Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități

„O Românie echitabilă”, 2022-2027

De ce este importantă Strategia 2022-2027?

Drepturile persoanelor cu dizabilități sunt definite de Convenția Organizației
Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (CDPD) și,
asemenea majorității statelor lumii, România s-a angajat să respecte aceste
drepturi semnând CDPD.

Dizabilitatea
CDPD nu definește dizabilitatea ca un defect al persoanei. În schimb,
dizabilitatea este o relație dintre anumite caracteristici ale unei persoane (de
exemplu, faptul că o persoană are dificultăți de vedere) și modul în care
societatea răspunde la aceste caracteristici (de exemplu, ce face statul pentru ca
persoanele cu dificultăți de vedere să aibă acces la toate serviciile, în condiții de
egalitate cu celelalte persoane).

Ce drepturi au persoanele cu dizabilități?

Persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces la tot ceea ce comunitatea lor are
de oferit, inclusiv școli, locuri de muncă, spitale, evenimente culturale sau
sportive, la bunuri și servicii, la fel ca celelalte persoane.
Accesibilitatea mediului înconjurător reprezintă baza participării depline a
persoanelor cu dizabilități la toate sferele vieții.
Există 3 tipuri de acces:

Accesul la mediul fizic presupune, de exemplu, posibilitatea de a merge pe

stradă, de a traversa, de a folosi mobilierul urban, de a intra/ieși în și din clădiri.

Accesul la informație presupune, de exemplu, posibilitatea de a înțelege știri,

indicații despre utilizarea produselor, descrierile unor obiecte sau acțiuni.

Accesul la comunicare înseamnă posibilitatea de a înțelege ceea ce este rostit și

posibilitatea de a răspunde, ceea ce poate presupune, de exemplu, utilizarea
interpreților în limbaj mimico-gestual, pictograme sau alte modalități de
transmitere a mesajelor.

Ce drepturi au persoanele cu dizabilități?

Persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de recunoaștere egală în fața

legii pentru a-și exercita toate drepturile fundamentale, precum dreptul de a
munci, de a se căsători, de a avea copii sau de a vota și, în general, de a lua
decizii în toate aspectele vieții lor.
Persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces efectiv la justiție pentru a-și
apăra drepturile. Acest lucru înseamnăcă persoanele cu dizabilități:
Se pot adresa justiției (poliției, parchetelor sau instanțelor) atunci când cred că
drepturile lor au fost încălcate.
Au acces la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un timp rezonabil.
Ce drepturi au persoanele cu dizabilități?
Locurile de muncă trebuie să fie potrivite nevoilor persoanelor cu dizabilități.
Locurile de muncă ar trebuie pregătite în așa fel încât să facă posibilă munca
persoanelor cu dizabilități. De exemplu:
Persoanelor cu dizabilități trebuie să li se ceară să facă doar lucruri pe care le
pot face.
Persoanele cu dizabilități trebuie să înțeleagă ce se așteaptă de la ele. Uneori,
angajatorii trebuie să folosească limbajul mimico-gestual, să se exprime în
cuvinte simple sau în mesaje scrise cu litere mari.
Unele persoane cu dizabilități au nevoie de echipamente ajutătoare pentru a-și
îndeplini sarcinile, spații de muncă aranjate diferit, programe de muncă diferite
și alte adaptări ale locului de muncă.
Persoanele cu dizabilități care lucrează trebuie să obțină venituri suficient de
mari din salarii încât să nu fie sărace.

Persoanele cu dizabilități au dreptul să aibă un nivel de trai decent.

Persoanele au un nivel de trai decent când își pot acoperi nevoile de bază
(hrană, îmbrăcăminte, sănătate, locuire) și când pot plăti toate cheltuielile legate
de viața în comunitate (precum școală, activități culturale sau sportive și
recreere, în general participarea ca cetățean). Dizabilitatea nu trebuie să fie o
cauză pentru lipsa unui trai decent.

Viața independentă este un drept de bază. Persoanele cu dizabilități trebuie să

aibă posibilitatea de a-și alege unde și cu cine să trăiască în condiţii de egalitate
cu ceilalţi, şi să nu fie obligate să trăiască într-un anume mediu de viaţă.
Pentru a putea trăi independent, persoanele cu dizabilităţi trebuie să-și
desfășoare viața în comunitate. În acest scop, statul trebuie să ofere servicii în
comunitate, concepute astfel încât să răspundă nevoilor și abilităților unice ale
fiecărei persoane cu dizabilități.
Traiul în instituții nu este o formă de viață independentă, întrucât, în astfel de
centre, persoanele cu dizabilități nu sunt libere să facă alegeri privind propria
viață, de exemplu, privind serviciile primite sau organizarea programului zilnic.

Toți copiii și tinerii cu dizabilități au dreptul la educație de calitate în

grădinițe, școli primare și gimnaziale, licee, școli profesionale și tehnice din
comunitățile lor și, de asemenea, să urmeze o facultate.
Nu este suficient ca elevii cu dizabilități doar să meargă la școală, ei trebuie să o
facă în condiții adaptate nevoilor lor, pentru a putea învăța la fel ca ceilalți elevi.

Toți profesorii care lucrează cu elevi cu dizabilități trebuie să fie pregătiți

special și să fie în număr suficient pentru a putea să îi ajute atât cât au nevoie.
Ca să poată învăța, elevii cu dizabilități au nevoie la școală, pe lângă profesori,
de ajutorul altor profesioniști precum profesori de sprijin, facilitatori școlari sau
asistenți personali, care să lucreze cu ei individual.

Elevii cu dizabilități au nevoie de unele condiții speciale pentru a putea intra în

clădirea școlii, dar și pentru a participa la ore. De exemplu, elevii care folosesc
un scaun rulant au nevoie de rampe de acces, de culoare suficient de largi, de
bănci și toalete adaptate. Cei cu deficiențe de vedere au nevoie de informații
scrise cu litere mai mari și/sau cu litere de tipar și, în anumite cazuri, de
semnale sonore care să îi ghideze.
Persoanele cu dizabilități au dreptul la servicii medicale generale și
esențiale disponibile pentru toată populația

Persoanele cu dizabilități au dreptul la servicii specializate

Personalul medical trebuie să nu discrimineze persoanele cu dizabilități și să
le respecte toate drepturile.