ADOPŢIA

FORMĂ A OCROTIRII ALTERNATIVE

A COPILULUI.
 CUPRINS
Introducere 4
CAPITOLUL 1
ADOPŢIA - CONSIDERAŢII GENERALE
1.1. Scurt istoric al adopţiei copiilor în România 7
1.2. Noţiunea de adopţie 8
1.3. Noul cadru normativ şi instituţional al adopţiei 9
1.4. Particularităţii ale procesului de adopţie 14
1.5. Procedura adopţiei 21
CAPITOLUL 2
PROTECŢIA SOCIALĂ A COPIILOR ADOPTABILI
2.1. Rolul şi responsabilităţile autorităţilor publice
implicate în procesul de adopţie 28
2.2.Motivaţia principală de a adopta 33
2.3. Tipuri de adopţii 33
2.4. Rolul asistentului social implicat în procesul de adopţie 34
CAPITOLUL 3
ARIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. Aria cercetării 38
3.2. Metodologia cercetării 38
CAPITOLUL 4
STUDII DE CAZ
Studiu de caz nr. 1 41

Studiu de caz nr. 2 50

Studiu de caz nr. 3 59
CONCLUZII 69
BIBLIOGRAFIE 71
ANEXE 72

3
 INTRODUCERE

Prin lucrarea de faţă, am încercat să dezbat unele aspecte privind subiectul adopţiei care
reprezintă unul dintre cele mai actuale şi mai controversate fenomene ale vieţii sociale
contemporane. Adopţia poate fi un mijloc pentru soluţionarea problemelor familiale ale copilului,
după cum poate fi o sursă de probleme familiale, dacă drepturile celor implicaţi în adopţie şi mai
ales, drepturile fundamentale şi interesul copilului nu sunt respectate. Adopţia a devenit un
fenomen internaţional care a captat nu numai atenţia parlamentelor naţionale dar şi pe cea a
organismelor internaţionale. Uneori, din păcate, scopul adopţiei internaţionale este din nefericire,
adeseori asociat cu interese meschine, astfel că terminologia juridică a adopţiei este deseori
dublată de o terminologie cu, conotaţii negative precum: vânzare de copii, cerere şi ofertă, ţări
exportatoare, ţări importatoare, intermediari care facilitează adopţia internaţională a copilului.
Afirmaţia potrivit căreia ,,adopţia internaţională este un mijloc de protecţie a copilului
lipsit de mediul familial în ţara sa de origine” riscă să se traducă prin ideea că adopţia
internaţională este un mijloc pentru familiile din ţările dezvoltate de a adopta copii din ţările cu
dificultăţi economice. Numărul familiilor care doresc să adopte un copil a ajuns în România
dublu faţă de cel al minorilor ce pot fi adoptaţi, asta deoarece în ţara noastră încât se merge după
principiul de "a-i găsi copilului o familie, nu familiei un copil". Chiar şi instituţiile statului şi
organizaţiile nonguvernamentale ce activează în domeniul adopţiilor recunosc faptul ca situaţia în
România este dominată de un paradox inexplicabil, în condiţiile în care reglementările de adopţie
în România nu satisfac nevoile celor care ar trebui să beneficieze de pe urma lor.
Statul se face obligat să-i găsească o familie copilului şi nu viceversa, motiv pentru care
autorităţile încearcă în primele etape reintegrarea copilului în familia naturală, care l-a abandonat,
iar apoi la celelalte rude identificate până la gradul al patrulea. Numai în condiţiile în care familia
biologică nu doreşte să crească acel copil, el poate fi dat spre adopţie. Faptul că familia are
prioritate pentru a avea grijă de un copil odată abandonat este o chestiune delicată. Întrucât multe
dintre cazurile de abandon provin din medii în care violenţa în familie, sărăcia şi profilul moral al
custodelui lasă de dorit, nu este de mirare ca reglementările privind adopţia din anul 2005 au fost
catalogate drept improprii celui mai bun interes al copilului. Nici situaţia părinţilor dornici de

4
adopţie nu era mai bună. Familiile trebuiau să urmeze o procedură care cerea timp, nervi şi
adeseori, nu ajuta să îşi atingă obiectivul. Deşi teoretic procesul durează un an, practic toata
birocraţia aderentă amâna adopţia pe timp nelimitat. Acest lucru era atât în dezavantajul copiilor,
care rămâneau în acest timp în grija statului, cât şi cuplurilor, care nu îşi împlineau visul de a
avea copii. Aşa s-a ajuns la o statistica cutremurătoare: 2.000 de familii înscrise pentru adopţie,
fata de 1.000-1.200 de copii daţi în adopţie1.
Anul 2011 a adus după el o serie de modificări în ceea ce priveşte legea adopţiei din
România. Toate acestea urmăresc schimbarea condiţiilor în care un copil poate sau nu poate să
devină unul adoptabil, dar şi durata îndelungată în care familia aşteaptă să înfieze. Noua Lege nr.
233/20112 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopţiilor, din care de
interes major. În legea adopţiei se doreşte, în primul rând, schimbarea consimţământului
părinţilor biologici legat de adopţie, astfel încât copiii să poată fi adoptaţi pentru că ei sunt într-o
situaţie disperată şi nu pentru că părinţii lor nu vor pur şi simplu acest lucru.
Actualitatea temei
Problematica copiilor abandonaţi şi aflaţi în situaţia de a fi adoptaţi, reprezintă o categorie
a populaţiei aflată într-o poziţie evident dezavantajată faţă de alte categorii sociale - este o temă
de actualitate în România pentru profesioniştii ce activează în domeniul ştiinţelor sociale care
poate fi diminuată numai prin efortul comun al actorilor sociali interesaţi de soluţionarea acestei
probleme din perspectiva multiaxială-socială, psihologică, juridică, educaţională, pedagogică,
familial. Gradul de civilizare al societăţii în mare măsură este determinat de atitudinea celorlalte
persoane faţă de copiii cu probleme sociale deosebite. Crearea unor condiţii pentru adaptarea şi
integrarea lor socială constituie un obiectiv principal al oricărui stat şi al comunităţii în general.
Un argument important care demonstrează actualitatea acestei teme, se bazează pe faptul
că problema copiilor aflaţi în situaţie de adopţie, este una dintre cele mai acute nu numai în
domeniul protecţiei copilului şi al familiei dar şi în viaţa socială a comunităţii în general.
Obiectivele lucrării - Această cercetare vizează următoarele obiective:
 Determinarea particularităţilor specifice situaţiilor de risc social în cazul copiilor
adoptabili, a integrării lor sociale şi a capacităţii acestora de a depăşi situaţiile dificile în care
se află în contextul protecţiei sociale în România;

1
http://www.adoptii.ro
2
Monitorul Oficial nr. 860 din 7.12.2011

5
 Studierea problemei legată de protecţia socială a copiilor cu risc crescut de
adopţie din punct de vedere legislativ în dorinţa de a ne alinia cerinţelor unei Europe unite..
Cuprinsul lucrării
Lucrarea este structurată pe un număr de patru capitole principale.
Astfel: Capitolul I – este parte a lucrării mele în care am dezvoltat mai pe larg noţiunea de
„adopţie”, începând cu partea de „Scurt istoric în adopţia copiilor în România” cu ceea ce
presupune acesta din punct de vedere legislativ şi protecţiei copilului.
Capitolul II - în acest capitol am încercat să evidenţiez care este „Protecţia socială a
copiilor adoptabili” şi subliniez care sunt din punct de vedere social, principiile şi condiţiile de
fond ale adopţiei cu efectele sale juridice.
Capitolul III - Integrarea copilului în familie, socializarea copilului în familie şi
importanţa acestui proces pentru integrarea viitoare a copilului din punct de vedere social sunt
punctele pe care le-am adus în atenţia dvs. pe cuprinsul acestui capitol.
Capitolul IV - se constituie în ultimul capitol al lucrării mele şi include partea de cercetare
practic-aplicativă prezentând aria şi metodologia cercetării, analiza şi interpretarea datelor
obţinute cât şi concluziile generale ce se desprind cu privire la problematica vizată, anexele şi
referinţele bibliografice care le-am utilizat în această lucrare.
Pentru aceasta mi-am stabilit următoarele ipoteze :
1. Dacă familiile aflate în situaţii dificile din punct de vedere social ar beneficia de sprijin
profesional adecvat din partea tuturor factorilor de decizie (asistenţi sociali, psihologi), atunci
poate copiii lor nu ar mai fi în situaţia de a fi abandonaţi şi pe urmă adoptaţi, şi ar rămâne în
familia biologică ;
2. Dacă copiii aflaţi în dificultate din cauza problemelor sociale, au fost respinşi de
familiile lor, atunci există un risc crescut de abandon al acestora în instituţiile de specialitate şi
nimic nu garantează că aceştia vor fi adoptaţi în perioada imediat următoare.
Având în vedere cele enunţate anterior consider că această temă v-a aduce o contribuţie
importantă a problematicii sociale complexe ce vizează copiii aflaţi în situaţii de adopţie şi
familiile lor pe de o parte şi asupra modalităţilor de soluţionare a acestor probleme în practica
asistenţială, pe de altă parte.

6
 CAPITOLUL 1
ADOPŢIA - CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Scurt istoric al adopţiei copiilor în România

După al doilea război mondial, mai precis în perioada regimului comunist, protecţia
copiilor aflaţi în dificultate (copii abandonaţi, copii orfani, copii cu dizabilităţi) se realiza doar de
către instituţiile de stat. Aproape întotdeauna, practica adopţiei a fost în mare măsură asociată cu
evenimente sociale sau individuale critice, în care adopţia copiilor a fost mai degrabă impusă. În
aceste situaţii adopţia a fost rezultatul unui comportament izvorât din compasiune.
Adopţia internaţională a copiilor români în perioada comunistă doar într-un număr limitat
de cazuri pentru care era necesar un acord prezidenţial. În perioada imediat următoare căderii
regimului comunist au apărut un număr mai mare de persoane şi familii dornice să adopte, dar
majoritatea era formată din cetăţeni străini, ceea ce a determinat un adevărat exod al copiilor
români spre Statele Unite, Canada, Anglia, Franţa etc..3
În perioada 1992 – 2001 s-au creat o serie de structuri instituţionale şi s-au luat o serie de
măsuri care aveau menirea. pe de o parte, de a încuraja adopţiile naţionale sau găsirea de soluţii
interne pentru copiii aflaţi în dificultate, iar pe de alta, de a asigura o mai bună monitorizare a
copiilor adoptaţi internaţional. Tot în această perioadă s-a înfiinţat Comitetul Român pentru
Adopţii. Numai copii aflaţi în evidenţa acestui comitet şi pentru care, într-o perioadă de 6 luni nu
se găseau adoptatori în ţară urmau a fi disponibil pentru adopţia internaţională. Copiii adoptaţi
internaţional urmau să fie monitorizaţi de Comitetul Român pentru Adopţii cu sprijinul
autorităţilor sau organizaţiilor acreditate ale statului primitor, pentru ca minorul să beneficieze de
garanţiile şi normele echivalente existente în cazul adopţiilor naţionale. În această perioadă s-a
dezvoltat foarte mult partea legislativă ce ajută la abordarea problematicii adopţiei prin aceea că
au fost create instituţii specializate şi promulgate normative legale care să vină în sprijinul
minorilor adoptaţi.

3
Coord. Buzducea Doru - Asistenţa socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p. 198 - 200

7
 În anul 2000 s-au înregistrat 3035 de adopţii internaţionale şi numai 1921 de adopţii
naţionale astfel că instituţiile implicate au introdus un moratoriu prin care se interzic adopţiile
internaţionale, moratoriu prelungit succesiv până în 2004.
Anul 2004 a fost anul în care autorităţile române au elaborat o nouă lege privind regimul
juridic ala adopţiei (Legea nr.273/2004) în colaborare cu experţi internaţionali. Procesul de
formare şi de afirmare socială a individului este caracterizat prin raportarea personalităţii sale la
societate, la sistemul normativ şi valoric al acesteia. Pentru a aplica normele sociale, a fost
nevoie, în decursul timpului de realizarea unui instrument necesar reglementării raporturilor
dintre individ şi societate. Norma juridică apare ca instrumentul de aplicare precisă, sub forma
legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate.
Abandonarea copilului reprezintă un act cu consecinţe greu de evaluat în ceea ce priveşte
viitorul, creşterea şi dezvoltarea normală a acestuia. Ruptura de familia naturală reprezintă un şoc
chiar dacă el nu este resimţit direct de către copil, pentru că întrerupe un proces natural, firesc,
consacrat istoric care asigură cu predictibilitate ridicată perspectiva unei dezvoltări fizice, psihice
şi sociale normale.

1.2. Noţiunea de adopţie:

Adopţia poate fi definită ca operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie
între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului 4.
Nucleul acestor legături de rudenie este dat de legăturile de filiaţie care se nasc, prin adopţie,
între copilul adoptat şi adoptator sau, după caz soţii adoptatori. În virtutea acestor raporturi de
filiaţie, drepturile şi îndatoririle părinteşti revin părinţilor adoptatori. Prin operaţiunea juridică a
adopţiei, legătura de filiaţie, nu se întemeiază pe faptul biologic al naşterii şi al concepţiunii
copilului de către mamă şi, respectiv, tatăl său, ci îşi are fundamentul în voinţa celor, care potrivit
legii, consimt să creeze o legătură de filiaţie civilă. În cadrul sistemelor de drept care
reglementează adopţia se pot identifica trei tipuri de soluţii legislative, în ceea ce priveşte felurile
adopţiei, în raport cu efectele pe care le produce, de exemplu5:
 există legislaţii care reglementează numai o adopţie cu efecte restrânse, ceea ce
înseamnă că, alături de legăturile de rudenie create prin adopţie, se menţin şi legăturile de

4
Filipescu Ion, Filipescu Andrei, Tratat de Dreptul Familiei, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2006, p. 88
5
Avram Marieta, Filiaţia. Adopţia natională si internatională, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 42

8
 rudenie cu mama firească (biologică). Prin adopţie se stabilesc legături de rudenie numai intre
adoptat şi adoptator sau soţii adoptatori;
 există legislaţii care reglementează numai o adopţie cu efecte depline, ceea ce
înseamnă că, prin crearea legăturilor de rudenie civile, încetează raporturile de rudenie ale
copilului cu familia firească. Prin adopţie se creează legături de rudenie între adoptat şi
descendenţii acestuia, pe de o parte, şi adoptator şi rudele acestuia pe de altă parte. Este
soluţia oferită în prezent şi de legislaţia română;
 există legislaţii care reglementează ambele feluri de adopţie, atât cea cu efecte
www.referat.ro
restrânse, cât şi cea cu efecte depline.

1.3. Noul cadru normativ şi instituţional al adopţiei – acesta s-a format urmărind
www.referat.ro
următorii paşi6:
A.. Aprobarea şi publicarea pachetului legislativ în domeniul protecţiei copilului:
 în iunie 2004, este aprobat şi publicat, în Monitorul Oficial al României, pachetul
legislativ în domeniul protecţiei copilului, în concordanţă cu tratatele şi convenţiile
internaţionale la care România este parte;
 actele normative care alcătuiesc pachetul legislativ sunt:
- Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei,
- Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Oficiului Român pentru Adopţii,
- Legea nr. 275/2004 (pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie) – Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului;
- Legea nr. 233/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul
juridic al adopţiei a fost publicata in Monitorul Oficial, nr. 860, din 7 decembrie 2011.
B. Intrarea în vigoare a pachetului legislativ în domeniul protecţiei copilului:
a). pachetul legislativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, (cu excepţia unor prevederi
care au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial);
b). publicarea în Monitorul Oficial cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare nu este
aleatorie, ci a avut drept scop:

6
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php

9
- mediatizarea cadrului normativ, asimilarea literei şi spiritului legii de către toţi actorii implicaţi
în domeniu crearea infrastructurii necesare aplicării şi implementării legislaţiei;
- aprobarea bugetelor pentru instituţiile a căror înfiinţare o prevede pachetul legislativ.
C. Înfiinţarea Oficiului Român pentru Adopţii:
Legea nr. 274/2004 prevede înfiinţarea şi organizarea Oficiului Român pentru Adopţii:
- organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului;
- instituţie publică, care coordonează şi supraveghează activităţile de adopţie şi realizează
cooperarea internaţională în domeniul adopţiei
- autoritate centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia
asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga, la 29
mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, precum şi obligaţiile asumate de statul român în
materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte;
- autoritate centrală română cu rol de a pune în aplicare, de a urmări şi de a asigura aplicarea
unitară a legislaţiei în domeniul adopţiei.
D. Recrutarea personalului:
Alegerea echipei s-a realizat de către Secretarul de Stat, care a avut în vedere următoarele:
- evaluarea punctuală, calitativă şi cantitativă, a resurselor umane, din perspectiva experienţei
profesionale şi a potenţialului membrilor echipei, în scopul obţinerii solidarităţii în acţiune;
- stabilirea unor relaţii ierarhice bazate pe criteriul competenţei şi profesionalismului, întemeiate
pe încredere şi sprijin reciproc;
- definirea clară a atribuţiilor, sarcinilor şi lucrărilor de realizat, urmărind să creeze şi să se
menţină starea de spirit de cooperare între toţi angajaţii, pentru ca fiecare dintre aceştia să obţină
în activitatea sa cele mai bune rezultate;
- concentrarea eforturilor pentru a crea cadrul care să permită angajaţilor să colaboreze eficient,
să-şi utilizeze propria experienţă, să înveţe unii de la ceilalţi şi de la partenerii din acest domeniu
cu care vin în contact.
E. Caracteristicile managementului:
- dezvoltarea unei atitudini de conducere care integrează inovaţia, insuflă şi întăreşte spiritul de
responsabilitate în intregul colectiv, stimulează cooperarea, în scopul eficientizării activităţii;

10
- conceperea şi organizarea structurală a instituţiei sub forma unei echipe în care toţi membrii se
simt solidari pentru rezultatele obţinute;
- aplicarea principiului potrivit căruia comunicarea transformă o colectivitate de indivizi într-o
echipă puternică, cu membrii care se sprijină reciproc;
- dezvoltarea comunicării cu scopul de a facilita transmiterea informaţiilor între membrii echipei,
în vederea creşterii performanţelor din activitate;
- adoptarea unui stil de conducere participativ, conducătorul aflându-se mereu în mijlocul
personalului, expunându-le problemele şi analizând soluţiile propuse de acesta;
- acordarea unei atenţii speciale factorului uman şi dezvoltarea unui stil de gestiune şi motivare a
resurselor umane care să contribuie la îndeplinirea eficientă a obiectivelor specifice activităţii;
F. Funcţiile Oficiului Român pentru Adopţii:
- de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea reglementărilor în materia adopţiei şi
coordonarea activităţii desfăşurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest
domeniu;
- de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi
extern în domeniul adopţiei;
- de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea
armonizării legislaţiei interne în materia adopţiei ,cu normele şi principiile prevăzute de tratatele
şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în vederea aplicării efective a
acestora;
- de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public şi privat al
statului, pe care le are în administrare sau în folosinţă, după caz.
G. Atribuţiile Oficiului Român pentru Adopţii:
- recomandă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului familii ori persoane
care doresc să adopte;
- urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator sau familia adoptatoare;
transmite instanţelor judecătoreşti competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc
să adopte copii aflaţi în evidenţa sa şi participă în cauzele care au drept obiect soluţionarea
cererilor privind încuviinţarea adopţiei, în cazul adopţiei internaţionale;
- stabileşte măsurile necesare pentru evitarea încuviinţării unor adopţii supuse eşecului, a
obţinerii oricăror foloase materiale necuvenite şi a oricăror tendinţe de trafic de copii;

11
eliberează certificate care atestă că adopţia a fost încuviinţată conform normelor impuse de
Convenţia de la Haga;
- ţine evidenţa centralizată a tuturor adopţiilor încuviinţate.
H. Acţiuni întreprinse de Oficiul Român pentru Adopţii:
 Elaborarea Planului de acţiune pentru implementarea legislaţiei, primare şi secundare,
în domeniul adopţiei;
- Înfiinţarea Grupului de lucru pentru auditul dosarelor preluate de la fostul Comitet Român
pentru Adopţii, grup format din reprezentanţi ai Oficiului Român pentru Adopţii, Secretariatului
General al Guvernului, Cancelariei Primului Ministru (prin structurile sale specializate de
control), Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei;
- Elaborarea unui chestionar privind situaţia existentă în fiecare judeţ, nevoile de servicii
furnizate copiilor care vor fi adoptaţi şi familiilor adoptatoare, necesarul de personal şi nevoile de
formare a acestuia;
- Demararea elaborării Registrului Naţional pentru Adopţii în format electronic, în vederea
întocmirii şi organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, care să asigure
securitatea datelor înregistrate, precum şi dezvoltarea unei baze de date informatizată, care să
permită folosirea facilă si eficientă a informaţiilor despre copiii si familiile implicate în procedura
adopţiei, cu respectarea confidenţialităţii acestor informaţii.
- Finalizarea elaborării Registrului Naţional pentru Adopţii în format electronic, în vederea
întocmirii şi organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei. Sistemul informatizat
asigura securitatea şi confidenţialitatea datelor înregistrate, conform standardelor în vigoare
existente la nivelul Uniunii Europene.
- Finalizarea activităţii grupului de lucru interministerial pentru efectuarea auditului
cazuisticii (cereri de adopţie internaţională) preluate de Oficiul Român pentru Adopţii (de la
fostul Comitet Român pentru Adopţii).
- Constituirea Grupului de lucru pentru efectuarea auditului cazuisticii preluate de Oficiul Român
pentru Adopţii, a fost aprobat, alături de Planul de acţiune pentru implementarea legislaţiei
primare şi secundare în domeniul adopţiei, printr-un Memorandum în şedinţă de Guvern.
- Formarea profesioniştilor care lucrează în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului în ceea ce priveşte evaluarea şi pregătirea familiilor potenţial adoptatoare

12
pe baza instrumentelor de evaluare şi pregătire elaborate în cadrul unui proiect derulat în
parteneriat cu sectorul privat şi cu expertiză străină.
- Solicitare adresată Ambasadelor aflate în România privind transmiterea rapoartelor post-
adopţie pentru copiii români care au fost adoptaţi internaţional conform memorandum-urilor
aprobate în baza legislaţiei anterioare.
- Iniţierea şi continuarea demersurilor privind soluţionarea cazurilor de adopţie internaţională
care nu şi-au produs efectele, în sensul că după încuviinţarea adopţiei adoptatorii străini nu au
luat copiii din România.
- Solicitare către DGASPC a informaţiilor privind persoanele/familiile de cetăţeni străini care
locuiesc în România şi care au în plasament/încredinţare în vederea adopţiei copii din sistemul de
protecţie7.
Modificări în viziunea Legii nr. 233/2011:
1. Cadrul juridic în materie de adopţie a fost revizuit în sensul redefinirii noţiunilor de:
 adopţie internă (astfel în art.3 lit.c spune „adopţie internă — adopţia în care atât
adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România”);
 adopţie internaţională (astfel în art.3 lit.d. spune „adopţie internaţională — adopţia care,
în condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internă);
 introducerea criteriului reşedinţei familiei care adoptă în locul criteriului domiciliului
(astfel în art.3 lit.p. se stipulează - stat primitor — statul în care domiciliază adoptatorul
sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care se deplasează adoptatul
în urma încuviinţării adopţiei).
2. De asemenea, o serie de dispoziţii care vizează condiţiile de fond ale adopţiei au
fost corelate cu noul Cod Civil;
3. De asemenea, noile reglementari oferă soluţii pentru ca anumite categorii de copii, cum
este cazul celor cu părinţi necunoscuţi, să poată fi mai repede adoptaţi.
Astfel, copiii cu părinţi necunoscuţi pot fi declaraţi adoptabili după 30 de zile de la
emiterea certificatului de naştere.
4. Este reglementată, de asemenea, situaţia copiilor aflaţi în sistemul de protecţie socială
faţă de care părinţii manifestă dezinteres timp de un an, astfel încât aceşti copii să poată fi

7
www.adoptiiromania.ro

13
declaraţi adoptabili după un an în care direcţia de asistenţă socială constată clar că nu a existat
nici o legătură între copil şi familia biologică şi că nu există posibilităţi de reintegrare a lui.
5. O altă reglementare importantă se referă la introducerea probei ADN-ului pentru în
cadrul procedurii de încuviinţare a adopţiilor unor copii care provin din relaţii extraconjugale ale
soţilor.
6. Actul normativ introduce, totodată, o perioada de monitorizare post-adopţie de doi ani,
în care se a asigură şi consiliere familiei, şi pentru a avea garanţia unei reintegrări reuşite a
copilului adoptat într-un mediu familial.
Adopţia, în primul rând, implică încheierea unor acte juridice de drept civil prin care persoanele
prevăzute expres de lege şi îşi exprimă, în formă solemnă, consimţământul la adopţie 8.
Faptul că aceasta se realizează numai pentru protejarea intereselor copilului reprezintă nu
numai o condiţie a adopţiei ci şi un principiu fundamental consacrat atât în legislaţia internă, cât
şi de actele internaţionale în materie la care România este parte. Principiul respectării interesului
superior al copilului se realizează atât în planul legislativ, cât şi în cel al practicii autorităţilor
administrative si judecătoreşti. Modul în care este reglementată încheierea adopţiei ca operaţiune
juridică, reflectă preocuparea legiuitorului pentru a impune respectarea unor condiţii de fond şi de
formă care să constituie tot atâtea garanţii ca adopţia se realizează în scopul de a asigura protecţia
copilului şi pentru împlinirea intereselor sale de a creşte într-un cămin armonios şi stabil.
Interesul copilului reprezintă scopul adopţiei ca operaţiune juridică. Îndeplinirea acestei
condiţii se verifică de instanţa judecătorească atunci când soluţionează cererea de încuviinţare a
adopţiei. Astfel se poate vorbi de interesul copilului ca un principiu al adopţiei care se împlineşte
la nivelul practicii instanţelor judecătoreşti.
În ceea ce priveşte conţinutul acestui principiu sunt esenţiale următoarele elemente:
 interesul copilului are o natură personală nepatrimonială, în sensul ca cel care adoptă
trebuie să-i asigure copilului condiţiile necesare creşterii şi dezvoltării sale fizice şi
morale. Totuşi nu trebuie neglijat nici interesul patrimonial deoarece starea materială
contribuie la crearea condiţiilor în care se poate realiza interesul copilului.
Expresia ,,interesul superior al copilului” semnifică faptul că legislaţia nu poate face
abstracţie de faptul că în realizarea operaţiunilor juridice a adopţiei celeilalte persoane
implicate, precum cel care adoptă sau chiar părinţii fireşti ai copilului pot avea propriile

87
coord. Neamţu George, Tratat de asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p.729

14
 interese. Punând în balanţă aceste interese, cel al copilului este superior şi trebuie să fie
luat în considerare cu prioritate în soluţionarea unei cereri privind încuviinţarea adopţiei;
 respectarea interesului superior al copilului presupune, în cazul adopţiei internaţionale,
norme juridice a căror respectare să prevină vânzarea şi traficul de copii, precum şi faptul
că deplasarea copilului în străinătate se face în scopul de a-i asigura un cămin stabil şi
armonios.
Pentru ca adopţia să fie reuşită toţi factorii implicaţi trebuie să respecte următoarele
principii9:
1. Principiul interesului superior al copilului
Acest principiu este fundamental în tot ceea ce are legătură cu respectarea şi promovarea
drepturilor copilului, fie că este vorba de reglementări în materie, de acte juridice emise sau după
caz, fie despre demersuri şi decizii ale autorităţilor publice sau ale organismelor private
autorizate, fie că ne-am raporta, strict, la drepturi şi obligaţii ale părinţilor sau ale altor
reprezentanţi legali care asigură ocrotirea copilului. Astfel în virtutea acestui principiu, procesul
de selecţie al adoptatorului şi determinarea compatibilităţii copilului cu adoptatorul sau familia
adoptatoare va ţine întotdeauna seama de toate particularităţile de natură socială şi juridică în
interesul superior al copilului.
2. Principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial
Natura adopţiei are capacitatea de a oferi un mediu protectiv alternativ ocrotirii părinteşti,
un modul familial care să includă copilul adoptat într-o manieră apropiată de familia sa biologică.
Tradiţional, din punct de vedere al copilului, mediul familial presupune un cuplu parental, în
cazul adopţiei, acest cuplu nu poate fi decât unul legal constituit, căsătorit. Totuşi legea nu
interzice adopţia de către o persoană necăsătorită şi nici nu stabileşte explici vreun criteriu de
preferinţă în favoarea adoptatorilor soţ şi soţie.
3. Principiul continuităţii în educarea copilului, ţinând seama de originea sa etnică,
culturală şi lingvistică – acesta face ca măsura adopţiei să fie una in extremis, o soluţie de
protecţie alternativă care, de drept comun poate fi luată în discuţie numai dacă, potrivit planului
individualizat de protecţie socială, demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în
familia sa lărgită au eşuat. Continuitatea sau, cel puţin, accentele de continuitate în stilul, modul

9
Emese Florian - Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p.439

15
de viaţă al oricărei persoane şi mai cu seama al unui copil, înseamnă stabilitate, care la rândul ei
insuflă sentimentul de siguranţă.
4. Principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu
vârsta şi gradul său de maturitate
În virtutea acestuia în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte pe
copilul ce urmează a fi adoptat, aceasta are dreptul de a fi ascultat, iar în cazul copilului care a
împlinit 10 ani ascultarea este obligatorie. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea
de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a
fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi
asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
5. Principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei
Acest principiu reclamă dinamism şi operativitate în derularea procedurii adopţiei, de
natură să contribuie la eficienţa măsurii de protecţie ordonate.

Categorii de adoptatori
În principiu orice persoană, indiferent de cetăţenie, bărbat sau femeie poate să adopte un
copil din România10. Vocaţia de a deveni părinte adoptator presupune îndeplinirea unor condiţii
juridice minime, precum şi a unor condiţii psihologice, medicale şi sociale, impuse viitorilor
adoptatori din grija de a proteja interesele copilului.
Adoptatorii constau, în majoritatea cazurilor, din cupluri infertile, care fac parte din clasa
medie sau superioară în timp ce, majoritatea cazurilor de copii greu adoptabili sunt adoptaţi de
cupluri fertile, care caută să-şi exprime prin adopţie ideologii sociale, politice şi/sau religioase,
persoane singure, respectiv cupluri de vârstă înaintată11.
Un profil schematic al părinţilor adoptatori poate fi următorul:
Vârsta medie a mamelor adoptive este de 37,8 ani, în timp ce vârsta medie a taţilor
adoptivi este de 40,5 ani. Am putut constata că atât mamele, cât şi taţii adoptivi o vârstă medie
cu mult peste vârsta părinţilor biologici la naşterea primului lor copil. Mare majoritate a
adoptatorilor sunt căsătoriţi şi au o experienţă maritală îndelungată.
Erau necesare aceste precizări deoarece am putut concluziona în urma materialelor
studiate că majoritatea familiilor ce doresc să adopte unul sau mai mulţi copiii, încearcă ei însuşi
10
Filipescu I.P., Adopţia şi Protecţia copilului aflat în dificultate , Ed. All Beck, Bucureşti, 1998,p.120
11
Coord. Buzducea Doru - Asistenţa socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p. 201-204

16
să aibă proprii lor copiii şi după trecerea timpului iau în calcul ca o ultimă variantă de a deveni
părinţi, adopţia. Constat de asemenea că, din punct de vedere educaţional şi economic adoptatorii
se situează peste nivelul mediu al populaţiei şi au cel puţin studii liceale şi venituri medii
constante care să le poată da siguranţa materială necesară.
Motivaţia persoanelor sau a familiilor ce adoptă copiii poate fi foarte diversă astfel că în
continuare voi încerca să exemplific câteva dintre acestea.
Statusul marital al doritorilor este un punct important, prezenţa propriilor lor copii
biologici, imposibilitatea adoptatorilor de a procrea, existenta unor relaţii de rudenie (de sânge
sau prin alianţă) între adoptatori şi adoptat, copilul adoptat a beneficiat de o măsură de protecţie
specială în familia adoptatoare pot fi doar câteva din lungul şir de motivaţii.
Având în vedere cele enunţate anterior am putut să desprind câteva categorii anume de
adoptatori:
1. adoptatori care suferă de infertilitate primară;
2. adoptatori care suferă de infertilitate secundară / boli care conduc la contraindicaţia de a
procrea;
3. adoptatori celibatari;
4. adoptatori – părinţi vitregi ai copilului adoptat;
5. adoptatori rude de până la gradul IV cu copilul adoptat;
6. adoptatori care anterior adopţiei au fost asistenţi maternali ai copilului şi nu se încadrează în
nici una dintre categoriile anterior menţionate;
7. adoptatori care nu îndeplinesc nici una dintre condiţiile anterior menţionate dar în cazul
acestora se pot identifica motive de adopţie specifice.
Prezenţa unui copil sau a mai multora este o condiţie absolut necesară pentru definirea
unei familiei. Copilul are rolul de a asigura transformarea ”cuplului” într-o ”familie”.
Un aspect semnificativ este acela că unele familii de asistenţi maternali 12 profesionişti
care au avut de multă vreme copilul în plasament s-au hotărât să îl adopte, indiferent dacă aceştia
avea dizabilităţi, era mai mare de 3 ani, de altă etnie sau familia avea alţi copii biologici. Această
situaţie constituie însă o excepţie!
Adopţia a devenit în realitatea societăţii noastre un proces benefic şi din ce în ce mai
solicitat pentru construcţia sau re-construcţia unităţii familiale.
12
Revista :Calitatea Vieţii” nr. 3/2011, p. 311, art: Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei
copiilor greu adoptabili, Buzducea D.; Lazăr F.

17
 Adopţia unui copil afectează multiple dimensiuni ale vieţii de familie 13: creează noi
legături şi le afectează pe altele, schimbă paternuri de interacţiune, scopuri şi valori. Ca şi
naşterea, adopţia copilului ar putea fi considerată un factor de stres normativ, căci adopţia este în
fapt în primul rând dorită, pregătită şi expectată. Și totuşi spre deosebire de naştere, momentul
intrării copilului în familie este greu de estimat, potrivirea faptică este posibil să nu fie la fel de
reuşită precum cea teoretică, expectanţele părinţilor, dar şi ale copilului pot să fie eronate, relaţia
să nu se stabilească la fel de uşor şi de repede pe cât este dorit, copilul să nu fie la fel de sănătos
precum a fost declarat în documentele medicale din dosarul de adopţie etc.

Categorii de copii adoptabili

În practica adopţiei la nivel internaţional, ca şi la nivel naţional de altfel, se structurează o
categorie de copii consideraţi a fii „preferaţi pentru adopţie”. Această categorie este formată din
copii mici, fără probleme semnificative de sănătate şi cu un istoric psiho-social mai puţin
traumatizant, copii care aparţin majorităţii etnice şi/sau rasiale. Prin contrast, se structurează o a
doua categorie de copii, pe care în literatura de specialitate românească, îi regăsim tot mai des
denumiţi, copii „greu adoptabili” (în literatura de specialitate internaţională, termenul utilizat este
acela de „copii cu nevoi speciale” – special needs adoption). În cadrul acesteia se regăsesc acei
copii cu vârstă înaintată, copii care aparţin din punct de vedere etnic sau rasial, categoriilor
minoritare, copii cu probleme emoţionale, cu boli cronice, cu dizabilităţi fizice şi/sau mintale,
copii care au fost supuşi la diferite forme de abuz şi/sau neglijare severă, copii care au mai mulţi
fraţi şi potrivit principiilor protecţiei copiilor, trebuie plasaţi împreună.
Ce copii preferă pentru adopţie şi ce copii adoptă cuplurile adoptatoare voi încerca să
detaliez în următoarele rânduri:
 cuplurile infertile îşi exprimă preferinţa de a adopta mai degrabă copii din
categoria de vârstă sub 1 an decât din orice altă categorie, clinic sănătoşi şi de
etnie română. În ceea ce priveşte genul copilului, mai degrabă tind să nu-şi
exprime preferinţe;
 din punct de vedere al stării de sănătate al copiilor e normal că marea majoritate a
adoptatorilor să prefere copii sănătoşi. Aş putea adăuga la profilul copiilor

13
Revista :Calitatea Vieţii” nr. 3/2011, p.310, art: Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei
copiilor greu adoptabili, Buzducea D.; Lazăr F.

18
 adoptaţi că, este mult mai probabil să fie adoptaţi copii din plasament familial şi
este mai puţin preferat să adopte copii din centrele de plasament.
Copilul greu adoptabil este definit în literatura de specialitate 14 ca având următoarele
caracteristici:
• vârstă mai mare de 3 ani;
• apartenenţa din punct de vedere etnic sau rasial categoriilor minoritare;
• cu probleme emoţionale, cu boli cronice, cu dizabilităţi fizice şi/sau mintale;
• a fost supus la diferite forme de abuz şi/sau neglijare severă;
• copil care are mai mulţi fraţi şi, potrivit principiilor protecţiei copilului, ar trebui
plasaţi împreună.
Din datele furnizate de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA) privind perioada 2005–2009
reies câteva elemente relevante:
 numărul adopţiilor se menţine relativ constant, variind între minim 1 136 (2005) şi
maxim 1 421 (2006), cu o uşoară scădere în ultimii doi ani, aproximativ 350 dintre
aceste adopţii fiind de către soţul/ soţia părintelui firesc al copilului (230 în 2009);
 creşterea vârstei medii a copiilor adoptaţi de la 2 ani, în 2005 la peste 3 ani, în
2009 şi o creştere a ponderii celor consideraţi „greu adoptabili”, cu vârste de peste
3 ani;
 vârsta medie a părinţilor adoptivi este de 38–39 de ani;
 creşterea duratei procedurilor adopţiei, de la cinci luni în 2006 la opt luni în 2009
(min. patru luni – max. unsprezece luni);
 creşterea numărului persoanelor/ familiilor apte să adopte (în jur de 2 500 anual);
 nu toţi copiii adoptabili îşi găsesc o familie/ persoană adoptatoare, deşi numărul
acestora din urmă este mai mare decât al copiilor adoptabili.

Condiţii generale privind persoana adoptatorului:

 nu pot adopta persoanele cu boli psihice şi handicap mintal;
 vârsta - Convenţia europeană în materia adopţiilor de copii din anul 1967 prevede că un
copil nu poate fi adoptat decât dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prescrisă de lege,

14
Bejenaru, Anca. Adopția copiilor în România, Ed. Institutul European, Iaşi, 2011, p.69

19
 această vârsta neputând fi mai mică de 21 de ani, nici mai mare de 35 de ani (art. 7).
Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în dreptul român, deoarece atunci când România a
aderat la această convenţie a făcut rezervă cu privire la dispoziţiile art. 7. Potrivit art. 9
alin. (1) din Legea 273/2004 pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de
exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.
Conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 273/2004, instanţa judecătorească poate încuviinţa
adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai mică decât de 18
ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani.
 existenţa unor copii ai adoptatorului. Potrivit legii române, aceasta nu constituie un
impediment pentru ca o persoană să poată adopta. Potrivit art. 12 din Convenţia
europeană15 în materia adopţiei de copii, numărul de copii care pot fi adoptaţi de un singur
adoptator nu poate fi limitat prin legislaţie, după cum nici nu se poate interzice prin
legislaţie unei persoane să adopte un copil pe motivul că are sau că ar putea avea un copil
legitim. Faptul că cel care adoptă mai are alţi copii adoptaţi din căsătorie ori chiar din
afara căsătoriei nu poate constitui un impediment la adopţie.
 aptitudinea de a adopta - nu pot adopta decât persoanele sau familiile care îndeplinesc
garanţiile morale si condiţiile materiale necesare dezvoltării armonioase a personalităţii
copilului. Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau
familiei adoptatoare se face pe baza solicitării lor de către direcţia de la domiciliul
acestora. Pe baza rezultatelor evaluării, direcţia decide, în termen de 60 de zile de la data
depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare , dacă acesta sau
aceştia sunt apţi sau nu să adopte.
 consimţământul celui care adoptă. Consimţământul trebuie să îndeplinească consideraţiile
generale de validitate şi să emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber şi
exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să nu fie viciat prin violenţă. În acest
sens, declaraţia de consimţământ la adopţie trebuie să precizeze ca persoana sau familia
care adoptă a luat cunoştinţă de starea de sănătate a copilului, potrivit certificatului
medical eliberat în acest scop. În cazul în care cel care doreşte să adopte este
căsătorit, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 este necesar şi consimţământul
15
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_138_2011_conventia_europeana_materia_adoptiei_copii_strasbourg

20
 celui care adoptă. Practic acesta este un ,,consimţământ de neîmpotrivire” la adopţie din
partea acestui soţ, de natură să garanteze că adopţia nu creează o legătură de natură să
destabilizeze viaţa de familie a soţilor şi că astfel, copilul va creşte într-un mediu familial
favorabil, chiar dacă numai unul dintre soţi este adoptator.

1.5. Procedura adopţiei - (voi detalia mai departe cele mai importante demersuri
necesare în procedura adopţiei dar voi adăuga Anexe ce cuprind câte o schemă a fiecărui caz de
procedură în parte.)
Familia care doreşte să ia în adopţie un copil, trebuie să depună la Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul de domiciliu, o cerere scrisă în vederea
evaluării condiţiilor morale şi materiale şi obţinerea atestatului ca familie/persoană aptă să adopte
un copil. La cerere se vor anexa mai multe acte. Urmează o perioadă de evaluare şi pregătire a
familiei, efectuată de către asistenţi sociali profesionişti. Termenul de soluţionare a cererii şi de
evaluare este de 60 zile. În cadrul procesului de evaluare vor avea loc întâlniri cu familia la sediul
Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau la domiciliul acesteia.
În urma evaluării asistentul social va întocmi un raport şi va face o propunere cu privire la
soluţionarea cererii familiei. Propunerea va fi înaintată directorului general al Direcţiei Generale
de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie aptă să
adopte un copil, pentru familia solicitantă. Atestatul este valabil un an. Următorul pas se referă la
etapa de potrivire copil-familie.
Noua legislaţie se centrează pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii,
ţinându-se cont de toate informaţiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologică. În
urma analizării tuturor informaţiilor va avea loc o potrivire teoretică în urma căreia se va selecta
cea mai potrivita familie (dintre cele care au atestatul mai sus menţionat) care să răspundă
nevoilor copilului. Urmează potrivirea practică în care copilul şi familia vor fi pregătite în
vederea acomodării şi se va stabili un program de vizite. Perioada de potrivire are o durată
diferita de la caz la caz în funcţie de nevoile copilului şi acomodarea acestuia cu familia.
Asistentul social şi psihologul, împreună cu familia, vor decide când se va trece la
următoarea etapă a adopţiei şi anume încredinţarea în vederea adopţiei. Copilul este încredinţat
familiei în vederea adopţiei, pe o perioada de 90 zile, de către instanţa judecătorească. Pe
perioada de încredinţare în vederea adopţiei asistentul social împreună cu psihologul vor face

21
vizite bilunare pentru a urmării evoluţia copilului în familie şi acomodarea dintre acesta şi
familie. La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei se va înainta instanţei
judecătoreşti dosarul familiei împreună cu o cerere de încuviinţare a adopţiei. Atunci când
sentinţa de încuviinţare a adopţiei a rămas definitivă şi irevocabilă, familia adoptatoare poate
depune actele la primărie pentru a obţine un nou certificat de naştere.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are obligaţia de a urmări
evoluţia copilului în familie pe o perioadă de 2 ani de la încuviinţarea adopţiei, prin vizite
trimestriale. De asemenea, se vor asigura servicii post-adopţie familiilor adoptatoare - grupuri
suport, servicii de consiliere, etc.

Încheierea adopţiei se face astfel:

Pentru încheierea valabilă a adopţiei se cer a fi îndeplinite anumite condiţii pe care se
clasifică după mai multe criterii. O clasificare a acestor condiţii care ar putea include toate
cerinţele importante la încheierea unei adopţii poate fi făcută ţinând cont de persoanele implicate
în procesul de adopţie. Astfel vor fi analizate condiţiile care îl privesc pe adoptator, pe adoptat,
dar şi condiţiile care se referă la ambele categorii de persoane.
Încheierea sau formarea adopţiei necesita realizarea mai multor operaţii juridice 16.
Acestea se pot grupa astfel:
a) actele juridice ale persoanelor chemate să-şi exprime consimţământul în vederea
adopţiei;
b) actele autorităţilor publice sau private autorizate, care constituie cerinţe legale pentru
încheierea adopţiei. Menţionez în acest sens:
 atestatul eliberat de Comisia pentru protecţia copilului;
 avizul favorabil pentru încheierea adopţiei, eliberat de aceeaşi autoritate publică;
 încredinţarea copilului în vederea adopţiei către persoana sau familia care doreşte să
adopte;
 confirmarea Comitetului Român pentru Adopţii, din care să rezulte îndeplinirea
procedurilor şi respectarea termenelor prevăzute de O.G. nr. 25/1997;
 transmiterea cererii pentru adopţie a persoanei sau familiei care doreşte să adopte,
instanţei judecătoreşti competente pentru încuviinţarea adopţiei.

16
http://www.legal-lawyers.com/Informatii_juridice/dreptul_familiei/adoptii

22
 c) încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată competentă, în conformitate cu o
procedură şi potrivit unor condiţii anume prevăzute de lege.

Consimţământul17
Acesta reprezintă o condiţie de fond esenţiala, de validitate şi generală a oricărui act
juridic civil şi reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un astfel de act.
Consimţământul adoptatorilor este foarte important având în vedere că ei devin părinţii
copilului, cu toate drepturile, dar şi cu toate obligaţiile ce derivă din această realitate. Acest
consimţământ trebuie să îndeplinească anumite condiţii de valabilitate prevăzute şi de Codul civil
şi anume, să emane de la o persoana cu discernământ, să fie exteriorizat, să fie exprimat cu
intenţia de a produce efecte juridice, să nu fie afectat de vicii ca: eroarea, violenţa, leziunea.
Consimţământul adoptatorilor trebuie dat în faţa instanţei de judecată, conform legii. Solicitarea
consimţământului persoanei adoptate reprezintă o condiţie de valabilitate la încheierea adopţiei şi
constă în acordul copilului care a împlinit 10 ani de a fi adoptat.
Legea precizează că şi părinţii biologici ai copilului trebuie să-şi dea consimţământul la
adopţie. Consimţământul părinţilor biologici ai copilului ce urmează a fi adoptat poate fi acceptat
numai după trecerea a 60 de zile de la naşterea copilului. În cazul revocării consimţământului
părinţilor fireşti, adopţia nu mai poate fi încuviinţată.
Legea mai menţionează că va fi chemat să-şi exprime consimţământul tutorele copilului
dacă părinţii fireşti ai acestuia sunt decedaţi, necunoscuţi, dispăruţi, puşi sub interdicţie. Lipsa
consimţământului autentic şi irevocabil al părinţilor fireşti este sancţionată cu nulitatea absoluta a
adopţiei O.U.G. nr. 102/2008 prevede, la art. I pct. 5 că , dacă ulterior rămânerii irevocabile a
hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de adopţie dispare cauza care a făcut imposibilă
exprimarea de către părinţii fireşti a consimţământului la adopţie se poate face împotriva hotărârii
cerere de revizuire. Aceasta se poate face până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a
adopţiei. În cazul în care părinţii se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul
de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Consimţământul în cazul adopţiilor, poate îmbrăca următoarele forme:

17
I.P Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 50

23
 Consimţământul părinţilor - pentru încuviinţarea adopţiei este necesar consimţământul
părinţilor18 fireşti sau după caz a tutorelui acestuia care a consimţit la adopţie în mod liber şi
necondiţionat, după ce au fost informaţi corespunzător asupra consecinţelor adopţiei de către
direcţia în a cărei raza teritoriala locuiesc părinţii fireşti sau tutorele. Consimţământul părinţilor
poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de data naşterii copilului.
Părintele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în
condiţiile legii. Comparând dispoziţiile legii adopţiei cu cele ale Convenţiei europene în materia
adopţiei de copii, se poate observa că, legislaţia română internă oferă mai multe garanţii în ceea
ce priveşte consimţământul părinţilor. Potrivit legislaţiei române, dată fiind egalitatea de
tratament juridic între copilul din căsătorie şi cel din afara căsătoriei, consimţământul tatălui este
necesar ori de câte ori paternitatea copilului este stabilită printr-unul din modurile prevăzute, de
lege, fără a deosebi după un copil legitim sau nelegitim. De asemenea, termenul de 60 de zile
pentru exprimarea unui consimţământ valabil priveşte pe ambii părinţi ai copilului, iar nu numai
pe mamă, asigurând astfel egalitatea acestora în drepturile pe care le au fata de copilul lor minor,
inclusiv sub aspectul dreptului de a consimţi la adopţie. În ceea ce priveşte fundamentul dreptului
părinţilor de a consimţi la adopţia copilului lor minor, se poate constata faptul că acesta poate fi
analizat dintr-o dublă perspectivă:
 dreptul părinţilor de a consimţi la adopţia copilului lor este o componentă a
responsabilităţilor părinteşti;
 dreptul părinţilor de a consimţi la adopţia copilului lor este o consecinţă a legăturii de
filiaţie, bazată pe rudenia de sânge, indiferent de faptul că părinţii au ori nu exerciţiul
drepturilor părinteşti.
Consimţământul altor persoane sau instituţii care exercită drepturile părinteşti -
Convenţia europeană19 în materia adopţiei de copii prevede că, dacă nu există nici tată, nici mamă
care să poată consimţi, este necesar consimţământul oricărei persoane sau al oricărui organism
care ar fi abilitat să exercite drepturile părinteşti în această privinţă. În ceea ce priveşte declararea
judecătorească a abandonului de copii, deşi instanţa "va delega exerciţiul drepturilor părinteşti
instituţiei de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituţiei private legal constituită ori, după

18
Avram Marieta, Filiaţia. Adopţia naţională şi internaţională ”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 102

19
Ion P. Filipescu, Adopţia. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005,
p.88

24
caz, altei persoane, în condiţiile legii", aceasta nu implică şi "delegarea dreptului de a consimţi la
adopţia copilului", dat fiind că acesta este un drept personal nepatrimonial care se întemeiază nu
doar pe exerciţiul drepturilor părinteşti, ci şi pe legăturile de rudenie bazate pe sânge.
Consimţământul copilului. Consimţământul părinţilor fireşti ai copilului are o dublă
conotaţie atunci când copilul nu a împlinit 10 ani, deoarece, în acest caz, ei consimt la adopţie
atât în numele lor propriu, cât şi în numele şi în interesul copilului (ca reprezentanţi legali). Dacă
copilul a împlinit vârstă de 10 ani, consimţământul părinţilor este dat numai în nume propriu
fiindcă consimţământul minorului are o puternică semnificaţie afectivă.

Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte:

Legislaţia anterioară prevedea obligativitatea eliberării de către Comisia pentru protecţia
copilului atât a atestatului prin care se certifică faptul că persoana sau familia aşteaptă să adopte,
eliberat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de către persoana sau familia
interesată, cât şi a avizului favorabil care se elibera după terminarea perioadei de încredinţare a
minorului în vederea adopţiei până la încuviinţarea sau respingerea cererii de adopţie de către
instanţa de judecată . Legea reglementează necesitatea eliberării atestatului eliminând-o însă pe
cea a avizului favorabil prevăzut de legislaţia anterioară. În această situaţie serviciul specializat
din cadrul Direcţiei va începe o evaluare a persoanei sau familiei solicitante pentru a se stabili
dacă prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a
copilului, deci dacă este aptă să adopte. Pe baza rezultatelor evaluării, Direcţia de la domiciliul
adoptatorului sau adoptatorilor va elibera în termen de 60 de zile, de la data depunerii cererii de
evaluare, în situaţia în care aceasta va fi favorabilă, un atestat valabil un an de zile prin care se
certifică aptitudinea persoanei sau familiei de a-şi asuma rolul de părinte sau părinţi adoptivi. În
cazul în care Direcţia în urma evaluării efectuate ajung la concluzia că persoana sau familia
petentă nu este aptă să adopte va comunica acest lucru persoanelor implicate. În acest caz
solicitantul va putea cere în termen de 30 de zile de la data comunicării rezultatului nefavorabil o
reevaluare. Rezultatul nefavorabil al reevaluării va putea fi atacat în instanţa competentă de la
domiciliul adoptatorului în termen de 15 zile de la comunicare (art. 19). După eliberarea
atestatului, cererea persoanei sau familiei care doreşte să adopte împreună cu o copie a atestatului
se transmit Oficiului Român pentru Adopţii, în termen de 5 zile, pentru a se ţine evidenţa în
Registrul Naţional pentru Adopţii a persoanelor şi familiilor apte să adopte (art. 66alin. 2 şi 3).

25
 În art. 20 Legea precizează că nu este necesară obţinerea atestatului în cazul adopţiei unui
major (art. 5 alin. 3) precum şi în cazul adoptării copilului de către soţul părintelui firesc sau
adoptiv întrucât adoptatorii se adresează direct instanţei pentru încuviinţarea adopţiei fără afi
necesară parcurgerea celorlalte două etape anterioare – deschiderea procedurilor de adopţie şi
încredinţarea copilului20.
Dacă Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/1997 prevedea în art. 9 obligativitatea eliberării
avizului favorabil după terminarea perioadei de încredinţare, Legea nr. 273/2004 a
simplificat procedura prin reglementarea întocmirii unui raport ce va fi adresat direct instanţei
competente. Astfel, după 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurilor adopţiei interne, Direcţia de la
domiciliul copilului va efectua toate demersurile legale necesare pentru identificarea
posibilului adoptator sau adoptatori. După constatarea compatibilităţii existente între adoptat şi
persoana sau familia selectată, Direcţia va solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti prin care minorul va fi încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau
familiei adoptatoare. În această perioadă, Direcţia va monitoriza adaptarea copilului cu noua
familie întocmind în acest sens rapoarte bilunare. La sfârşitul perioadei de încredinţare va întocmi
potrivit art. 31 alin. 2 un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori pe
care le comunică instanţei în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei. În acest
moment, potrivit legii vechi, Comisia pentru protecţia copilului intervenea pentru eliberarea
avizului favorabil. Potrivit art. 32 al Legii nr. 273/2004, Direcţia va face recomandări instanţei în
cuprinsul raportului prezentat cu privire la revocarea sau prelungirea măsurii încredinţării în
cazul neadaptării copilului cu persoana sau familia adoptatoare. În situaţia în care copilul s-a
adaptat în noua sa familie, Direcţia va preciza cest lucru în raport urmând ca instanţa după
coroborarea tuturor probelor de la dosar să decidă asupra încuviinţării sau nu a adopţiei.
Dacă potrivit legii vechi eliberarea avizului favorabil avea ca efect prelungirea de drept a
perioadei până la încuviinţarea sau respingerea cererii de adopţie de către instanţă, potrivit noii
legi acelaşi efect îl are, conform art. 31 alin. 4, introducerea cererii de încuviinţare a adopţiei la
instanţa competentă.
Prin urmare, atestatul eliberat de către Direcţia pentru protecţia copilului de la domiciliul

20
Emeşe Florian, Unele consideraţii asupra noului regim juridic al adopţiei, în „Dreptul” nr.11/1998, p. 7

26
persoanei sau familiei adoptatoare reprezintă o condiţie pentru încheierea adopţiei( art. 35 alin. 2
lit. c).

CAPITOLUL 2

27
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPIILOR ADOPTABILI

2.1. Rolul şi responsabilităţile autorităţilor publice implicate în procesul de adopţie

Autorităţile publice implicate în procesul de adopţie au atribuţii ce se răsfrâng direct
asupra celor implicaţi în acest proces, astfel:
 Atestarea persoanei, sau după caz a familiei potenţial adoptive, folosind
informaţiile oferite de asistentul social al Serviciului Public Autorizat sau al
Organismului Privat Autorizat;
 Încredinţarea copilului persoanei, sau după caz, familiei adoptive şi urmărirea
plasamentului de către asistentul social autorizat al primăriei;
 Eliberarea avizului favorabil în vederea finalizării procesului de adopţie în baza
rapoartelor privind evoluţia copilului adoptat;
 Menţine legătura cu asistentul social al organizaţiilor private şi autorităţile publice,
având ca scop bine determinat, interesul superior al copilului;
 Face referirea către organismele private autorizate atât a copiilor eligibili pentru
adopţie, cât şi a persoanelor sau a familiilor apte să adopte pentru creearea unui
sistem unitar de adopţie naţională.
Fundaţia sau organizaţia nonprofit care sprijină prin serviciile sale sociale copilul aflat în
dificultate, trebuie să ofere servicii de cea mai bună calitate oferite de către proprii lor specialişti
atât copilului adoptabil cât şi persoanei sau familiei care doreşte să adopte.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) are rolul de

a asigura, aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului,
familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a
oricăror persoane aflate în nevoie.
În vederea realizării atribuţiilor prevăzute de HG 1.434 din 2 septembrie 2004 privind
atribuţiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, DGASPC îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii:

28
  de strategie, prin care asigură elaborarea strategiei de asistenţă socială, a planului de
asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, precum şi a
programelor de acţiune anti sărăcie, pe care le supune spre aprobare Consiliilor judeţene;
 de coordonare a activităţilor de asistenţă socială şi protecţie a copilului la nivelul
judeţelor;
 de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziţie;
 de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi instituţiilor care au
responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, cu serviciile publice locale de asistenţă
socială, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile care desfăşoară activităţi în domeniu;
 de execuţie, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale şi financiare necesare pentru
implementarea strategiilor cu privire la acţiunile anti sărăcie, prevenirea şi combaterea
marginalizării sociale, precum şi pentru soluţionarea urgenţelor sociale individuale şi
colective la nivelul judeţelor;
 de reprezentare a consiliilor judeţene, pe plan intern şi extern, în domeniul asistenţei
sociale şi protecţiei copilului.

Oficiul Român pentru Adopţii

Reprezintă un organ de specialitate al administraţiei publice centrale 21, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului. Oficiul (ORA) preia atribuţiile în domeniul adopţiei ale
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi ale Comitetului Român pentru
Adopţii. În condiţiile legii, acesta a preluat toate drepturile şi obligaţiile fostului Comitet Român
pentru Adopţii.
Oficiul Român pentru Adopţii coordonează şi supraveghează activităţile de adopţie şi
realizează cooperarea internaţională în domeniul adopţiei. El reprezintă autoritatea centrală
română însărcinată să aducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia asupra protecţiei
copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993,
ratificată prin Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Convenţia de la Haga. Are rolul de a
aduce la îndeplinire obligaţiile asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi
tratatele internaţionale la care România este parte, de a pune în aplicare şi de a urmări şi asigură
aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul adopţiei.
21
Legea 274/2004 republicată privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Roman pentru Adopţii. Lege
nr. 274/2005 republicata 2010, Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 17 februarie 2010

29
 Finanţarea Oficiului este asigurată de bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General
al Guvernului, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.
Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adopţiei, Oficiul îndeplineşte următoarele
funcţii:
a) de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea reglementărilor în materia adopţiei
şi coordonarea activităţii desfăşurate de persoane juridice de drept public sau privat în
acest domeniu;
b) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan
intern şi extern în domeniul adopţiei;
c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea
armonizării legislaţiei interne în materia adopţiei cu normele şi principiile prevăzute
de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în
vederea aplicării efective a acestora;
d) de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public şi
privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosinţă, după caz.
Oficiul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
 constituie evidenţa centralizată a copiilor pentru care a fost încuviinţată
deschiderea procedurii de adopţie, în conformitate cu prevederile Legii privind regimul
juridic al adopţiei;
 ţine evidenţa cererilor familiilor sau ale persoanelor care şi-au manifestat
dorinţa de a adopta copii şi care sunt apte să adopte;
 îndrumă şi sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în
vederea efectuării procedurii necesare adopţiei;
 încheie acorduri de colaborare cu autorităţile centrale, cu organismele private
autorizate sau acreditate din alte state care au atribuţii în domeniul adopţiei, fie direct, fie prin
intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;
 autorizează organismele private străine şi române să desfăşoare activităţi în
domeniul adopţiei;
 recomandă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului familii
ori persoane care doresc să adopte;

30
 efectuează notificările şi comunicările prevăzute de legea privind regimul
juridic al adopţiei;
 urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator sau familia
adoptatoare străină, pe o perioadă de cel puţin 2 ani de la încuviinţarea unei adopţii
internaţionale, prin autoritatea publică centrală competentă sau organizaţia acreditată ori
autorizată din statul primitor;
 transmite instanţelor judecătoreşti competente cererile familiilor sau ale
persoanelor care doresc să adopte copii aflaţi în evidenţa sa, în cazul adopţiei internaţionale;
 participă în cauzele care au drept obiect soluţionarea cererilor privind
încuviinţarea adopţiei internaţionale aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;
 stabileşte măsurile necesare pentru evitarea încuviinţării unor adopţii supuse
eşecului, a obţinerii oricăror foloase materiale necuvenite şi a oricăror tendinţe de trafic de
copii;
 eliberează certificate care atestă că adopţia a fost încuviinţată conform
normelor impuse de Convenţia de la Haga;
 depune diligenţele necesare pe lângă autorităţile statului al cărui cetăţean a
adoptat un copil aflat în evidenţa sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanţiile şi normele
echivalente celor existente în cazul unei adopţii naţionale;
 ţine evidenţa centralizată a tuturor adopţiilor încuviinţate;
 elaborează proiecte de acte normative, norme şi metodologii în domeniul
adopţiei.
Din datele furnizate de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA) privind perioada 2005–2009
reies câteva elemente relevante22:
 numărul adopţiilor se menţine relativ constant, variind între minim 1 136
(2005) şi maxim 1 421 (2006), cu o uşoară scădere în ultimii doi ani, aproximativ 350 dintre
aceste adopţii fiind de către soţul/ soţia părintelui firesc al copilului (230 în 2009);
 creşterea vârstei medii a copiilor adoptaţi de la 2 ani, în 2005 la peste 3 ani, în
2009 şi o creştere a ponderii celor consideraţi „greu adoptabili”, cu vârste de peste 3 ani;
 vârsta medie a părinţilor adoptivi este de 38–39 de ani;

22
Revista Calitatea vieţii, XXII, nr. 3, 2011, Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei
copiilor greu adoptabili, autori: Doru Buzducea; Florin Lazăr p. 313–334

31
 creşterea duratei procedurilor adopţiei, de la cinci luni în 2006 la opt luni în
2009 min. patru luni – max. unsprezece luni);
 creşterea numărului persoanelor/ familiilor apte să adopte (în jur de 2 500
anual);
nu toţi copiii adoptabili îşi găsesc o familie/ persoană adoptatoare, deşi numărul acestora din
urmă este mai mare decât al copiilor adoptabili.
Cercetările anterioare au arătat că familiile adoptatoare din România au un nivel de trai
peste medie, şi, pe fondul infertilităţii, al unei relaţii de rudenie sau de îngrijire, aleg să adopte un
copil. Familiile sau persoanele care adoptă copii greu adoptabili/ cu nevoi speciale sunt cu vârstă
peste 45 de ani, cu un nivel de educaţie mai scăzut (cel mult şcoală profesională), sunt căsătoriţi
de mai puţin de cinci ani sau de peste 20 de ani, nu au probleme de sănătate/infertilitate.
Astfel se pot identifica cinci categorii de motivaţii ale adopţiei, ale familiilor din
România:
1. un „profit social” la bătrâneţe;
2. infertilitatea;
3. urmărirea unor beneficii materiale;
4.când adoptatorul este soţul/soţia sau alt membru al familiei părintelui natural/firesc al copilului;
5. din iubire faţă de copii şi compasiune.
Dar se identifică, în funcţie de o serie de variabile (status marital, prezenţa copiilor
biologici, posibilitatea adoptatorilor de a procrea, existenţa unor relaţii de rudenie între adoptator
şi adoptat, copilul adoptat a beneficiat de o măsură de protecţie specială în familia adoptatoare),
şapte categorii de adoptatori:
1. adoptatori care suferă de infertilitate primară;
2. adoptatori care suferă de infertilitate secundară/ boli care conduc la contraindicaţia de a
procrea;
3. adoptatori celibatari;
4. adoptatori – părinţi vitregi ai copilului adoptat;
5. adoptatori rude de până la gradul IV cu copilul adoptat;
6. adoptatori care, anterior adopţiei, au fost asistenţi maternali ai copilului şi nu se încadrează în
nici una dintre categoriile anterior menţionate;

32
7. adoptatori care nu îndeplinesc nici una dintre condiţiile anterior menţionate, având o motivaţie
cu valenţe sociale şi umanitare.

2.2. Motivaţia principală de a adopta

Infertilitatea, fie ea primară sau rezultată în urma unor complicaţii medicale, sau decesul
unui copil biologic, urmat de incapacitatea cuplului de a mai avea copii, sunt motivaţiile
principale cel mai des citate de către familiile adoptatoare. Dar sunt şi situaţii în care persoanele
care au moştenit o boală genetică decid să nu aibă un copil natural pentru a nu transmite gena
respectivă. Alte motivaţii exprimă nevoia afectivă de împlinire personală prin creşterea unui
copil, dar şi consolidarea relaţiilor de familie. Cei mai mulţi dintre părinţii adoptivi susţin că prin
adopţie au vrut ca viaţa lor să capete un nou sens şi echilibru şi că se simt mai motivaţi pentru
viitor, pentru a munci şi a reveni în familie. prin afirmaţii de genul 23: „Numai noi doi? – parcă
este prea seacă viaţa”, „De ce trăieşti? Pentru cine tragi (munceşti)? Vii cu altă stare sufletească,
atunci când ai un copil acasă!” , Mai mult „suflet” prin copilul venit în familie” etc.)
O motivaţie puternică în cazul părinţilor care au pierdut un copil biologic anterior adopţiei
este nevoia de atenuare a suferinţei. O situaţie particulară este a persoanelor care adoptă singure,
care, dezamăgite de eşecuri sentimentale, decid să „dăruiască iubire unui copil” . Trebuie tratată
ca situaţie aparte motivaţia familiei asistenţilor maternali profesionişti care adoptă copilul pe care
l-au avut în plasament, adesea de la vârste mici, şi faţă de care s-a format ataşament. Chiar în
cazul acestora, infertilitatea sau lipsa copiilor biologici poate fi un factor de influenţă în decizia
de a adopta copilul care este în plasament.
Presiunea socială a grupului de prieteni sau familia extinsă, în care cuplurile de aceeaşi
vârstă din jur au deja copii este, de asemenea, un factor motivant important.
Apariţia unui copil biologic după momentul adopţiei nu pare a fi de natură să afecteze
relaţia cu copilul adoptat. Aproape un copil din zece este adoptat de asistentul maternal care l-a
avut în îngrijire, iar dacă îi adăugăm şi pe cei care au avut copilul în plasament ca familie sau

23
Cojocaru Ştefan, Cojocaru Daniela, Managementul de caz în protecţia copilului, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, p.138

33
persoană, se poate spune că existenţa unei relaţii anterioare cu copilul este un factor motivator
pentru adopţia acestuia.

2.3. Tipuri de adopţii:

În concordanţă cu legislaţiile internaţionale responsabilităţile în creşterea şi dezvoltarea
copilului revin în primul rând părinţilor şi în subsidiar comunităţii locale, în acest context, al
responsabilizării s-a promovat prevenirea abandonului şi a separării copilului de familia sa,
precum şi reintegrarea copiilor separaţi temporar de propriile familii, prin dezvoltarea serviciilor
la nivelul comunităţilor locale24.
Ţinând seama de criteriile enunţate anterior se desprind câteva modalităţi de adopţie ale
copilului aflat în dificultate:
 adopţia din sistemul de sistemul de protecţie (sistemul de asistenţă socială, centre de
plasament şi unităţi de tip familial);
 adopţia din sistemul de îngrijire de tip rezidenţial;
 adopţia din asistenţă maternală
 plasamente simple în familia adoptivă

2.4. Rolul asistentului social implicat în procesul de adopţie

Asistentul social este specialistul care are ca trăsături definitorii de personalitate:
curiozitatea orientată către problemele vieţii sufleteşti; dorinţa de a înţelege, explica şi manipula
procesele psihice; pasiunea pentru investigarea acestui domeniu căruia îi consacră energia şi
timpul său; neglijarea propriilor interese; tendinţa de consacrare profesională, dedicarea
problemelor de studiu ştiinţific; identificarea cu profesiunea aleasă. Trăsăturile specifice ale
conduitei asistentului social sunt: acceptarea necondiţionată, empatia, colaborarea, gândirea
pozitivă, responsabilitatea.
Profesia de Asistent Social obligă imperativ la comportament de ajutorare independent de
statutul celui ajutat: împlinirea de „a face bine” este singura care nu se uzează. Omul valorează
atât cât se respectă. O viaţă fără să aduci folos cuiva este o moarte înainte de timp. Ideile nu
trebuie numai gândite, ci şi trăite. Inimii noastre îi revine sarcina să hotărască ierarhia intereselor
noastre, iar raţiunii – să le conducă.

24
coord. Buzducea Doru, Asistenţa socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p.199

34
 Valorile profesiei de asistenţă socială se exprimă prin idei de diferite grade de
abstractizare referitoare la atitudinile faţă de oameni, la convingerile legate de locul şi rolul
omului, la trebuinţele şi scopurile sale, la condiţiile sale de viaţă şi la modalităţile de a obţine
bunurile necesare vieţii. Specialistul din domeniul asistenţei 25 sociale poate fi descris drept un
individ încărcat cu valoare. Se are în vedere bunăstarea fiecărui cetăţean , asistenţa socială
plasând persoana umană în centrul sistemului său de valori. Valorile folosite în asistenţa socială
fac subiectul a trei instanţe: norme generale ale societăţii, funcţiile agenţiei de asistenţă socială,
contractul cu clientul.
Rolul asistentului social în procesul de adopţie26 presupune următoarele aspecte:
 Rolul de mediator. Medierea implică efortul de a rezolva dispute care pot exista între
client şi alte persoane sau organizaţii. Rolul de mediator implică efortul asistentului social de
aş-i asista clientul şi partea adversă pentru a găsi un teren comun în vederea rezolvării
conflictului. Medierea foloseşte uneori şi la mobilizarea resurselor interne ale clientului.
 Rolul de broker social. Asistentul social poate acţiona ca verigă de legătură între client şi
resursele comunităţii. Implică o bună cunoaştere a resurselor comunităţii precum şi a
regulamentelor diferitelor instituţii şi agenţi.
 Rolul de facilitator. Acest rol este asumat când activitatea de intervenţie este orientată
spre asistarea clienţilor de a găsi resurse interne pentru a realiza anumite schimbări.
 Rolul de profesor (teacher). Poţi să oferi clienţilor noi informaţii necesare pentru a se
descurca în situaţii problematice, să-i ajuţi să realizeze noi comportamente prin oferirea de
modele alternative.
 Rolul de avocat. Ca avocat, asistentul social devine purtătorul de cuvânt al clientului prin
apărarea cauzei lui. În asistenţa socială, avocatul nu este neutru ca şi în justiţie, ci este un
partizan al clientului.
 Rolul de consilier. Oferă consiliere pe probleme care nu necesită intervenţia psihiatrului
sau psihologului.
 Rolul de evaluator. Asistentul social evaluează starea de funcţionalitate bio-psiho-socială,
a clientului.

25
Prelici,Viorel, Aspecte metodologice şi abordări în asistenţa socială, Ed. Mirton, Timişoara, 2002, p.124
26
Mateescu A.F., Gheorghe Bădescu I.C. Protecţia copilului şi adopţia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.89

35
 Rolul de colaborator (teamworker). Asistentul social va constitui o parte importantă a
echipei de lucru interdisciplinare, concentrând eforturile echipei spre a obţine un scop comun.
Atitudinea şi rolul asistentului social va fi întotdeauna în funcţie de instituţia sau agenţia
(guvernamentală/neguvernamentală), pe care o deserveşte. Profesiunea de asistenţă socială are un
rol major în asigurarea serviciilor de adopţie şi are responsabilitatea de a elabora şi a evalua
politicile şi practicile sociale cu privire la aceste servicii. Asistenţii sociali trebuie să se asigure că
serviciile reflectă cele mai bune şi mai noi cunoştinţe în domeniu şi că îndeplinesc în mod
constant nevoile copiilor şi ale comunităţii. Asistenţii sociali care participă la dezvoltarea
politicilor de adopţie trebuie să ia la cunoştinţă standardele naţionale pentru adopţie şi să susţină
practicile de standard profesional.
Rolul asistentului social este foarte mare în procesul de adopţie, pentru că lui îi aparţine
ultimul cuvânt privind decizia de a adopta familia copilul. Astfel asistentul social va lua decizii
cu privire la decizia de către viitorii adoptatori şi abilitatea lor de a face faţă sarcinilor de părinte
adoptiv, asupra felului de copil pe care ei îl pot creşte cu succes, măsura în care sunt pregătiţi
pentru prezentare, gradul de ataşament şi hotărâre, momentul potrivit pentru plasament, iar mai
târziu pentru adopţie. O componentă esenţială a luării deciziei în adopţie este cea referitoare la
nevoile copilului şi la acele circumstanţe în care adopţia ar putea fi considerată a fi în interesul
primordial al copilului. Asistentul social trebuie să evalueze condiţiile familiale şi să încerce să
identifice semnificaţia factorilor care au condus la admiterea copilului în instituţii.
Asistentul social are responsabilitatea de a se asigura ca minorii să crească în acel mediu
înconjurător care oferă cele mai multe oportunităţi pentru dezvoltarea încrederii, a respectului de
sine, a abilităţilor de comunicare şi interacţiune, a controlului social şi a cunoaşterii. Asistentul
social este cel care elaborează planul şi alege resursele lucrând în paralel cu părinţii cât şi cu
copiii. În această perioadă aranjează întâlniri individuale şi de grup, intervievează familia apoi
copilul. O sarcină de cea mai mare importanţă pentru asistentul social o constituie selecţia
familiilor adoptive. Trebuie să asigure o similaritate acceptabilă şi adecvată pe cât este practic
posibil în ce priveşte potrivirea fizică, intelectuală şi caracteristicile sociale ale copiilor şi
viitorilor părinţi adoptivi.
Asistentul social realizează consilierea familiei şi copilului înainte de adopţia propriu zisă.
El trebuie să prezinte viitorilor părinţi, a posibililor “factori de risc” cum sunt: boli fizice sau

36
mintale ale părinţilor biologici, probleme referitoare la îngrijirea parentală, dificultăţi întâmpinate
la naştere.
Este necesar ca asistentul social să dezvolte o relaţie deschisă şi plină de încredere cu
viitorii părinţi, astfel încât mai târziu aceştia să poată solicita ajutorul fără teama de a fi
consideraţi incapabili. De asemenea asistentul social are un rol important în adopţia copiilor cu
nevoi speciale (de vârstă mai mare, probleme de sănătate, care aparţin unor grupuri minoritare
etnice şi rasiale) în care apar anumite dificultăţi.
Relaţia asistenţi sociali părinţi naturali - În munca cu părinţii biologici ai copiilor aflaţi în
instituţiile de ocrotire, în care a fost adoptat un plan, trebuie făcute eforturi intense şi consistente
pentru reabilitarea părinţilor şi luarea deciziei finale privind situaţia copilului se ţine cont de
principiul bunăstării. Orice decizie de abandonare a unui efort activ de reabilitare trebuie
explicate în întregime părinţilor. Dacă au fost implicaţi în planificare, explicaţiile vor fi bazate pe
ceea ce părinţii ştiu deja, fie că sunt sau nu capabili sau doritori să accepte asta. Asistenţii sociali
trebuie să explice nevoile de dezvoltare ale copiilor şi să pună părinţii în faţa dificultăţilor pe care
este probabil ca aceştia să le întâmpine dacă nu le sunt oferite o stabilitate, continuitate şi
oportunităţii de învăţare adecvate. Limbajul utilizat şi informaţia transmisă trebuie să fie adecvate
capacităţii de înţelegere a părinţilor. Trebuie explicate, de asemenea alternativele care sunt
deschise pentru părinţi, în special în legătură cu acţiunea legală. Lipsa de timp îi poate face pe
asistenţii sociali să evalueze inadecvat capacitatea de înţelegere a părinţilor sau să apeleze la
„prescurtări” profesionale pentru a transmite părinţilor o informaţie complicată.
În plus faţă de toate acestea, asistenţii sociali trebuie să fie cinstiţi faţă de părinţi în
legătură cu planurile de viitor referitoare la copiii lor, iar dacă părinţii doresc să conteste o
decizie, ei trebuie să fie încurajaţi să o facă înainte de plasarea copiilor în noi familii ceea ce
implică ataşarea lor emoţională faţă de părinţii psihologici. Asistenţii sociali au o responsabilitate
faţă de părinţi care include implicarea lor în planificare, explicarea deciziilor şi explicitarea
tuturor propunerilor în legătură cu viitorul copiilor lor. Este important pentru părinţi să înţeleagă
ce înseamnă cu adevărat adopţia în termeni de separare legală şi permanentă. Este foarte
important ca asistenţii sociali să fie pregătiţi să lucreze cu familiile, înţelegându-le confuzia şi
durerea, ajutându-le să evalueze şi să analizeze problemele, facilitând comunicarea prin
încurajarea exprimării sentimentelor şi concepţiilor.

37
 CAPITOLUL 3
ARIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Aria cercetării:

Pentru a-mi putea forma o părere obiectivă asupra problematicii adopţiei în urma
ultimelor modificări legislative am realizat partea practică de cercetare a lucrării mele cu sprijinul
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) , din cadrul Primăriei
din Petroşani.
În cadrul unor discuţii preliminarii cu asistentul social direct implicat în procedura
adopţiilor care au avut loc în lunile ianuarie şi februarie 2012, am putut comunica cu persoane
direct implicate pentru realizarea capitolului de cercetare la care am folosit datele obţinute.

3.2. Metodologia cercetării:

Pentru cercetare am folosit ca metode de analiză studiul de caz şi observaţia externă.
Studierea problematicii abordate s-a realizat prin aplicarea următoarelor metode de cercetare
socială:
 Observaţia externă a comportamentului verbal şi nonverbal al persoanelor care
doreau să adopte un copil au fost foarte importante în elaborarea studiului de caz ;
 Studiul de caz aplicat la nivel individual asupra beneficiarilor direcţi ai serviciilor
sociale de specialitate acordate pentru adopţia copiilor aflaţi în dificultate şi care au fost
declaraţi anterior, adoptabili;
 Analiza documentelor: studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de specialitate,
dosarele medicale, fişa psihologică, fişa de anchetă socială a fiecărui subiect.

38
 Am realizat studii de caz pentru a arăta serviciile şi sprijinul social de care beneficiază
persoanele şi familiile care doresc să adopte, pentru a scoate în evidenţă nivelul la care s-a ajuns
în acordarea unor servicii specializate în ceea ce priveşte tratarea acestei problematicii importante
a serviciului social.
Studiul de caz, în literatura de specialitate se distinge în trei categorii şi anume:
1. Intrisec – se investighează cât mai profund un caz particular fără scopul de a testa o
ipoteză sau de a verifica;
2. Instrumental - poate fi cercetat un caz particular în vederea analizei unei probleme mai
generale;
3. Colectiv sau multiplu şi are drept scop acordarea ajutorului indivizilor pentru rezolvarea
problemelor lor personale şi sociale.
Studiul de caz poate implica ajutor specializat în adaptarea la mediu sau poate implica
ajutor pentru obţinerea unor servicii necesare clientului.

39
 CAPITOLUL 4
STUDII DE CAZ

Studiul de caz27 este centrat pe un fenomen contemporan, care poate fi investigat pe viu cu
mijloace concrete. Din analiza de caz un se desprinde un aspect istoric al fenomenului,
reconstituit pe bază de documente, materiale de arhivă şi relatări personale, dar acestea constituie
doar un traseu limitat al evenimentului/individului.
Definiţie: Un studiu de caz este o investigaţie concretă, care cercetează un fenomen
contemporan în contextul de viaţă real, unde frontierele dintre fenomen şi context nu sunt clar
delimitate, investigaţie în care utilizăm surse multiple de date.
Adesea studiul de caz este utilizat ca introducere la un experiment sau o anchetă, deci ca o
investigare în faza de explorare. Studiul de caz poate fi o metodă autonomă având un statut de
legimitate pentru arii bine precizate: fapte / evenimente / fenomene care se desfăşoară sub ochii
cercetătorului, care nu pot fi desprinse din contextul lor, neputând fi izolate fără a-şi pierde
sensul. Experimentul reduce numărul de variabile la 3-4, studiul de caz se aplică acolo unde o
asemenea reducere nu poate avea loc iar posibilitatea de control este mică, redusă, manipularea
fiind nulă ca tehnici. Analiza de caz utilizează
(1) studiul documentelor;
(2) observaţia;
(3) interviul iar în anumite cazuri şi date cantitative (ex.: datele unei testări psihologice
sau microanchete).

27
Yin Robert K., Studiul de caz – designul şi colectarea datelor, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 36-55

40
 După schiţarea iniţială a unei mini-teorii, urmează selectarea cazurilor şi proiectarea
protocolului de colectare a datelor, după care se desfăşoară separat primul studiu de caz, apoi al
doilea, ş.a.m.d., încheind de fiecare dată raportul cazului individual. Prin urmare, nu se
alcătuieşte un agregat statistic din însumarea cazurilor. Desfăşurarea unui studiu de caz mai
complex necesită o fază-pilot, care să stabilească toţi paşii ce trebuie urmaţi. Daca se lucrează în
echipă, în studii de caz multiple, se impune o perioadă de instruire a participanţilor. În faza-pilot,
schiţa protocolului se definitivează: se precizează documentele şi materialele de arhivă ce vor fi
consultate, procedurile de lucru, personajele-cheie care trebuie cuprinse în investigaţie, se
elaborează grila de observaţie, se prevăd sintezele parţiale care se vor efectua pe parcurs precum
şi cadrul de clasificare şi aranjare a datelor etc. Principiul de bază în desfăşurarea studiului de caz
îl constituie utilizarea de surse multiple, care să permită coroborarea datelor în ideea dezvoltării
unor linii convergente ale cercetării. Este de menţionat că documentele sunt adesea scrise în alte
scopuri decât acelea care fac obiectul cercetării. Coroborate cu alte informaţii, ele pot contribui
ca surse de validare a datelor. Se pot colecta şi documente contradictorii, care sugerează eventual
alte teme.
Tehnicile de anchetă conduc, de regulă, la materiale pur verbale apare astfel necesitatea
asocierii cu metoda observaţiei, care comportă contactul direct cu fenomenul studiat. Materialul
obţinut prin aplicarea procedurilor se supune unei analize atente, care înseamnă, mai
întâi, punerea în paralel a datelor obţinute.
Fiecare familie care intră în interacţiune cu cercetătorii reprezintă un univers unic, special,
dar şi o nouă şansă de a înţelege mai bine fenomenul adopţiei şi de a putea veni astfel în sprijinul
colegilor practicieni, asistenţii sociali chemaţi să se ocupe de realizarea adopţiilor.
Fiecare familie reuşeşte în felul ei propriu să depăşească dificultăţile comune oricărei
adopţii, şi mai mult, oricărei adopţii din România, găsindu-şi soluţii proprii mai mult sau mai
puţin originale. Ingredientele de bază ale succesului unei adopţii sunt: dragostea faţă de copil,
duioşia şi compasiunea faţă de copil.

STUDIU DE CAZ Nr.1

1. Date privind solicitanţii
1.1. Potenţial tată adoptiv
Nume şi prenume: A. Tudor

41
Vârsta: 38 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent liceu
Ocupaţie: electrician

1.2. Potenţial mamă adoptivă

Nume şi prenume: A. Maria
Vârsta: 32 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Studii: absolventă liceu
Ocupaţie: secretară

42
 Genograma28 familiei potenţial adoptive a copilului C.R.

T.Victor
64 ani T.Irin
a
62 ani

A. A. Ana
Petru 60 ani

T.Ioana
A.Maria A.Tudor
28 ani
32 ani 38 ani

C.
Roxan
a
5 ani

Legendă:
- persoană de sex masculin

- persoană de sex feminin

- persoană de sex masculin decedată

28
Andrioni Felicia, Repere metodologice în asistenţa socială, Ed. Focus, Petroşani, 2009, p.18

43
 - relaţie de căsătorie
- relaţie puternică de ataşament
- relaţie de concubinaj

1.3. Date privind originea familiei potenţial adoptive

Domnul A. Tudor este unicul copil al soţilor A.Petru şi A.Ana . Tatăl lui A. Petru este
decedat de 3 ani iar mama sa în vârstă de 60 de ani locuieşte singură în mediul rural şi are o stare
de sănătate mulţumitoare.
Relaţia domnului A. Tudor cu mama sa este foarte bună, acesta susţinând familia
copilului său în demersurile făcute pentru adopţia unui copil.
Doamna A. Maria este primul copil al soţilor T. Victor şi T. Irina între care există o
puternică legătură de ataşament. A. Maria mai are o soră mai mică cu patru ani pe nume Ioana cu
care menţine o legătură strânsă. Relaţia doamnei A. Maria cu familia sa este una mulţumitoare
întâlnindu-se în perioada sărbătorilor sau cu ocazia unor evenimente familiale.
Membrii familiei T. îşi susţin fiica şi sora în demersurile sale pentru adoptarea unui copil.

1.4. Relaţia maritală

Soţii A. Maria şi Tudor s-au căsătorit în anul 1990 după o perioadă în care aceştia au fost
prieteni. Ei nu pot avea copii biologici din motive medicale iar dorinţa de a avea propriul lor
copil ia determinat să ia decizia de a adopta unul. În urma întrevederilor realizate la domiciliul
familiei A. s-au constatat de către asistenţii sociali, relaţii bune între soţi, fără a exista conflicte
între membrii familiei. De asemenea, soţii A. declară că se consultă şi se susţin mereu în luarea
tuturor deciziilor.
Soţii A. au responsabilităţile casnice împărţite, lucru ce duce la buna funcţionare a
activităţilor casnice, comunicarea în familie fiind esenţială.
Familiile T. şi A. cred că soţii A. Tudor şi Maria sunt responsabili şi capabili să asigure
un cadru familial corespunzător creşterii unui copil.

44
 1.5. Capacitatea parentală
În urma procesului de evaluare a soţiilor A. Tudor şi Maria asistenţii sociali au constatat
că aceştia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie şi de susţinere
reciprocă. Soţii A. au făcut foarte clară dorinţa lor de a adopta un copil pe toată durata
întrevederilor realizate.
A. Tudor şi Maria au demonstrat că au capacităţile necesare de adaptare la specificul
dezvoltării unui copil, aceştia fiind capabili să îşi adapteze aşteptările cu privire la potenţialul
copilului. În cele din urmă asistenţii sociali au concluzionat că familia A. este capabilă să asigure
creşterea şi îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei A. a fost evaluată de specialiştii sociali ai Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din
Petroşani.

1.6. Pregătirea familiei pentru adopţie

În cadrul a 6 întrevederi efectuate pe parcursul a trei luni, familia A. a fost evaluată şi
pregătită în vederea adopţiei. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
 Relaţia de căsătorie;
 Ataşamentul şi consecinţele separării;
 Disciplina în cadrul familiei;
 Schimbări apărute în structura familiei la apariţia unui copil;
 Problematica copilului instituţionalizat;
 Cum să îi vorbeşti copilului despre adopţie;
 Cadrul legislativ şi procedurile de adopţie.

1.7. Situaţia materială

Venituri: aproximativ 2500 lei reprezentând venitul lunar obţinut ca salariaţi de cei doi
soţi.
Locuinţa: un apartament cu două camere întreţinut şi mobilat corespunzător.

1.8. Date privind cazierul judiciar

45
 Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliţia Petroşani, domnul A. Tudor
nu este luat în evidenţă ca având antecedente penale.
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliţia Petroşani, doamna A. Maria
nu este luată în evidenţă ca având antecedente penale.

2. Date cu privirea la copilul C. Roxana

2.1. Date de identificare
Nume şi Prenume: C. Roxana
Vârsta: 5 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Situaţia juridică: părinţii biologici ai copilului C. Roxana au consimţit la adopţia copilului
lor în formă notificată la data de 15.09.2010
Domiciliul: copilul locuieşte în prezent la familia A.Tudor şi Maria

2.2. Date cu privire la starea de sănătate a copilului C. Roxana

Conform Adeverinţei medicale eliberată de medicul de familie al copilului nu este în
evidenţă cu boli cronice sau transmisibile.
Conform Certificatului medical eliberat de Direcţia de Sănătate Publică, copilul prezintă o
dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei.
2.3. Istoricul social al copilului C. Roxana şi al familiei biologice

46
 Genograma familiei biologice a copilului C.Roxana

G. Alina C. Mihai
24 ani 30 ani

C. Ionuţ
C. 3 ani C.
Roxan Mihael
a a
5 ani 2 ani

Legendă:
- persoană de sex masculin

- persoană de sex feminin

- relaţie de concubinaj

Copilul C. Roxana în vârstă de 5 ani s-a născut în urma unei relaţii de concubinaj dintre
G. Alina de 24 ani şi C. Mihai de 30 de ani. Aceştia mai au încă 2 copii de 3 şi 2 ani cu care

47
locuiesc în prezent la domiciliul tatălui. Până în anul 2010 şi copilul C. Roxana a locuit împreună
cu părinţii biologici.
Motivul pentru care părinţii biologici au luat decizia de a o da spre adopţie pe Roxana
deoarece au considerat că nu au condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării acesteia.
C. Roxana locuieşte la familia A. de aproximativ 2 ani, timp în care părinţii biologici au
avut dreptul de a-şi vizita ocazional copilul şi chiar de a-şi petrece vacanţele împreună cu fata
lor. Copilul C. Roxana a fost încredinţată spre adopţie familiei adoptive A. la data de 10.10.
2010.

3. Relaţia copilului C. Roxana cu familia adoptivă

Copilul C. Roxana se află la familia A. de 2 ani şi a fost încredinţată în vederea adopţiei la
sfârşitul anului 2010. Roxana a fost înscrisă de către familia adoptivă la grădiniţă unde
socializează foarte bine cu colegii săi de grupă, iar doamna educatoare este foarte mulţumită de
comportamentul său. În perioada de 2 ani de zile de când C. Roxana locuieşte la familia A. s-a
familiarizat cu locuinţa familiei adoptive şi este foarte încântată că are propria ei cameră. Această
cameră este mobilata corespunzător şi amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor specifice
vârstei sale (dulăpioare pentru haine, cutii speciale pentru depozitarea jucăriilor). Familia A. este
în permanenţă preocupată de educaţia şi sănătatea fetiţei, astfel că şi-au reorientat priorităţile şi
acordă amândoi foarte mult timp jocului cu copilul. În urma întrevederilor realizate de către
asistentul social din cadrul primăriei s-a observat ca C. Roxana interacţionează uşor cu persoane
recent cunoscute, este receptivă la jocurile adaptate vârstei ei şi încearcă în permanenţă ca prin
joacă să sprijine şi ea cu ce poate activităţile noii sale familii. Conform declaraţiilor doamnei A.
Maria aceasta este permanent preocupată de starea de sănătate a fetiţei sale şi încearcă mereu să
ţină cont de sfaturile celor din jur cu privire la binele fetiţei. De asemenea, încearcă să ofere
fetiţei o alimentaţie corectă şi un program zilnic corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat
că se păstrează curăţenia în această locuinţă, iar afecţiunea de care beneficiază C. Roxana este
fără limite.
Familia adoptivă păstrează legătura cu familia biologică a copilului C. Roxana.
4. Concluzii

48
 În urma procesului de evaluare şi monitorizare a familiei A. Tudor şi Maria, s-a constata
că aceştia prezintă garanţii materiale şi morale suficiente creşterii şi dezvoltării armonioase a
copilului C. Roxana. Între familia adoptivă şi cea biologică s-a stabilit o puternică relaţie de
ataşament bazată pe respect şi afecţiune, benefică copilului C. Roxana.

PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEŢĂ

Nume şi prenume: C. Roxana

Scopul planului de permanenţă: adopţie
Paşii de acţiune:

Domeniul de acţiune Situaţia prezentă Acţiuni ce vor fi realizate în

viitor

Dezvoltarea psihomotorie a Prezintă o dezvoltare Atenţia permanentă acordată

copilului psihomotorie corespunzătoare
vârstei
Starea de sănătate C. Roxana este sănătoasă şi nu
se află în evidenţă cu boli
cronice sau transmisibile.
Familia adoptivă este permanent
ocupată de sănătatea copilului.
Educaţia C. Roxana este înscrisă la
grădiniţa în grupa mijlocie.
Socializează bine cu colegii săi
de grupă şi este implicată alături adoptivă o va înscrie la ciclul
de aceştia în toate programele
educative desfăşurate.
Relaţia cu familia naturală Copilul locuieşte cu familia
adoptivă de 2 ani de zile, dar nu biologică să fie alături de C.
a pierdut legătura cu familia sa
biologică deoarece aceştia au
vizitat-o şi au interacţionat
dezvoltării corespunzătoare
psihomotorie a copilului
Copilul este înscris la medicul
de familie al familiei adoptive
care supraveghează permanent
stare de sănătate. Medicul
sfătuieşte familia adoptivă în
legătură cu orice problemă de
sănătate apărută.
Va rămâne înscrisă la aceeaşi
grădiniţă până la terminarea
acesteia după care familia
primar la o şcoală din apropierea
domiciliului lor.
Se va urmări ca familia
Roxana pentru a menţine
legătura cu originile sale
biologice în limitele în care

49

Pregătirea copilului pentru
scopul urmărit
permanent cu ea.
Deoarece locuieşte de 2 ani de
zile la domiciliul familiei
adoptive, C. Roxana s-a adaptat
foarte bine relaţiilor familiale
existente, toate acestea fiind
benefice pentru dezvoltarea sa
viitoare.
dezvoltarea ei să nu fie
influenţată negativ.
Asistentul social va monitoriza
în continuare cazul pe perioada
încredinţării în vederea adopţiei
copilului de către familia
adoptivă.

În această situaţie a fost înfiat un copil ai căror părinţi din cauza problemelor sociale pe
care le-au întâmpinat, au renunţat la drepturile lor părinteşti şi au consimţit la adopţia propriului
lor copil din dorinţa ca acesta să poată fi educat şi să crească în condiţii mult mai bune decât ar fi
putut oferii ei.
Ipoteza nr. 2 a lucrării mele, se confirmă:
Dacă copiii aflaţi în dificultate din cauza problemelor sociale, au fost respinşi de familiile
lor, atunci există un risc crescut de abandon al acestora în instituţiile de specialitate şi nimic nu
garantează că aceştia vor fi adoptaţi în perioada imediat următoare.

STUDIU DE CAZ Nr.2

1. Date privind solicitanţii
1.1. Potenţial tată adoptiv
Nume şi prenume: V.Mihai
Vârsta: 42 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent studii superioare
Ocupaţie: inginer

1.2. Potenţial mamă adoptivă

Nume şi prenume: V. Laura
Vârsta: 40 ani
Cetăţenia: română

50
 Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Studii: absolventă facultate
Ocupaţie: contabilă

Genograma familiei potenţial adoptive a copilului M. Crina

A. A.
George Maria
62 ani V.Ion V.
66 ani Ema
64 ani

A. V. Laura V. Mihai
Irina 40 ani 42 ani V. Lia
40 ani

V. Lucian
16 ani M.
Crina
4 ani

Legendă:
- persoană de sex masculin

- persoană de sex feminin

51
 - persoană de sex masculin decedată

- persoană de sex feminin decedată

- relaţie de căsătorie
- relaţie puternică de ataşament
- relaţie de căsătorie încheiată cu divorţ
1.3. Date privind originea familiei potenţial adoptive
Domnul V. Mihai are 42 de ani şi este copilul părinţilor V. Ema de 64 de ani şi al lui V.
Ion de 66 de ani care sunt divorţaţi de 15 ani, şi mai are o soră V. Lia de 40 de ani. Părinţii săi
locuiesc într-o comună apropiată de oraş în vizită la familia lui Mihai cu ocazia diverselor
aniversări din familie. Starea lor de sănătate este mulţumitoare.
Relaţia domnului A. Tudor cu mama sa este foarte bună, acesta susţinând familia
copilului său în demersurile făcute pentru adopţia nepoatei sale Crina.
Doamna V. Laura este primul copil al soţilor A. Maria de 62 de ani şi A. George care a
decedat în urmă cu 2 ani în urmă unei grave suferinţe. Între A. Mihai şi V. Laura există o relaţie
normală de căsătorie. V. Laura a mai avut o soră A. Irina care a decedat din cauza unui grav
accident de maşină, lăsând-o orfană pe Crina. Relaţia doamnei V. Laura cu mama sa este una
mulţumitoare întâlnindu-se în perioada sărbătorilor sau cu ocazia unor evenimente familiale.
Mama (A. Maria) îşi susţine fica şi pe familia acesteia în demersurile făcute de aceştia de
a o adopta pe nepoata lor M. Crina.

1.4. Relaţia maritală

Soţii V. Mihai şi Laura s-au căsătorit în anul 1992 după o perioadă în care aceştia au fost
colegi de facultate. Ei au împreună un băiat V. Lucian de 16 ani, dar în urma tragediei care s-a
petrecut în familia lor (decesul în accident de maşină a lui A. Irina şi a soţului său) iau
determinat să ia decizia de a-şi adopta nepoata, M. Crina care a rămas fără părinţi. Bunicii acestui
copil sunt trecuţi de vârsta de 60 de ani şi întreaga familie a stabilit că varianta cea mai bună
pentru buna creştere şi educare a fetiţei Crina este să fie adoptată de unchiul şi mătuşa sa.
În urma întrevederilor realizate la domiciliul familiei V. s-a constatat de către asistenţii
sociali, relaţiile bune între soţi, fără a exista conflicte între membrii familiei. De asemenea, soţii

52
v. declară că se consultă şi se susţin mereu în luarea tuturor deciziilor, ţinând con şi de părerea
fiului lor Lucian. Lucian este un copil ascultător care susţine şi el procedura de adopţie a
verişoarei sale. Soţii V. au responsabilităţile casnice împărţite, lucru ce duce la buna funcţionare a
activităţilor casnice, comunicarea în familie fiind esenţială.
Familia V. Mihai şi Laura este una responsabilă şi capabilă să asigure un cadru familial
corespunzător creşterii unui copil de vârsta lui Crina (4 ani).

1.5. Capacitatea parentală

În urma procesului de evaluare a soţiilor V. Mihai şi Laura, asistenţii sociali au constatat
că aceştia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie şi de susţinere
reciprocă inclusiv în creşterea şi educarea propriului lor copil biologic (V. Lucian) şi aceştia au
făcut foarte clară dorinţa lor de a o adopta pe nepoata lor Crina pentru a o educa şi creşte în
condiţii normale unei familii.
V. Mihai şi Laura au demonstrat că au capacităţile necesare de adaptare la specificul
dezvoltării unui copil, aceştia fiind capabili să îşi adapteze aşteptările cu privire la potenţialul
copilului. În cele din urmă asistenţii sociali au concluzionat că familia V. este capabilă să asigure
creşterea şi îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei V. a fost evaluată de specialiştii sociali ai Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din
Petroşani.

1.6. Pregătirea familiei pentru adopţie

În cadrul a 4 întrevederi efectuate pe parcursul a două luni, familia V. a fost evaluată şi
pregătită în vederea adopţiei. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
 Relaţia de căsătorie;
 Ataşamentul şi consecinţele separării;
 Disciplina în cadrul familiei;
 Schimbări apărute în structura familiei la apariţia unui copil;
 Problematica copilului instituţionalizat;
 Cum să îi vorbeşti copilului despre adopţie;
 Cadrul legislativ şi procedurile de adopţie.

53
 1.7. Situaţia materială
Venituri: aproximativ 4500 lei reprezentând venitul lunar obţinut ca salariaţi de cei doi
soţi care sunt absolvenţi ai unei facultăţi şi au locuri de muncă aferente pregătirii lor, decent
plătite. Locuinţa acestora este un apartament cu trei camere întreţinut şi mobilat
corespunzător.

1.8. Date privind cazierul judiciar

Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliţia Petroşani, domnul V. Mihai
nu este luat în evidenţă ca având antecedente penale.
Conform Certificatului de Cazier Judiciar eliberat de Poliţia Petroşani, doamna V. Laura
nu este luată în evidenţă ca având antecedente penale.

2. Date cu privirea la copilul M. Crina

2.1. Date de identificare
Nume şi Prenume: M. Crina
Vârsta: 4 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Situaţia juridică: părinţii biologici ai copilului C. Roxana au decedat în urma unui grav
accident de maşină.
Domiciliul: copilul locuieşte în prezent la bunica sa maternă, A. Maria de 62 de ani

2.2. Date cu privire la starea de sănătate a copilului C. Roxana

Conform Adeverinţei medicale eliberată de medicul de familie al copilului nu este în
evidenţă cu boli cronice sau transmisibile.
Conform Certificatului medical eliberat de Direcţia de Sănătate Publică, copilul prezintă o
dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei.

2.3. Istoricul social al copilului C. Roxana şi al familiei biologice

54
 Genograma familiei biologice a copilului M. Crina

M. Vasile
M.
A. A. Adina
George Maria
62 ani

M. Petru M. M. David
V. A. Bogdan 30 ani
Laura Irina 32 ani
40 ani

C.
Roxan
a
5 ani

Legendă:
- persoană de sex masculin

- persoană de sex feminin

- persoană de sex masculin decedată

55
 - persoană de sex feminin decedată

- relaţie puternică de ataşament

- relaţie de căsătorie
- relaţie de concubinaj

Copilul M. Crina în vârstă de 4 ani s-a născut în urma unei relaţii de concubinaj dintre A.
Irina de 30 de ani şi M. Petru de 32 de ani. Aceştia au decedat în urma unui tragic accident de
maşină şi în prezent locuieşte la domiciliul bunicii sale materne. Până în anul 2011 aceasta a
locuit împreună cu părinţii biologici.
Copilul M. Crina a fost încredinţată spre adopţie familiei adoptive V. Mihai şi Laura la
data de 8.12. 2011.

3. Relaţia copilului C. Roxana cu familia adoptivă

Copilul M. Crina se află la familia V. de 5 luni şi a fost încredinţată în vederea adopţiei la
sfârşitul anului 2012. Crina a fost dusă în continuare de către familia adoptivă la grădiniţa unde a
fost înscrisă în toamna anului 2011 de către părinţii săi, unde socializează foarte bine cu colegii
săi de grupă, iar doamna educatoare este foarte mulţumită de comportamentul său. În perioada de
5 luni de când C. Roxana locuieşte la familia V. s-a familiarizat cu locuinţa familiei adoptive şi
este foarte încântată că are propria ei cameră. Această cameră este mobilata corespunzător şi
amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor specifice vârstei sale (dulăpioare pentru haine,
cutii speciale pentru depozitarea jucăriilor).
Familia V. este în permanenţă preocupată de educaţia şi sănătatea fetiţei, astfel că şi-au
reorientat priorităţile şi acordă amândoi foarte mult timp jocului cu copilul. În urma întrevederilor
realizate de către asistentul social din cadrul primăriei s-a observat că minora M. Crina
interacţionează uşor cu persoane recent cunoscute, este receptivă la jocurile adaptate vârstei ei şi
încearcă în permanenţă ca prin joacă să sprijine şi ea cu ce poate activităţile noii sale familii.
Conform declaraţiilor doamnei V. Laura aceasta este permanent preocupată de starea de
sănătate a nepoatei sale şi încearcă mereu să ţină cont de sfaturile celor din jur cu privire la binele

56
fetiţei. De asemenea, încearcă să ofere fetiţei o alimentaţie corectă şi un program zilnic
corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat
că se păstrează curăţenia în această locuinţă, iar afecţiunea de care beneficiază M. Crina este fără
limite.
Toate cele exprimate anterior le voi exprima în ecomapa următoare:

Ecomapa:

Asistent
vărul social
V. Primărie
Lucian
Dna.
educatoare

M.
mătuşa Crina
şi 4 ani
unchiul
bunica
maternă

Legendă: relaţie armonioasă, echilibrată

relaţie bilaterală
relaţie stresantă
relaţie unilaterală

care vizat natura relaţiilor interpersonale ale minorei în raport cu alţi membrii. Astfel prezintă o
relaţie bilaterală cu unchiul şi mătuşa sa cu care comunică foarte bine, aceştia făcând parte din
mediul ei familial şi este obişnuită să comunice cu ei. De asemenea are o relaţie unilaterală cu
vărul său Lucian care este mult mai mare ca vârstă şi cu care locuieşte în prezent. Cu bunica sa
maternă are o relaţie armonioasă în timp relaţia sa cu asistentul social al primăriei este una

Ecomapa (ecoharta sau harta eco) este o reprezentare grafică, schematică, a relaţiilor individului cu mediul social
(persoane şi instituţii cu care interacţionează).

57
unilaterală. Are în schimb o relaţie puţin tensionată cu dna. educatoare, deoarece îi este greu să o
asculte în totalitate.

4. Concluzii
În urma procesului de evaluare şi monitorizare a familiei V. Mihai şi Laura, s-a constata
că aceştia prezintă garanţii materiale şi morale suficiente creşterii şi dezvoltării armonioase a
nepoatei lor.

PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEŢĂ

Nume şi prenume: M. Crina
Scopul planului de permanenţă: adopţie
Paşii de acţiune:
Domeniul de acţiune
Dezvoltarea psihomotorie a
copilului
Starea de sănătate
Educaţia
Relaţia cu familia naturală
Situaţia prezentă
Prezintă o dezvoltare
psihomotorie corespunzătoare
vârstei
M. Crina este sănătoasă şi nu se
află în evidenţă cu boli cronice
sau transmisibile. Familia
adoptivă este permanent ocupată
de sănătatea copilului.
M. Crina a fost înscrisă de către
părinţii săi la grădiniţă, unde în
urma decesului lor, ea continuă
să meargă în mod frecvent.
Socializează cu colegii săi de
grupă şi este implicată alături de
aceştia în toate programele
educative desfăşurate.
Copilul locuieşte cu familia
adoptivă de 5 luni de zile, dar nu
a pierdut legătura cu familia sa
Acţiuni ce vor fi realizate în
viitor
Atenţia permanentă acordată
dezvoltării corespunzătoare
psihomotorie a copilului
Copilul este înscris la medicul de
familie al familiei adoptive care
supraveghează permanent stare
de sănătate. Medicul sfătuieşte
familia adoptivă în legătură cu
orice problemă de sănătate
apărută.
Va rămâne înscrisă la aceeaşi
grădiniţă până la terminarea
acesteia după care familia
adoptivă o va înscrie la ciclul
primar la o şcoală din apropierea
domiciliului lor.
I se v-a povestii când va fi destul
de mare, care a fost cauza pentru
care a fost înfiată de rudele sale

58

Pregătirea copilului pentru
scopul urmărit
Voi prezenta în continuare un studiu de caz cu privire la adopţia unui minor din mediul
instituţionalizat29:
biologică deoarece a fost înfiată
de mătuşa sa maternă.
Deoarece locuieşte de 5 luni de
zile la domiciliul familiei
adoptive, minora s-a adaptat
foarte bine relaţiilor familiale
existente, toate acestea fiind
benefice pentru dezvoltarea sa
viitoare.
materne.
Asistentul social va monitoriza în
continuare cazul pe perioada
încredinţării în vederea adopţiei
copilului de către familia
adoptivă.

STUDIU DE CAZ Nr. 3

1.Prezentarea cazului
Nume şi Prenume: L. Ionuţ - 9 ani.
Vârsta: 9 ani
Sex: masculin
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă

2. Istoricul social al copilului L. Ionuţ şi al familiei biologice

L. Ionuţ este născut în data de 15.08.2001, în localitatea Petrila, judeţul Hunedoara, şi
provine dintr-o relaţie de concubinaj, a mamei L.M cu B.N, relaţie ce a durat 2 ani. Tatăl B.N mai
are 3 copii dintr-o altă relaţie de concubinaj, 2 dintre aceştia (B. Marius de 11 ani şi B. Radu 13
ani) fiind instituţionalizaţi într-un centru din judeţul Hunedoara iar al treilea copil al lui B.N. (B.
George în vârstă 18 ani se află în prezent la centrul de Plasament de tip Familial din Petroşani.
L. Ionuţ a fost crescut de la naştere de bunica maternă, iar în anul 2005 a fost
instituţionalizat într-un centru de specialitate din judeţul Hunedoara. În anul 2008, ca urmare
a desfiinţării Casei de Copii unde a fost instituţionalizat, minorul a fost transferat la Centrul de
Plasament de tip Familial din localitatea Petroşani, judeţul Hunedoara, unde se află şi în prezent.
Mama L.M este încadrată în grad de handicap accentuat, existând un certificat de expertiză
medicală în acest sens. Tatăl copilului este închis pentru infracţiunea de furt şi are de ispăşit o
pedeapsă de 7 ani de închisoare. În prezent mama lui L. Ionuţ are o altă relaţie de concubinaj cu

29
http://www.dgaspchd.ro

59
D.I. Legătura mamei cu minorul instituţionalizat la Petroşani este menţinută, aceasta aducându-l
acasă pe perioada vacanţelor, fiindu-i însă dificil să-l îngrijească.

3. Nevoile si resursele copilului

3.1 La nivel individual
L. Ionuţ este bine dezvoltat din punct de vedere fizic, având o greutate aflată la limita
superioară. Acesta este şi motivul pentru care este lent în mişcările pe care le face, având nevoie
de un timp mai îndelungat pentru a le executa, oboseşte foarte repede. Ionuţ are nevoie în fiecare
zi de 2 ore de odihnă, altfel devine neliniştit şi îi deranjează şi pe ceilalţi copii din centru.
Igiena personală este precară, L. Ionuţ se îngrijeşte doar la observaţiile personalului
centrului unde este instituţionalizat. Minorul are un limbaj slab dezvoltat, un vocabular
insuficient şi o capacitate destul de redusă de a înţelege mesajele verbale. Dă impresia ca a
înţeles, dar face altceva. De multe ori face anumite lucruri doar pentru a fi văzut de cei din jur şi
pentru a fi apreciat. Are nevoie de repetări pentru a memora anumite lucruri dar memoria sa
vizuală este bună . Frecventează cursurile şcolare în mod constant dar rezultatele lui şcolare nu
sunt mulţumitoare. Este mai mereu neatent atât la şcoală cât şi la centru, când îşi pregăteşte
temele, deranjând colegii şi plictisindu-se repede pe parcursul unei activităţi. Are o capacitate de
concentrare redusă, tot ceea ce se întâmplă în jurul lui îl distrage în permanenţă. Este ajutat mereu
la centru unde este instituţionalizat de un educator pentru a-şi putea efectua temele. Din
evaluările asistentului social rezulta că L. Ionuţ are o stimă de sine scăzută neavând încredere în
capacitatea sa de a rezolva problemele, şi prezintă o capacitate redusă de a analiza situaţiile. Din
greşelile pe are le face nu învaţă nimic, acestea repetându-se. Este foarte uşor influenţabil. Nu are
percepţia banilor raportată la nevoile sale personale. Foloseşte minciuna pentru a obţine anumite
beneficii, constând în bani şi bunuri. Este o fire foarte prietenoasă, sociabilă, dorind să stabilească
relaţii atât cu copiii cât şi cu adulţii. Are o capacitate slabă de control şi o atenţie deficitară,
manifestând uneori agresivitate în grupul de copii, aceştia respingând-l datorită faptului că nu-i
înţeleg comportamentul. Din punct de vedere afectiv este imatur, ataşându-se cu uşurinţă de
ceilalţi, având capacităţi empatice, în special când este vorba despre adulţi.

60
 3.2 La nivel interpersonal şi organizaţional
Relaţia sa cu colegii din centru este dominată uneori de tensiuni, datorită faptului că se
implică doar superficial în activitatea ce vizează grupul. Cu părinţii sociali are o relaţie bună, în
special cu mama pe care o ascultă şi o respectă. Aceasta şi datorită faptului că mama îl
încurajează mereu. Ceilalţi membri ai personalului de la centru, întâmpină dificultăţi în ceea
ce priveşte relaţionarea cu L. Ionuţ. Cel mai bine se înţelege cu un coleg de cameră, de aceiaşi
vârstă cu el (9 ani) dar şi între ei mai apar tensiuni, tot datorită comportamentului lui Ionuţ.
Relaţia cu colegii de la şcoală, este tensionată, colegii marginalizând-ul datorita faptului
că deranjează orele. Ionuţ are probleme în a se integra în regulile clasei de elevi din care face
parte astfel că nemulţumirea cadrelor didactice se reflectă în modul de notare a activităţii lui, dar
şi în atitudinea faţă de aceasta. Relaţia cu mama sa L.M este bună, însă în perioada vacanţelor
când Ionuţ este acasă, aceasta are un program haotic fără reguli, fără sarcini, fapt ce îl
influenţează în mod negativ iar la revenirea în centru îi este dificil să se supună programului.

4. Date privind solicitanţii

4.1. Potenţial tată adoptiv
Nume şi prenume: S. Sorin
Vârsta: 46 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Studii: absolvent şcoală profesională
Ocupaţie: mecanic auto

4.2. Potenţial mamă adoptivă

Nume şi prenume: S. Geta
Vârsta: 44 ani
Cetăţenia: română
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită

61
 Studii: absolventă liceu
Ocupaţie: asistent maternal

Genograma30 familiei potenţial adoptive a copilului L. Ionuţ

A. V.
70 ani A. B.
68 ani

S. I. S. L.
72 ani 70 ani

A. I. A. N. S. S. Sorin
48 ani 46 ani Geta 46 ani
44 ani

Bogdan
18 ani

Legendă:
- persoană de sex masculin

- persoană de sex feminin

- relaţie de căsătorie
- relaţie puternică de ataşament
- relaţie de căsătorie încheiată cu divorţ

30
Andrioni Felicia, Repere metodologice în asistenţa socială, Ed. Focus, Petroşani, 2009, p. 18

62
 4.3. Date privind originea familiei potenţial adoptive
Domnul S. Sorin are 46 de ani şi este copilul unic părinţilor S.I. de 72 de ani şi al lui S. L.
de 70 de ani care sunt divorţaţi de 20 ani. Părinţii lui locuiesc în oraşe diferite ale Văii Jiului şi
rareori vin în vizită la familia fiului lor deoarece sunt foarte în vârstă şi starea de sănătate nu le
permite să facă acest lucru mai des.
Relaţia domnului S. Sorin cu mama sa este foarte bună, şi are deplina sa sustinere pentru
adopţia minorului L. Ionuţ.
Doamna S. Geta este al treilea copil al soţilor A. V. de 70 de ani şi A. B. de 68 de ani.Pe
cei doi părinţi ai doamnei S. Geta îi leagă o puternică relaţie de ataşament. Doamna S. Geta, mai
are doi fraţi mai mari, A.I. de 48 de ani şi A. N. de 46 de ani. Între doamna S. Geta şi soţul său S.
Sorin există o relaţie normală de căsătorie. Relaţia doamnei S. Geta cu părinţii săi foarte bună,
aceştia locuiesc în apropierea domiciliului său şi se văd destul de des. Familia doamnei S. Geta
îşi susţine fiica şi pe familia acesteia în demersurile făcute de aceştia de a îl adopta pe minorul L.
Ionuţ.

4.4. Relaţia maritală

Soţii S. Geta şi Sorin s-au căsătorit în anul 1991 după o perioadă în care aceştia au fost
vecini locuind în acelaşi cartier, astfel că se poate spune că o perioadă au copilărit împreună. Ei
au împreună un băiat S. Bogdan de 18 ani, care intra în ultimul an de liceu. Cei doi îşi doresc să îl
adopte pe minorul L. Ionuţ din dorinţa de ai putea oferi acestuia o educaţie potrivită unui copil
de vârsta lui şi pentru al lua pe acesta din mediul instituţionalizat unde l-au lăsat părinţii săi.
În urma întrevederilor realizate la domiciliul familiei S. s-a constatat de către asistenţii
sociali, relaţiile bune între soţi, şi între ei şi fiul lor biologic, fără a exista conflicte. De asemenea,
soţii S. declară că se consultă şi se susţin mereu în luarea tuturor deciziilor, ţinând con şi de
părerea fiului lor ajuns acum la majorat. Bogdan este un copil ascultător care susţine şi el
procedura de adopţie a minorului L. Ionuţ deoarece îşi doreşte un frate mai mic. În familia S.
sarcinile şi responsabilităţile sunt împărţite echitabil între toţi membrii familiei S., lucru ce duce
la buna funcţionare a activităţilor casnice, comunicarea în familie fiind esenţială.
Familia S. Sorin şi Geta este una responsabilă şi capabilă să asigure un cadru familial
corespunzător creşterii unui copil de vârsta lui Ionuţ.

63
 4.5. Capacitatea parentală
În urma procesului de evaluare a soţiilor S. Sorin şi Geta, asistenţii sociali au constatat că
aceştia dau dovadă de maturitate, de o bună capacitate de comunicare în familie şi de susţinere
reciprocă inclusiv în creşterea şi educarea propriului lor copil biologic (Bogdan) şi aceştia au
făcut foarte clară dorinţa lor de al adopta pe L. Ionuţ din mediul instituţionalizat pentru ai oferii o
creştere şi dezvoltare în condiţii normale unei familii.
S. Sorin şi Geta au demonstrat că au capacităţile necesare de adaptare la specificul
dezvoltării unui copil, aceştia fiind capabili să îşi adapteze aşteptările cu privire la potenţialul
copilului. În cele din urmă asistenţii sociali au concluzionat că familia S. este capabilă să asigure
creşterea şi îngrijirea necesară unei dezvoltări armonioase a copilului.
Capacitatea de îngrijire a familiei S. a fost evaluată de specialiştii sociali ai Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), din cadrul Primăriei din
Petroşani.

4.6. Pregătirea familiei pentru adopţie

În cadrul a 4 întrevederi efectuate pe parcursul a două luni, familia S. a fost evaluată şi
pregătită în vederea adopţiei. Următoarele teme au fost subiectul întrevederilor efectuate:
 Relaţia de căsătorie;
 Ataşamentul şi consecinţele separării;
 Disciplina în cadrul familiei;
 Schimbări apărute în structura familiei la apariţia unui copil;
 Problematica copilului instituţionalizat;
 Cum să îi vorbeşti copilului despre adopţie;
 Cadrul legislativ şi procedurile de adopţie.

4.7. Situaţia materială

Venituri: aproximativ 2800 lei reprezentând venitul lunar obţinut ca salariaţi de cei doi
soţi care au locuri de muncă aferente pregătirii lor, decent plătite. Locuinţa acestora este un
apartament cu trei camere întreţinut şi mobilat corespunzător.

64
5. Relaţia copilului L. Ionuţ cu familia adoptivă
Copilul L. Ionuţ se află la familia S. de 2 luni şi a fost încredinţat în vederea adopţîn
cursul lunii aprilie 2012. Ionuţ a frecventata în continuare şcoala unde a fost înscris de către
părinţii săi biologici , unde socializează foarte bine cu colegii săi de clasă, iar doamna învăţătoare
este mulţumită de comportamentul său. În perioada de 2 luni de când Ionuţ locuieşte la familia S.
s-a familiarizat cu locuinţa familiei adoptive şi este foarte încântat că are propria lui cameră.
Această cameră este mobilata corespunzător şi amenajată astfel încât să vină în sprijinul nevoilor
specifice vârstei sale (birou pentru efectuarea temelor, dulapul său de haine, etc. Este de
asemenea şi foarte mulţumit de relaţia cu Bogdan, fiul biologic al familiei care îl va adopta.
Familia S. este în permanenţă preocupată de educaţia şi sănătatea copilului, astfel că şi-au
reorientat priorităţile şi acordă amândoi foarte mult timp educării minorului L. Ionuţ. În urma
întrevederilor realizate de către asistentul social din cadrul primăriei s-a observat că L. Ionuţ
interacţionează uşor cu persoane recent cunoscute, este receptiv la acţiunile adaptate vârstei lui şi
încearcă în permanenţă să sprijine şi el cu ce poate activităţile noii sale familii.
Conform declaraţiilor doamnei S. Geta aceasta este permanent preocupată de starea de
sănătate a copilului pe care doreşte să îl adopte şi încearcă mereu să ţină cont de sfaturile celor
din jur cu privire la binele băiatului. De asemenea, încearcă să-i ofere copilului o alimentaţie
corectă şi un program zilnic corespunzător bunei sale dezvoltări.
În urma întâlnirilor realizate la domiciliul familiei adoptive, asistentul social, a observat
că se păstrează curăţenia în această locuinţă, iar afecţiunea de care beneficiază L. Ionuţ este fără
limite.
Toate cele exprimate anterior le voi exprima în ecomapa următoare:

65
 Ecomapa31:

Asistent
tatăl social
Primărie

colegi

L.
mama Ionuţ
9 ani
bunica
maternă

Legendă: relaţie armonioasă, echilibrată

relaţie bilaterală
relaţie stresantă
relaţie unilaterală

care vizat natura relaţiilor interpersonale ale minorului în raport cu alţi membrii. Astfel prezintă o
relaţie bilaterală cu mama sa cu care comunică foarte bine, aceasta făcând parte din mediul lui
familial şi este obişnuit să comunice cu ea. De asemenea are o relaţie unilaterală cu tatăl său pe
care îl vede mai rar şi de care nu se arată foarte interesat. Cu bunica sa maternă are o relaţie
armonioasă în timp relaţia sa cu asistentul social al primăriei este una unilaterală. Are în schimb o
relaţie puţin tensionată cu colegii lui de clasă, deoarece îi este greu uneori să se supună în
totalitate regulilor şcolare.

31
Andrioni Felicia, Repere metodologice în asistenţa socială, Ed. Focus, Petroşani, 2009, p. 25 - Ecomapa (ecoharta
sau harta eco) este o reprezentare grafică, schematică, a relaţiilor individului cu mediul social (persoane şi instituţii
cu care interacţionează

66
4. Concluzii
În urma procesului de evaluare şi monitorizare a familiei S. Sorin şi Geta, s-a constata că
aceştia prezintă garanţii materiale şi morale suficiente creşterii şi dezvoltării armonioase a
minorului L. Ionuţ.
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANEŢĂ
Nume şi prenume: L. Ionuţ
Scopul planului de permanenţă: adopţie
Paşii de acţiune:
Domeniul de acţiune
Dezvoltarea psihomotorie a
copilului
Starea de sănătate
Educaţia
Relaţia cu familia naturală
Pregătirea copilului pentru
scopul urmărit
Situaţia prezentă
Este dezvoltat în parametrii
normali pentru un copil de vârsta
sa
este sănătos şi nu se află în
evidenţă cu boli cronice sau
transmisibile. Familia adoptivă
este permanent ocupată de
sănătatea copilului.
a fost înscris de către mama sa
biologică la şcoală, unde
continuă să meargă în mod
frecvent. Socializează cu colegii
săi de grupă şi este implicat
alături de aceştia în toate
programele educative
desfăşurate.
Copilul locuieşte cu familia
adoptivă de 2 luni de zile, dar nu
a pierdut legătura cu mama sa
biologică.
Deoarece locuieşte de 2 luni de
zile la domiciliul familiei
adoptive, minorul s-a adaptat
foarte bine relaţiilor familiale
existente, toate acestea fiind
benefice pentru dezvoltarea sa
viitoare.
Acţiuni ce vor fi realizate în
viitor
atenţia permanentă acordată
dezvoltării corespunzătoare
psihomotorie a copilului
Copilul este înscris la medicul de
familie al familiei adoptive care
supraveghează permanent stare
de sănătate. Medicul sfătuieşte
familia adoptivă în legătură cu
orice problemă de sănătate
apărută.
Va rămâne înscris la aceeaşi
şcoală până la terminarea
acesteia după care familia
adoptivă îl va înscrie la ciclul
gimnazial la o şcoală din
apropierea domiciliului lor.
Va şti că a fost adoptat şi se va
încerca păstrarea unor relaţii
fireşti şi normale cu familia
biologică.
Asistentul social va monitoriza în
continuare cazul pe perioada
încredinţării în vederea adopţiei
copilului de către familia
adoptivă.
67
 În acest caz, a fost în situaţie de adopţie un copil care, din cauza neajunsurilor zilnice ale
familiei sale a fost instituţionalizat. Acesta a avut noroc că a fost dorit de o familie cu posibilităţi
materiale şi sociale care a primit acordul mamei sale biologice de a fi adoptat. În concluzie pot
afirma că ipoteza nr. 1 a lucrării mele se confirmă:
Dacă familiile aflate în situaţii dificile din punct de vedere social ar beneficia de sprijin
profesional adecvat din partea tuturor factorilor de decizie (asistenţi sociali, psihologi), atunci
poate copiii lor nu ar mai fi în situaţia de a fi abandonaţi şi pe urmă adoptaţi, şi ar rămâne în
familia biologică.

68
 CONCLUZII

Prin lucrarea mea, am încercat să aduc în atenţia tuturor unele aspecte privind tematica
adopţiei care reprezintă una dintre cele mai actuale şi mai controversate fenomene ale politicii
sociale din fiecare ţară. Adopţia poate fi un mijloc pentru soluţionarea problemelor familiale ale
copilului, după cum poate fi şi o sursă de probleme familiale, dacă drepturile celor implicaţi în
adopţie şi mai ales, drepturile fundamentale şi interesul copilului nu sunt respectate.
Adopţia a devenit un fenomen internaţional care a captat atenţia specialiştilor sociali din
toate instituţiile ce sunt datoare să protejeze copiii aflaţi în dificultate. Din păcate, uneori adopţia,
sub forma ei internaţională este din nefericire, adeseori asociată cu interese meschine, cu
conotaţii negative precum: vânzare de copii, cerere şi ofertă, ţări exportatoare, ţări importatoare,
intermediari care facilitează adopţia internaţională a copilului.
Afirmaţia potrivit căreia ,, adopţia este un mijloc de protecţie a copilului lipsit de mediul
familial” riscă să se traducă prin ideea că adopţia internaţională este un mijloc pentru familiile
din ţările dezvoltate de a adopta copii din ţările cu dificultăţi economice.
În ciuda faptului că adopţia naţională şi internaţională, poate fi o temă de discuţie cu
accente pro sau contra. Consider că o analiză obiectivă a reglementărilor interne şi internaţionale
precum şi a modului în care acestea sunt aplicate, poate reprezenta mai multă utilitate decât
speculaţiile care se fac în jurul unor fenomene negative care se manifestă la periferia acestei
instituţii.
Adopţia rămâne o opţiune personală a familiilor care nu pot avea un copil prin metode
naturale. Reuşita unei adopţii depinde atât de familia care adoptă, cât şi de copilul adoptat.
Adopţia este unul dintre instrumentele esenţiale de protecţie a drepturilor copilului, în
perspectiva asigurării unei familii pentru fiecare copil. Spre deosebire de familia de plasament,
familia care adoptă un copil devine familia copilului,. Statutul copilului adoptat îi conferă
acestuia nu numai siguranţă, dar mai ales stabilitate şi continuitate de viaţă şi dezvoltare în noua
familie. În consecinţă, adopţia nu reprezintă o modalitate de protecţie temporară, alternativa
ocrotirii rezidenţiale, ci mai mult decât atât, înseamnă asigurarea unei familii permanente pentru
copilul adoptat.

69
 Adopţia înseamnă mult mai mult decât luarea în îngrijire a unui copil orfan sau abandonat
de părinţi, ci presupune şi crearea unei legături profunde şi permanente între părintele adoptiv şi
copil. Dacă această conexiune se realizează, atunci criteriul biologic îşi pierde în mare măsură
importanţa. Orice prejudecată legată de eventuale moşteniri genetice nefericite sau diferenţe
etnice şi rasiale este dăunătoare şi nu oferă nici o şansă uniunii spirituale între cele doua părţi.
Totuşi, trebuie să avem permanent în vedere faptul că este absolut firesc că micuţul pe
care l-ai luat sub aripa ta protectoare să se întrebe, odată ce atinge vârsta adolescenţei, cine sunt
cei care i-au dat viaţă.

70
 BIBLIOGRAFIE

1. Andrioni Felicia, Repere metodologice în asistenţa socială, Ed. Focus, Petroşani, 2009
2. Avram Marieta, Filiaţia. Adopţia naţională şi internaţională ”, Ed. All Beck, Bucureşti,
2001
3. Bejenaru, Anca. Adopția copiilor în România, Ed. Institutul European, Iaşi, 2011
4. Buzducea Doru - Asistenţa socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iaşi, 2010
5. Cojocaru Ştefan, Cojocaru Daniela, Managementul de caz în protecţia copilului, Ed.
Polirom, Iaşi, 2008
6. Emese Florian - Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006
7. Filipescu I.P., Adopţia şi Protecţia copilului aflat în dificultate , Ed. All Beck, Bucureşti,
1998
8. Filipescu Ion P, Adopţia. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2005
9. Filipescu Ion, Andrei Filipescu - Tratat de Dreptul Familiei, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti 2006
10. Filipescu I.P., Filipescu A.I., Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2005
11. Mateescu A.F., Gheorghe Bădescu I.C. Protecţia copilului şi adopţia, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2008
12. Neamţu George, Tratat de asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2003
13. Prelici,Viorel, Aspecte metodologice şi abordări în asistenţa socială, Ed. Mirton,
Timişoara, 2002
14. Yin Robert K., Studiul de caz – designul şi colectarea datelor, Ed. Polirom, Iaşi, 2005
15. Revista :Calitatea Vieţii” nr. 3/2011
16. http://www.adoptii.ro
17. www.adoptiiromania.ro
18. http://www.dreptonline.ro/legislatie
19. http://www.dgaspchd.ro
20. http://www.legal-lawyers.com/Informatii_juridice/dreptul_familiei/adoptii

71
21. Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 17 februarie 2010
22. Monitorul Oficial nr. 860 din 7 decembrie 2011

72
 ANEXE
ANEXA Nr. 1
ATESTAT
– Model-cadru –

CONSILIUL LOCAL/JUDEŢEAN ..........

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)
Adresa DGASPC şi datele de contact
Anexă la Dispoziţia nr. .......... din ..........
Nr. .......... din ..........

În conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere concluziile Raportului
de evaluare a capacităţii de a adopta nr. .......... din .........., în temeiul Dispoziţiei nr. din ..........,
emisă de directorul general/executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului .........., SE ATESTĂ ca persoană/familie aptă să adopte domnul .........., CNP .........., şi
doamna .........., CNP .........., cu domiciliul în .........., întrucât are/au abilităţi parentale, condiţii
materiale şi prezintă garanţii morale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase pentru
un copil/.......... copii, de sex .........., care se încadrează în grupa de vârstă .......... .

Art. 1. – Atestatul este valabil pentru o perioadă de un an de la data emiterii, cu excepţiile

prevăzute de lege.
Art. 2. – La expirarea perioadei de valabilitate a atestatului, pe baza unei noi cereri de evaluare şi
cu anexarea actelor prevăzute de lege, procedura de evaluare va fi reluată.
Art. 3. – Atestatul se va comunica solicitantului/solicitanţilor şi Oficiului Român pentru Adopţii.

Director general/executiv,
..........

73
 ANEXA Nr. 2
RAPORT
care atestă realizarea activităţii de informare prealabilă a persoanei/familiei care îşi
exprimă intenţia de a adopta
– Model –

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) ..........

Compartimentul adopţii şi postadopţii/Organismul privat autorizat (OPA)

În data de .......... a fost realizată informarea persoanei/familiei .........., domiciliată

în .........., care şi-a exprimat intenţia de a parcurge procedura adopţiei interne.
Informaţiile oferite au vizat următoarele aspecte:
– condiţiile adopţiei – interdicţii la adopţie, condiţii de vârstă, condiţiile exprimării
consimţământului la adopţie;
– necesitatea identificării celei mai potrivite familii pentru un copil şi acordarea de prioritate, în
procesul adopţiei, nevoilor copilului, şi nu cerinţelor adoptatorului;
– modalitatea în care se realizează selecţia celei mai potrivite familii pentru un copil şi
eventualele consecinţe ale încercărilor de eludare a procedurilor de adopţie;
– modalitatea în care un copil devine adoptabil şi principalele caracteristici ale copiilor adoptabili
din România sau, după caz, din judeţul/sectorul ..........;
– etapele parcurse de familie şi de copil în cadrul procedurii adopţiei interne şi precizarea duratei
acestora (atât durata prevăzută de lege, cât şi durata medie a procedurilor, conform statisticilor
realizate la nivel central sau local; de asemenea, au fost menţionaţi şi factorii care pot influenţa
durata adopţiei);
– documentele necesar a fi anexate cererii de eliberare a atestatului de persoană/familie aptă să
adopte şi instituţia competentă să soluţioneze cererea de adopţie.
Solicitantului i-a fost înmânată lista cu documentele necesare pentru depunerea cererii de
adopţie şi i-au fost indicate următoarele surse suplimentare de informare: ..........
.................... .

74
 Solicitantului i s-a recomandat să reflecteze asupra informaţiilor şi să aprecieze dacă
doreşte să iniţieze demersurile pentru adopţie, urmând a depune o cerere în acest sens la .......... .

Reprezentantul DGASPC/OPA, Solicitant,

Numele şi prenumele Numele şi prenumele
.......... ..........
Semnătura Semnătura

75
 ANEXA Nr. 3
CERERE DE EVALUARE
în vederea eliberării atestatului de persoană/familie aptă să adopte
– Model –

Nr. .......... din ..........

Subsemnatul, .........., domiciliat în .........., telefon .........., CNP .........., posesor al BI/CI
seria .......... nr. .........., eliberat de .......... la data de .........., şi subsemnata .........., cu acelaşi
domiciliu, telefon .........., CNP .........., posesoare a BI/CI seria.......... nr. .........., eliberat de ..........
la data de .........., în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vă rugăm să realizaţi procedura
evaluării garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale necesare asigurării dezvoltării depline şi
armonioase a unui copil, în vederea eliberării atestatului de familie/persoană aptă să adopte.
Dorim să adoptăm un copil/.......... copii:
• cu vârsta cuprinsă între .......... şi .......... ani
• de etnie .......... (indiferent sau dacă există astfel de recomandări vor fi listate expres)
• vorbitor al limbii/limbilor ..........
• sexul .......... M/F/indiferent
• clinic sănătos DA □/NU □
• cu boli cronice DA □/NU □
• cu întârzieri în dezvoltare DA □/NU □
• cu întârziere mintală NU □/DA □
□ Uşor
□ Mediu
□ Sever
□ Profund
• cu handicap NU □/DA □
□ Uşor4
□ Mediu
□ Accentuat

76
 □ Grav
Motivele pentru care dorim să adoptăm sunt ....................
Menţionăm că:
• suntem căsătoriţi de .......... ani
• sunt divorţat/ă □
• sunt necăsătorit/ă □
• sunt văduv/ă □
• avem locuinţă proprietate personală/închiriată compusă din .......... camere
• realizăm venituri de aproximativ .......... lunar
• modalitatea în care am aflat despre procedura adopţiei şi despre instituţia dumneavoastră
este: .......... .
Suntem de acord să respectăm întreaga procedură de evaluare şi pregătire în vederea
obţinerii atestatului de familie/persoană aptă să adopte şi vom colabora cu specialiştii
responsabili de această procedură, înţelegând şi fiind de acord că pentru soluţionarea cererii de
evaluare pot fi solicitate orice alte documente şi informaţii considerate relevante.

Data
..........
Semnături
..........
NOTĂ:
Persoana/familia a fost informată cu privire la documentaţia necesară, demersurile şi durata
procedurilor de adopţie interne de către .........., aşa cum reiese din raportul care atestă realizarea
activităţii de informare prealabilă a persoanei/familiei care îşi exprimă intenţia de a adopta ..........
*) .

Doamnei/Domnului Director General/Executiv

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului ..........

77
 ANEXA Nr. 4
DECLARAŢIE
a părinţilor fireşti/rudelor până la gradul al IV-lea că nu doresc să se ocupe de creşterea şi
îngrijirea copilului
– Model –

Subsemnatul, .........., cetăţean .........., născut la data de .........., în localitatea ..........,

judeţul.........., de sex .........., căsătorit/necăsătorit, domiciliat în .........., str. .......... nr...........,
bl. ..........,sc. .........., et. .........., ap. .........., sectorul/judeţul .........., posesor al .........., seria ..........
nr. ..........,eliberat de .......... la data de .........., cod numeric personal .........., în calitate de (mamă
etc.).......... a copilului .........., născut la data de .........., fiul lui .......... şi al ..........,având în vedere
prevederile art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cunoscând dispoziţiile art. 292 din Codul
penal cu privire la falsul în declaraţii, declar următoarele:
În ceea ce îl priveşte pe copilul .......... declar că nu doresc să mă ocup de creşterea şi
îngrijirea acestuia.
Am fost informat de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (DGASPC) .......... cu privire la faptul că această declaraţie poate avea drept
efect demararea procedurilor pentru ca acest copil să devină adoptabil şi ulterior să fie adoptat.
De asemenea, am fost informat de către reprezentanţii DGASPC .......... cu privire la faptul că în
termen de 60 de zile de la data înregistrării acestei declaraţii o pot retrage printr-o nouă declaraţie
dată în faţa reprezentanţilor DGASPC.
Dau prezenta declaraţie astăzi .........., în faţa reprezentaţilor DGASPC .........., fiind
necesară pentru clarificarea situaţiei copilului .......... .
Prezenta declaraţie a fost întocmită în două exemplare, unul pentru declarant şi unul
pentru DGASPC.
Declarant,
..........
(numele, prenumele şi semnătura)

78
 ANEXA Nr. 5
RAPORT BILUNAR
privind evoluţia copilului încredinţat în vederea adopţiei şi a relaţiilor dintre acesta şi
adoptator/familia adoptatoare
– Model –
Avizat Şeful Compartimentului adopţii şi postadopţii, ..........

Descrierea interacţiunilor copil-familie (îngrijire, educaţie, implicare emoţională) ....................

Dificultăţi de relaţionare copil-familie ..........
Atitudinea copilului faţă de familie ..........
Atitudinea familiei faţă de copil ..........
Nevoi ale copilului ..........
Nevoi ale familiei ..........
Probleme şi resurse identificate ..........
Observaţii ..........
Concluzii ..........
Recomandări ..........
Data vizitei ..........

Data întocmirii raportului ..........

Psiholog,
..........
Asistent social (responsabil de caz),
..........

79
 ANEXA Nr. 6
RAPORT FINAL
întocmit la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei privind modul în care
copilul s-a adaptat noului mediu de viaţă
– Model –
Aprobat Director general (executiv), ..........
Avizat Şeful Compartimentului adopţii şi postadopţii, ..........
Date personale ale copilului:
– numele: ..........
– prenumele: ..........
– sexul: ..........
– părinţii biologici: ..........
– data, locul şi înregistrarea naşterii: ..........
– certificatul de naştere nr. .......... seria ..........
– codul numeric personal: ..........
– naţionalitatea: ..........
– religia: ..........
– limba: ..........
– domiciliul actual: ..........
– sentinţa civilă de încredinţare în vederea adopţiei: ..........
Istoria personală şi familială ..........
Date despre familia adoptatoare ..........
Date despre locuinţă (siguranţa locuinţei pentru copil) ..........
Evoluţia relaţiei copilului cu familia adoptatoare ..........
Relaţia actuală a copilului cu familia adoptatoare ..........
Evoluţia stării de sănătate a copilului ..........
Starea de sănătate actuală a copilului ..........
Dezvoltarea psihologică a copilului: ..........
– psihomotrică ..........
– cognitivă ..........
– socioemoţională ..........

80
 – limbaj ..........
– autoservire ..........
– aptitudini, interese ..........

Nevoi speciale ale copilului ..........

Modalitatea în care familia adoptatoare răspunde nevoilor speciale ale copilului ..........

Observaţii ..........

Concluzii ..........

Recomandări ..........

Data ..........

Asistent social (responsabil de caz),

..........
Psiholog,
..........

81
 ANEXA Nr. 7
RAPORT TRIMESTRIAL POSTADOPŢIE
privind evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana/familia
adoptatoare
– Model –
Avizat Şeful Compartimentului adopţii şi postadopţii, ..........
Numele copilului: ..........
Prenumele copilului: ..........
Data naşterii: ..........
Sentinţa civilă de încuviinţare a adopţiei: ..........
Numele şi prenumele persoanei/familiei adoptatoare: ..........
Adresa: ..........
Circumstanţele vizitei ..........
Igiena şi siguranţa locuinţei ..........
Climatul familial ..........
Starea de sănătate actuală a copilului ..........
Dezvoltarea psihologică a copilului ..........
Situaţia şcolară a copilului ..........
Modalitatea de relaţionare copil-familie ..........
Dificultăţi de relaţionare copil-familie ..........
Atitudinea copilului faţă de familie ..........
Atitudinea familiei faţă de copil ..........
Nevoile copilului ..........
Nevoile familiei ..........
Probleme şi resurse identificate ..........
Observaţii ..........
Concluzii ..........
Recomandări ..........
Data vizitei ..........
Data întocmirii raportului ..........
Psiholog, ..........
Asistent social (responsabil de caz), ..........

82
 ANEXA Nr. 8
RAPORT FINAL
de închidere a cazului, la încheierea perioadei de monitorizare postadopţie
– Model –
Aprobat Director general/executiv, ..........
Avizat Şeful Compartimentului adopţii şi postadopţii, ..........
Date personale ale copilului:
– numele: ..........
– prenumele: ..........
– părinţii biologici: ..........
– data, locul şi înregistrarea naşterii: ..........
– certificatul de naştere nr. .......... seria ..........
– codul numeric personal: ..........
– naţionalitatea: ..........
– religia: ..........
– limba: ..........
– domiciliul actual: ..........
– sentinţa civilă de încuviinţare a adopţiei: ..........
Numele şi prenumele persoanei/familiei adoptatoare: ..........
Adresa: ..........
Circumstanţele vizitei ..........
Igiena şi siguranţa locuinţei ..........
Climatul familial ..........
Evoluţia stării de sănătate a copilului ..........
Starea de sănătate actuală a copilului ..........
Dezvoltarea psihologică a copilului: ..........
– psihomotrică ..........
– cognitivă ..........
– socioemoţională ..........
– limbaj ..........
– autoservire ..........

83
 – aptitudini, interese ..........
Situaţia şcolară a copilului ..........
Evoluţia relaţiei copilului cu familia ..........
Relaţia actuală a copilului cu familia ..........
Dificultăţi de relaţionare copil-familie ..........
Atitudinea copilului faţă de familie ..........
Atitudinea familiei faţă de copil ..........
Nevoile copilului şi modalitatea în care familia răspunde nevoilor ale copilului ..........
Nevoile familiei ..........
Probleme şi resurse identificate ..........
Observaţii ..........
Concluzii ..........
Recomandări ..........
Data vizitei ..........
Data întocmirii raportului ..........

Psiholog, ..........
Asistent social (responsabil de caz), ..........

84
 ANEXA Nr. 9
CERTIFICAT
de conformitate a adopţiei internaţionale potrivit art. 23 din Convenţia asupra protecţiei
copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga,
ratificată prin Legea nr. 84/1994
– Model –
Nr. ..........
Oficiul Român pentru Adopţii (autoritatea emitentă) România (statul de origine) Certifică,
potrivit convenţiei, că adopţia copilului (numele şi prenumele copilului după adopţie, CNP-
ul)..........(numele şi prenumele copilului anterior adopţiei).................. F □ M □ .......... (data şi
locul naşterii, sexul, judeţul ultimului domiciliu) de către persoana/familia (numele şi prenumele
adoptatorilor) ..........,(statul de primire) ..........încuviinţată prin Sentinţa civilă nr.
........../data ........../pronunţată de ..........,irevocabilă la data de ..........,
A fost încheiată cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi
cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga, şi, potrivit
art. 23 din convenţie, va fi recunoscută de drept în orice stat contractant al acesteia.
Potrivit art. 470 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările
ulterioare, prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de
rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi
descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte. Când
adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează
numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
Acordurile prevăzute de art. 17 lit. c) din Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării
în materia adopţiei internaţionale, încheiată la 29 mai 1993 la Haga, ratificată prin Legea nr.
84/1994, cu modificările ulterioare, au fost exprimate de Oficiul Român pentru Adopţii, la data
(autoritatea centrală din statul de origine, data exprimării acordului) ..........,şi.........., la data
(autoritatea centrală din statul de primire, data exprimării acordului) ..........
Preşedintele Oficiului Român pentru Adopţii
(numele, prenumele şi semnătura) ..........
Întocmit de consilier juridic (numele, prenumele şi semnătura) ..........
Data eliberării certificatului ..........

85
 ANEXA Nr. 10

ADRESĂ
prin care este solicitat sprijinul autorităţilor străine competente în vederea realizării
monitorizării postadopţie a copilului adoptat conform procedurii adopţiei interne
– Model –

Consiliul Judeţean ..........

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)
Adresa DGASPC ..........
Datele de contact ..........
Către autorităţile competente în materia adopţiei
Adresa: DGASPC .........., instituţie publică română aflată în subordinea Consiliului
Judeţean ..........,având competenţe în instrumentarea şi monitorizarea adopţiilor române interne,
vă solicită sprijinul în soluţionarea unor aspecte referitoare la un copil adoptat în România.
Facem referire aici la cazul copilului .........., născut la data de .......... şi adoptat de
persoana/familia .........., în baza Hotărârii judecătoreşti irevocabile nr. ........../.......... a
Tribunalului .......... . Ulterior, copilul împreună cu adoptatorul/adoptatorii au părăsit teritoriul
României şi s-au deplasat în .........., la următoarea adresă .......... .
Menţionăm că adopţia a fost realizată conform procedurii adopţiei interne române şi cu
respectarea legislaţiei în vigoare. Totodată, dispoziţiile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic
al adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie în sarcina autorităţilor
competente obligaţia realizării monitorizării postadopţie, pe o perioadă de cel puţin 2 ani de la
încuviinţarea acesteia. Monitorizarea postadopţie este etapa ulterioară încuviinţării adopţiei, prin
care este urmărită trimestrial evoluţia copilului în noul mediu familial, în vederea integrării
copilului în cadrul familiei adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi care pot
să apară în această perioadă.
În contextul în care în această perioadă adoptatorii împreună cu copilul nu mai locuiesc pe
teritoriul României, ne aflăm în imposibilitatea realizării acestei atribuţii şi, prin urmare, vă

86
solicităm sprijinul în realizarea şi transmiterea către instituţia noastră a unor informaţii
trimestriale referitoare la situaţia copilului în cauză şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptatori.
În situaţia în care vă sunt necesare informaţii suplimentare, vă stăm la dispoziţie. Persoana
de contact din cadrul instituţiei noastre este doamna/domnul .........., tel.: ........../e-mail: .......... .

Director DGASPC,
..........

87
 ANEXA Nr. 11
FIŞĂ DE EVALUARE INIŢIALĂ
a adoptatorului/familiei adoptatoare
– Model –

1. Structura familiei
SOŢUL:
Numele şi prenumele ..........
Data şi locul naşterii ..........
Pregătirea şcolară/profesională ..........
Profesia, ocupaţia şi locul de muncă ..........
Domiciliul ..........

SOŢIA:
Numele şi prenumele ..........
Data şi locul naşterii ..........
Pregătirea şcolară/profesională ..........
Profesia, ocupaţia şi locul de muncă ..........
Domiciliul ..........

COPIII (biologici, adoptaţi, în plasament etc.):

Numele şi prenumele ..........
Data şi locul naşterii ..........
Situaţia şcolară/profesională ..........
Observaţii ..........
Numele şi prenumele ..........
Data şi locul naşterii ..........
Situaţia şcolară/profesională ..........
Observaţii ..........
Alte persoane care locuiesc la acelaşi domiciliu:

88
 Numele şi prenumele ..........
Data şi locul naşterii ..........
Pregătirea şcolară/profesională ..........
Profesia, ocupaţia şi locul de muncă ..........
Observaţii (gradul de rudenie, motivele pentru care locuiesc împreună cu persoana/familia
potenţial adoptatoare etc.): ..........

2. Date despre mediul de viaţă al solicitanţilor

– Locuinţa
Casă la curte □ Apartament □
Proprietate personală □ Proprietate de stat □ Locuinţă cu chirie 1 □
Nr. de camere locuibile: .......... Nr. persoanelor care locuiesc: ..........
Apă curentă Da □ Nu □
Canalizare Da □ Nu □
Încălzire Da □ Nu □
Alte informaţii:....................
Condiţii de locuit (igienă, curăţenie, siguranţă):....................
Existenţa condiţiilor de locuire pentru viitorul copil (spaţiu/cameră care poate fi
amenajată, resurse pentru amenajare etc.)....................
– Etnia, limba vorbită şi religia....................
– Venitul familiei (cuantumul şi sursele)....................
– Mariajul
• câţi ani de căsătorie au în acest mariaj: ..........
• dacă au mai fost căsătoriţi anterior şi motivul desfacerii acelei căsătorii:..
• comunicarea între parteneri: ..........

3. Motivul pentru care doresc să adopte: ..............................

4. Aşteptările solicitantului faţă de copilul pe care ar dori să îl adopte (vârstă, sex, situaţie
psihosociomedicală):..............................

89
5. Observaţii (inclusiv stabilirea datei următoarei întâlniri, dacă locuinţa este un loc sigur pentru
copil, cooperarea solicitanţilor pentru desfăşurarea întâlnirii, disponibilitatea oferirii
informaţiilor, discuţii purtate cu alte persoane care locuiesc la acelaşi domiciliu):
..............................

6. Recomandări:..............................
Numele şi prenumele asistentului social ..........
Instituţia ..........
Semnătura ..........
Data ..........
Numele şi prenumele psihologului ..........
Instituţia ..........
Semnătura ..........
Data ..........

90
 ANEXA 12
Adopţia unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca măsură de protecţie

DGASPC
Planul Individualizat de Protecţie DGASPC - Cerere către instanţă Actele copilului
(PIP) are ca finalitate adopţia pentru deschidere procedură de adopţie Raport de anchetă psiho-socială
Art.22 alin.1 şi 2 - 30 zile de la PIP PIP
Raport consiliere familie naturală
Consimţământ familie naturală dat în faţa
DGASPC instanţei
Consilierea părinţilor fireşti
DGASPC sau Familie/persoană -
pentru exprimare consimţământ
Cerere către instanţă pentru
Art.14 TRIBUNAL – Pronunţare deschidere procedură de adopţie - încuviinţare adopţie
30 zile de la judecare

TRIBUNAL – Comunicare Dovadă spaţiu, venituri

Acte copil
TRIBUNAL – Legalizare 15 zile de la comunicare Raport evoluţie relaţii copil-adoptator
Consimţământ copil peste 10 ani
Art.35 alin.2
DGASPC – Identifică familie adoptatoare – 30 zile
Art.26 alin.1,2 şi 3
Familia atestată TRIBUNAL – Pronunţare încuviinţare
identificată are copilul DA adopţie

S-a identificat în plasament de cel

NU familie atestată în DA puţin 90 zile ? TRIBUNAL – Comunicare
raza judeţ/sector? NU
TRIBUNAL – Legalizare
DGASPC – Cerere adresată instanţei 15 zile de la comunicare
pentru încredinţare în vederea adopţiei
PRIMĂRIE la domiciliul adoptatorului
DGASPC – Solicită ORA lista persoane/familii – Emitere certificat de naştere
adoptatoare Raport compatibilitate copil-
adoptator (Art.27)
Hotarâre judecătorească DGASPC – Inştiinţare părinţi naturali -
ORA – trimite DGASPC lista persoane/familii deschidere procedură adopţie 5zile
adoptatoare în 5 zile de la solicitare Art.26 alin.4 Atestat (Sec.1)
DGASPC – Consiliere postadopţie
TRIBUNAL – Pronunţare încredinţare în
DGASPC – Identifică din lista persoane/familii vederea adopţiei
adoptatoare în 60 zile de la primire Art.26 alin.5
DGASPC -Rapoarte
TRIBUNAL – Comunicare postadopţie la ORA
trimestriale 2 ani
DGASPC – Notifică DGASPC din raza domiciliului
adoptatorului – 3 zile de la identificare TRIBUNAL – Legalizare
15 zile de la comunicare

91
 Adopţia unui copil pentru care s-a instituit tutela ANEXA 13

DGASPC
Consiliere tutore pentru DGASPC - Cerere către instanţă Actele copilului
exprimare pentru deschidere procedură de adopţie Dovada tutelei (Dispoziţie primar sau
consimţământ Art.14 şi 23 lit.b – Secţiunea 2 Hotărâre judecătorească)
Raport consiliere tutore
Consimţământ tutore dat în faţa instanţei

DGASPC sau Familie/persoană -

Cerere către instanţă pentru
TRIBUNAL – Pronunţare deschidere procedură de adopţie - încuviinţare adopţie
30 zile de la judecare

TRIBUNAL – Comunicare Dovadă spaţiu, venituri

Acte copil
TRIBUNAL – Legalizare 15 zile de la comunicare Raport evoluţie relaţii copil-adoptator
Consimţământ copil peste 10 ani
Art.35 alin.2
DGASPC – Identifică familie adoptatoare – 30 zile NU Tutorele doreşte să DA Tutela durează de DA
Art.26 alin.1,2 şi 3 adopte copilul ? cel puţin 90 zile ?
TRIBUNAL – Pronunţare încuviinţare
adopţie

NU
S-a găsit familie DA TRIBUNAL – Comunicare
adoptatoare în raza DGASPC – Cerere adresată instanţei
judeţ/sector ? pentru încredinţare în vederea adopţiei
TRIBUNAL – Legalizare
NU 15 zile de la comunicare

DGASPC – Solicită ORA lista persoane/familii

adoptatoare Raport compatibilitate copil- PRIMĂRIE la domiciliul adoptatorului
adoptator (Art.27) – Emitere certificat de naştere
Hotarâre judecătorească
ORA – trimite DGASPC lista persoane/familii deschidere procedură adopţie
adoptatoare în 5 zile de la solicitare Art.26 alin.4 Atestat (Sec.1) DGASPC – Inştiinţare părinţi naturali -
5zile

TRIBUNAL – Pronunţare încredinţare în

DGASPC – Identifică din lista persoane/familii vederea adopţiei DGASPC – Consiliere postadopţie
adoptatoare în 60 zile de la primire Art.26 alin.5
TRIBUNAL – Comunicare
DGASPC -Rapoarte
DGASPC – Notifică DGASPC din raza domiciliului postadopţie la ORA
adoptatorului – 3 zile de la identificare TRIBUNAL – Legalizare trimestriale 2 ani DGASPC -
15 zile de la comunicare Referat închidere
caz - HG 1435

92
93
 ANEXA 14
Adopţia copilului soţului / soţiei

DGASPC
Consilierea părinţilor ce urmează să-şi
exprime consimţământul Art.14

Raport
consiliere

Familie/persoană - Cerere către instanţă

pentru încuviinţare adopţie

Dovadă spaţiu, venituri

Raport consiliere
Consimţământ părinţi biologici
Consimţământ adoptator
Consimţământ copil peste 10 ani
Art.35 alin.2 lit.a,b,e,f,g,h

TRIBUNAL – Pronunţare încuviinţare

adopţie

TRIBUNAL – Comunicare

TRIBUNAL – Legalizare
15 zile de la comunicare

PRIMĂRIE la domiciliul adoptatorului

– Emitere certificat de naştere

94
 ANEXA 15
Adopţia unei persoane majore

Familie/persoană - Cerere către instanţă

pentru încuviinţare adopţie

Dovadă spaţiu, venituri

Consimţământ adoptator
Art.35 alin.2 lit.a,b,e,f,g,h
Martori minim 2

TRIBUNAL – Pronunţare încuviinţare

adopţie

TRIBUNAL – Comunicare

TRIBUNAL – Legalizare
15 zile de la comunicare

PRIMĂRIE la domiciliul adoptatorului

– Emitere certificat de naştere

95
 ANEXA 16
Adopţie internaţională

Cerere către ORA a

adoptatorului prin intermediul
AUTORITĂŢILOR /
ORGANIZAŢIILOR acreditate
(dintr-un stat parte a Convenţiei
de la Haga Art.43 alin.1 sau ORA – Cerere către instanţă pentru
dintr-un stat care nu este parte a încuviinţare adopţie
Convenţiei Art.43 alin.2)

Eligibilitate adoptator Atestat existenţă garanţii în statul de

Consiliere adoptator primire
Urmărire postadopţie Documente şi acte conf. Art.43-45
Servicii postadopţie pentru
copil şi familie Art.44
+ Acte conf. Art.45
TRIBUNAL – Pronunţare încuviinţare
adopţie
ORA – ia în evidenţă cererea

TRIBUNAL – Comunicare
ORA – solicită Autorităţii/Organizaţiei
străine încuviinţarea continuării adopţiei
TRIBUNAL – Legalizare
internaţionale 15 zile de la comunicare

ORA – solicită existenţa garanţiilor în PRIMĂRIE la domiciliul copilului

statul de primire – Emitere certificat de naştere

ORA – Emitere Certificat adopţie conf.

Norme Convenţie Haga - 3 zile

SERVICIUL PAŞAPOARTE
– Emitere paşaport copil

AUTORITATE/ORGANIZAŢIE
-Rapoarte postadopţie ORA
trimestriale 2 ani