ADOPȚIA – ALTERNATIVĂ

OPTIMĂ DE PROTECȚIE A
COPILULUI AFLAT ÎN
DIFICULTATE
Studente: Alina Nicoleta PĂNCESCU
Andreea-Georgiana ROMILĂ
An: II
Specializarea: Asistență Socială
Grupa: 16LF202
 CE ESTE ADOPŢIA?

Conform legii cu privire la regimul

juridic al adopţiei nr.99 din 28.05.2010 ,
noţiunea de adopţie reprezintă o formă
specială de protecţie, aplicată în interesul
superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi
adoptator, precum şi legăturile de rudenie
între copilul adoptat şi rudele
adoptatorului.

 ÎN ROMÂNIA ADOPȚIA ESTE

REGLEMENTATĂ DE LEGEA
NR.273/2004 PRIVIND PROCEDURA
ADOPȚIEI, REPUBLICATĂ, CARE A
FOST MODIFICATĂ PRIN LEGEA
NR.268/28.11.2020.
• Incă din timpul Imperiului Roman adopția era recunoscută ca având
un rol foarte important. Numai că pe atunci nu interesul copilului
era pus pe primul plan, ci interesul financiar sau de dobândire a
puterii. Era o practică uzuală ca familiile bogate care nu aveau
moștenitori bărbați să adopte tineri sau chiar adulți. Astfel,
împăratul August care nu a putut avea copii, l-a adoptat pe Tiberiu.
Similar, Traian a fost adoptat de împărăteasa Nerva, și Nero a fost
înfiat (sau „hyiolhesia”, în limba greacă, tradus ca „a plasa un fiu”)
de Claudiu. În schimb, tinerii care nu aveau norocul de a intra într-o
familie puternică, sfârșeau prin a fi sclavi.

• Spre comparație, în Europa aceluiași Ev Mediu practica adopției

dispăruse aproape cu desăvârșire, dat fiind faptul că numai rudele
de sânge puteau moșteni averi sau titluri. Biserica, fiind copleșită de
numărul mare de copii pe care trebuia să îi aibă în grijă în propriile
„orfelinate”, a început să promoveze importanța adopției, punând
pentru prima oară accentul pe beneficiile pe care ar urma să le aibă
copii crescuți în familii.
 Condițiile de fond ale adopției

Copilul adoptabil:
• Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.
• Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către
persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd
această cerinţă contravine interesului superior al copilului.
• Oportunitatea separării fraţilor prin adopţie naţională sau
internaţională se examinează de către Consiliul Consultativ pentru
Adopţii în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de
autoritatea centrală.
• Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent
dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în care s-a
constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către acelaşi adoptator,
indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul;
• În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau,
după caz, autoritatea teritorială în colaborare cu organizaţiile
străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va
întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi
menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de
maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de
informare a acestora cu privire la adopţie.
 Interdicţii referitoare
la adopţia copiilor:
• Adopţia între fraţi este interzisă.
• Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori este
interzisă, cu excepţia cazului în care aceasta se face de
către ambii soţi simultan.
• Poate fi încuviinţată o nouă adopţie în cazul în care:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, adopţia
anterioară fiind considerată desfăcută la data rămînerii
irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii
adopţii;
b) adopţia anterioară a încetat ca urmare a declarării
nulităţii ei.
 Adoptatorii:
• Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de
exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în
vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de
ani
• Instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de
vîrstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz
mai puţin de 16 ani.
• In cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită
vîrsta de 25 de ani.
• Nu pot adopta copii persoanele:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b) a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare
a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
c) care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv
de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
d) care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător
obligaţiile părinteşti şi sînt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau
copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără
decădere din drepturi;
 e) exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din
cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor;
f) care au prezentat documente sau informaţii false
pentru încuviinţarea adopţiei;
g) care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor
infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei;
contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare
la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.
• Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale
şi condiţiile materiale necesare dezvoltării multilaterale
şi armonioase a personalităţii copilului.
• Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în
cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani
pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.
 ÎNTREBĂRI
FRECVENTE
În ce măsură influenţează moştenirea genetică evoluţia copilului adoptat?
Copiii moştenesc foarte multe trăsături de la părinţii lor biologici (de ex.
Culoarea ochilor, a părului sau a pielii, constituţia fizică şi chiar talente pe care
aceştia sau membrii familiei le-au avut). La fel, predispoziţiile pentru anumite
boli pot fi transmise pe cale ereditară, însă trebuie să subliniem că acestea sunt
doar predispoziţii şi nu certitudini cu privire la afecţiunile viitoare ale unui copil.
În ceea ce priveşte personalitatea copilului, psihologii au stabilit că
temperamentul acestuia este înnăscut, însă şi el poate fi modelat în funcţie de
factorii de mediu şi de educaţie. Chiar şi coefi cientul de inteligenţă poate fi
crescut prin stimulare adecvată. Comportamentul părinţilor biologici nu poate
fi preluat de către copii în condiţiile în care părinţii adoptivi îi oferă copilului un
mediu de viaţă diferit, modele pozitive, siguranţă, încredere şi disponibilitate.
Când trebuie să îi spun copilului că este adoptat?
Informarea copilului că este adoptat trebuie să înceapă cât mai devreme
posibil. Deşi înţelegerea deplină a ceea ce înseamnă adopţia, va avea loc la o
vârstă mai mare, înţelegerea concretă a adopţiei începe de la vârsta preşcolară.
Această înţelegere a copilului privind adopţia se realizează treptat, odată cu
dezvoltarea lui intelectuală. Adopţia este acum o parte din identitatea copilului
şi copilul are dreptul să ştie că este adoptat.
Veniturile mari vor determina succesul evaluării sociale?
Situaţia materială foarte bună a unei persoane/familii care urmează să fi e
evaluată nu constituie garanţia că această persoană/familie va fi potrivită să
adopte un copil.
Ce dificultăţi poate avea copilul pe care îl voi adopta?
Faptul că un copil a fost îngrijit de mai multe persoane de-a lungul timpului,
fără să aibă o persoană principală căreia să îi atribuie rolul matern, determină
difi cultăţi în ceea ce priveşte ataşamentul copilului. Copilul, fi e că se poate
ataşa superfi cial de toţi cei cu care intră în contact, fi e că poate stabili o
legătură de ataşament cu difi cultate, respingând persoanele din jurul lui. Este
posibil ca unii dintre copiii adoptabili să fi fost victimele abuzului şi neglijării
în trecut. Aceste evenimente traumatizante din viaţa copilului, indiferent de
vârsta la care acesta le-a trăit, îşi lasă amprenta asupra modului ulterior de
dezvoltare.
De ce este nevoie de 30 de zile pentru evaluarea persoanei/ familiei care
doreşte să adopte?
Etapa evaluării este extrem de importantă şi determină, în fi nal, succesul
adopţiei. Timpul alocat acestei etape a fost planifi cat astfel încât toate
activităţile să fi e realizate temeinic şi profesionist, în benefi ciul
persoanei/familiei adoptatoare, iar rezultatele obţinute să constituie o
fundamentare solidă a deciziei ulterioare de acordare/neacordare a atestatului
de persoană/familie aptă să adopte. Trebuie să aveţi în vedere că evaluarea
cuprinde mai multe etape şi presupune atât analizarea documentelor depuse, cât
şi un număr minim de 6 întâlniri între Dumneavoastră şi profesionişti, necesare
evaluării sociale, psihologice şi a şedinţelor de pregătire.
Caz de Adoptie in Republica Moldova
Oleg şi Larisa Bugu, s. Slobozia Cremene, r-nul Soroca
“Am stat 6 ani în rând pentru a lua în adopţie un copil. Am mers la toate
casele de copii: de 3 ori la Chişinău, de 2 ori la Bălţi, de 3 ori la Floreşti, o dată la
Soroca. De câte ori mergeam la orfelinate, ne arătau copii, de cele mai multe ori cu
diverse afecţiuni şi probleme de sănătate.
Eram puşi în situaţia de a alege între a lua în adopţie un copil bolnav şi între
a mai aştepta. De câteva ori chiar ne-am decis, am ales copilul, mergeam câte 2-3
săptămâni în vizită cu diverse cadouri în cadrul procedurii de compatibilitate, ne
imaginam că deja va fi al nostru, ca până la urmă să ni se spună că este deja înfiat
de altă familie. Pe parcursul a şase ani de căutări am cheltuit circa 30 mii lei,
aceasta implică cheltuielile pentru actele necesare adopţiei, drum şi alte cheltuieli.
Ne-am dorit mult ca copilul să fie mic, până la doi ani ca să-l putem educa aşa cum
ne dorim noi. Pe Bogdan l-am luat la vârsta de 6,5 luni.
Când am fost telefonaţi şi informaţi că este un băieţel care corespunde
cerinţelor noastre ni s-a spus să pregătim urgent pachetul de documente necesar.
Am fost avertizaţi că dacă nu reuşim timp de două săptămâni să pregătim pachetul
de documente, vor da copilul altei familii spre adopţie. Pentru aceasta am fost
nevoiţi să dăm mită medicilor ca să obţinem certificatul fără rând, precum şi altor
funcţionari care trebuiau să ne elibereze anumite documente. Dacă am fi mers pe
căile corecte nu ne-am fi încadrat în cele două săptămâni.
Nu puteam să admitem un asemenea lucru deoarece aceasta ar fi însemnat
iarăşi aşteptări îndelungate, drumuri, birocraţie. În lista de aşteptare de la Soroca
eram al 18-lea. Eu nu aşteptam să fiu sunat de cei de la Soroca, dar telefonam de
cel puţin 2 ori pe lună ca să văd dacă nu este vre-un copil. Aşi fi fost de acord să
dau şi mită numai că să-mi dea mai repede un copil. Însă nici unul dintre angajaţii
caselor de copii şi responsabilii de la diverse instituţii nu au acceptat să ia mită.
Lunar primim o indemnizaţie de 500 lei. Este suficient pentru noi, pentru că
avem şi gospodărie, terenuri agricole. Doar aşa ne descurcăm. ”
Proiecte si campanii:
 proiect de suflet, o altfel de adopție – „Dăruim
speranță”,

Acest proiect încurajarea adopției unei familii sau a unuia sa
u  mai multor copii la distanță ,
lunar alocând o sumă pentru dezvolatrea copiilor din mediil
e sărace.
https://glasulvietii.ro/campaigns/daruim-speranta-program-d
e-adoptie-la-distanta/

 Campania „Adopția este iubire”

Derulată prin intermediul site-ului www.ziuaadoptiei.ro
, prin care își propune să ajute oamenii să conștientizeze
nevoia copiilor lipsiți de îngrijire părintească de a avea o
familie.

https://sanatateabuzoiana.ro/campanie-nationala-pentru-incu
rajarea-adoptiei/#.YmBxzOjMJD8
 Cei mai celebri părinți adoptivi

• Poate cel mai notoriu caz de adopţie în rândul celebrităţilor

a fost flamboaianta Josephine Baker, star în perioada anilor ’20 – ’70.
Actrița, dansatoarea şi cântăreaţa franțuzoaică – de origine americană –
a adoptat nu mai puţin de 12 copii. Aceştia au fost fetiţa de origine franceză
Marianne şi o altă fetiţă, dar din Maroc, Stellina şi zece băieţi: coreeanul Jeannot,
japonezul Akio, columbianul Luis, finlandezul Jari, francezii Jean-Claude şi Noël,
Israelianul Moïse, algerianul Brahim, ivorianul Koffi şi venezueleanul Mara.
• Neobişnuită pentru acea vreme a fost şi decizia starului anilor ’70 – ’80, Lionel Richie,
care a adoptat-o pe Nicole în 1984, când aceasta avea trei ani, tatăl natural al acesteia
fiind unul dintre membrii trupei cântăreţului.

• Enigmatica Angelina Jolie este unul dintre cele mai mediatizate nume de la Hollywood în

ceea ce priveşte adopţiile. În 2002, cu numai trei luni înainte de divorţul său de actorul
Billy Bob Thornton, Angelina a înfiat primul său copil, un băieţel din Cambodgia pe
nume Maddox, urmând ca în 2005 să o adopte pe Zahara, născută în Etiopia, şi în 2007 pe
Pax, născut în Vietnam. Cei trei întregesc familia numeroasă a Angelinei şi a lui Brad Pitt,
partenerul actriţei, care au împreună şi trei copii biologici, Shiloh Nouvel, născută în
2007, şi gemenii Knox Leon şi Vivienne Marcheline, născuţi în 2008.