motive de sanatatea, sau din neconformitatea cu
cerintele angajatorilor, este casnic, din minimul de 900 de lei pe care parintele
salariat il primeste, el va trebui sa asigure hrana, imbracaminte si toate cele
necerare, unui numar de 3 persoane. Pe langa acestea, el trebuie sa plateasca si
darile la stat. Din acesta suma modica, o familie din 3 membri nu reuseste sa
traiasca nici macar o saptamana. Daca minorul este in decursul unor studii liceale,
acestuia ii sunt necesare si achizitionarea materialelor didactice, deoarece, in acest
caz, statul nu contribuie prin niciun fel la sustinerea didactica a tinerilor liceeni.
Acestea fiind cele mai importante cheltuieli pe care parintele salariat trebuie sa le
faca, pe langaalimentele necesare prapararii hranei, imbracamintea adecvata
anotimpului, necesitatile cresterii si dezvoltarea minorului precum si o eventuala
problema de sanatate, duc la impotmolirea familiei in datorii. Avand in vedere
faptul ca din toti cei trei membri, cea mai mare atentie trebuie acordata minorului,
el fiind cea mai mare grija in asigurarea necesarului, parintii decid
intitutionalizarea acestuia din imposibilitatea materiala necesara cresterii si
dezvoltarii lui.
Factori de ordin psihologic
Am vorbit mai sus de ceea ce sustin in anumite contexte, mai mult sau mai
putin autorii care scriu in materie de psihologie sau chiar psihiatrie. La un moment
dat te poti gandi si ca simplu om ca seamanul tau este constrans de o anumita
situatie sa ia o decizie nu tocmai buna in ceea ce priveste copilul sau. Incerci chiar
sa te gandesti ca panica este atat de mare si sentimental atat de sumbru incat nu ar
putea sa aiba alta solutie decat sa abandoneze.Sa-si abandoneze propriul
1

Conform HG nr. 871/2013, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013

copil.Multi dintre noi trasam linii de la situatia de baza catre restul supozitiilor. A
facut acest lucru pentru ca. Ne asumam dreptatea in functie de profesie si nu in
functie de realitate. Scriem pe hartie daca suntem doctori: gasim motive
psihologice: depresia ar fi unul dintre acestea. Se ajunge la depresie din pricina
unei situatii nu tocmai favorabile din punct de vedere socio-economic. Daca e sa
ne gandim la o depresie ceva mai accentuata am putea sa vorbim despre un caz de
alienare mintala care il scoate din circuitul firesc si normal al vietii pe individ.
Majoritatea femeilor ajung in aceasta situatie de depresie si respective alienare.
Din marea masa de oameni depresivi femeile sunt cele mai afectate avand in
vedere ca traiul actual este unul diferit fata de cel de odinioara. Femeia s-a
emancipat dar odata cu aceasta emancipare s-a produs o schimbare majora in ceea
ce priveste acceptarea de catre aceasta a unui regim mult inferior barbatului.
Femeia are inainte de tonate drept de vot/asccensiune profesionala/functii de
conducere. Femeia s-a implicat altfel decat atunci cand stadiul ii cereasastea acasa
sa creasca copii si sa curate vase. Cu aceasta innoire intr-un mileniu III s-a
accentuat corvoada traiului. Responsabilitatea acesteia s-a dublat, preluand chiar
sarcini ale barbatului care se presupune ca are calitatea de /stalp al casei/ sprijin
material/sprijin moral . Toate aceste lucruri au adus noul in ceea ce priveste
femeia dar si barbatul. Femeia are capacitatea de a da viata si implicit de a creste
rodul fructificat dar de cele mai multe ori se-ntampla ca ea sa duca lipsa de
educatie morala si nu de cea fizica. Am putea spune ca femeia provenita din medii
unde supravietuirea este la nivel de subzistenta este mult mai predispusa la o forma
de depresie decat cea care provine dintr-un mediu cu confort ridicat si cu o familie
normala. Contrar acestor opinii psihologice si psihiatrice consider ca de fapt este
un act gresit a se considera ca luand in calcul nivelul de trai adica cel socialeconomic inseamnaca se poate ajunge la depresie. Medical vorbind, specialistii
considera ca stresul este unul dintre factorii perturbatori care aduce in instanta
depresia. Stresul se poate fi unul dintre factori in opinia mea dar as spune ca acest
stres este mult mai accentuat la persoanele cu un venit care asigura acestora o zona
de confort decat a celora care au un nivel de subzistenta. Argumentand aceasta
afirmatie pot spune ca oamenii cu situatie economica buna intra in depresie
datorita faptului ca vor sa atinga o anumita perfectiune iar neajungand acolo se
creeaza o bariera intre ei si restul lumii care pare a fi o angoasa pentru ca nu

functioneaza dupa critetiile de acceptare pe care le au acestia in vedere. In fond nu

traim intr-o lume perfecta. Este vorba doar de acceptare si alegere. De partea
cealalta, cei care sunt din punct de vedere socio-economic la un nivel de trai de
subzistenta isi doresc sa atinga un minimum de confort si prin aceasta lasa lucrurile
sa capete o forma nu tocmai potrivita si implicit apare frustrarea pe care o vad ca
un De ce nereusind sa-si gaseascaun raspuns viabil si iesind din traiectoria
fireasca a vietii ajung la depresie si fara ajutor ajung la suicid. Crezand ca fac un
bine, oamenii ajung sa scoata din ecuatie cel mai important lucru, si anume copilul.
Copilul care, odata facuta isi cere drepturile. Ca sa preintampine problema unei
sarcini nedorite, ar fi de dorit ca actul sexual sa nu aiba loc. In fond nimeni nu a
murit din pricina privarii sexuale. In ipoteza unui viol ar fi de dorit existent unei
legislatii pertinente care sa dea ocazia celor care isi doresc sa fie parinti, sa adopte
un astfel de copil. Cat despre centrele de plasament consider ca lucrurile nu sunt
chiar ca pe hartie iar in interior are loc dezlantuirea iadului pe pamant. Practic acei
copii abandonati sunt primiti intr-un mediu in care persoanele care ar trebui sa se
ocupe de cresterea si educarea lor ofera contrariul a ceea ce ar trebui sa insemne
educatie. Concluzionand, consider ca din punct de vedere administrativ, legislativ,
economic si psihologic nu suntem aliniati la niste standarde de normalitate. Copiii
sunt privati de anumite drepturi, statul se implica prea putin in ceea ce priveste
traiul lor de pe o zi pe alta si acorda mult prea multe drepturi unor parinti
abuzatori. Parintii abuzatori ar trebui decazuti din drepturile parintesti fara drept de
apel. Avorturile ar trebui sa se efectueze doar in conditii de necesitate medicala.
Personalul din centrele de plasament ar trebui supravegheat 24/7 prin monitorizare
video. Copiii ar trebui sa beneficieze de un sistem medical propriu si gratuit
conform necesitatilor acestora iar toate acestea ar putea sa dea rod in conditiile in
care oameni capabili ar conduce statul de drept si nu interesul propriu al fiecarei
institutii de stat. In fond noi suntem statul si nu Guvernul.

Modalitati si forme de realizare a abandonului

Realizarea infractiunii analizate

In Romania, ca si in alte tari membre UE, nu exista inca o definitie legala clara
si completa a termenului de abandon a copilului. Aceasta ambiguitate privind
aspectele care constituie abandonul copilului ridica foarte multe semne de
intrebare. De-a lungul timpului au existat si exista inca, din pacate, un numar mare
de abandonuri de copii atat in maternitati, cat si in diverse alte locatii care pot pune
in pericol viata copilului.
Cazuri "ocante" de copii abandonai, cei mai afectai de criz - presa
german
Aproximativ trei milioane de oameni triesc n srcie absolut n Romnia, ar
membr a Uniunii Europene de trei ani. 350.000 dintre acetia sunt copii, muli
fiind abandonai din lips de bani, scrie publicaia german . n 2008, erau
abandonai 1300 de copii. Anul acesta numrul copiilor n aceast situaie a ajuns
la cel puin 1500, la care se adaug faptul c romnii din Italia i Spania au
abandonat la rndul lor ali 400 de copii
Peste 3 milioane de oameni din cei 22 de milioane de locuitori ctig mai puin
de 150 euro/lun iar 350.000 de copii triesc n srcie lucie. n viaa srccioas
de zi cu zi statul nu face ns nimic sau foarte puin. n casele de copii orfani, n
care triesc acum circa 25.000 de copii, se ntmpl continuu abuzuri i maltratri,
multe din cadourile pe care copii le primesc de Crciun i Pati ajungnd n
buzunarele personalului de ngrijire, susine sursa citat.
Doar de Crciun, politicienii i oamenii de afaceri se gndesc s le ofere
copiilor sraci dulciuri i cadouri, aducnd la faa locului jurnaliti, pentru a
demonstra generozitatea statului.
Situaia este i mai grea pentru copii lsai n strad de prinii lor. La nceputul
lui decembrie, n parcul Plumbuita din Bucureti, a fost gsit un copil de 3 ani,
aflat la al doilea abandon. Copilul a fost gsit plin de mucturi de la cinii
vagabonzi. n alte ri, prinii ar fi avut de suportat consecine juridice, ns n
Romnia acest caz se nscrie n lunga serie de cazuri "ocante" de copii abandonai.
Autoritile scuz comportamentul prinilor invocnd criza. Un alt exemplu, o
mam i-a abandonat cei doi copii. Dup ce au fost gsii, autoritile au ntrebat-o

de ce a fcut acest gest, iar rspunsul a fost c nu are destui bani s-i creasc.
Abandonarea copiilor nu se limiteaz doar la Bucureti, n judeul Bihor, o mam
abandonndu-i
copilul
n
vrst
de
2ani
ntr-un
taxi.
n spitalele din Romnia triesc singuri i chinuii sute de copii abandonai de
prini; bebelui sntoi care n-ar avea ce s caute acolo, dar de care statul uit
cu anii. Sunt victimele indiferenei i ilegalitii ntr-o ar care pare s nu mai
respecte nimic. Pentru ca nu au personal, spitalele ii lasa de izbeliste, desi castiga
bani de pe urma lor. Aa c aceti copii sunt privai de dreptul fundamental de a
avea o familie i rmn n ptuul lor de spital
Spitalul Judeean de Urgen Constana culoarele goale, nepzite, rsun a
plnset sfietor de copii. E 6 seara i programul de vizit s-a ncheiat de mult .
Copiii sunt singuri i stau pe ntuneric. i plng, pentru c nu-i bag nimeni n
seam. Cnd se aprinde lumina n salon, corul de plnsete scade brusc n
intensitate i pe chipul bebeluilor se iesc zmbete mici: e fericirea c nu mai
sunt singuri. Ei sunt copiii nimanui; doar civa din cei 750 de bebelui
abandonai acum n spitalele din Romnia, iar numrul lor va creste. 750 de copii
care intr n via aa, singuri, n ptuurile lor de care rareori se apropie cineva i
nvnd de mici s se bucure de orice gest de cldur. Povetile acestor copii
sunt diferite, dar cu un numitor comun: n-au mai fost dorii. Unele mame mai vin
de cteva ori pe an s-i viziteze. Altele nu vor s tie de ei chiar de la natere. i
nu le-a interesat niciodat ce se ntmpl n lipsa lor. ntr-adevr, sistemul bani nu
are. Dar pentru cldura uman nu se ofer buget de la stat.Copiii abandonai sunt
ignorai .Sunt pe cont propriu de cnd au venit pe lume. Nu-i supravegheaz
nimeni, dei accidente se pot produce n orice moment.Dei e interzis, n spitalele
din Romnia un copil abandonat poate s rmn i doi ani de zile.Teoretic, legea
oblig fie la reintegrare n familia natural, fie la institu ionalizare. dar nu pare s
intereseze pe cineva. Ei sunt povara pe care nici statul nu vrea s-o duc, aa c i
face uitai acolo. Direcia de Asisten Social i Protecia Copilului se face c nu
tie, se ascunde n spatele neadevrurilor i funcionarii ei dor n continuare
linitii, indifereni la faptul c indolena lor poate distruge pe via sute sau mii
de copii.

Un fenomen ingrijorator se repeta in fiecare iarna. Sute de parinti isi

abandoneaza copiii in spitale sub pretextul unei raceli si ii mai iau abia in
primavara.
Nu vin la ei nici macar de Craciun, cand toti princhindeii il asteapta pe Mos
Craciun. De exemplu la Spitalul Judetean Arad sunt zeci de prunci uitati de familie,
iar povestile lor le frang inima medicilor, asistentelor si voluntarilor care vin la ei
in fiecare zi.
Medicii si asistentele sectiei de Pediatrie de la Spitalul Judetean Arad stiu ca
odata cu venirea frigului, patuturile se ocupa rapid. Cel putin un salon e plin de
copii dupa care parintii vor veni, in cel mai bun caz, la primavara.
Pe un baietel de 1 an si 7 luni parintii l-au lasat in fata portii pe o patura si i-au
chemat o salvare. A fost bolnav, dar ulterior s-a facut bine . Un asistent de la
Urgente vine zilnic sa il vada.
In aceeasi situatie sunt si ceilalti copii lasati iarna aici. Parintii nu renunta la ei,
pentru ca sunt o sursa de venit. Si la Spitalul Municipal din Oradea fenomenul
abandonului de copii pe timp de iarna se repeta in fiecare an. Ba chiar aici unii
dintre parinti pleaca in strainatate si isi lasa pruncii in spital.

Statistici
ROMANIA-PRIMUL LOC IN EUROPA IN PRIVINTA ABANDONULUI
COPIILOR
n Romnia, cazurile copiilor supui unor tratamente inumane, abandonai n
spitale sau pur i simplu aruncai la gunoi de propriii prini sunt din ce n ce mai
frecvente. Una dintre cauze este srcia, iar indiferena comunitii amplific astfel
de drame. Ultimul studiu UNICEF plaseaz Romnia pe primul loc n Europa n
ceea ce privete abandonul copiilor. Cauzele sunt lipsa de informare i de educaie
a prinilor, limitarea accesului la servicii medicale i sociale de baz, atitudinile i
comportamentele discriminatorii, precum i srcia. Un alt studiu UNICEF arat
c, anul trecut, aproape 95% dintre copiii disprui n ara noastr au fugit de acas
din cauza familiei.

La nceputul anului 2007, 74.000 de copii erau n ngrijirea statului. Dintre

acetia, 26.000 erau instituionalizai, iar 48.000 erau inclui n programe de
asisten maternal.
n anii 2003 i 2004, abandonul copiilor s-a manifestat n aceleai coordonate ca
acum 10, 20,30 de ani.Amploarea fenomenului s-a determinat prin calcuarea ratei
abandonului (numrul de copii abandonai la 100 de nateri/internri).n
materniti, rata abandonului a fost de 1,8%, att n 2003 ct i n 2004, ducnd la
un numr estimat de 4,000 de copii/an.n spitalele i seciile de pediatrie rata
abandonului exprim numrul de copii abandonai la 100 de internri i a fost de
1,5% n 2003 i de 1,4% n 2004, estimnd un numr de 5,000 de copii/an, la
nivelul intregii tari. Un numr impresionant de copii abandonai sunt fr identitate
la momentul externrii. Conform datelor reieite din studiu, ponderea acestora
ajunge la 64% la externarea din maternitate, 30%la externarea din spitalele de
pediatrie i sub 10% in cazul copiilor aflai n servicii deplasament n regim de
urgen. Ponderea copiilor abandonai, cu greutate mic la natere a fost de aproape
de patru ori mai mare dect n populaia normal (34% fa de 9%). Numarul
mamelor care isi parasesc copiii in spitale imediat dupa nastere este in continuare
mare. Cifrele arata ca numarul abandonului in maternitati a crescut cu 10% in anul
2012, fata de aceeasi perioada a anului 2011. Cu toate acestea, numarul de copiii
abandonati in spitale este mai mic decat in urma cu cu cativa ani.
Comparnd datele pentru perioada 2003-2004 cu datele ce pot
fi estimate pentru perioada anterioar anului 1990, putem
observa c numrul acestor cazuri de abandon s-a triplat. Astfel,
conform Ministerului Sntii, n 1989 erau 10.954 copii sub 3 ani
n orfelinatele din Romnia. Precum rata de prsire a sistemului
sub vrsta de 3 ani era foarte redus, se poate deduce c, anual,
aproximativ 3.651 copii intrau n orfelinate fiind abandonai n
materniti i spitale.
Analiznd situaia acestor copii abandonai, este ngrijortor
numrul mare de cazuri de lips a actelor de identitate (64% n
cazul celor din materniti, 30% n cazul celor din spitalele de
pediatrie i sub 10% n cazul celor din serviciile de protecie n
regim de urgen). Dimensiunile fenomenului pot fi explicate dac

analizm unele caracteristici ale mamelor care recurg la aceast

msur - 42,2% dintre ele sunt analfabete, 27% nu au absolvit
coala general, 80% dintre aveau un nivel socio-economic
sczut, iar 85% nu au o surs stabil de venit. n final, 28% dintre
mame aveau vrsta sub 20 de ani la momentul naterii copilului.

Tara cu instinct matern amputat

Romania are 40.000 de copii abandonati
Mamele care isi parasesc copii si ii lasa in calea mortii sunt mai tarziu intrebate
daca sunt de acord cu adoptia. Asa cere legea actuala. Copiii care au nevoie de o
familie sunt ignorati.
Suntem pe primul loc in Europa privind numarul de copii abandonati. Totusi,
Guvernul nu gaseste timp sa studieze un proiect de lege care, pentru multi dintre
acesti copii, ar putea insemna salvarea.
Plansul unui copil l-a abatut din drum pe un barbat care se plimba pe pe malul
raului Somes. Se intampla in 2009, intr-o zi rece de octombrie. Sub o gramadata de
crengi, acoperita doar cu o patura, zacea o fetita. Era nascuta de cinci zile. Cineva
o lasase acolo, fara sa-i pese ca ar putea muri de frig sau omorata de vreun animal.
La spital, asistentele i-au dat un nume: Crenguta Somesan, dupa locul in care
fusese gasita. La acea vreme, politia anunta apasat ca mama va fi trasa la
raspundere. Dupa o luna de cautari, politistii i-au gasit mama, intr-un sat de langa
Satu Mare, in casa viitorilor socri, dar au uitat sa o traga la raspundere. Nu simte
nimic. N-a simtit nici atunci cand a lasat-o pe malul apei. Vorbeste soptit despre
saracie si despre problemele ei. Mai are un baiat si nefiind in relatii bune cu familia
sotului,acestia i-au spus ca n-are ce cauta cu inca un copil acasa. Asa ca, atunci
cand a iesit din spital cu fetita in brate, n-a stiut incotro s-o apuce. A lasat-o pe
malul apei si n-a mai privit inapoi.
Intr-o tara civilizata, ar fi fost condamnata pentru tentativa de omor. La noi, e
intrebata daca vrea sa ia copilul acasa. Are toate drepturile pe care i le orfera legea
romaneasca. O lege care le da drepturi depline parintilor naturali. Daca ei nu sunt

de gasit, atunci sunt cautate rudele de pana la gradul patru, iar procedura de adoptie
incepe abia dupa ce-si dau toti acordul.
In realitate, fetita se numeste Denisa. Asadar, mama are drepturi depline asupra
copilului, desi i-a pus viata in pericol.
75% dintre copiii declarati de instante adoptabili sunt mai mari de cinci ani.
Statistic, romanii vor copii mai mici de trei ani, asa ca restul sa-si traiasca copilaria
in centre de plasament. Si asta in vreme ce mii de romani astepta in casa lor un
copil.
Sunt aproape 5.000 de parinti care astepta. Si 40.000 de copii parasiti. Si
totusi, nu se gasesc unii pe altii. Din cauza unei legislatii care nu priveste neaparat
interesul copilului. O lege care obliga familia, inclusiv rudele de gradul patru, sa-si
dea acordul pentru adoptie, o prevedere care cere instantelor trei hotarari
judecatoresti.
Dosarele lor sunt judecate alaturi de infractiuni sau procese civile, asa ca
rareori le vine randul. Asa se ajunge la situatia in care un copil devine adoptabil la
trei, patru sau cinci ani.
Situatia ar fi mai simpla daca Romania ar avea un tribunal al copiilor in toate
orasele. Exista doar unul la Brasov, care functioneaza cu succes.
Tribunalul Copilului de la Brasov e un caz izolat. In tara, adoptiile sunt
considerate activitati secundare in directiile pentru protectia copilului. In unele
orase nu exista persoane desemnate sa se ocupe de asta, iar in altele un singur om
ar trebui sa le gaseasca rudele de pana la gradul patru si sa-i reprezinte in instanta.
Asta in conditiile in care, statistic, in fiecare zi un copil este abandonat in
maternitatile din Romania.
In plus, nu exista un registru care sa puna fata in fata copii adoptabili cu
parintii care vor sa adopte. Intre directii nu exista colaborare, iar parintii disperati
dupa ani de asteptare ajung sa-si caute singuri copii trimitand adrese la directiile
din tara. Teoretic, pana in ziua adoptiei, copiii pana la doi ani, ar trebui sa sta in
grija unui asistent matenral. Si in teorie in sase luni asistentii trebuie sa le gaseasca
o familie: adoptiva sau naturala. In practica, lucrurile stau altfel. Sunt lasati la
asistenti maternali ani de zile.
Copii cresc, se ataseaza de parintii angajati,

iar cand ajung la 10-12 ani unii sunt mutati in centre ca sa faca loc in casele
maternalilor, nou-nascutilor abandonati in spitale. Asa ca cei dati la o parte, traiesc
un nou abandon care are asupra lor efecte devastatoare.
In strainatate, mamele sociale nu tin copiii mai mult de sase luni tocmai pentru
a evita dezvotarea acestui tip de atasament. La noi, ajung la varste mari si atunci
sunt transferati in centre. In ultimul an, 1.000 de asistenti maternali au renuntat la
copiii pe care ii aveau in grija din cauza reducerii cu 25 de procente a salariilor, iar
300 dintre ei au ajuns din nou la casa de copii.
In aceste conditii, 23.000 de copii cresc singuri in case de copii anadonati si de
parinti si de autoritati.
Romanii nu-i vor pentru ca sunt prea mari, iar strainii cei dispusi sa-i infieze nu
mai sunt lasati.
Legea privind protectia copilului aparuta in '97 punea oarecum lucrurile in
ordine. Copiii erau infiati de straini cu ajutorul ONG-urilor. Unele transformasera
asta in adevarate afaceri. Cinci ani mai tarziu insa, UE cerea alinierea legislatiei si
reglementarea adoptiilor internationale.
Uniunea Europeana conditiona aderarea Romaniei de reglementarile in privinta
protectiei copilului, asa ca statul presat de europeni a decis stoparea adoptiei
internationale.
Intre 2002 si 2005, anul in care guvernul a impus un nou moratoriu, sute de
copii au fost totusi infiati de straini prin hotarari de guvern. Raportorul europan
Emma Nicholson a luat atitudine cand a aflat ca 100 de copii urmau sa fie infiati de
italieni prin hotarare de guvern. Alte 1.100 de dosare erau in asteptare pentru a fi
aprobate de executiv.
Dupa ce termina scoala, statul isi ia mana de pe copii. Inceteaza masura de
protectie sociala, iar ei sunt lasati singuri sa-si faca un rost. Acela este momentul in
care pentru cei mai multi dintre ei incepe decaderea.
Soarta copiilor abandonati ar putea fi alta daca alesii isi fac timp sa studieze un
proiect de lege potrivit caruia copii ar putea fi declarati adoptabili in primele sase
luni de la abandon. Pentru parlamentarii nostri insa soarta zecilor de mii de copii

abandonati nu reprezinta o prioritate, desi statul plateste pentru intretinerea lor

peste 100 de milioane de euro anual.
Suntem tara cu cei mai multi copii abandonati din Europa si cea mai restrictiva
lege. Mama care si-a lasat copilul sa moara pe malul apei trebuie sa-si dea acordul
pentru adoptie, rudele de pana la gradul patru au si ele un cuvant de spus, iar
tribunalele judeca soarta acestor copii printre picaturi. In spatele acestor produceri,
lungi si greoaie se ascund dramele unor copiii teorectic ocrotiti de stat si totusi
lasati singuri sa-si traiasca drama de a nu avea o familie.
Statisticile arat c majoritatea cazurilor de abandon au loc n materniti sau
secii de pediatrie, femeile fiind cele care fac actul abandonului. Realitatea de
dincolo de statistici arat ns c mamele se despart de propriii copii pentru c i
ele, la rndul lor, au fost abandonate de tatl copilului.
Efectele si consecintele comiterii infractiunii de abandon a copilului
Caracteristicile individuale de dezvoltare ale finite umane sunt determinate de
modul in care mediul2 ofera un raspuns nevoilor sale, creand conditii optime, care
sa contribuie la implinirea lor sau, dimpotriva, neglijand aceste nevoi.
Dezvoltarea optima a unui copil ca fiinta umana, capabila de a fi fericita si de ai face fericiti pe cei din jurul sau, din contra, orientarea spre comportamente
situate la limita normalitatii sau dincolo de ea, depinde in mare masura de modul in
care cei din jur, in primul rand parintii, stiu sa vina in intampinarea nevoilor lui si
sa inteleaga caracteristicile care tin de varsta copilului.
Recunoasterea nevoilor copilului a capatat un caracter oficial 3, si inca mai mult,
un caracter de obligativitate pentru adulti, prin stipularea respectarii acestor nevoi
sub forma unor legi si reglementari legale. Pe masura ce nevoile copilului au fost

Societatea, lumea n mijlocul creia triete cineva;

reglementate de Convenia asupra Drepturilor Copilului adoptat de ctre Adunarea Generala a

Naiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989.

puse in lumina de catre specialistii in dezvoltarea finitei umane, justitia a rescris

sub forma de drepturi ale copilului acele nevoi.
Cele 54 de articole ale Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului
reprezinta trebuintele fundamentale pentru dezvoltarea normal a copilului. Dreptul
de a avea o familie, de a nu suferi, de a beneficia de ingrijiri medicale si de
educatie, de a fi protejat de toate formele de abuz si neglijare traseaza cadrul optim
de dezvoltare a copilului. Orice stat care a semnat documentul amintit se oblige sa
respecte aceste drepturi, in beneficiul copiilor lui.
Familia reprezinta cadrul in care se dezvolta copilul. Pe langa nevoile biologice
ale copilului, carora le raspunde dupa posibilitati si dupa cunostintele pe care le
are, familia reprezinta cadrul in care are loc nasterea psihica4 a individului.
Functia alpha a familiei este de a construe un cadru competent pentru
nasterea psihica a copilului, ceea ce inseamna accesul lui la o gandire autonoma,
ca baza a dezvoltarii individualitatii lui unice si irepetibile.prin stimularea
dezvoltarii acestei functii care are rolul de a transmite istoria familiei, parintii si
intreaga constelatie familiala incadreaza si acompaniaza maturizarea fizica si
psihica a copilului. Copilul se construieste beneficiind de asistenta corporala5 si
psihoafectiva pe care i-o asigura mediul lui de viata. Dezvoltarea psihica a
copilului-accesul la reprezentari, construirea unui sistem de para-excitatie,
interiorizarea care confera identitate, receptarea istriei familiei, care ii parvine
transgenerational si orizontal, in grupul familial- depinde de sistemul de valori al
familiei si de tipul de relatii stabilite intre membrii ei. Exista o mltitudine de factori
care pot periclita buna desfasurare a acestui process complex de dezvoltare psihica.
Unii dinstre acesti factori tin de caracteristicile copilului cum ar fi: fragilitatea lui
4

Sau dezvoltarea capacitatilor copilului

Sau medicala

fizica si/sau psihica, prematuritate, intoleranta la frustrare, reactia la anumite

evenimente sau accidente care fragilizeaza copilul, facandu-l mai dificil sub
aspectul ingrijirilor de care are nevoie. Exista, insa, factori care tin de functionarea
de ansamblu a familiei sau a unuia dintre membrii sai: boala sau depresie,
patologie sau fragilitate mentala, doliu, accidente, catastrofe, procese de
dezradacinare a vietii familiei etc.
Dezvoltarea normala a copilului presupune satisfacerea a patru categorii mari de
nevoi: nevoia de dragoste, nevoia de experiente cognitive, nevoia de
responsabilitati, nevoia de a fi apreciat, rasplatit, valorizat, premiat6.
a) Nevoia de dragoste
Dragostea ofera fiecarui copil sansa umanizarii si a construirii unei personalitati
normale, fericite, capabile sa dea si sa primeasca. Dragostea este poarta prin care
copilul trece spre umanitate. Satisfacerea nevoii copilului de dragoste inseamna
construirea increderii sale in ceilalti, in lume. In vreme ce intamplarile placute il
fac pe copilul iubit capabil sa depaseasca neplacerile si sa simta, inca o data, gustul
victoriei, intamplarile neplacute prin care trece copilul care nu este iubit il fac pe
acesta sa se simta murdar, fara valoare, un cos de gunoi in care cei din jur isi
arunca resentimentele, o platosa invartosata7 in spatele careia el, copilul, sta in
permanenta la panda.
b) Nevoia de experiente cognitive
Asa cum dragostea este hrana echilibrului si a fericirii copilului, experientele
cognitive reprezinta hrana dezvoltarii mentale a copilului. Piaget8 sustine ca pentru
a beneficia de o dezvoltare normala, copilul nu are nevoie de jucarii scumpe ci
doar sa fie lasat liber, sa I se ingaduie sa exploreze mediul sau de viata.
Un alt tip de experiente de care are nevoie copilul, sunt experientele traite in
relatie cu mediul social. Parintii care isi izoleaza copiii nelasandu-I sa participle la
evenimentele sociale, la discutii cand au vizitatori, la joaca cu alti copii, la
cumparaturi, la plimbare in parc, sa calatoreasca cu tramvaiul singuri sau insotiti
6

Vezi p. 3

Care este sau a devenit vrtos; ntrit, ngroat, tare, rezistent

Jean Piaget- psiholog francez (9 August 1896 16 Septembrie 1980)

de prieteni, risca sa dezvolte un copil inabil din punct de vedere al comunicarii, a

relationarii cu ceilalti.
c) Nevoia de responsabilitati
Ca si cele doua nevoi prezentate anterior, nevoia asumarii de responsabilitati de
catre copil influenteaza dezvoltarea sa.
d) Nevoia de a fi apreciat, rasplatit, valorizat, premiat
Aprecierea, valorizarea si premierea copilului este o nevoie simtita intens de
acesta, din pacate, adeseori neglujata chiar si de parintii buni. Multi parinti
preocupati de evolutia copiilor lor ii sanctioneaza imediat atunci cand gresesc, in
vreme ce reusitele lor sunt trecute sub tacere, parandu-li-se ceva normal. Aceasta
atitudine conduce insa, conform principiilor invatarii comportamentaliste 9, spre
opusul asteptarilor parintilor fata de copil.
In vreme ce comportamentele pozitive ale copilului nu sunt intarite, cele
negative capata si o sanctionare care are si aspectul de pastrare indelungata
acomportamentului sanctionat in prim planul constiintei copilului. In loc sa stearga
acest comportament asa cum ar dori parintii, sanctiunea il mentine ca pe un focar
de excitatie si ceea ce se obtine in final va fi repetarea comportamentului nedorit.
Ori de cate ori unul dintre factorii citati mai sus vor lipsi copilul va avea
serioase tulburari comportamentale, insa nevoia primordiala10 a copilului este de a
fi tinut si educat in cadrul si perimetrul familiei.
Studiu de caz:
In continuare, vom arata cum poate afecta intrarea unui parinte in inchisoare,
viata unui copil si a intregii familii. Pentru aceasta ne vom referi la un caz concret:
D.C.R.; sex masculine ; 14 ani; este din Targoviste; mama lui i-a abandonat cand
el avea doi ani, din cauza ca tatal lui intrase din nou in puscarie. Atunci toata
familia s-a destramat si, neavand cine sa-i creasca pe el si cei patru frati ai lui( trei
frati si o sora) copiii au fost institutionalizati 11. Copilul a ramas cu un gust amar
in ceea ce priveste familia, pentru ca nu a avut niciodata o familie. El nu-si mai
aduce aminte de mama lui si nu mai stie nimic despre ea. Tatal lui nu a avut nici
9

Psihologia comportamentalista-Teoria personalitatii la B.F. Skinner

10

principal

11

A fi multati in cadrul unei institutii

odata un serviciu stabil, lucrand cu ziua pe pamanturile diferitilor oameni. Nici cu

sanatatea nu statea prea bine. Deoarece statea mai mult prin inchisori sau prin
spitale copiii nu au avut si nu au o legatura profunda cu el. Acum, eticheta de om
al strazii este ii este pusa si onoarea, sanatatea cat si viitorul ii sunt pecetluite
deoarece nu cunoaste un alt mod de viata. Printre altele spune el: eu imi doresc
cel mai mult sa am si eu un rost in viata. Sa am si eu o casa cu chirie, ceva,sa
muncesc undeva, sa-mi ajute Dumnezeu, sa fiu si eu imbracat, sa traiesc si eu o
viata ca orice om. Totul insa a pornit de la intrarea tatalui sau in puscarie.
Putem vorbi despre o serie de efecte ale abandonului, care afecteaza mai multe
paliere ale personalitatii si dezvoltarii.
Intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale
In planul socializarii12, copilul isi formeaza stilul relational in functie de
modelele13 stabile pe care le-a observat in cadrul familiei, furnizate in principal de
mama si tata. In situatia copilului abandonat, acesta nu mai beneficiaza de
modelele de socializare clasice, familiare, ci de unele formale, de tip institutional.
In plus, se intampla in cele mai multe cazuri ca acesti copii, frecventand scolile
publice , sa fie etichetati drept orfani si tratati ca si cum ar avea un handicap
social, comportament care le creeaza mecanisme de aparare de tipul retragerii,
evitarii, sau al agresivitatii relationale si afecteaza in mod radical modul in care
comunica si se raporteaza la sine si la ceilalti.
Intarzieri in dezvoltarea fizica si emotionala
Lipsa caldurii materne, insecuritatea14 generata de a fi al nimanui provoaca
dezechilibre emotionale si subdezvoltare in plan fizic. Copilul creste ca si cum nu
ar primi suficienta hrana, este vorba de fapt despre hrana afectiva de care este
privat si care in plan psiho-somatic se manifesta ca si lipsa hranei necesare cresterii
si dezvoltarii armonioase.

12

Proces de integrare social a unui individ ntr-o colectivitate

13

Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitaii; tipar

14

Stare de nesiguran

Sentimentul de culpabilitate
Copilul nu isi pote explica motivul pentru care a fost abandonat de parinti, si in
lipsa posibilitatii acestei explicatii, ajunge sa considere ca ceva a fost in neregula
cu el, ca el este vinovat si din cauza defectelor sale parintii au renuntat la el. De
aici decurg o imagine de sine si o stima de sine extrem de scazute , se vor simti
inferiori, incompleti si incapabili, nedemni de a fi iubiti si apreciati.
Tulburarile de comportament
Agresivitatea, manifestata atat in relatie cu adultii, cat si cu covarstnicii este o
tulburare de comportament des intalnita , mai ales in cazul copiilor abuzati care,
prin acest mecanism isi exprima furia, teama, nesiguranta, sau reproduc singurul
model relational pe care l-au invatat.
Vagabondajul15, este de cele mai multe ori puntea catre conduitele delincvente,
precum furtul, cersetoria, necesare in acest caz asigurarii mijloacelor de
subzistenta.
Tulburarile de atasament
In literatura de specialitate, John Bowlby a studiat felul in care se formeaza
atasamentul, si importanta formarii la copil a unui tip de atasament securizant. Pe
scurt, matricea de atasament se structureaza in relatia primara cu persoana care
acorda ingrijiri copilului-mama sau substitutul matern.Nevoia de atasament este o
necesitate de baza a fiintei umane, este innascuta si scopul sau este supravietuirea.
Relatia de atasament sigur este traita de copil in mod securizant, ii ofera un nivel
optim de stimulare, ingrijire si afectiune, persoana care se ocupa de ingrijirea
copilului este atenta la nevoile sale, il manevreaza cu grija, comunica si formeaza
o relatie emotionala securizanta cu copilul. In cazul in care aceasta relatie lipseste,
sau este nesatisfacatoare, copilul interiorizeaza o matrice de atasament nesigur sau
dezorganizat. Prin intermediul acestor modele, copilul isi formeaza in primul an de
viata imaginea despre sine si despre ceilalti. Mai mult decat atat, modelul imprimat
in primii ani de viata va persista si va marca fiecare relatie pe care copilul o va
avea, in functie de modul in care a fost interiorizat acest model. In cazul copilului

15

Infractiune comisa de o persoan fr domiciliu, far ocupaie stabil, fr mijloace de

subzisten, care triete din expediente.

neglijat16, abandonat, relatiile vor fi marcate de incertitudine, neincredere,

nesiguranta, teama de a pierde sau de a fi parasit. Astfel, copilul nu va putea forma
relatii durabile si autentice, din cauza ca nu are reprezentarea unei relatii
securizante. Comportamentele sale relationale vor fi fie de retragere si incapacitate
de a forma relatii cu orice persoana (in cazul copiilor care nu au avut o persoana de
atasament), fie vor avea tendinta de a se apropia si forma relatii nepotrivite si
superficiale cu toata lumea, inclusiv cu persoanele necunoscute (in cazul copiilor
care au fost ingrijiti de multe persoane).
Tipul primar de relatie, cu componentele si caracteristicile sale, prescrie modul
in care individul relationeaza mai tarziu.In felul acesta, scenariul de viata se reia.
Exista, desigur, si forme mult mai subtile, simbolice, de abandon, cu efecte
considerabile in planul dezvoltarii personalitatii copilului.Un exemplu in acest sens
este cazul copiilor care nu pot fi crescuti de parinti din diverse motive, si sunt
incredintati bunicilor, sunt dusi de foarte devreme la cresa17, sau sunt lasati cu
bona18 perioade indelungate. Cand varsta la care intervine aceasta ruptura intre
mama sicopil este foarte mica, in perioada in care relatia este inca fuzionala,
copilul resimte situatia ca pe un abandon, deoarece nu-si poate reprezenta
intoarcerea mamei si traieste sentimente intense de insecuritate si anxietate 19care il
marcheaza. De aceea, o separare a mamei de copil, cel putin in primul an de viata,
este de preferat sa fie evitata, deoarece poate provoca traume ce pot fi trecute usor
cu vederea, dar care isi pot releva efectele mai tarziu intr-un mod nefericit.

O foarte mare parte din copiii abandonati sunt institutionalizati. O parte dintre
acestia fug din centrele in care au fost plasati si ajung sa cerseasca, sa fure sau sa
presteze diferite munci.
16

Cruia nu i s-a dat atenia cuvenit

17

Instituie care asigur ngrijirea copiilor pn la vrsta de trei ani, un numr de ore sau de
zile, pe sptmn
18

ngrijitoare angajat ntr-o familie pentru a crete copiii (i a-i nva o limb strin)

19

Stare de nelinite, de ateptare ncordat, nsoit de palpita ii, jen n respira ie etc

Cersitul este cea mai usoara cale de a obtine bani sau diferite alte produse.
Formele cersitului sunt diferite. Cel mai adesea este intalnit cersitul la semafoare,
in acest caz copiii profitand de mila soferilor auto.
Studiu de caz:
B, Timisoara
- Da de unde ai avut tu bani?
- E, inainte cerseam la semafor si acuma cersesc. Cerseam si cand
faceam 700 de lei cat era sticla, hm, ne luam ne luam de mancare,
mergeam la Expres si prin gara mergeam
- Si acuma mai ai bani? Mai faci bani acuma?
- Azi nupreaii si politie nu d-aia ca imi dati dumneavoastra, da ii si
politie
- Da pai o sa-ti dau eu, bineda eu iti dau azi, dar maine ce-o sa faci?
- Maine daca nu e razie, facca se cam uita asacateodata mai am si
problem cu astia din piata
Grupul din Piata Unirii:
-:Cum faceti voi rost de bani? Cum va cheama?
-C Lica si Daniel?C L. Facem bani pe metrou. Spun Crezul. (recita
Crezul)
: Tu ce faci cand el spune Crezul?
-R:Daniel. Eu spun alte lucruri.
:Chivu L. el sta cu mana intinsa.
R:Preotul asta mic face bani mai mult ca toti astia de pe aici.
- Cine, Chivu?
- Da
Incarcatul sau descarcatul a diferite produse
In zonele in care treiesc, copiii gasesc sprijinul intreprinzatorilor.
Studiu de caz:
M.:
- tu cum faci bani?
- cum fac bani? Prin munca, muncesc, mai incarc, descarc fructe,
banane
- unde?
- aici, la Banca Regilor?
- si aici cu bananele, cat iti da?

- pai imi da 5 lei ziua, dar acum a plecat patronul la mare si 5 lei seara
ca-I pazeam marfa.

Spalat de masini si parbrize

Studiu de caz:
- Da, voi nu mai spalati geamuri paicea ca acum vad ca v-au luat astia
locu?
- Nu, putem sa spalam, da spalam seara, seara.
- Da!
- Seara, daca vrem, ca acuma n-amstergator. Da fac rost de bani si imi
iau stergator.
Parcari de masini
Studio de caz:
C:
-ahaDa ziceti, voi cum faceti bani?
-

Apaicum sa fac?
Asa, frumos, cum
Prin parcari.
Cersiti prin parcari?
Nu-i nevoie.
Adica?
Parchez masina.
Cum adica parchezi masina?
Ii zic unde sa parcheze.
Aha, si-ti da bani?

Specifica Garii de Nord din Bucuresti, aceasta preocupare pune in evidenta

caracterul inovativ20 al vietii de zi cu zi a copiilor strazii. Este cunoscut faptul ca,
in acest perimetru, este fluxul continuu de masini. Copiii identifica zonele unde
pot parca masinile si ii indruma pe soferi catre acestea.
20

Sau in scimbare

Munca in constructii
G: - atuncea aveam si eu banii mei. Nu aveam mult:10.000 M-am dus la unu si am
muncit 3 zile la rand.
- Ce ai muncit?
- O vila d-astea. Am muncit pana se vad oasele, goale, si inca acum m-am
refacut, mi-am revenit cu mancarea.

Alte munci ocazionale

Pe langa muncile cel mai des practicate, care au fost mentionate, apar si alte
experiente legate de modul in care copiii strazii isi procura mijloacele de existenta.
G.: -Ma scol dimineata, car urna de la PRO-TV, ma duc, ma plimb
- Cat va platesc pentru carat urna?
- Azi pentru ca le-am spalat pe jos, la metrou, unde baga urna mi-a dat 10.000. Am
luat o inghetata vafa, si o inghetata ca toate inghetatele, la 3.000 lei.
Furturi
Marea parte a copiilor care traiesc pe strada fura. In unele cazuri, furturile sunt
marunte, dar exista si situatii in care urmarile pot fi dintre cele mai grave. In zona
Obor, nu mai putin de cinci fosti si actuali copii ai strazii au fost condamnati pentru
diferite furturi.
G, Timisoara
- Sigur n-ai furat nciodata?
- O data am furat bine, da eram mic si-atuncea nu numai eu. O data am
furat, da ce-am furat, ca era 200.000 salariul atuncea si era unu beat,
prin oras dac-ati fost aici atuncea cand era butucurilea ale amici, asa,
ca stalpii, cum este mesele in piata, pe randu asta de langa formula
unu; na, intre alea doua baticuri, dormea, acolo, baiatu avea banii
bagati in cartus de tigari din ala, da era gol cartusul, numai banii
erau ma duc eu cu unu, Ionita, o sa vina maine ala, ma duc cu cu el si

zic ba Ionita, uite pa unu, hai ca n-avem bani, cat era ceasu era
2.500 un ceas cu calculator, acolo la baticuri si-am zis ba, hai sa
vedem daca are asta bani, era beat mort. Ne-am dus la el, l-am facut la
buzunare, i-am luat tot, facea aa, ce faceti ma da nu putea sa se
scoale ca era beat mortal. La urma, ne duceam, bagam noi banii si
ziceam la astia ba, este unu,ba, pe-acolo prin spate, pe la baticuri, are
bani multi, ma Si-l controlam noi prima oara si, chiar cand vrem sa
plecam, zice n-are ba. Pune acesta, Ionita, man ape cartusul cu bani.
Scoate, avea 190.500. Da bine, de atuncea nu am mai furat de loc Ce
ca iei un mar, asa, din piata sau asta, e cand ati zis cu acesta, Bolovan,
si astia, a zis ca pentru mancare nu ne face nimic, da bine, nu salamuri
din astea un mar asa, o pruna sau ce este
Munca copiilor este prezenta sub diferite forme. Nu putem vorbi decat in
putine cazuri de munca permanenta. Cel mai adesea, copiii folosesc ceea ce li se
ofera. Cersitul ramane mijlocul cel mai usor de a obtine venituri. In rare cazuri,
munca lor poate fi considerate exploatare, atata timp cat ei, singuri isi asuma, in
mod constient, diferite activitati care duc la obtinerea de bani sau de produse.

Metode si mecanisme de combatere a abandonului minorilor

Metode de combatere directa. Prin combatere directa intelegem o forma de
actionare directa asupra acestor situatii de risc pentru minori. Pentru a putea
intelege fenomenul abandonului si in ce consta acesta, trebuie sa fim bine informati
mai aleas asupra efectelor pe care minorii abandonati le resimt atat imediat dupa
acesta, cat si pe termen indelungat.
Copiii sunt viitorul, asadar, odata cu ei trebuie inceputa si o noua forma de
educare in ceea ce priveste viitorul acestora. Metodele traditionale, nu doar ca sunt
depasite de timp si de experinta dar nu sunt in concordanta cu actuala mentalitate a
populatiei a secolului XXI. Numai putem afirma ca educatia nu mai este ce a fost
odata deoarece nimic nu mai este ce a fost odata. Societatea este intr-o continua
schimbare si inventie, intr-o continua dezvoltare, atat pe plan social, economic cat
si cultural. In acest ritm accelerat de dezvoltare ar trebui sa fie si educatia si mai
ales modul de educare.

Dat fiind faptul ca absolut oricine isi doreste poate avea acces in mod facil la
informare prin intermediul internetului cat si a retelelor de telecomunicare, ne este
mai usor sa ne consultam si sa ne informam asupra unei probleme decat le era
stramosilor nostri. Daca acestia, sa presupunem, ca nu erau atat de informati asupra
abandonarii, deoarece rata abandonului nu era atatde semnificativa ca in acest
secol, in acele vremuri, fie ca familia avea sau nu ce manca, nu isi lepada copii,
pentru ca nici in alta parte nu era alta situatie. Populatia era impartita pe doua
categorii economice si in acest caz nici un copil dintr-o familie saraca nu va ajunge
la una avuta iar cu atat mai putin se va intampla reversul.
Odata cu dezvoltarea societatii, populatia nu mai ramane in acele doua stadiuri
economice, ci se amplifica si cunoaste si ea noile influente. Insa odata cu acest
fenomen, apare si nevoia si/sau dorinta de a avea ce e nou, de a fi in la zi cu
noutatile, atat pe plan tehnologic cat si educational. Ne cuprinde o dorinta atat de
mare incat uneori uitam cine si ce suntem si uitam mai ales principiul vietii, lasand
deoparte tot ceea ce considerand, in mod gresit, ca este mai putin important.
Vorbim despre copii ca despre niste jucarii nu nu depre niste fiinte cu nevoi
speciale si ii procream din placerea de a intretine relatii sexuale si nu din dorinta a
de a-i si creste si ingriji de acestia. De ce ajung acestia a fi abandonati? Din
aceeasi cauza din care un gradinar nu va putea construeasca un automobil de
ultima generatie. In acesta situatie, gradinarul, ca si familia ce abandoneaza, sunt
slab informati si nepregatiti pentru ceea ce va avea sa urmeze. Pentru a rarifia si a
reduce numarul copiilor abandonati, trebuie sa placam cu educatia inca de cand ei
sunt inca mici, si nu atunci cand deja ii tin pe brate si nu stiu ce sa faca mai apoi cu
ei. Pe termen lung, o buna informare si o buna prevenire asupra efectelor pe care
institutioalizarea ii are asupra copiilor,ar putea schimba viitorul in unul mai bun.
Daca este sa ne luam dupa ceea ce vedem pe strazi, si nu ne place, cersetori,
oameni care ne dau in cap sa ne fure banii, drogati care sar la bataie, violatori, nu
ne gandim si factorul care i-a determinat pe acestia sa actioneze in acest mod. Daca
analizam din spate, vom afla ca un numar impresionant dintre acestia sunt copii
abandonati de catre parinti, si din lipsa dragostei si a protectiei parintesti, a iau pe
cai gresite. Cum prevenim din timp acest fenomen? Prin implicarea societatii in
educarea viitorilor parinti, prin inmultirea centrelor de zi de consultanta a celor ce
isi doresc sa devina parinti. Un loc important unde ar trebui sa ne axam ar fi in
maternitati. Acolo ar trebui sa existe cel putin un asistent social, astfel incat, viitorii

parinti sa fie informati asupra viitorului copil, si daca este cazul, incurajati la
pastrarea si cresterea acestuia, punandu-i in fata actualii minori abandonati si viata
pe care acsti o au inafara familiei si din lipsa afectiunii parintilor.
Autoritatile vor sa modifice legislatia astfel incat toti copiii sa fie amprentati
dupa nastere, pentru a fi mai usor de identificat ulterior. Mamele care vin sa nasca
la maternitate fara acte ar putea fi fotografiate de Politie, la sesizarea cadrelor
medicale, pentru a reduce cazurile de abandon al copiilor in spital.

Masura vine si pentru a eradica o practica inca folosita in spitalele din Romania,
spune Panait, faptul ca parintii vin sa-si caute copii pentru adoptie in maternitati,
unde inca exista cazuri de abandon. Nu cred ca e vreo problema de procedura in
fotografierea mamelor sau amprentarea copiilor, eventual ar putea fi vorba doar de
comoditatea celor din spitale; cand intalnesc un astfel de caz de posibil abandon, ei
trebuie sa sesizeze Politia, a explicat secretarul de stat. Acesta a spus ca astfel de
masuri de precautie exista deja in alte state ale lumii si ca este rusinos pentru
Romania ca inca avem certificate de nastere ale copiilor care au trecute doua
liniute in dreptul numelui celor doi parinti, cred ca se stie de mult ca nu barza
aduce
copiii.
Spre exemplu, in Statele Unite, certificatul de nastere contine, pe langa datele
de identitate ale parintilor, si amprentele talpilor bebelusului, alaturi de amprenta
degetului mamei. Parintii trebuie sa stie ca este in avantajul nostru o astfel de
masura si sa o ia ca pe buletinul pe care trebuie sa il aiba copilul la 14 ani21
Un foctor care ar putea combate pe termen lung fenomenul de abandon ar putea
fi marirea alocatiilor acordate minorilor cu varsta cuprinsa intre 2-18 ani, atunci
cand necesitatile acestuia depasesc modesta suma de 42 de lei. Guvernul ar trebui
sa ofere indemnizatia lunara minorilor in functie de venitul pe care parintii acestora
le au, si nu sa ii egalizeze pe toti, deoarece posibilitatile si nivelul de trai difera
foarte mult de la o familie la alta. Daca aceasta conditie ar fi propusa si admisa de
catre Guvern, rata abandonului ar putea scadea semnificativ, in acesta masura
putand iesi din catalogarea drept careia suntem considerati tara cu cea mai mare
rata de abandon si tara cu instinct matern amputat.

21

Bogdan Panait, Oficiul roman de adoptii

Prevenirea abandonului minorilor. Prevenirea consta in actionarea

directa dinainte de a se intampla presupusul abandon al minorului. Astfel, putem
actiona in trei etape pentru a preveni acest fenomen:
perioada de pn la sarcin;
perioada sarcinii i naterea;
primele luni dup natere.
Perioada de pana la sarcina este una dintre cele mai dificile perioade pentru a
actiona,dar unde se pot obtine cele mai bune rezultate. Este etapa in care, in
special, datorita informarii, poate fi prevenia o sarcina nedorita. Ori, un lucru e de
stiut: e mai bine sa previi conceperea unui copil nedorit decat sa convingi o familie
a nu-si abandoneze copilul sau sa cauti solutii pentru un copil abandonat deja.
Perioada sarcinii si nasterea este cea mai importanta in prevenirea
abandonului. In acest moment,persoanele cu risc de abandon al copilului pe care
le-ati identificat deja sunt oarecum speriate de perspective nasterii. Odata ce
sarcina nu mai este o taina , ele au foarte mare nevoie de cineva caruia sa i se poata
confesa si caruia sa-i poata cere sfatul.
Pe perioada naterii, o mare putere de influenta o au angajatii maternitatilor
(obstetricienii-ginecologii, neonatologii, moaele, asistentele medicale, dar i
asistenii sociali, psihologii). n aceast, aparent, scurt perioad, mamele i pot
schimba radical decizia. Acum, cnd copilul iat-iat va aprea pe lume, instinctul
matern este mult mai pronunat i femeia/familia poate fi convins s nu renune la
propriul copil.
Perioada de dup natere.Dac mama a ieit din maternitate mpreun cu
copilul, nseamn c munca Dumneavoastr a dat rezultat. Totui, riscul ca ea s-i
abandoneze copilul este nc destul de mare. Primele luni sunt cele mai complicate,
mai ales pentru persoanele care provin din medii i familii dificile. Este important
ca mama s nu se simt izolat, marginalizat, separat de restul societii.
Modalitati de interventie la nivelul comunitatii:
- Implicarea factorilor de decizie, autoritatile locale, servicii sociale, ONGurile, firme, in actiunea de prevenire si combatere a abandonului minorilor.
Actiunile pot viza:
- Informarea comunitatii cu privire la starea de fapt;

- Atragerea atentiei asupra gravitatii si consecintelor in plan socio-economic la

nivelul judetului, dat fiind faptul ca abandonul datorat saraciei creeaza situatii in
care minorii sunt expusi cersitului, violentei asupra celorlalti etc.
- Cei care sunt abandonati nu vor avea formatia morala si civica necesara
rolului de parinte la randu-i si a celui de cetatean al comunitatii.
Modalitati de interventie la nivelul familiei:
- Constituirea unor asociatii pentru parintii cu copii aflati in situatia de risc /
sau abandon, care sa vizeze :
- consiliere privind cariera parintelui;
-invatarea unor strategii de gasire a unui loc de munca, pentru a-I putea oferi
monorului cele necesare unui trai decent;
- tehnici de rezolvare a situatiilor de criza;
- strategii de monitorizare si gestionare a traseului educational al parintelui;
Organizarea de seminarii educationale in scopul informarii parintilor cu privire
la variantele optime de adoptie pentru minor;
Sprijin financiar sub forma de lapte praf, pampers, imbracaminte, iar odata cu
cresterea acestuia, rechizite, suport didactic, o masa calda in interiorul scolii a celor
cu situatie materiala precara.
Modalitati de reeducare a condamnatului, in aceasta situatie fiind mamele.
n ara noastr, aproximativ 40.000 de copii sunt abandonai, conform datelor
furnizate de Oficiul Romn pentru Adopii. De asemenea, crete numrul familiilor
monoparentale, iar 90% dintre acestea sunt alctuite din mam i copil. Din anul
2004, oameni cu suflet mare, care i spun Asociaia pentru o comunitate solidar i
intervenie social (ACSIS), sprijin financiar i emoional familiile monoparentale
cu risc de abandon al copiilor. Datorit lor, viaa a peste 2.000 de mame i 3.500 de
copii s-a schimbat n bine. Astzi, acetia sunt mpreun, ceea ce i face fericii i
mai puternici.
Cine ar fi crezut c ntr-o cas din Strada Viitorului, din Bucureti, pentru
mamele uitate de lume i copiii lor se pregtete, cu rbdare, munca i
responsabilitate, un viitor mai bun? n acest loc, predestinat ansei, gsesc
nelegere i sprijin femei a cror "vin" este aceea c sunt mame, motiv pentru
care cele mai multe au fost prsite, aruncate n strad de soi/concubini mpreun
cu copiii lor, i chiar nsrcinate fiind, sau au fost agresate fizic, ameninate cu
moartea de ctre parteneri, ori au fost respinse de familia de origine. La aceste

dificulti se adaug contextul economic actual, care determin multe mame s-i
prseasc copiii.
Situaiile sunt diferite, unele dintre ele foarte dificile. Lunar, le acord sprijin
financiar, la care se adaug diferite produse . Sunt i servicii pe care noi nu le
putem acoperi, dar avem colaborri cu foarte multe ONG-uri care au servicii
complementare i astfel le sprijinim. Este o reea pe care o crem n jurul lor",
precizeaz Georgiana Neuman, director executiv al organizaiei. Scopul asociaiei
este de a sprijini mamele, astfel c integrarea lor pe piaa muncii este o prioritate.
n medie, 20 de mame se bucur lunar de suportul oferit de organizaie.
Perioada de asisten este de maximum un an. Pe lng ajutorul financiar i
material, beneficiarele particip la edine de consiliere psihologic, activiti de
educare i formare, servicii de consiliere vocaional, consiliere social.
Modalitati de reeducare a potentialelor victime. In toate cazurile copiii
beneficiaz de servicii medicale 100%, n majoritate de servicii pedagogice
93,7% i doar n 58% dintre cazuri de servicii de asisten social. Ratele relativ
nalte, 58%, de oferire a serviciilor sociale copiilor, n contextul n care doar 5,9%
dintre instituii au specialiti respectivi, se explic prin faptul c aceti copii, n
majoritatea cazurilor, se aflau, la momentul studiului, n instituiile n care existau
astfel de servicii sau acestea le erau oferite de specialitii autoritilor publice
locale, ONG-urilor sau chiar de personalul instituiei respective n lipsa pregtirii
speciale. Servicii de asisten social se sufer la nivelul centrelor de plasament n
proporie de 100% fie c centrul respectiv are proprii asisteni sociali, fie c este
susinut de autoritatea local sau organizaia neguvernamental. Aceste servicii,
mpreun cu alte tipuri de servicii, ajut la reducerea perioadei de aflare a copilului
n instituie prin gsirea soluiilor de permanen sau a celor temporare alternative
de tip familial. Sistemul educaional accentueaz importana educaiei i a actului
educaional n viaa copilului punnd pe primul plan dezvoltarea cognitiv i
psihoemoional, scpnd din vedere contextul familiei n care acesta ar trebui s
evolueze i s se dezvolte.
Modalitati de reeducare a societatii. . Elaborarea cadrului normativ cu privire
la formarea iniial i continu a tuturor categoriilor de profesioniti din domeniul
proteciei copilului.Elaborarea programelor de instruire, stabilirea periodicitii de

organizare a instruirilor etc. Specialitii, care au un rol major n prevenirea

abandonului de copii, s fie instruii la urmtoarele teme:
diversitatea semnelor de risc i a formelor de manifestare pe care le poate lua
abandonul
psihologia gravidei, a luzei i a copilului mic
consilierea gravidei, luzei, familiei n situaii de risc sau care a decis
abandonul
drepturile i nevoile copilului, importana mediului familial pentru
dezvoltarea lui.
Concluzii
Abandonul copiilor, in Romania, este o infractiune care are o pondere foarte
ridicata iar acest fapt arata un nivel de trai scazut al romanilor si o educatie
deficitara. Abandonul este o lovitura data generatiei tinere sau motorului
societatii care se prevala asupra intregii comunitati si loveste crunt in farama
demnitatii noastre ca popor cat si in economie. Multi dintre tinerii abandonati au
capacitati intelectuale impresionante insa conditia ii impiedica sa avanseze in
societate, marea lor parte ajungand sa isi procure hrana prestand munci oportune.
Un mare minus care apasa pe umerii unei societati din secolul al XXIII-lea si care
trebuie compensate cu un plus in dreptul unui mai mare interes pentru prevenirea
viitoarelor infractiuni din aceasta sfera, iar in dreptul cazurilor savarsite deja,
gasirea unor masuri pentru reeducare atat a parintilor cat si a victimelor cat si
reintegrarea lor in societate.