Sunteți pe pagina 1din 61

Universitarea “Al.I.

Cuza” , Iaşi

Facultatea: Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

Specializarea: Sociologie

Anul: II

Grupa: II

Problematica copiilor
instituţionalizaţi de etnie
rromă

Coordonator:

Profesor Cojocaru Daniela

Studenţi:
Cuprins

1.Introducere....................................................................pag.3

2. Documentarea teoretică................................................pag.4

2.1. Obiectivele şi ipotezele cercetării............................pag.12

3. Cadrul metodologic....................................................pag.13

3.1. Ghidul de interviu-comprehensiv semi-structurat......pag.15

4. Analiza datelor...........................................................pag.16

5. Concluzii.....................................................................pag.22

6. Bibliografie.................................................................pag.23

7.Anexe.......................................................................pag.24-68

2
Introducere

Continuitatea generaţiilor prin urmaşi asigură forţa socială a progresului culturii


şi civilizaţiei şi constituie un important factor demografic. Din punct de vedere juridic,
esenţial este dreptul la viaţă şi securitatea propriei persoane, în ceea ce priveşte drepturile
fundamentale ale omului, în special prin ocrotirea familiei, a mamei şi a copilului.
Un factor important îl contituie ocrotirea şi educaţia copilului dezavantajat de
familie cu scopul de a acorda şanse egale de formare şi exprimare socială tuturor copiilor.
Mulţi copii ajung în grija statului, în centre de plasament sau în alte instituţii de acest tip
din România prin abandonare, fiind lipsiţi de dragostea părintească sau supuşi neglijenţei
sau abuzurilor.Unii dintre ei rămân în grija statului fiind uitaţi de părinţi şi de rude.
Procesul de regularizare al copilăriei, care face obiectul sistemului de protecţie
din România, poate fi surprins şi prin intermediul asistenţei maternale în trei ipostaze:
ipostaza instituţionalizarii copilariei “protejate”, caracterizată de influenţa specialiştilor în
gestionarea îngrijirii; ipostaza familializării sale, care se referă la includerea copilului
aflat in responsabilitatea statului într un mediu familial de îngrijire, considerat cel mai
potrivit pentru întâmpinarea nevoilor de dezvoltare a copilului; ipostaza individualizării
copilăriei, care se referă la abordarea îngrijirii copilului din perspectiva respectării
drepturilor sale, pentru crearea si sporirea autonomiei acestuia. ”
Acest proces de regularizare a copilăriei a avut drept consecinţă dezvoltarea unei
tendinţe de profesionalizare graduală a practicilor parentale, pentru o conformare a
acestora la standardele impuse pentru respectarea drepturilor copilului.”1
Scopul cercetării este studierea fenomenului de desertism familial sub aspectul
neglijării şi abandonării copilului de etnie rromă şi conturarea fenomenului psihologic
instituţionalizării în leagăn şi în casa de copii.

1
Cojocaru, Daniela “Copilaria si constructia parentalitatii .Asistenta maternala in Romania”, Ed. Polirom,
2008, Iasi

3
Documentare teoretică

O serie de autori din domeniul sociologiei copilariei, care se ocupă de politicile


privind copilăria, inclusiv de cele de protecţia copilului, susţin faptul că insăşi filosofia
substituirii familiei biologice a fost legitimată pe baza “proximităţii faţă de norma
familiei nucleare, ideale”2. Astfel, pe de o parte, îngrijirea familială, chiar in condiţiile
substituirii familiei biologice, a fost considerată superioară ingrijirii instituţionale, iar pe
de altă parte, soluţia substitutivă a fost definită drept cel mai adecvat răspuns pentru
familiile în care practicile parentale erau evaluate ca abuz sau neglijenţa faţă de copil,
datorită unui număr mare de studii de factură psihologică adresate acestui subiect.

România are cel mai mare număr de orfani din Europa, însa lucrurile par să se
îmbunătăţească, statisticile privind protecţia copiilor au arătat evoluţii pozitive în ultimii
ani; totuşi, priorităţile sistemului sunt prevenirea abandonului si reinserţia socială, cifrele
rezultate în urma cercetărilor întreprinse în cadrul ANPCA (Autoritatea Naţionala pentru
Protecţia Copilului si pentru Adopţii) indică anumite direcţii de acţiune în viitor: 70% din
toţi copiii instituţionalizaţi au sub 12 ani, aceasta însemnând că numărul copiilor din
sistem va creşte în următorii ani, fiind deci necesară o strategie de inserţie socială; 7% din
copiii instituţionalizaţi sunt abandonaţi după naştere, factorii cei mai frecvenţi ai
abandonului fiind sărăcia, familiile cu mulţi copii, consumul de alcool, originea etnică
(cel mai frecvent etnia rromă).

Copiii instituţionalizaţi pot avea ca centre rezidenţiale :

- şcoli internat auxiliare care oferă îngrijire şi educaţie copiilor cu retard mintal;

- şcoli internat speciale care acordă îngrijire şi educaţie copiilor cu deficienţe


senzoriale şi ale aparatului locomotor;
2
Mason J. 2005, “Child protection policy and the construction of childhood”, Jessica Kingsley Publishers,
Londra, Philadelphia, pag. 94

4
- şcoli internat sanatoriale pentru copii cu boli cronice ale sistemelor cardio-
vascular şi nervos;

- şcoli internat de tip general şi şcoli internat pentru copii orfani care oferă
îngrijire şi educaţie copiilor orfani, abandonaţi, din familii incomplete şi cu probleme
sociale, materiale şi relaţionale;

- case de copii care oferă îngrijire şi educaţie copiilor orfani, abandonaţi şi cu retard
mintal sever, cu afecţiuni asociate şi alte tulburări grave ale dezvoltării psihofizice.

Cauzele instituţionalizării copiilor sunt multiple, 80% din copii avînd 2-3
motive care au determinat plasarea lor în instituţie .3

Nr. Cauzele instituţionalizării Copii %

1. Dificultăţi materiale în familie şi condiţii de trai nesatisfăcătoare 84,55%

2. Deficienţe de dezvoltare/boala cronică , nereuşită şcolară 48,0%

3. Probleme de sănătate ale părinţilor 11,13%

4. Probleme ale familiei (mame solitare, familii incomplete, divorţul părinţilor) 10,96%

5. Decesul părinţilor 9,76%

6. Dispariţia părinţilor 5,31%

7. Comportament deviant al copiilor /abandon şcolar 4,1%

8. Decăderea în drepturi a părinţilor (alcoolismul (6,44%), maltratarea şi neglijarea 16,07%


copiilor( 4,9% ), refuzul oficial de propriul copil( 4,73%))

Accepţiuni legislative si de specialitate ale definirii copilului instituţionalizat

Legislaţia actuală din domeniul protecţiei copilului defineşte copilul instituţionalizat


ca fiind acel copil aflat în dificultate care nu a împlinit 18 ani şi nu are capacitate deplină

3
Ganu , Dominica “Pasi catre o scoala pentru toti”

5
de exerciţiu, a cărui îngrijire, creştere, dezvoltare, integrare fizică este periclitată în sânul
familiei naturale, acel copil care este privat, temporar sau definitiv de mediul familial. De
aceea copilul are nevoie de un ajutor din partea statului, sprijinând în acest sens
colectivitatea locală din care face parte copilul.
Copii instituţionalizaţi sunt numiţi frecvent în documentele UNICEF ca o
categorie de copii ” în circumstanţe deosebit de dificile” sugerând că majoritatea dintre ei
au nenumărate dezavantaje. În primul rând experienţa care a făcut să se afle în
imposibilitatea de a creşte în propria familie cât si experienţa traumatizantă prin care a
trecut şi anume: pierderea sau decesul părinţilor, separarea în contextul unui conflict
armat, abandon, abuz asupra copilului, respingere. În al doilea rând, copii ar putea fi
îngrijiţi în medii instituţionalizate care nu-şi îndeplinesc cu adevărat sarcinile ducându-se
la abuzuri sexuale, la pierderea din drepturi a copiilor. În al treilea rând, copii
instituţionalizaţi se confruntă cu nesiguranţa viitorului lor.”Lipsa oportunităţilor de
învăţare a rolurilor şi deprinderilor necesare vieţii de adult, deprinderea de experienţe
emoţionale indispensabile adaptării socio-afective adecvate, absenţa suportului acordat de
familie, întunecă prognosticul evoluţiei lor.”4
În general, termenului de copil instituţionalizat i se atribuie înţelesul de „copil
abandonat care a ajuns într-o instituţie de ocrotire pe baza unei decizii a Comisiei pentru
Protecţia Copilului.Odată ce copilul ajunge într-o instituţie, părinţii transferă integral
responsabilitatea creşterii şi îngrijirii copiilor acestor instituţii”5 sau în altă formulă către
stat.
După Ştefan Cojocaru termenul de abandon din punct de vedere juridic nu este acelaşi
lucru cu definirea psihosocială a realităţii din instituţiile de ocrotire sau din cadrul
serviciilor alternative la instituţionalizare. În centrele de plasament, nu sunt copii
abandonaţi în mod legal ci pur şi simplu părăsiţi de părinţii lor fără a întreţine nici un fel
de relaţie.

Definirea rromilor

4
Brătianu Ionel şi Roşca Cristinel,Copilul instituţionalizat între protecţie şi abuz,Lumen,Iaşi,2005,p.77
5
COJOCARU Stefan, Prevenirea abandonului si dezinstitutionalizarea copiilor, in Vasile Miftode
(coord), Populatii vulnerabile si fenomene de auto-marginalizare. Strategii de interventie si efecte
perverse, Lumen,Iasi, 2002, p.263s

6
Privitor la originile rromilor am putea spune că rromii au ajuns în Europa ca
sclavi venind din India în secolele IX-XX. Rromii s-au aşezat în Peninsula Balcanică
însă, ulterior au migrat spre Europa Centrală. În România, rromii erau folosiţi ca sclavi de
moşieri, casa regala şi mănăstiri. După abolirea sclaviei in România pe la mijlocul
secolului al XIX-lea, mulţi dintre rromii care fugiseră de sclavie mai ales plecând in
Europa Occidentală s-au întors şi s-au stabilit. Populaţia rromă practică o serie de
ocupaţii tradiţionale, printre ei existând fierari, spoitori, căldărari, rudari, vătraşi şi
lăutari, printre altele. “În timpul regimului comunist însă mulţi rromi au început să
lucreze în aparatul de partid şi de stat, au lucrat la I.A.S.-uri sau au fost obligaţi să
migreze spre zonele urbane pentru a lucra în marea industrie. Tranziţia incepută după
1989 a avut efecte deosebit de grave asupra populaţiei rrome, identitatea lor etnică şi
culturală fiind însă consolidată în acea vreme.”6

Copiii de etnie rroma

Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au
nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor
rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă
de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la
marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi
copiii.
Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv
îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:
• 43% dintre rromi au sub 16 ani, dar mortalitatea infantilă este de 40‰, iar
speranţa de viaţă cu 10 ani mai mică;
• doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, pentru a se pregăti pentru
şcoală;
• 20% nu sunt înscrişi la şcoală;
• 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
• aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi;

6
UNICEF,Copii la limita speranţei,Vanemonde,Bucureşti,2006,p.83

7
• 30% dintre copii cu vârste intre 3 si 10 ani suferă de boli eradicate de mult
(inclusiv TBC).
„Organizaţia Salvaţi Copiii s-a implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a
situaţiei copiilor rromi şi, începând din 1998, a derulat numeroase proiecte în acest scop.
Principalele direcţii ale acestora constau în: informarea autoritaţilor locale, a părinţilor
rromi şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, cursuri de
pregătire pentru profesorii care lucrează cu copiii aparţinând acestei minorităţi, educaţie
preşcolară pentru copiii rromi, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, înţelegere şi
apropiere între copiii de etnii diferite. De proiectele derulate de Salvaţi Copiii au
beneficiat până în prezent peste 1000 de cadre didactice şi cca 2000 de copii din şcoli şi
grădiniţe. Programele au fost finanţate de Comisia Uniunii Europene, UNICEF,
Lubricants UK, Radda Barnen (Salvaţi Copiii Suedia) si altele.” 7

Copii rromi şi instituţionalizarea

Din păcate, astăzi copii instituţionalizaţi de etnie rromă ca şi cei cu HIV/SIDA


sunt încă victime ale stigmatizării şi discriminării. Cu toate că ” în perioada 1999-2001 s-
a emis strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiilor rromilor adoptată prin
H.G. a Guvernului nr.430/2002”8, starea precară a familiilor de etnie rromă a dus la
abandonarea acestor copii, la a renunţa chiar la şcoală sau de a sfârşi pe stradă întrucât
părinţii nu au cu ce întreţine familia întreagă.
După cum se menţionează în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului,
art.2, alin.1 ”Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate în
prezenta Convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o
discriminare, indiferent de rasă, culoarea, sexul, limba, religia, opinia publică sau altă
opinie a copilului sau a părinţilor...”9 se promovează nediscriminarea dar se pare că de-a
lungul timpului un articol s-a dovedit nesemnificativ în faţa mulţimii care de mult timp îi
discriminează pe cei de etnie rromă.

7
http://www.savethechildren.net/romania
8
Brătianu Ionel şi Roşca Cristinel,Copilul instituţionalizat între protecţie şi abuz,Lumen,Iaşi,2005,p.52
9
Ibidem,p.79

8
Într-un studiu local privind părinţii care au copii în centrele de plasament realizat
in judeţul Timiş se menţionează că copiii rromi sunt mai expuşi instituţionalizării decât
copiii din alte grupuri etnice. La fel stăteau lucrurile deja la inceputul anilor 90, lucru
confirmat de primul studiu naţional, realizat in 1991, care a avut ca obiect copiii
instituţionalizaţi din leagăne şi secţiile de distrofici. În urma acestui studio, s-a constatat
că 46% dintre copiii din aceste instituţii erau rromi. De asemenea, mulţi dintre copiii
instituţionalizaţi ţin legătura mai mult sau mai puţin regulat cu părinţii lor.10

Abandonul în rândul copiilor rromi

Mulţi copii care sunt internaţi în aceste instituţii provin din familii destrămate sau
cu probleme preponderent sociale.
În accepţiunea lui J.Bowlby, cauzele care conduc la situaţia de abandon a copiilor
sunt:
• Situaţii de urgenţă cum ar fi mama decedată, mamă în spital, mamă în detenţie,
imoralitate, cruzime, sărăcie.
• Condiţia grupului familial natural: prezenţa şi capacitatea tatălui prezent dar inapt
prin boală fizică sau psihică, instabilitate sau deficienţă psiho-fizică şi prezenţa şi
capacitatea mamei prezente dar inaptă pentru creşterea copilului
• Ajutorul inexistent din partea celorlalţi (rude, prieteni)11
Copii rromi sunt abandonaţi în primul rând din cauza situaţiei precare financiare şi
sunt nelipsiţi din centrele de plasament.Alţi părinţi de etnie rromă preferă să-şi
„păstreze”copii acasă î exploatându-i de mici la cerşit. Copii rromi sunt obligaţi să se
ocupe cu micul comerţ stradal sau în piaţă.Evaluarea rapidă realizată de SCF în anul 2002
a constatat că copii străzii rromi se ocupau îndeosebi de spălatul maşinilor şi strângerea
de deşeuri reciclabile sau cerşit.
În ceea ce priveşte abandonul, mamele de etnie rromă care îşi părăsesc copii sunt
inre-un număr foarte mare. Într-un studiu realizat de UNICEF în 2005 s-a constatat un
procentaj de 51% de nou-născuţi abandonaţi de etnie rromă în maternităţi şi 66% în ceea

10
Mircea Alexiu, T., 2001, pp. 131-139 citat in IMAS, et al., op. cit., (2004), p. 13, Ministerul Sănătăţii,
et al., op. cit.,(1991), p. 13
11
Brătianu Ionel şi Roşca Cristinel,Copilul instituţionalizat între protecţie şi abuz,Lumen,Iaşi,2005,p.91

9
ce priveşte numărul total al copiilor abandonaţi în spitalele de pediatrie. Scopul pentru
care aceste mame îşi abandonează copii în spitalele de pediatrie este de a le asigura un
trai mai bun şi acestea nu considera acest fapt ca fiind abandon, ci spre binele copilului
născut.

Ocrotire şi educaţie în casele de copii

Ocrotirea specială a copilului privat sau dezavantajat de familie se realizează prin


diferite forme de tutelă: plasamentul familial, încredinţarea spre creştere a copilului unei
familii sau unei persoane, încredinţarea copilului instituţiilor de ocrotire, aceasta din
urmă contituind tutela de instituţie asigurată prin leagăn şi case de copii.
Leagănul şi casa de copii sunt instituţii de stat care asigură ocrotirea şi educaţia
copilului privat sau dezavantajat de familie,mai precis a copilului orfan, abandonat,
neglijat, a copilului cu părinţi decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie,
dispăruţi sau declaraţi morţi, a copilului deficient căruia familia nu-i poate asigura
condiţii de creştere şi educaţie...”12
Instituţiile mai sus menţionate soluţionează suplinirea familiei, devenind familie
substitut prin preluarea obligaţiilor familiei de provenienţă, a obligaţiilor de ocrotire şi
educaţie a copilului.
Structura actuală a acestor instituţii este următoarea:
- secţia socială a leagănului de copii
- casa de copii preşcolari
- casa de copii şcolari

Clasificarea caselor de copii

Organizatoric, casele de copii funcţionează separat pe vârste :


- leagăn (copiii stau până la vărsta de 3 ani),
- casa de copii preşcolari (instruirea şi educaţia copiilor în vârstă de 3-6/7 ani)
- casa de copii şcolari (copii în vârstă de 6/7 -18 ani)

12
Elena Macavei,Familia şi casa de copii,Editura Litera,Bucureşti,1989,p.91

10
După sex funcţionează case de copii mixte, separate fete-băieţi şi forme
intermediare, preşcolari şi şcolari fete sau băieţi.
După integritatea şcolară, sunt case de copii cu şcoli proprii şi fără şcoli proprii.
După potenţialul psihic, există case de copii normali şi de copii deficienţi.
Dificultăţile educative în casa de copii se creează în principal din cauza
provenienţei eterogene a copiilor.

Obiectivele şi ipotezele cercetării

11
De-a lungul timpului s-au realizat numeroase cercetări şi proiecte având ca temă
principală copiii instituţionalizaţi şi condiţiile în care îşi desfăşoară aceştia activitatea
zilnică în instituţii.
Prin intermediul temei alese spre dezbatere, am dorit să prezentăm efectele
instituţionalizării asupra copiilor rromi, întrucât cercetările anterioare s-au axat pe
problematica copiilor în general şi nu pe cea a rromilor în special. Din punct de vedere
social aceasta este o temă de interes larg, intens dezbătută in societatea românească,
expusă în mass-media şi discutată de oameni aparţinând diferitor categorii sociale.
Axându-ne pe problematica copiilor instituţionalizaţi, trebuie precizat faptul că
fiecare dintre ei deţine din punct de vedere legal aceleaşi drepturi indiferent de
apartenenţa la o anumită etnie, religie, astfel conform Legii 3/1970 (art.1)”Sunt ocrotiţi
de stat minorii ai căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi sau în orice altă situaţie care
duce la instituirea tutelei (părinţi lipsiţi de mijloace materiale necesare creşterii şi educării
copiilor,părinţi decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie), în cazul în care nu
au bunuri proprii şi nu există persoane care au fost obligate sau pot fi obligate să-i
întreţină.” Copiii rromi au fost incluşi în cercetări care au vizat aspectul negativ al muncii
stradale forţate, a faptului că sunt exploataţi prin supunerea la cerşit, furat şi munca silită
de la o vârstă fragedă.
Am ales ca obiective inovatoare comparative cu cercetările anterioare expunerea
vieţii copiilor instituţionalizaţi de etnie rromă, manifestările comportamentale specific
instituţionalizării cât şi climatul socio-educaţional în leagăn şi în casa de copii. Relevarea
efectelor psihologice create de lipsa părinţilor, şi formularea unei opinii cu privire la
conturarea pedagogiei specifice case de copii.

12
Ipoteze de lucru

1. Majoritatea părinţilor rromi nu preferă să-şi dea copiii la centre de

plasament dorind să-i expoateze prin intermediul cerşitului sau prin muncă

silită.

2. Copiilor instituţionalizaţi le este greu să povestească despre familie.

3. Unii copii instituţionalizaţi duc o viaţă satisfăcătoare în centrele de

plasament spre deosebire de cea din sânul familiei.

4. Instituţionalizarea în leagăn şi în casa de copii determină manifestări

comportamentale specifice care afectează echilibrul biopsihic general al

copilului.

Eşantionarea

13
Având în vedere tema aleasă pentru cercetare ni s-a părut mult mai interesant ca
subiecţii noştri să fie reprezentanţii generaţiei tinere, pentru că am considerat că aceştia
au în minte amintiri încă recente ale modului în care au fost trataţi în perioada copilăriei
şi a adolescenţei petrecute în casele de copii, şi că conştientizează pe deplin situaţia în
care s-au aflat sau se află. Aceştia se clasifică într-un segment de vârstă de 19-24 de ani,
trei fiind de sex feminin, şi unul de sex masculin.

Indiferent de vârstă un copil va rămâne un copil în cadrul familiei sale iar acest
lucru presupune îndeplinirea necondiţionată a unor datorii reciproce părinte-copil.

Subiecţii aleşi de noi sunt tineri, trei dintre aceştia cu domiciliul în judeţul Iaşi, şi
unul în judeţul Suceava . :

Primii 18 ani din viaţă subiectul N.D. au fost marcaţi de convieţuirea în casa de
copii „Pinocchio” din cartierul Nicolina, oraş Iaşi.De la vârsta de 18 ani locuieşte în
gazdă într-un bloc din Nicolina, regretând faptul că nu mai stă alături de familia ei de la
casa de copii.

R.E. şi-a petrecut primii 15 ani în centrul de plasament din comuna Cozmeşti,
localitatea Iaşi,fiind apoi trimisă la un centru de plasament în comuna Hălăuceşti unde a
stat 3 ani.Momentan, locuieşte în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi într-un apartament cu gazdă.

C.A. şi-a petrecut primii 18 ani din viaţă în centrul de plasament Traian din
Năvodari, momentan locuieşte în judeţul Iaşi, Tomeşti, împreună cu familia.

C.C. şi-a petrecut de asemenea primii 18 ani din viaţă în două centre de plasament
:fostul Leagăn de copii, actualul Centru de Plasament nr. 1 din Suceava până la vârsta de
cinci ani, iar apoi a fost mutat la Centrul de Plasament din Suceava, actualmente este
student şi locuieşte cu chirie în Suceava.

Ghid de interviu:

14
1. În ce fel de centre ai stat şi de la ce vârstă?

2. Ai putea să- mi descrii o zi petrecută în acel centru?

3. Ce impresie ţi-a făcut colectivul din centru? Aţi legat prietenii?

4. Te-ai simţit jignit, ofensat de ceilalţi copii din cauza apartenenţei la etnia rromă?

5. Erai exclus din anumite activităţi specifice centrului?

6. Te-ai simţit ofensat vreodată din cauza atitudinii celorlalţi?

7. Ţi-ai cunoscut familia?

8. Ai fraţi, surori? Au trecut şi ei prin aceeasi experienţă?

9. În timpul petrecut în centru te-a vizitat familia constant?

10. Cu care dintre membrii familiei tale ţi -ai fi dorit să ai o relaţie mai apropiată?

11. Consideri că educaţia este importantă?

12. Doreşti să îţi continui studiile pentru un viitor mai bun?

13. Cei care te-au ingrijit se comportau bine cu tine?

14. Trebuia să urmezi un regim strict de viaţă în centrul de plasament?

15. Adulţii din centrul de plasament te-au jignit corespunzator sau ţi-au dat porecle?

16. Ai fost pedepsit in modalitaţi neobişnuite?

17. Ai simţit vreodată că la voi in centru violenţa poate izbucni oricând?

18. Crezi că viaţa ta ar fi fost mai bună sau mai rea dacă n-ai fi ajuns aici?

19. Ce planuri de viitor ai?

Analiza interviului comprehensiv

15
Problematica educaţiei şi viaţa copiilor instituţionalizaţi constituie în România
una din provocările cu care se confruntă mediile social-economice şi culturale sau civice.
Democratizarea instituţională, realizată în România cu începere din 1990, a
permis manifestarea în plan cultural, educaţional şi nu numai a minorităţii rrome; sunt
mai mult de doisprezece ani de la Revoluţie şi în această perioadă s-a încercat şi s-a făcut
mai mult decât în restul istoriei României pentru etnia rromă, pentru promovarea
intereselor rromilor pe toate planurile.

Principalele realizări se înscriu în domeniul educaţional, Ministerul Educaţiei şi


Cercetării prin Direcţia Minorităţi Naţionale derulând numeroase programe destinate
rromilor-proiecte de alfabetizare şi recuperare şcolare, introducerea studiului limbii
rromani şi a istoriei rromilor în şcoli-uneori organizate în parteneriat cu O.N.G.

Bazându-ne pe cunoştinţele de metodologie, vom încerca în rândurile următoare


să expunem trăirile unui grup de 4 copii instituţionalizaţi de etnie rromă ce şi-au petrecut
momentele cele mai importante din viaţa unui copil în centre de plasament. În special ne
bazăm pe discriminarea împotriva copiilor de etnie rromă.
Marginalizarea reprezintă procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o
„poziţie socială periferică” sau de „izolare” şi implică limitarea drastică a accesului la
resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivului. Din
această perspectivă, marginalizarea se concretizează în plasarea indivizilor şi grupurilor
sub nivelul minim acceptat din punct de vedere economic rezidenţial, ocupaţional, de
educaţie şi instrucţie dar si printr-un deficit de posibilităţi de afirmare si de participare la
viaţa colectivităţii.

În teoria sociologică stigmatul este un atribut, un comportament prin care o


persoană este discreditată social intr-un anumit fel: el determină clasificarea mentală a
unei persoane de către ceilalţi într-un stereotip nedorit, de respingere mai degrabă decât
într-unul normal, acceptat.

Datele obţinute în urma interviurilor elaborate au fost prelucrate identificându-se


câteva recurenţe: familia copiilor instituţionalizaţi de etnie rromă, educaţia primită pe

16
parcursul celor 18 ani, discriminarea, centrele de plasament în care au fost abandonaţi
copii, violenţa efectuată de îngrijitorii din centre cât şi de ceilalţi copii mai mari.
În fapt, condiţiile de viaţă a copiilor rromi sunt cauzate de situaţia materială a
părinţilor din această cauză majoritatea preferă să-şi abandoneze copii în centrele de
plasament idee reieşită şi din zisele celor intervievaţi: „n-o avut cu ci să mă crească...noi
am avut casă de paie, mama era foarte necăjită”, „nu au avut cu ce, nu au avut condiţii”.
Familia biologică, practic, pentru unii devine ca a2a familie, cea adevărată o consideră ca
fiind centrele de plasament în care au fost aduşi de părinţii lor. Obişnuindu-se într-un
mediu fără lipsuri este foarte dificil să-şi reia viaţa alături de o familie cu care nu a ţinut
legătura mulţi ani şi se conformează la stilul de viaţă existent, un stil de viaţă care deşi
este constrângător, conferă echilibru.
Pentru alţi copii ce au trecut prin această experienţă familia care nu s-a interesat
de soarta celor abandonaţi exprimă supremaţia în ciuda faptului că au săvârşit un astfel de
act. Părinţii sunt cei care îţi dau viaţă şi remarcabil este faptul că majoritatea subiecţilor
sunt mulţumiţi cu statutul lor şi nu au ce reproşa celor vinovaţi de acest act. Ei lasă totul
în voia Divinităţii fiind resemnaţi de ceea ce li s-a întâmplat: ”Nu vreau să-i judec eu, are
cine să-i judece”. Chiar dacă au o viaţă destul de comodă în mijlocul centrelor de
plasament, copii instituţionalizaţi au o reţinere în a discuta despre părinţi întrucât
majoritatea dintre ei au rămas marcaţi psihic. Subiecţii şi-au petrecut viaţa de la vârste
foarte fragede în centrele de plasament până la vârsta de optsprezece ani, odată cu
majoratul, când legea impune părăsirea acestor centre, iar aceştia s-au aflat în
imposibilitatea de a se descurca singuri, pentru că nu aveau resursele necesare
(financiare, psihice).
Aceştia au mărturisit că îşi petreceau cea mai mare parte a timpului în centrul de
plasament cu o rutină zilnică: mergeau la şcoală, aveau un scurt timp pentru vizionarea
unor programe la televizor după ore, apoi îşi făceau temele, şi adormeau toţi la aceeaşi
oră.” mergeam la scoală, mâncam, dormeam la amiaza, ne trezeam şi ne făceam temele,
după care aveam voie să ne jucăm sau să ne uitam la televizor”, “ aveam şcoală de
dimineaţă, după amiaza aveam două ore di...ăăă...mesi...apoi încă două ore di văzut...de
uitat la televizor...şi apoi toată lumea trebuia să se culce la aceeaşi oră.”

17
Subiecţii au fost discriminaţi şi marginalizaţi datorită apartenenţei la etnia
rromă, iar într-un caz mai special şi pentru faptul că era infectat cu virusul HIV, şi nu au
legat prietenii speciale cu colegii sau cu personalul, iar în plus erau trataţi foarte rău şi
agresiv de către îngrijitori, aceştia folosind frecvent violenţa, sub orice formă, de la
mustrări verbale şi până la cele fizice (“ne trezeau doamnele...îngrijitoarele, şi ne făceau
duşuri cu apă rece, direct cu furtunul...sau cel puţin aşa mi se întâmpa mie...”,” geaca
mea era îndepărtată de celelalte geci ale colegilor mei...ăăă..mereu stăteam singură în
bancă la şcoală, la masă eram îndepărtată...nimeni nu mânca după mine...”, “o
profesoară n-a mai dormit o noapte pentru că am pupat-o şi s-a...îi era frică să nu fi luat
virusul de la mine...”)

Aceştia au menţionat că s-au simţit jigniţi pentru că erau judecaţi, criticaţi, şi


îndepărtaţi de către cei din jurul lor în orice circumstanţă, de asemenea şi-au cunoscut
familia foarte târziu : “mi-am cunoscut familia anul trecut..pentru că am împlinit vârsta
de optăşpe ani şi am fost obligată să plec de la centru...”, “...a venit mama în vizită pe la
mine mai întâi...când eram mai micuţ, iar apoi a venit şi cu fraţii mei, pentru a-mi da
ocazia să-i cunosc...pe tata în schimb nu-l cunosc”, fapt care i-a determinat să aibă
sentimente de nesiguranţă privitoare la existenţa lor şi la criticile pe care ceilalţi colegi le
adresau.

„Cu cât perioada de dependenţă este mai lungă cu atât există mai multe şanse ca
persoana să îşi definească întreaga existenţă socială în termenii stigmatizării” 13. Deci, cu
cât individul este mai mult timp dependent de serviciile sociale care impun stigmă cu atât
acest fapt îi va afecta mai mult viaţa socială şi statusul social. Aşa cum arată Pinker,
„procesul de sărăcire este complet atunci când cei afectaţi s-au adaptat la situaţia în care
se află şi au devenit apatici”: “N-am planuri de viitor...n-am nici o posibilitate să mă
gândesc la vreun plan de viitor dat fiind faptul că stau în condiţii mizere cu mama mea şi
încă doi fraţi de-ai mei...şi...abia avem bani să trăim de pe o zi pe alta...Deci n-am
planuri de viitor...”

13
Pinker, Robert – „Social Theory and Social Policy”, Heinemann Educational Books, London, 1973,pag 174

18
Referindu-ne la discriminare putem spune că acesta este termenul care îi
afectează foarte mult psihic cât şi fizic prin violenţă pe copii de etnie rromă. Este un
subiect plin de complexitate şi oricâte am spune este foarte greu de a putea satura datele.
Din cauza reprezentărilor populaţiei majoritare faţă de copii rromi şi în plus de cei
instituţionalizaţi, imaginea acestora faţă de ei înşişi este puternic afectată şi ajung să-şi
piardă încrederea în sine.

Conştientizarea tuturor acestor diferenţieri, în sensul exclusiv negativ, duce la apariţia


conştiinţei de minoritar la copiii de rromi, care va genera treptat comportamentul de
automarginalizare şi de autoexcludere. Relaţiile dintre copiii rromi şi cei români se
plasează aşadar pe un continuum de la prietenie la indiferenţă sau chiar intoleranţă, în
funcţie de influenţa factorilor de mediu social.
Cele relatate mai pot fi interpretate din prisma teoriei stigmatului a lui Erving
Goffman. Conform lui Goffman “stigmatul nu este o caracteristică a persoanei căreia îi
este atribuit, ci o relaţie între stigmatizat şi cel “normal”, bazată pe o recunoaştere
împărtăşită asupra a ceea ce este, într-un anumit context şi într-o relaţie particulară,
discreditabil.” Subiecţii care au trăit această experienţă au fost nevoiţi zi de zi să accepte
insulte din partea celorlalţi copii care erau mai mari:”spuneau că-s ţigancă, ba săracă …
că părinţii mei sunt ţigani şi nu-s buni de nimic”, “îmi spuneau că-s urâtă, ţigancă”. O
sursă de disconfort în cadrul interacţiunii o constituie faptul că persoana stigmatizată este
conştientă că indivizii normali sunt conştienţi de stigmatul ei
În “Stigmate”, Goffman se ocupă de cei stigmatizaţi şi de aceste diferenţe
(diformităţi trupeşti, deficite de caracter sau stigmate tribal precum rasa, naţionalitatea,
religia)care fac ca anumiţi indiviziă fie discreditaţi. El demonstrează că un stigmat este o
diferenţă apreciată drept anormală un deficit mental am putea spune. Persoanele
etichetate sunt plasate în categorii distincte astfel încât să se asigure separarea/distincţia
“noi”.
Din cauza apartenenţei la etnia rromă, copii din centrele de plasament au fost
diferenţiaţi de ceilalţi copii chiar folosindu-se această separare “noi”, “ei” apelându-se de
foarte multe ori, aproape zilnic la violenţă. Erau supuşi la anumite pedepse oarecum
neobişnuite ce s-au întipărit atât de bine în minte chiar dacă ar trece ani: “ti puneau cu
picioarele între gratii şi te bătea… scuturau pături şi te punea în pătură afară,deci

19
ceilalţi mai mari, la patru colţuri, îţi făcea vânt, îs mai multe,ti punea ,cum să spun eu,la
noi se chema taur,cu capu pe pereţi, dacă nu-ţi luai somn, la fel,ti puneau la încercare.”,
“ni puni iară ni dizbracă, iar îşi bat joc ăştia di noi”,” Ni bătea cu băţu,chiar luam bătăi
cu lanţu peste mâini,aveam mâinile umflate.Am luat de-a bătaie...”
Goffman arată că există trei tipuri de stigmă: 1. cea generată de diferite
anormalităţi ale corpului (handicapuri fizice), 2. stigma generată de anumite caracteristici
individuale blamate percepute ca lipsă de voinţă (necinstea, detenţia, alcoolismul,
homosexualitatea, şomajul, tentativele de suicid), 3. stigma tribală, generată de
apartenenţă la o anumită rasă, naţiune, religie. De asemenea, Goffman indică faptul că cei
stigmatizaţi utilizează uneori stigma pentru a dobândi anumite „câştiguri secundare”, cum
ar fi atribuirea eşecului personal stigmei.
Termenul de “instituţie totală” a fost introdus de Goffman in “Asylum” (1961)
pentru a analiza o categorie de instituţii care controlează in mod birocratic mari grupuri
de oameni. Acestea sunt izolate fizic de ciclul normal de activitate, prin obligaţia de a
dormi, a munci şi a se distra intre zidurile aceleiaşi instituţii

Instituţia totală, sublinia Goffman, poate fi definită ca un loc de rezidenţă în care


un mare număr de indivizi, care au o situaţie identică, fiind despărţiţi de societatea
exterioară pentru o perioadă de timp apreciabilă, duc împreună un ciclu de viaţă îngrădită
şi administrată în mod formal. Casele de copii servesc ca un exemplu clar in această
privinta, aceştia fiind integraţi şi izolaţi în cadrul unei instituţii ai căror proprietate sunt în
acte.

Erving Goffman a arătat că resocializarea membrilor instituţiilor totale presupune


privarea de fostele lor statusuri si supunerea la un tratament restrictiv, vizibil în
programul disciplinar, tăierea părului, portul aceleiasi uniforme, etc. in raport cu normele,
valorile si stilul de viaţă al instituţiei respective, în cazul subiecţilor aleşi de noi în
cercetare aceştia respectând reguli stricte zilnice, impunându-li-se un program cu ore fixe
pentru a lua masa, pentru a-şi face temele, pentru a se juca şi pentru odihnă.

Exemplificarea teoriei lui Erving Goffman constituie pur şi simplu tema acestei
cercetări legată de copii instituţionalizaţi de etnie rromă pentru că aşa cum se ştie ţiganii
sunt catalogaţi ca fiind delicvenţi, cerşetori ş.a.

20
Discriminarea, cu forme mai puţin sau mai mult grave, reprezintă un factor care
determină un factor redus al educaţiei în comparaţie cu populaţia majoritară. Importantă
este şi îngrijirea acordată de persoanele specializate din centrele de plasament care au
menirea de a susţine indiferent de etnie orice copil. Surprinzător este faptul că acest
personal aproape zi de zi îşi lasă amprenta într-un mod negativ asupra copiilor de etnie
rromă şi nu numai considerându-i vinovaţi de problemele lor personale: ”nu luau salarul
bun şi de asta se mai răzbuna aşa pi noi”
Atât indivizii normali, cât şi cei stigmatizaţi încearcă să evite contactul cu
persoanele stigmatizate. Interacţiunile persoanei stigmatizate cu indivizii normali o fac să
simtă disconfort psihic, anxietate şi cresc excesiv autoconştientizarea. ractic o educaţie
din partea personalului în unele cazuri nu a fost efectuată, lumea în general
stigmatizându-i pe aceşti copii la maxim. Atacul la persoană este fireşte o specie a
stigmatizării.
Educaţia în rândul copiilor instituţionalizaţi de etnie rromă a devenit în ultima
vreme un factor foarte important în viaţa acestor copii care în ciuda faptului că primele
persoane care i-au îndrumat (personalul din centru) i-au discriminate, i-au supus la
anumite activităţi neobişnuite ,i-au obligat să-şi vadă familia indiferent de voinţa lor,
aceşti copii aspiră la o viaţă mult mai bună, aspiră spre absolute, la un viitor cât mai
bun.Durerea de mici i-a întărit ,i-a ambiţionat spre realizare:”vreau să plec departe şi am
zis să strâng bani pentru casă.”, “mi-am gândit să strâng nişte bani să-mi iau o casă sau
un apartament, să-mi văd de viitorul meu”
Încrederea acestor copii rromi instituţionalizaţi în sistemul formal de educaţie şi
tratarea cu indiferenţă a acelor persoane care discriminează această etnie reprezintă un
exemplu demn de urmat şi de acele familii care îşi exploatează copii în comerţ, cerşit, în
loc să-şi îndrume copii spre o educaţie formală si perfecţiune.

Concluziile cercetării

21
Cele relatate au fost interpretate prin prisma teoriei stigmatului a lui Erving
Goffman, demersul nostru fiind acela de a verifica dacă ipotezele de lucru elaborate se
confirmă sau nu.

Concluziile principale la care am ajuns au fost acelea că:

1. Indivizii au fost supuşi unui program strict de viaţă, fiind nevoiţi să accepte ordinele
celor din jur, indiferent dacă aceştia erau colegi sau îngrijitori;

2. Subiecţii au fost discriminaţi de către cei din jurul lor cu fiecare situaţie posibilă, iar în
plus au fost agresaţi fizic şi psihic datorită apartenenţei la etnia rromă, situaţie care i-a
determinat să-şi piardă încrederea de sine;

3. Aceştia provin din familii numeroase, şi unii cunosc faptul că mai au fraţi sau surori
acasă, care au fost exploataţi de către părinţi;

4. Familia este un subiect tabu pentru aceştia deoarece au fost abandonaţi în centre de stat
şi nu au fost întreţinuţi sau sprijiniţi de către aceasta;

5. Una din ipoteze nu se confirmă în totalitate întrucât copiii rromi sunt nelipsiţi din
centrele de plasament.

Cea mai mare parte din conţinutul ipotezelor se verifică în urma analizei materialului
empiric, dat fiind faptul că relatările subiecţilor au fost surprinzătoare, unele mărturisiri
fiind chiar şocante. Descoperim diferenţe uimitoare între copilăria unui tânăr obişnuit şi
tratamentele de care au parte copii rromi instituţionalizaţi.

22
Bibliografie

1. Alexiu Mircea, T., 2001, pp. 131-139 citat in IMAS, et al., op. cit., (2004), p. 13,
Ministerul Sănătăţii, et al., op. cit.,(1991)

2. Brătianu Ionel şi Roşca Cristinel, Copilul instituţionalizat între protecţie şi


abuz,Lumen,Iaşi,2005

3. Cojocaru Daniela Copilaria si constructia parentalitatii .Asistenta maternala in


Romania”, Ed. Polirom, Iaşi, 2008

4. Cojocaru Ştefan, Prevenirea abandonului si dezinstiţionalizarea copiilor, în


Vasile Miftode (coord), Populatii vulnerabile si fenomene de auto-
marginalizare. Strategii de intervenţie si efecte perverse, Lumen,Iasi, 2002

5. Ganu , Dominica “Pasi către o şcoală pentru toţi”

6. Macavei,Elena Familia şi casa de copii,Editura Litera,Bucureşti, 1989

7. Mason J., “Child protection policy and the construction of childhood”, Jessica
Kingsley Publishers, Londra, Philadelphia, 2005

8. Pinker, Robert „Social Theory and Social Policy”, Heinemann Educational


Books, London, 1973

9. UNICEF, Copii la limita speranţei, Vanemonde, Bucureşti, 2006

10. http://www.savethechildren.net/romania

23
Operator: Cerlincă Florina

Subiect: C. C.

Data: 21 martie 2009

Locaţia: Suceava

Durata interviului: 15 minute, 47 secunde

Fişa subiectului :

24
Nume: C. C.

Vârstă: 19 ani

Religie: creştin-ortodoxă

Sex: masculin

Mediul de provenienţă: centru de plasament

Stare civilă: necăsătorit

Ocupaţie: student

Studii: Liceul Industrial nr.4, Suceava

Teme principale:

Lipsa afecţiunii cauzată de lipsa părinţilor din viaţa şi educaţia


copilului ;

Descrierea condiţiilor din centrul de plasament în care a crescut ;

Problema apartenenţei la o anumită etnie, care nu este acceptată în


societatea contemporană;

Dezvăluirea influenţei comportamentului celor din jur asupra


psihicului copilului ;

25
Întrebarea: Răspunsul: Observaţii:

În care centre aţi stat şi Bună ziua întâi de toate...şi să vă


de la ce vârstă? răspund la întrebare...am stat in două
centre până la vârsta de 18 ani, adică
până la perioada majoratului, care
reprezintă limita care îţi permite să stai
în întreţinerea statului, acestea fiind
fostul Leagăn de copii, actualul Centru
de Plasament nr. 1 din Suceava până la
vârsta de cinci ani, iar apoi am fost
mutat la Centrul de Plasament din
Suceava, de pe Strada Oituz, cel de
lângă Liceul Economic, până la vârsta
de 18 ani.

Cum îţi petreceai cea


Păi dacă e să alegem îţi povestesc
mai mare parte a
din adolescenţă, din perioada din care
timpului? Ai putea să
îmi amintesc mai multe lucruri, deci
descrii o zi petrecută în
din Centrul de Plasament, n-aş avea
acel centru?
foarte multe de povestit...ăăă...să mă
gândesc...în perioada în care mergeam
la scoală, prin calsele cinci-opt, cam
aşa...dimineaţa ne trezeam la 7, ne
trezeau doamnele...îngrijitoarele, şi ne
făceau duşuri cu apă rece, direct cu Relatează cum era
tratat într-o zi
furtunul...sau cel puţin aşa mi se obişnuită
întâmpa mie...după care ne însoţeau la
şcoală, pentru că eram mai mulţi de
aceeaşi vârstă şi eram în aceeaşi clasă,

26
la o şcoală normală dintr un cartier al
oraşului...eram amestecaţi printre
ceilalţi copii obişnuiţi, cu familii
acasă...După şcoală, la amiază, veneau
din nou doamnele şi ne duceau la
centru, unde mâncam, dormeam la
amiaza, ne trezeam şi ne făceam
temele, de cele mai multe ori la comun
şi ajutaţi de aceste femei...adică mai
mult ne făceau ele temele, ca să nu fim
certaţi de profesori a doua zi, după care
aveam voie să ne jucăm sau să ne uitam
la televizor, numai la desene
animate...stăteam toţi într o cameră,
pentru că aveam un singur televizor in
tot centrul...cam aşa decurgea o zi
normală acolo.

Colectivul...ce să spun...depinde la ce
facem referire...dacă vorbim de copii
Ce impresie ţi a făcut
care erau acolo...n-am ce să le
colectivul din centru?
reproşez...fiecare trăgea să-i fie lui
Aţi legat prietenii?
bine, nu-l interesa de binele celorlalţi, Relaţie aparentă de
dar ne înţelegeam bine...asta până cînd prietenie cu colegii
am mai crescut şi au început să
înţeleagă mai mulţi că eu sunt rrom, şi
că rromii sunt răi şi totodată
responsabili pentru tot ce se întâmplă
rău în jurul lor, asta sincer mă cam
supăra...în schimb dacă e să vorbim

27
despre personalul care avea grijă de
noi...e altă discuţie...cred că aceştia mi-
au provocat cele mai urâte amintiri, şi
totodată m-au făcut să urăsc aceste
centre, din toate punctele de vedere. În
afară de chestiile cu duşul pe care ţi le-
am povestit mai devreme, mai erau încă
multe altele...din ce am aflat mai târziu,
centrul nostru avea un contract de
parteneriat cu o firmă din străinătate,
Ura manifestată
din Germania parcă, care ne trimiteau
pentru personal
sub formă de sponsorizări diferite
produse...aparate electocasnice, jucării,
care la vremea respectivă nu existau la
noi în ţară, numai că noi nu apucam
decât să le vedem, în nici într un caz să
ne bucurăm de ele. Motivul?
Îngrijitoarele le furau pentru copii lor
sau pentru rude...îmi amintesc că a
venit un control la un moment dat de la
acea firmă, să vadă dacă totul e în
regulă, iar doamnele ne au obligat să
spunem că am stricat noi jucăriile şi de
asta nu le mai avem.

După cum ţi am spus şi mai sus, când


Te-ai simţit jignit, am început să mai creştem, pe la 15 ani Discriminare
ofensat de ceilalţi copii cam aşa, cînd am început să înţelegem
din cauza apartenenţei ce se întâmplă cu noi, şi ce se întâmplă
la etnia rromă? în jurul nostru, ceilalţi copii au început

28
să mă judece, să mă critice şi să spună
că am fost dat la casa de copii pentru că
fac parte dintr un neam de oameni răi,
care fură şi omoară oameni. Asta nu a
fost prea plăcut...ca să nu mai amintim
şi de faptul că îngrijitorii mă tratau
foarte prost.

Erai exclus din anumite


Nu pot să spun că eram exclus, pot
activităţi specifice
spune doar că nu eram bine primit sau
centrului?
privit, în funcţie de caz...pe ceilalţi
copii îngrijitoarele îi ajutau să şi facă
temele indiferent de situaţie, în schimb
eu trebuia să implor pentru a fi băgat în
seamă şi ajutat.

Regrete
Te-ai simţit vreodată
ofensat din cauza M-am simţit ofensat în diferite
atitudinii celorlalţi? situaţii...şi n-a fost bine deloc..dar asta
e, bine că a trecut...situaţii pe care ţi le-
am precizat şi mai înnainte, şi de care
nu-mi aduc aminte cu drag.

Ţi-ai cunoscut familia? Da, am avut ocazia să-mi cunosc


familia...a venit mama în vizită pe la
mine mai întâi...când eram mai micuţ,
iar apoi a venit şi cu fraţii mei, pentru
a-mi da ocazia să-i cunosc...pe tata în Regretul manifestat

29
schimb nu-l cunosc, şi nu l-am văzut faţă de faptul că nu a
niciodată, nici măcar în fotografii...aş fi putut să trăiască într-
o familie unită
vrut măcar să-l văd...poate era
altfel...nu ştiu...ăsta e un mare regret de
al meu.

Pot să spun că vizita mamei mi-a făcut


bine pe de o parte, pentru că îmi
doream să o cunosc...dar totuşi...pe de
altă parte, am avut mai multe regrete ca
înnainte, pentru că mi-a povestit de ce
m-a lăsat...m-a făcut pe când era o
copilă, şi n-a avut posibilităţi să mă ţină
şi să mă crească...Dar totuşi mai apoi a
mai făcut alţi copii, adică pe fraţii mei
şi pe ei nu i-a dat la casa de copii.

Cînd a fost în vizită şi mi-a povestit


care a fost viaţa ei, prima rugăminte a
mea a fost să mă ia şi pe mine acasă,
Refuzul şocant al
măcar să mi cunosc fraţii, că până la mamei de a-l primi
urmă unde mănâncă atâtea guri, mai are acasă
loc încă una să mănânce....şi spre
surprinderea mea m-a refuzat...pentru
că nu are suficienţi bani pentru încă un
copil în casă, dar totuşi i-a adus pe
fraţii mei în vizită, măcar să-i cunosc.

Ai fraţi, surori? Au
trecut şi ei prin aceeaşi După cum ţi-am spus şi mai devreme
experienţă? am fraţi şi surori, am o familie
numeroasă, păcat că nu m-am putut

30
bucura de ea. Cu fraţii mei nu am avut
o relaţie prea apropiată, pentru că nu Face parte dintr-o
am păstrat legătura aşa cum ar fi familie numeroasă
trebuit, am doi fraţi şi două surori, care
au dus o viaţă total diferită de cea de
care am avut eu parte în centrele de
plasament, poate dacă aş fi stat cu ei aş
fi dus şi eu o viaţă la fel...Pentru ei a
fost bine că au crescut cu mama, au fost
uniţi şi la bine şi la rău, cu toate că au
dus şi ei o viaţă grea, au muncit de
mici, i-a trimis mama să se descurce
singuri, să aducă bani, ca să se poată
descurca, să aibă din ce trăi şi ce
mânca, aşa că s-au apucat fiecare de ce
au putut...băieţii s-au apucat de strâns
fier vechi ca să-l vândă, iar fetele s-au
Incertitudinea în
apucat de ghicit şi de furat încă de la afirmaţii
vârste mici pentru că n-au avut de ales.

Poate ar fi fost mai bine pentru mine să


cresc într o familie mai unită, şi să
învăţ ce înseamnă munca şi să-mi
protejez familia...sau poate a fost mai
bine că am crescut la casa de copii, fără
grija zilei de mâine, dar totuşi cu o
mâhnire mare în suflet că ar fi putut fi
altfel.

În timpul petrecut în
centru te-a vizitat
familia constant? Ce să zic...mama venea de două, trei ori

31
pe an, şi atunci de sărbătorile mari, de
Crăciun, de Paşte....şi câteodată de ziua
mea....pe tata nu l am văzut niciodată şi
nici nu prea ştiu nimic despre el...din
păcate..pentru că mama s-a recăsătorit
cu un bărbat pe care nici nu-l
cunosc...iar fraţii mei veneau cam o
dată pe an în vizită, şi nici atunci nu
stăteau prea mult...aşa că n-am reuşit
să-i cunosc aşa cum mi-aş fi dorit
Cu care din membrii poate...Asta e...
familiei ţi-ai fi dorit să
ai o relaţie mai Lipsa de afecţiune
apropiată? Cred că mi-aş fi dorit să am o relaţie
mai apropiată cu fraţii mei în principal,
mi-aş fi dorit să-i cunosc mai bine, să
avem o relaţie apropiată, să fim ca o
adevarată familie, unită...să ne ocrotim
şi să ne iubim reciproc, aşa cum ar fi
fost normal...Cred că şi cu mama mi-aş
fi dorit să am o relaţie mai apropiată, să
simt căldura părintească în adevăratul
sens al cuvântului, şi dragostea mamei
în mod special...Cred că e ceva unic,
care nu se poate exprima în cuvinte, şi
se ţine minte mereu... Şi mi-aş mai fi
dorit să-mi cunosc şi familia mare...ştiu
eu...unchi, mătuşi, verişori...să facem o
echipă adevărată.
Consideri că educaţia
este importantă? Subiectul este un caz
Consider că educaţia este un element

32
foarte important în viaţa unui om, fericit, pentru că a
indiferent de pătura socială din care primit educaţie,şi are
acces mai departe la
face parte, educaţia este un factor
ea
principal pentru o viaţă socială decentă
din punct de vedere financiar, şi pentru
a-ţi îmbunătăţi capacitatea intelectuală
şi totodată stima şi respectul de sine,
chestiuni esenţiale în viaţa unui om
care se respectă şi care îşi doreşte mai
mult de la viaţă....care nu se
resemnează cu o anumită situaţie dată,
ci încearcă să aspire întotdeauna la mai
Doreşti să-ţi continui
mult, indiferent de situaţie...
studiile pentru un viitor
mai bun?
Optimism
Cu siguranţă...consider că educaţia este
un factor foarte important în
dezvoltarea personalităţii şi a stimei de
sine....Îmi doresc foarte mult să-mi
continui studiile, şi sper să am
posibilităţi...oricum voi face oricâte
sacrificii va fi necesar pentru a mi
îndeplini visul...nu vreau să fac parte
din categoria celor care se complac în
situaţia lor...îmi doresc multe de la
viaţă...îmi doresc să cunosc tainele
lumii şi a ştiinţelor, mi-au plăcut
întotdeauna materiile de la şcoală ca
româna, istoria, geografia...materiile la
care puteai să vorbeşti mai larg decât la
ştiinţele exacte, unde nu puteai să

33
dezvolţi alte idei, decât cele fixate pe
subiect.
Ce care te-au îngrijit se
purtau bine cu tine?

Ăăăă...ce să spun?! Da...cu mici


excepţii...situaţiile în care se făceau
discriminări între copii din centru, când
ne făceau duşuri cu apa rece şi cu
furtunul, când luam bătaie fără
motiv...şi multe alte momente
neplăcute....eh...dar au fost momente şi
mai plăcute...nu pot să nu spun şi
asta...ca să nu fiu părtinitor...Oricum ar
fi fost mai bine dacă aş fi trăit într-o
Trebuia să urmezi un familie, nu neapărat cea naturală...poate
regim strict de viaţă în dacă aş fi avut ocazia să fiu înfiat...
centrul de plasament?

Da, normal...aveam un program


impus...un regulament de ordine
Din nou se
interioară pe care trebuia să-l respectăm
menţionează
cu toţii, indiferent de situaţia în care ne programul strict
aflam...trebuia să respectăm orarul de
mâncare, de somn, cel pentru timpul
liber, pentru televizor. Nu aveam
libertatea pe care o are un copil
obişnuit într-o familie normală...aveam
voie să ne jucăm doar în curtea
centrului câteva ore pe zi, şi atunci
supravegheaţi de cei de acolo, nu
aveam voie să iesim din curtea
centrului decât când plecam la

34
şcoală...Au mai fost şi momente
frumoase când ne-au dus în nişte
excursii în judeţ...mergeam pe la
biserici, pe la monumente istorice, la
salina din Cacica...excursii care mi-au
lăsat nişte amintiri frumoase...care nu
le voi uita prea curând, cu siguranţă...În
rest ce să zic...nu aveam voie să
comentăm dacă nu ne plăcea mâncarea,
că riscam să luăm bătaie, şi trebuia să o
mâncăm aşa cum era...Cam ăsta era
Adulţii din centrul de regimul de acolo...
plasament te-au îngrijit
corespunzător sau ţi-au
dat porecle? Adulţii din centru...m-au îngrijit...atât
cât intra în atribuţiile lor...dar niciodată
nu am avut vreo relaţie mai deosebită
cu vreo unul dintre ei...cu toate că erau Indiferenţa adulţilor
copii preferaţi de ei pe care îi luau
acasă şi îi iubeau mai mult decât pe
mine de exemplu...pentru că eu eram
ţigan...nu eram ca ei...eu nu aveam
dreptul să fiu iubit la fel...Mi-aş fi dorit
şi eu la un moment dat să fiu preferatul
cuiva...dar n-a fost să fie. Aceştia au
avut suficiente avantaje mai târziu,
când au ajuns la majorat şi au fost
obligaţi să părăsească centrul...pentru
că au fost găzduiţi chiar şi de îngrijitori
şi le-a fost deschis un drum pe care să
poată merge în siguranţă mai
Ai fost pedepsit în

35
modalităţi neobişnuite? departe...pe când eu am fost lăsat în
stradă, singur, să mă descurc.

Relatarea
Ţi-am mai spus şi mai devreme care au
modalităţilor de
fost modalităţile prin care eram pedepsire
pedepsiţi, iar în afară de acelea, alte
metode de pedeapsă care erau aplicate
în special când nu ştiam să-mi fac
lecţiile erau statul în genunchi în colţul
camerei în faţa colegilor pe boabe de
porumb, pe coji de nuci...iar în situaţii
Ai simţit vreodată că la
extreme bătaia cu cerşaful ud peste
voi în centru violenţa
fund sau peste spate.
poate izbucni oricând?

Sincer...nu ştiu ce să zic...nu cred că ar


fi putut degenera violenţa, dar cred că Nu a avut loc nici un
ar fi putut izbucni..pentru că existau incident
suficiente nemulţumiri în rândul
copiilor, şi cei de acolo se simţeau mult
superiori..pot spune că am simţit asta
când am mai crescut...la fel şi cei din
Crezi că viaţa ta ar fi
generaţia mea, şi eram superiori ca
fost mai bună sau mai
număr şi ca forţă îngrijitorilor...dar
rea dacă n-ai fi ajuns
totuşi nu s-a întâmplat niciodată
aici?
nimic...spre binele nostru...cred...

Poate ar fi fost mai bine, poate ar fi fost


mai rău...dacă aş fi stat cu familia mea Nesiguranţa

36
naturală ar fi fost mai bine din punct de afirmaţiilor
vedere sentimental, şi poate moral mi-
ar fi crescut respectul şi stima de
sine...ar fi fost poate mai bine dacă aş fi
fost înfiat de o familie iubitoare, care să
mai aibă şi alţi copii, să consider că am
o familie adevărată, cu fraţi şi cu surori,
unde să mă simt în lagul meu...iubit şi
apreciat pentru ceea ce sunt. Oricum ar
fi fost mai bine ca la centru...cu
siguranţă...cel mai rău caz ar fi fost
Ce planuri de viitor ai? acela în care aş fi putut ajunge în
stradă...gândul ăsta chiar mă
înspăimântă...măcar atât a făcut mama
bun pentru mine...că s-a gândit la
viitorul meu când m-a adus aici.

Optimist cu privire la
viitor şi încrezător în
Planuri de viitor am multe...să-mi
forţele proprii
continui studiile, să plec în călătorii în
toată lumea, să-mi întemeiez o familie
de care o să am mare grijă cu
siguranţă...nu vreau ca viitorii mei
copii să treacă prin ce-am trecut eu, să
nu ştie ce e greul...dar pentru asta
trebuie să-mi găsesc un loc de muncă
care să mă mulţumească în plan
financiar pe deplin...ceea ce e mai greu
în cazul meu...pentru că întotdeauna o
să fiu discriminat...sau cel puţin aşa se
întâmplă la noi în ţară...pentru că sunt

37
de etnie rromă...şi pentru că am crescut
la o casă de copii.

Dar totuşi privesc încrezător spre


viitor...

38
Operator: Cerlincă Florina

Subiect: C.A.

Data: 1 aprilie 2009

Locaţia: Iaşi

Durata interviului: 5 minute, 34 secunde

Fişa subiectului :

Nume:C. A.

Vârstă: 19 ani

39
Religie: creştin-ortodoxă

Sex: feminin

Mediul de provenienţă: centru de plasament

Stare civilă: necăsătorită

Ocupaţie: Nu are o ocupaţie stabilă

Studii: Şcoala Generală Nr.1 Năvodari

Teme principale:

Lipsa afecţiunii cauzată de lipsa părinţilor din viaţa şi educaţia


copilului ;

Descrierea condiţiilor din centrul de plasament în care a crescut, şi a


dramei prin care a trecut ;

Problema apartenenţei la o anumită etnie, şi virusul HIV datorită cărora


nu este acceptată în societatea contemporană;

Dezvăluirea influenţei comportamentului celor din jur, datorată bolii


grave pe care o are, asupra psihicului copilului ;

Intrebarea Raspunsul Observatii

În care centre aţi stat În centrul de Plasament Traian din


şi de la ce vârstă? Năvodari de la vârsta de doi ani.

Până să încep şcoala aveam mai mult Program strict


Cum îţi petreceai cea
timp liber, eram mai mult cu joaca,

40
mai mare parte a eram mai mult cu televizorul...după ce
timpului? Ai putea să am început şcoala, aveam şcoală de
descrii o zi petrecută dimineaţă, după amiaza aveam două
în acel centru? ore di...ăăă...mesi...apoi încă două ore
di văzut...de uitat la televizor...şi apoi
toată lumea trebuia să se culce la
aceeaşi oră.

Nu, n-am legat prietenii cu nimeni din


Ce impresie ţi a făcut Îndepărtarea de cei din
centru pentru că eu fiind infectată cu jur din cauza bolii
colectivul din
virusul HIV...am fost îndepărtată de
centru? Aţi legat
toţi, inclusiv profesori, îngrijitori,
prietenii?
colegi...de toţi.

Da, şi pentru că aveam HIV şi pentru


Te-ai simţit jignit,
că eram ţigancă..ăă...toată lumea mă Discriminare…revoltă
ofensat de ceilalţi
îndepărta...ăăă...geaca mea era
copii din cauza
îndepărtată de celelalte geci ale
apartenenţei la etnia
colegilor mei...ăăă..mereu stăteam
rromă?
singură în bancă la şcoală, la masă
eram îndepărtată...nimeni nu mânca
după mine...Da, m-am simţit jignită!

Absolut...dacă lumea nu mă primea


Erai exclus din nici măcar lângă ei...ăăă...cu atât mai
anumite activităţi puţin în activităţi nu mă primeau...
specifice centrului?
Da...şi pentru că plecau de lângă mine,
şi pentru că o profesoară n-a mai
Te-ai simţit vreodată
dormit o noapte pentru că am pupat-o
ofensat din cauza
şi s-a...îi era frică să nu fi luat virusul
atitudinii celorlalţi?
de la mine...şi de la colegi şi de

41
la...da...

Da...mi-am cunoscut familia anul


trecut..pentru că am împlinit vârsta de
optăşpe ani şi am fost obligată să plec
Ţi-ai cunoscut Cunoaşterea părinţilor
familia? de la centru...şi..m.am dus nu a fost atât de
benefică
singură...ăăă...în satul în care ştiam că
sunt părinţii mei...şi acolo am
cunoscut-o pe mama...tatăl meu nu
vrea să mă cunoască...ăăă...iar mama s-
a purtat normal cu mine, cu toate că
nu..nu mi-a dat nici un semn de viaţă în
ăştia optăşpe ani.

Da, am şapte fraţi cu cinci


bărbaţi...mama are cinci...şapte copii
Familie numeroasă
cu cinci bărbaţi..ăăă...am crescut cu o
Ai fraţi, surori? Au
soră de-a mea la centru fără să ştiu că e
trecut şi ei prin
sora mea, şi când am ajuns acasă şi i-
aceeaşi experienţă?
am arătat poze mamei mele...ăăă...mi-a
spus că am o soră şi că am crescut
acolo la centru cu o soră de- a mea, iar
pe ceilalţi fraţi nu-i cunosc.

Nu, niciodată....

În timpul petrecut în
centru te-a vizitat
Cu mama pentru că acum pare o
familia constant?
femeie normală, când am căutat-o eu şi
am găsit-o eu.
Cu care din membrii
familiei ţi-ai fi dorit

42
să ai o relaţie mai
apropiată?

Da, cu toate că nu am primit-o nici la


centru nici în familie...
Consideri că Nu a primit educaţie
educaţia este
Mi-aş dori, dar pentru că am virusul
importantă?
ăsta infectat...ăăă...nu am nici o
Regrete
posibilitate să îmi continui studiile şi
Doreşti să-ţi continui
nici părinţii mei, adică nici mama
studiile pentru un
nu...n-are bani să-mi dea...
viitor mai bun?

Nu...tocmai ce-ţi spuneam că nu se


purtau bine cu mine nici ei, nici
profesorii, nici colegii, nici nimeni de
Cei care te-au
la centrul de plasament.
îngrijit se purtau
bine cu tine?
Da...erau ore pentru masă, ore pentru
dormit, ore pentru...tot...

Trebuia să urmezi un
regim strict de viaţă
în centrul de
plasament? Ei erau cei mai duri...ăăă...am avut
cei..cele mai mari probleme cu...băieţii
Adulţii din centrul de din centrul de palsament mai mari ca
Indiferenţa adulţilor
plasament te-au mine. supraveghetori
îngrijit
Îmi luau desertul, îmi
corespunzător sau ţi-
luau..ăăă...mâncarea, îmi furau
au dat porecle?
dulciurile, îmi furau toate lucrurile...

De ce?

43
Da..mm...odată timp de douăzeci şi
patru de ore am fost obligată să stau
Pedeapsă drastică
într-o cameră...fără mâncare...fărâ
apă...fărâ nimic...eram singură...
Ai fost pedepsit în
modalităţi
Da...şi a şi izbucnit de multe
neobişnuite?
ori..mmm...eu şi alte colege de-ale Violenţă şi
neprofesionalismul
mele am fost violate de colegii noştri celor responsabili
mai mari...şi inclusiv unii din băieţi au
Ai simţit vreodată că
fost violaţi de alţi băieţi...
la voi în centru
violenţa poate Nu...pentru că nu ne credea nimeni...
izbucni oricând?
Şi nu se lua Dacă n-aş fi ajuns la centru, probabil
atitudine? că aş fi fost în stradă pentru că mama
Atitudine indiferentă
mea nu m-a primit acasă...aşa că la
centru sau pe stradă probabil că mi-ar
Crezi că viaţa ta ar fi fi fost la fel...doar că am avut un
fost mai bună sau acoperiş deasupra capului...asta era
mai rea dacă n-ai fi singura diferenţă...
ajuns aici?
N-am planuri de viitor...n-am nici o
posibilitate să mă gândesc la vreun
Pesimism
plan de viitor dat fiind faptul că stau în
condiţii mizere cu mama mea şi încă

Ce planuri de viitor doi fraţi de-ai mei...şi...abia avem bani


ai? să trăim de pe o zi pe alta...Deci n-am
planuri de viitor...

Cu plăcere...

44
Mulţumesc pentru
timpul acordat...

45
Operator:

Subiect: N.D.

Data: 25 martie 2009

Locaţia: Iaşi

Durata interviului: 12 minute, 35 secunde

Fişa subiectului

46
Nume şi prenume : N.D.

Vârstă: Subiectul N.D. s-a născut pe data de 13 august 1985,având în


prezent 24 ani,provine dintr-o familie de 7 copii,4 fraţi şi 3 surori.

Religie : creştin-ortodoxă

Naţionalitate: cetăţean de etnie rromă.

Sex: feminin

Mediul de provenienţă: Primii 18 ani din viaţă subiectul N.D. au fost


marcaţi de convieţuirea în casa de copii „Pinocchio” din cartierul Nicolina,
oraş Iaşi.De la vârsta de 18 ani locuieşte în gazdă într-un bloc din Nicolina,
regretând faptul că nu mai stă alături de familia ei de la casa de copii.

Stare civilă: necăsătorită

Ocupaţie : Momentan, îşi desfăşoară activitatea într-o fabrică de confecţii


din Zona Copou a localităţii Iaşi.

Studii: A studiat timp de 8 ani la o şcoală generală în Iaşi.

Teme principale:

• Ataşamentul faţă de ceilalţi copii din centrul de plasament;

• Descrierea condiţiilor din centrul de plasament în care a crescut;

• Refuzul de a primi o educaţie din partea părinţilor preferând mai mult


viaţa din centrul de plasament;

• „Problema” apartenenţei la etnia rromă dezbătută de ceilalţi din


centru.

47
,studentă la Facultatea de N.D.,24 de ani,născută în
Filosofie şi localitatea Iaşi,momentan îşi Observaţii
ŞtiinţeSocialPolitice,Specializarea desfăşoară acrivitatea în cadrul
Sociologie,anul II ,Grupa a II-a unei fabric de confecţii.
În ce fel de centru ai stat şi de la Hmmm,când mama m-o
ce vârstă,de la câţi ani? născut,m-o dat,nici bini că m-o
făcut,m-o dat la casa de copii
după opt zile m-o dat.

Şi cine ţi-a zis chestia asta,că te-a Mi-a spus chiar ea,mama.
dat la 8 zile?
Ai putea să-mi descrii o zi Am dus-o foarte bine Latură pozitivă a
petrecută în acel centru, unde ai centrului de
fost? plasament
Ai dus-o foarte bine? Da.Până la 15 ani am dus-o
foarte bine.

Şi cum se petrecea o zi acolo?Ce Păi cum,dimineaţa ne duceam


făceai de dimineaţă până la masă şi după aceea în
seara,explică-mi te rog! dormitor şi după amiază pe la
12 ne lăsa afară chiar şi
dimineaţă ne lăsa câteodată
afară,chiar şi seara ne lăsa.

Deci aveaţi libertate.. Da

Ce impresia ţi-a făcut colectivul Da..da


din centru?Aţi legat prietenii între
voi?

Şi băieţi şi fete? Chiar ne consideram fraţi Importanţă majoră


surori,aşa ne consideram noi. acordată copiilor
(cu o faţă plină de bucurie) din centru
Te-ai simţit jignit, ofensat de Da ,mai multe mi-au spus.
ceilalţi copii din cauza
apartenenţei la etnia rromă,faptul
că eşti ţigancă, ţi-a spus cineva..?

Ce îţi spuneau explică-mi aşa cu Cum să-ţi spun, îmi spuneau că


cuvintele tale! 48
sunt urâtă,ţigancă ce să mai
spună,atâta că sunt urâtă şi
49
Operator:

Subiect: R.E.

Data: 26 martie 2009

Locaţia: Iaşi

Durata interviului: 19 minute, 13 secunde

Fişa subiectului

Nume şi prenume : R.E.

50
Vârstă: Subiectul R.E. s-a născut la data de 24 octombrie 1986,în Iaşi după
dosarul din centrul de plasament în care a crescut iar în buletin în satul
Cozmeşti, Com. Stolniceni Prăjescu, provine dintr-o familie cu 4 copii dintre
care 2 surori şi un frate.

Religie : creştin-ortodoxă

Naţionalitate: cetăţean de etnie rromă.

Sex: feminin

Mediul de provenienţă: Primii 15 ani i-a petrecut în centrul de plasament


din comunaCozmeşti, localitatea Iaşi,fiind apoi trimisă la un centru de
plasament în comuna Hălăuceşti unde a stat 3 ani.Momentan, locuieşte în
localitatea Iaşi, judeţul Iaşi într-un apartament cu gazdă.

Stare civilă: necăsătorită

Ocupaţie : Confecţioneră la o fabrică din zona Copou ,judeţul Iaşi.

Studii: A studiat la Şcoala Generală cu clasele I-VIII Cozmeşti, judeţul Iaşi


apoi 3 ani la Şcoală Profesioanală M.I.U. din cartierul Bularga,judeţul Iaşi
şi de trei ani în urmă până în prezent consideră că încă „studiază” şi vrea să
se perfecţioneze în confecţii.

Teme principale:

• Dorinţa enormă de a-şi cunoaşte cu adevărat originile şi măcar un


membru al familiei.

• Descrierea modului de îngrijire în centrele de plasament unde a fost


crescută şi neînţelegerea cu „cei mai mari” din centru.

• Suferinţa cauzată de stigmatul dat din partea celorlalţi din centrul de


plasament şi neîncrederea în propriile forţe.

• Tristeţea cauzată de lipsa părinţilor şi de faptul că niciodată nu-şi


poate vedea mama.

51
Interviu, 26.02.2009

,studentă la Facultatea de R.E., născuta la data de


Filosofie şi Ştiinţe Social- 24.10.1986,localitatea
Politice, Specializarea Cozmeşti, Judeţ Iaşi, Observaţii
Sociologie,anul II ,Grupa a momentan locuieşte cu chirie
II-a şi îşi desfăşoară activitatea

52
într-o fabrică de confecţii.
În ce fel de centre ai stat şi De când m-am născut la
de la ce vârstă? Cozmeşti,care s-a desfiinţat şi
după aceea la Hălăuceşti.

Ai putea să-mi descrii o zi Nu ştiu cum să încep(total


petrecută într-un centru,în dezorientată şi ruşinoasă) Subiectul vorbeşte foarte
primul centru în care ai încet cu o oarecare teamă
fost,din câte îţi aduci şi ruşine
aminte…?

Cum doreşti tu! Orice,nu contează?


Da Ne trezeau
dimineaţă,bine,ceilalţi mai
mari…aşa…(face o pauză
lungă în vorbire)
Care era programul tău zi Dimineaţă la 8 eram în sala de
de zi? mese,după aceea erau
activităţi…(subiectul din nou
întâmpină problem în vorbire)

Ce fel de activităţi? hmmm..pe teren ne jucam


aşa… îs prea multe şi nu ştiu
cum…

Descrie-mi dacă sunt prea (evită să răspundă)


multe!

Ce impresie ţi-a făcut Da da cum să nu..


colectivul din central de
acolo?Ai legat prietenii?

Cu ce fel de persoane adică Da,şi băieţi şi fete.


de aceeaşi vârstă,şi băieţi şi
fete,sau..?
Te-ai simţit jignită,ofensată (râde)Da
de ceilalţi copii din cauza Discriminarea din partea
apartenenţei la etnia celorlalţi din centru-
rromă,că eşti ţigancă? recureţă

Ce-ţi spuneau? Că-s ţigancă, ba săracă sau


chestii că părinţii mei sunt la
fel ţigani şi nu-s buni de nimic
şi de ce m-au dat la centru de
ce nu m-au ţinut lângă ei.

53
Zi de zi erau astfel de Nu neapărat, doar când ne
discuţii? certam, când ne băteam.

Din ce motive vă băteaţi? Din cauza a celorlalţi mai mari


care luam noi bătaie de la ei
cu…de ce ţine cu ea şi dă în
mine…persoana aia era de
partea persoanei..persoana..(se
încurcă în exprimare)persoanei
celeilalte zicea că de ce ţine cu
mine şi tot aşa era în centru.

Erai exclusă din anumite Adică?


activităţi specifice
centrului?

Activităţi…adică joacă sau Da, chiar s-a întâmplat.


îţi spuneau”tu să nu mergi
acolo,doar unii copii
pot”ceva de genul, s-a
întâmplat?

Îmi poţi da un exemplu? Da, dar nu jocuri, era vorba de


dansuri să zic aşa .Da la un
dans modern.A fost că numai
ceilalţi mai mari să danseze de
fapt eram şi eu băgată dar cei
mai mari când au venit, numai
ei să danseze, una mai mari ca
mine a băgat-o numai pe ea şi
logic m-am simţit prost. Aşa se
întâmpla.

Ţi-ai cunoscut familia? NU. Familia-recurenţă

Pe nimeni din familie? Pe nimeni , doar pe un văr care


o crescut şi el cu mine la
centru.Aşa bine el este mult
mai mare ca mine.

Nu ştii dacă ai fraţi, surori?


Da, am trei fraţi, un frate şi
două surori care îs mai mari ca
mine.
Au trecut prin aceeaşi Nu ştiu, nu ştiu, deci nu ştiu
experienţă prin care ai nimic. Ştiu cum îi cheamă, că-s
trecut şi tu? mai mari ca mine, atâta.

54
Deci în timpul petrecut în Nu
centru nu te-a vizitat
familia…

Cum te simţi vis-à-vis de Nu, poate că nu au avut cu ce,


faptul că părinţii te-au nu au avut condiţii foarte ,nu
părăsit timpuriu adică de la ştiu, nu vreau să-I judec eu, are Iubirea de părinţi
o vârstă fragedă? Ai ceva cine să-I judece(îşi indreaptă indiferent de situaţie
să le reproşezi? ochii în sus cum s-ar spune
spre cer)

Cu care din membrii Cu mama.


familiei ţi-ai fi dorit să ai o
relaţie mai apropiată?

Cu mama? De ce? Să pot să-i spun orice, orice să


pot vorbi deschis cu ea,simt că
cu cea,chiar dacă nu o
cunosc,dar vreau eu,ea ca
mamă şi femeie m-ar înţelege.

Ţi-ar da sfaturi. Da…

Consideri că educaţia este (hotărâtă)Da


important? Educaţie-recurenţă

Ce fel de educaţie, Familială, cea din centru..nu-i


familială sau din centru? aşa bună.

Doreşti să-ţi continui Nu ştiu..(emoţionată) poate da,


studiile pentru un viitor mai poate nu.Nu ştiu ce să zic,dacă
bun? n-am pe nimeni,tot trebuie să
fie cineva cu mine care să mă
ajute şi până acum ne-a ajutat
cei de la fundaţie ca să ne Renunţarea la studii din
continuăm şcoala dar dacă cauza situaţiei financiare
acum nu mai fac ei chestia
asta, aşa simt eu că nu mă
descurc de una singură.Stau şi
cu gazdă şi nu fac faţă
la..trebuie să plătesc şi pentru
cărţi şi pentru…

Dar ce studii ai făcut? Profesionala la confecţii.

55
Atât? Dar 4 clase sau..? A, da, I-VIII am terminat, după
aceea trei ani de profesională.
Şi ţi-a plăcut? Profesionala, nu pentru că eu
am luat examenul din a2-a
sesiune şi atunci s-a desfiinţat
centrul de la Cozmeşti şi m-a
dat la Hăşăuceşti şi directoarea
nu a ştiut cine sunt şi..că era
prea mare agitaţie acolo. Mai
venisem la un centru de
plasament de la Popricani şi ei
nu au ştiut că am dat
examenul, nici nu venise
dosarul de la Cozmeşti la
Hălăuceşti nu ştiau despre
mine şi m-au dat la
profesioanală c-aşa să fiu la
liceu că am luat examenul în
a2-a sesiune, ceilalţi au intrat
dar eu nu.Şi nu mi-o plăcut
niciodată meseria.

Cei care te-au îngrijit se Nu..Acum cât am fost mare da,


comportau bine cu tine? dar când am fost mică nu.

Ce-ţi făceau practic? Nici n-aveau ei grijă de noi.


Ceilalţi mai mari de la care
luam bătaie, ne jigneau,
pedepse.aşa
Ce fel de pedepse? Descrie- (oftează)Păi dacă faceai ceva ti
mi cum se întâmpla! pune în, nu ştiu, la noi erau
gratii la geam şi ti punea în
geam şi te închidea, chestii de
genu ăsta o fost.Ăăă, noi
aveam paturi curate, ti puneau
cu picioarele între gratii şi te
bătea, multe multe sunt, îs
multi chestii, scuturau pături şi Supunerea la anumite
te punea în pătură afară, deci acţiuni, în cadrul
ceilalţi mai mari, la patru centrului
colţuri, îţi făcea vânt, îs mai
multe,ti punea ,cum să spun
eu,la noi se chema taur,cu capu
pe pereţi, dacă nu-ţi luai somn,
la fel, ti puneai la încercare.
Deci, te strigau pe

56
nume”Elena, Elena!” şi dacă
nu dormeai îţi zicea să te dai
cu capu de perete .

La cât vă punea să dormiţi? La 2 cam aşa ceva.

Ziua,nu? După-amiază, da.

Şi seara? Seara, 7-8.

Si dacă stăteai mai mult de Bătaie.Se adunau ăştia mai


8? mari şi deci, făceau glume pe
seama noastră,glume proaste.

Ce fel de glume? Ai putea Ti dizbrăcau, aşa şi si uitau la


să-mi spui? tini din cap până în picioare şi
îţi ziceau”ce-i aia, ce-i aia?”ce
să mai zic…

Trebuia să urmezi un regim Da


strict de viaţă în centru
adică, zi de zi trebuia să
faci acelaşi lucru “

Cu mâncarea era totul bine? Nu.(râde) sub nicio formă.Deci


dimineaţa poate că era
bine,după-amiaza nu era, că
noi avem şi felul 1, felul 2 şi
felul 3 .Felul 3 era desert,ei şi
felul 3 noi nu pupam.Si puneau
ăştia în faţa ta şi-ţi luau
carnea ,îţi luau mâncarea din
faţă şi-ţi spunea că este prea
multă şI ce să faci..tot aşa.

Şi îngrijitorii nu aveau Nu, pentru că le era frică de


nimic de spus? ăştilalţi mai mari.Săreau în
gâtul lor şi chiar aşa era.
Dar câţi ani aveau? Aveau câti 17, 18, nouă ni se
păreau foarti mari ,cât de mică
eram eu şi ceilalţi educatorii,
deci nu aveau treabă.Veneau
ăştia mai mari,că noi am rămas
cu educatorii.

Adulţii din centrul de Hmmm nu.De jignit poate da,

57
plasament, mă refer la dar porecle nu. Centru de plasament-
educatori, te-au jignit sau recurenţă
ţi-au dat porecle?

Şi ce vă spuneau când vă Da, ceva de genul ţigancă,că


jigneau?Că “eşti ţigancă”? nu ai păsări acasă, că mai
vineau părinţi la alti persoane
şi ştiau situaţia lor şi la unii nu
venea şi ni jigneau.

Ai fost pedepsită în Da
modalităţi neobişnuite?

Ce fel de modalităţi? Hmm…nu ştiu dacă ştii, cum


se chema aceia (încearcă să-şi
amintească) ti punea să stai
într-o poziţie cu capu în jos şi
cu mâinile după
ureche.Băştăţească ceva de
genu..hmmm..Foarte naşpa.
Şi cât te puneau să stai aşa? Cât spuneau ei: jumătatea de
oră,un sfert de oră maxim o
oră, te ţineau mult.
Ce dureri cauza? În primul rând picioare.
Trebuia să stai în picioare şi
aplecat şi să te apuci de
urechi .Deci, picioare, spate.

De câte ori ţi s-a dat De multe ori, doar de la cei


pedeapsa asta? mari.

Practic, cei mari aveau o Da


influenţă mai mare asupra
voastră decât educatorii nu?

S-a întâmplat vreodată ca Da , de multe ori.


cei mari să atenteze asupra
educatorilor, să îi bată sau?

Cum s-a întâmplat? Se luau la ceartă pentru noi, că


noi eram mai mici, aşa şi Atentarea celor mici
săreau ba în gâtul lor ba au fost asupra acelor persoane
ameninţate cu scaune, cu care îi cresc
paruri.

Ai simţit vreodată că la voi Da,da

58
în centru violenţa poate
izbucni oricând? Ţi-era
teamă?

Crezi că viaţa ta ar fi fost Nu ştiu ce să zic aicea.


mai bună sau mai rea dacă
nu ai fi fost într-un centru
de plasament?

Imaginează-ţi o zi cu (refuză să răspundă)


familia ta, şi dacă ai putea
să mi-o descrii şi dacă poţi
să faci o comparaţie cu o zi
petrecută în centru.

Prietenii de acolo, din Da,stăteam şi ne adunam seara,


centru chiar îi conderai înainte să fie program să ni
prieteni, familia ta sau..? supravegheze di noapti şi
stăteam şi ne adunam toţi, şi ni
spuneam “de ce ear trebui să
fie aşa, iară ni puni iară ni
dizbracă, iar îşi bat joc ăştia di
noi”

Vă dezbrăcau? Da, da..şi ne duceau ba pi hol


să ni vadă toată lumea ,deci, şi
fete şi băieţi li făcea aşa asta Pedepse neobişnuite
unde am stat în Cozmeşti.

Şi ai zis că ai mai stat în alt Hălăuceşti.


centru

Aşa, şi acolo tot aşa se Nu , eram prea mare.


întâmplau lucrurile?

De la câţi ani ai plecat, din De la Cozmeşti la Hălăuceşti?


Cozmeşti
Da. Aveam vreo cinşpe ani, cinşpe
da.
Şi de acolo, voi eraţi mari Nu, n-am făcut ce-o făcut şi
şi alţii mici, cum aţi ceilalţi.Am zis că nu,”de ce să
reacţionat faţă de ei? facem şi noi chestia asta
dacă,în primul rând nu ne-au
deranjat cu nimic, şi de ce să
ne răzbunăm pe ceilalţi mai Nu repetă greşelile altora
mici,că n-avem la cine să

59
apelăm la educatori,la,
psiholog sau”…deci eu una
asta am făcut.N-am dat în
ceilalţi mai mici.

Ce planuri de viitor ai? (zâmbeşte)Nu ştiu.Mi îmi


place meseria asta, coafeză.Şi
eu la asta aş vrea să ajung, să
lucrez în meseria asta.

Ceva facultate ai vrea să Poate e prea târziu pentru


faci? mine.Nu ştiu ce să zic
acuma..m-am gândit să strand Îşi acceptă condiţia
nişte bani să-mi iau o casă sau
un apartament, să-mi văd de
viitorul meu.

În locul unde stai acum, ţi Nu.


se pare că e mai bine decât
în centru?

Voiai să rămâi în centru Nu.Să zic jumate da, jumate


decât să…” nu.În gazdă , da, să zic aşa am
libertate, dar în centrul de Punerea în balanţă
plasament aveam de toate, să libertate-captivitate
zic aşa,şi de asta zic, acum cu
gazdă nu pot să mai stau că nu
am bani.

Ai zis că nu ţi-ai cunoscut Nu, nu am nici cea mai mică


niciun frate, ai încercat să-i idée pe unde să-I caut că dacă
cauţi? aş şti, îi căutam.

Dar de unde ai aflat că ai Din dosar. Deci, mi-au dat cei


fraţi? de la cămin, doamna
psihologă, ş-am cerut eu
,aveam vreo treişpe,paişpe
ani,şi-am cerut,şi-am zic că
“vreau şi eu dosarul să ştiu de
familia mea,de fraţii mei, să
ştiu şi eu” ş-am citit şi aşa am
aflat de ei,că am unu care-I
mai mare ca mini, că mama o
murit,tata îi la pârnaie, de 2
sau 3 ori şi aşa scrie în dosar.

60
Dar ai vrea să-i cunoşti , Mult îmi doresc asta.
nu?

61