INTRODUCERE

Protecția familiei și a copilului reprezintă obiective de prim plan ale societății.

Protecția copilului, în special, cea prin adopție, a fost și este preocuparea legiuitorului, a
autorităților și instituțiilor publice, atât național cât și internațional.
Factorii de natură socială, culturală, politică și psihologică determină o complexitate a
fenomenului ”adopția”, însă mai presus de toate, responsabilitatea imensă este cea de a
respecta interesul superior al copilului.
Adopţia este una dintre cele mai vechi instituţii de drept, care a cunoscut o evoluţie
interesantă în timp, plecând de la persoana care poate fi adoptată și autoritatea care
încuviințează adopție, si terminând cu efectele adopției, în funcție de felul adopțiea- cu efecte
depline sau cu efecte restrânse.
Încă din cele mai vechi timpuri adopţia a căpătat şi un caracter politic care consta în
transmiterea ereditară a demnităţii imperiale în cazul romanilor. Astfel împăratul roman
August, care n-a putut să aibă copii, l-a adoptat pe Tiberiu. La rândul lor, aflaţi în situaţii
similare, împăraţii Nerva şi respectiv Claudiu i-a adoptat pe Traian şi pe Nero.
Schimbările sociale apărute în România în ultimele decenii au făcut ca ideea de
adopție să fie slab împământenită în mentalul colectiv. Dacă în perioada comunistă adopțiile
în familia extinsă erau mai comune, cele din căminele de copii erau foarte rare. După 1990, a
crescut rata adopțiilor internaționale, dar numărul mare de copii din centrele de plasament,
legile neclare sau inexistente au prezentat piedici importante împotriva eficientizării
procesului de adopție.1 După aderarea la Uniunea Europeană și adoptarea unui cadrul legal
nou, numărul de adopții au crescut foarte mult. În prezent, deși sunt adoptați din ce în ce mai
mulți copii, numărul copiilor abandonați rămâne la fel de mare.
După 1990, oamenii au început să vorbească mai deschis despre adopții. Mediul social
a început să facă cunoscute încercările părinților de a ajuta copiii ”nevoiași” din țările
dezvoltate.2 În ultimii 20 de ani, problemele majore, legate de adopție, se întâlnesc mai rar,
situație caracterizată de un cadru legal mult mai clar, dar și de anumite schimbări în ce
privește demografia celor care aleg să adopte.

1
Popescu R., Munteanu A. , Juffer F., Adoption in Romania, 2020
2
Violeta Enea, abordarea psihologică a adopției și asistenței maternale, Editura Polirom, București 2021
[Type here]
 În prezent în România, instituția juridică a adopției este reglemenată de două acte
normative, Codul civil, care reprezintă dreptul comun în materie, și Legea nr. 273/2004, 1 ca
lege specială.
Pentru înflorirea armonioasă a personalității sale, copilul trebuie să crească într-un
mediu familial, care să-i asigure un climat de fericire, de iubire și înțelegere. Pe cât posibil,
copilul trebuie menținut și crescut în familia sa de origine. Dacă acest lucru nu este posibil,
urmează a se asigura copilului o familie permanentă, în care să fie crescut și format pentru a
deveni folositor societății în care să se integreze fără dificultăți. Adopția oferă posibilitatea
unei familii permanente copilului. Prin adopție, copilul care este lipsit de părinți sau de o
îngrijire corespunzătoare este primit în familia adoptatorilor, unde urmează a fi crescut ca și
un copil firesc al acestora.2
Lucrarea este structurată în trei capitole, după cum urmează:
În primul capitol, intitulat ”Aspecte introductive privind adopția” sunt prezentate
scurte informații privind adopția din cele mai vechi timpuri, acum aproximativ 200 ani î. Hr.,
și până în prezent. Sunt descrise categoriile de adopții, pornind de la Codul familiei, până în
actuala reglementare a Legii nr. 273/2004. Scopul și principiile adopției cuprind atât
interesele adoptatului de a fi ocrotit, cât și interesul adoptatorului de a ocroti.
În cel de al doilea capitol, intitulat ”Condițiile de fond ale adopției” sunt analizate
condițiile de fond pentru încuviințarea adopției. Este foarte important, ca persoana care
dorește să adopte, să cunoască, de la început, toate condițiile pe care trebuie să le întrunească.
Problema condițiilor de fond privind încuviințarea adopției este una de actualitate, deoarece
cerințele legate de adoptator și adoptat nu sunt atât de simple.
În cel de al treilea capitol, intitulat ”Procedura și efectele adopției” este descrisă
procedura prin care poate fi identificată cea mai potrivită familie pentru un copil adoptabil și
nu pentru căutarea unui copil pentru o familie. Tot în acest capitol sunt descrise și efectele
adopției asupra individului din punct de vedere socio-emoțional, viața socială a acestuia și nu
în ultimul rând interacțiunea lui cu familia adoptivă, dar și cu cea biologică.

1
Legea privind adopția, republicată în Monitorul Oficial nr. 739/23 septembrie 2016 a fost modificată și
completată prin Legea nr. 268/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura
adopției, precum și pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ș) și cc) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru
modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul oficial nr. 1140/26 noiembrie 2020
2
Ion I. Filipescu, Adopția și protecția copilului aflat în dificultate, Editura All Beck, București, 1998, p. 1
[Type here]