Universitatea ”Dunarea 

de Jos”  
                  Facultatea de Drept și Științe Administrative   
 

Referat  
                                          
 
 
 
  
 
Disciplina:Regimuri Matrimoniale
Tema       : Adopția
 
 
                                                    Student: Lisa Dumitru 
                                                    Anul:4
Grupa: 3  
  Forma : Zi
                             
                       

   

Galați 2023
1
Înfierea sau adopţia, cum se spune în limbajul juridic este un act juridic prin care un copil- din
părinţi necunoscuţi sau provenit din familii cu situaţii precare sub aspect material sau moral-
este preluat de o altă familie, nouă, care se subrogă părinţilor, în interesul exclusiv al
minorului.

Legea prevede că sunt interzise orice tranzacţii între părinţii înfietori şi cei fireşti, cu privire la
adopţia copilului.

Important este să reţinem că adopţia este o măsură specială de protecţie a copilului, a

drepturilor sale, prin care se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia
dintre copil şi rudele adoptatorului.

O adopţie poate avea loc numai dacă părinţii naturali nu doresc să aibă grijă de propriul copil
(chiar şi după ce au fost informaţi despre serviciile de sprijin existente şi au beneficiat de
consiliere de specialitate) sau se stabileşte că sunt incapabili să-şi asume această
responsabilitate; orice legislaţie care permite adopţii în condiţii mai puţin restrictive ar duce,
probabil, la încălcarea atât a drepturilor copiilor, cât şi a celor ale părinţilor naturali.

Adopţia se face cu copiii minori, dar nu este exclus să poată fi realizată şi cu cei majori, dacă
adoptatul a fost crescut efectiv de adoptator. Legea interzice adopţia între fraţi. Nu este
permisă adopţia efectuată de mai multe persoane, excepţia fiind adopţia făcută de soţi,
simultan sau succesiv.

Chiar dacă oricine îşi poate dori un copil, nu oricine poate adopta. Există criterii şi cerinţe pe
care legislaţia în vigoare le prevede, care trebuie îndeplinite pentru ca adopţia să se realizeze.

Pentru îndeplinirea scopului moral al adopţiei, familia trebuie să facă dovada că are garanţii
de ordin moral şi material, indispensabile dezvoltării armonioase a copilului adoptat.

Problema are implicaţii în timp. Este firesc ca aceia care pornesc pe acest drum să analizeze
cu seriozitate, cu temeinicie, care sunt şansele pentru realizarea unui real climat de afecţiune
şi apropiere cu copilul adoptat.

Procedura juridica actuala de adoptie in Romania

Legea privind regimul juridic al adoptiei se inscrie in cadrul stabilit atat prin Legea privind
protectia si promovarea drepturilor copilului, cat si prin prevederile conventiilor internationale
in domeniu ratificate de Romania.

Ratiunile care au stat la baza reglementarii intregii proceduri a adoptiei au fost asigurarea
primordialitatii ingrijirii copilului    lipsit temporar sau definitiv de ingrijirea parintilor sai in
cadrul familiei extinse (rude pana la gradul IV inclusiv), promovarea adoptiei nationale,
identificarea celei mai potrivite persoane sau familii adoptatoare pentru copil si introducerea
obligativitatii organizarii la nivel national a unei evidente a copiilor pentru care a fost
deschisa procedura adoptiei interne, a familiilor adoptatoare, precum si a adoptiilor
incuviintate.

Adoptia prezinta avantajul de a oferi o familie permanenta copilului pentru care nu poate fi
gasit un mediu corespunzator in familia sa de origine si pentru care o astfel de alternativa
2
raspunde nevoile identificate in urma procesului de evaluare realizat de catre profesionistii din
domeniu.

Primul articol al actualei legislatii defineste adoptia ca fiind „operatiunea juridica prin care se
creeaza legatura de filiatie intre adoptat si adoptator, precum si legaturi de rudenie intre
adoptat si rudele adoptatorului”(Legea nr.273 2004). Filiatia fiind „legatura de rudenie intre
copii si parinti, legatura in linie dreapta, descendenta” (DEX, 1998).

Cea mai evidenta schimbare pe care a produs-o noua legislatie este faptul ca a restrictionat
adoptiile internationale, dupa cum se poate observa si in graficul de mai jos evolutia adoptiilor
pe parcursul a 10 ani. Legea a starnit proteste in randul familiilor americane ale caror cazuri
de adoptie erau in curs de derulare in 2001, moment in care Romania a interzis adoptiile
internationale in urma unui raport extrem de critic al baronesei Emma Nicholson, raportorul
Parlamentului European pentru Romania, si a cererilor ulterioare ale oficialilor UE.

Nicholson a condamnat 'afacerile profitabile din traficul de copii' si a criticat autoritatile

pentru 'abandonul repetat al copiilor, abuzul si neglijarea copiilor'. Ea a mers pana la a-i acuza
pe oficiali de vanzarea de copii. Descriind sistemul romanesc de protectie a copilului ca fiind
corupt 'din cap pana in picioare', ea a avertizat ca refuzul de a restructura sistemul ar putea
afecta sansele Romaniei de aderare la UE

Procedura adoptiei interne presupune pentru persoana sau familia care doreste sa adopte
parcurgerea dupa caz a urmatoarelor etape:

- Obtinerea atestatului de persoana sau familie apta sa adopte;

- Incredintarea copilului in vederea adoptiei;

- Incuviintarea adoptiei.

Iar pentru copilul care urmeaza sa fie adoptat procedura adoptiei interne presupune
parcurgerea dupa caz a urmatoarelor etape:

- Deschiderea procedurii adoptiei interne;

- Incredintarea in vederea adoptiei;

- Incuviintarea adoptiei.

Observam din cele doua proceduri ca ultimele doua etape coincid. Prima etapa delimitand
cele doua entitati, familia doritoare sa adopte si copilul eligibil pentru adoptie si acestea o
parcurg in paralel, iar la trecerea celei de-a doua etapa se intalnesc si formeaza o entitate, o
noua familie.

Familia sau persoana adoptatoare sunt monitorizate dupa incheierea adoptiei pe o perioada de
2 ani. Legea exclude orice legaturi/contacte intre parintii biologici ai copilului si adoptatori.

Copilul dobandeste prin adoptie numele celui care adopta. Pe baza hotararii irevocabile de
incuviintare a adoptiei, Serviciul de Stare Civila competent va intocmi, in conditiile legii un
nou act de nastere al copilului in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii firesti. Parintii

3
adoptivi preiau drepturile si obligatiile parintilor naturali, iar copii adoptati, au toate drepturile
si obligatiile copiilor naturali.

In cursul procedurii adoptiei se urmaresc urmatoarele principii, in mod obligatoriu:

- principiul interesului superior al copilului;

- principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

- principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica,

culturala si lingvistica;

- principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si

gradul sau de maturitate;

- principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Pe tot parcursul procedurii de adoptie directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul
este obligata sa ofere copilului informatii si explicatii clare si complete, potrivit varstei si
gradului sau de maturitate, referitoare la etapele si durata procesului de adoptie, la efectele
acesteia, precum si la adoptator sau familia adoptatoare si rudele acestora. Din cele 18 aliniate
ale conditiilor de adoptie aflam ca aceasta se incheie numai daca este in interesul superior al
copilului. Copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil. Iar o persoana
majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul
minoritatii sale. In cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie
incredintati impreuna. Incredintarea separata a fratilor in vederea adoptiei, precum si adoptia
acestora de catre persoane sau familii diferite se pot face numai daca acest lucru este in
interesul lor superior. Copilul, respectiv majorul nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori
nici simultan, nici succesiv.Modificari in domeniul de reglementare al adoptiei au fost
determinate de aparitia, in martie 2008, a Deciziei Curtii Constitutionale nr.369/20.02008 prin
care au fost declarate neconstitutionale prevederile art.35 alin.(2) lit.i) teza intai si ale art. 63
alin. (3) si (4) din Legea privind regimul juridic al adoptiei, dispozitii care si-au incetat
efectele juridice dupa expirarea termenului de 45 de zile prevazut de art.147 din Constitutie.

Criticile Curtii Constitutionale au vizat faptul ca, din analiza prevederilor art.35 alin.(2) lit.i)
teza intai rezulta ca solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei se face fara sa se prevada
exprimarea consimtamantului parintilor firesti, in aceasta etapa, in fata instantei de judecata,
ci doar pe baza documentelor care atesta exprimarea acestui consimtamant in faza de
deschidere a procedurii. Totodata, a fost considerat neconstitutional faptul ca, potrivit art.63
alin.(3), parintii firesti nu sunt parti in procedura de incuviintare a adoptiei, judecarea cererilor
de incuviintare a acesteia facandu-se cu citarea directiei in a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului, a directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul si a persoanei
sau a familiei adoptatoare.Incetarea aplicabilitatii dispozitiilor speciale prevazute in art.63
alin.(3) si (4), cu privire la citarea separata a parintilor firesti in procedura de deschidere a
adoptiei si, respectiv a viitorilor adoptatori in procedurile de incredintare in vederea adoptiei
si de incuviintare a adoptiei, a fost de natura sa afecteze interesul superior al copilului – prin
crearea unui risc de conditionalizare ilicita a consimtamantului la adoptie - si dreptul celor
doua categorii de parti la ocrotirea vietii private si a datelor cu caracter personal, putand
conduce, totodata, la incalcarea art.20 din Conventia europeana in materia adoptiei de copii,
incheiata la Strasbourg. De asemenea, in practica, la acel moment se dovedea ca nefiind
complet acoperita din punct de vedere al reglementarii situatia in care consimtamantul la
4
adoptie era dat doar de catre un parinte din cauza faptului ca celalalt parinte este necunoscut,
declarat mort sau disparut, pus sub interdictie, iar ulterior, pe parcursul procedurii de adoptie,
aceasta cauza inceteaza.
In vederea acoperirii vidului legislativ generat de incetarea aplicarii dispozitiilor articolelor
Legii nr. 273/2004 ce au fost declarate neconstitutionale, a fost elaborata si publicata OUG nr.
102/2008 privind modificarea si completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adoptiei.
Actul normativ prevede posibilitatea instantei judecatoresti ca, in anumite conditii si cu
respectarea confidentialitatii asupra datelor continute in dosarul de adoptie, sa poata solicita
din nou consimtamantul parintilor firesti, in cea de-a treia etapa a procedurii adoptiei, si
anume in faza de incuviintare a acesteia.
Ordonanta prevede luarea consimtamantului parintilor firesti de catre instanta care
solutioneaza cererea de incuviintarea a adoptiei in conditii strict determinate, astfel incat
conferirea calitatii de parte parintilor firesti si citarea acestora in etapa a treia a procedurii, cu
posibilitatea acestora de a reveni oricand si in orice conditii asupra consimtamantului sa nu
afecteze intreaga procedura, toate demersurile efectuate pentru gasirea unei familii
adoptatoare si pentru verificarea compatibilitatii intre aceasta si copil si nici sa nu confere
automat persoanelor implicate – parinti firesti, pe de o parte si adoptatori pe de alta parte -
acces reciproc la toate actele si lucrarile dosarului, avand in vedere ca acesta contine o serie
de informatii de natura strict personala (situatie materiala, stare de sanatate, cazier judiciar,
profil psiho-social, etc).

ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ

Adopţia este internaţională ori de câte ori operaţiunea juridică prin care se
realizează presupune existenţa unuia sau mai multor elemente precum cetăţenia,
domiciliul ori reşedinţa celui care adopta ori a celui adoptat, locul încuviinţării.
În art.2 pct. 1 din Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în material
adopţiei internaţionale, încheiată la Haga, la 29 mai 1993, ratificată de Romania prin
Legea nr. 84/1994, prevede că această convenţie se aplică ,, în cazul în
care un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant (statul de origine) a fost,
este sau urmează să fie deplasat de către alt stat contractant (statul primitor), fie după
adopţia sa în statul de origine de către cei doi soţi sau de către o persoană având
reşedinţa obişnuită în statul primitor , fie în vederea unei asemenea adopţii în statul
primitor sau în statul de origine.

EFECTELE ADOPŢIEI
Adopţia este o instituţie complexă nu numai din punctul de vedere al
mecanismului de formare, ci şi din punctul de vedere al efectelor.
Având în vedere distincţia între adopţia naţională şi cea internaţională, efectele
adopţiei pot fi analizate în cele două planuri. În cazul adopţiei internaţionale se pune
problerna specifică a recunoaşterii efectelor hotărârilor judecătoreşti străine în România
sau a hotărârilor judecătoreşti române în străinătate.
Efectele adopţiei pot fi privite, în principal, din punctul de vedere al raporturilor
de rudenie şi de familie, dar şi sub alte aspecte, precum în materia dreptului succesoral
şi a liberalităţilor sau în materia protecţiei sociale şi a legislaţiei fiscale. Indiferent de
natura efectelor adopţiei, acestea se produc întotdeauna numai pentru viitor, după
încuviinţarea adopţiei de către instanţa judecătorească.
Data de la care adopţia îşi produce efectele.
Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, adopţia îşi produce efectele de la
data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
5
Prin urmare, hotărârea de încuviinţare a adopţiei este o hotărâre de stare civilă cu
caracter constitutiv. În aceasta situatie pot fi întâlnite mai multe ipoteze:
odacă tribunalul a admis cererea de încuviinţare a adopţiei, urmare a soluţionării
recursului, instanţa de recurs fie respinge recursul şi menţine hotărârea tribunalului, fie
admite recursul, casează hotărârea tribunalului şi respinge cererea de încuviinţare a
adopţiei. Poate fi vorba de adopţie valabil constituită doar în primul caz, când hotărârea
tribunalului rămâne irevocabilă pe data pronunţării hotărârii Curţii de Apel prin care se
respinge recursul;
dacă tribunalul a respins cererea de încuviinţare a adopţiei, urmare a soluţionării
recursului, instanţa de recurs fie respinge recursul şi menţine hotărârea tribunalului, fie
admite recursul, casează hotărârea tribunalului şi admite cererea de încuviinţare a
adopţiei. Poate fi vorba de adopţie valabil constituită numai în ultimul caz, când data
hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei este data pronunţării hotărârii instanţei de
recurs.Art. 51 din alin. (1) prevede că adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile
şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său. În cazul în care adoptatorul este soţul
părintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către
adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta.
Numele de familie al adoptatului
Potrivit art. 53 din Legea nr. 273/2004, adoptatul dobândeşte prin adopţie
numele adoptatorului. Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă
copilul celuilalt soţ, iar soţii au un nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul
în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei
judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să-l poarte.
Instanţa care încuviinţează adopţia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare şi
cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani , poate dispune schimbarea
prenumelui copilului adoptat.
Potrivit art. 53 alin. (4) în cazul adopţiei unei persoane căsătorite
care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat
poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt sot,
acordat în faţa instanţei care încuviinţeaza adopţia.
Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de
stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii un act nou de naştere al copilului,
în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii fireşti. Actul vechi de naştere va fi
păstrat, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
Domiciliul şi locuinţa adoptatului
- domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieste
statornic. Ca efect al adopţiei, domiciliul copilului va fi la părinţii săi adoptivi;
- locuinţa copilului este la părinţii săi, respectiv la părinţii săi adoptivi. Dacă părinţii nu
locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
În caz de neîntelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea
tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide, ţinând
seama de interesele copilului. De asemenea, autoritatea tutelară poate da încuviinţare
copilului, la cererea acestuia, după împlinirea vârstei de 14 ani, să aibă locuinţa pe care
o cere desăvarşirea învăţăturii sau pregătirii profesionale. Domiciliul sau locuinţa
adoptatului, astfel cum se stabilesc, ca efect al adopţiei, pot suferi modificări, în
condiţiile legii.

6
 Bibliografie
1.Marieta Avram şi Flavius Baias, “Legislaţia familiei” – ediţia a III-a,
Editura All Beck, Bucureşti 2001;
2.Dan Lupaşcu, “Dreptul familiei”, Editura Rosetti, Bucureşti 2005;
3.Ion P. Filipescu şi Andrei I. Filipescu, “Adopţia-protecţia şi promovarea
drepturilor copilului”, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2005;
4.Alexandru Bacaci, Viorica- Claudia Dumitrache, Codruta Hageanu -
Dreptul Familiei, Ediţia a 4-a, Editura All Beck, Bucureşti 2005