INTRODUCERE

In mod natural, familia ar trebui sa fie locul in care copilul ar trebui sa se

simta in siguranta. Parintii sau persoanele care ingrijesc copilul sunt responsabili
pentru siguranta copilului si au dreptul sa aleaga modul in care isi cresc si isi
ingrijesc copiii. Exista situatii insa in care aceasta siguranta le este pusa in pericol
chiar de persoanele care ii ingrijesc.Copilul poate fi ranit fizic, emotional sau
persoana in care copilul are incredere poate obtine gratificatii sexuale de pe urma
copilului. In aceste situatii spunem ca un copil este abuzat. Asistam in ultimul timp
Ia o crestere a fenomenului abuzului in societatea noastra. Din ce in ce mai multi
copii sunt victime ale violentei in familie, neglijarii si abuzului sexual.
Parintii care isi abuzeaza copiii nu sunt monstri. Cei mai multi dintre ei isi iubesc
copm si vor sa faca ceea ce este mai bine pentru ei, dar nu stiu cum sa o faca Ei nu
au invatat cum sa-si creasca copiii si nu stiu cum sa faca fata problemelor ca frica,
stressul, anxietatea. Cei mai multi dintre ei au un istoric de abuz in copilarie. La
toate acestea se adauga factori precum saracia, somajul, alcoolismul, care cresc
vulnerabilitatea copiilor Ia astfel de situatii traumatizante. Insa, consecintele
abuzului asupra copilului, atat cele pe termen scurt, cat si cele pe termen lung pot fi
extrem de devastatoare pentru copil. Alteori viata copilului este pusa in pericol,
drept pentru care se impune o interventie rapida in astfel de cazuri.
Prin insasi natura sa, abuzul asupra copilului este o situatie de criza, criza care
trebuie sa lie rezolvata in mod eficient de catre profesionistii care lucreaza in
domeniul protectiei copilului. Acesti profesionisti trebuie sa fie capabili sa ia
decizii intr-un timp relativ scurt, sa tina seama de faptul ca oamenii reactioneaza
diferit la situatiile de viata. Ceea ce este stressant pentru o persoana poate sa flu lie
pentru o alta persoana. Aceasta inseamna ca o criza este personala si subiectiva,
depinzand de interpretarea individuala a situatiei, de nivelul individului de
anxietate si de strategiile sale de coping. La aceasta se adauga faptul ca uneori
contextul abuzului poate fi traumatizant, nu numai pentru copiii abuzati si parintii
abuzatori, ci si pentru profesionistii care lucreaza in acest domeniu. Acest context
poate determina o serie de train subiective din partea profesionistilor, o serie de
sentimente sau conflicte care ar putea perturba o intelegere adecvata a situatiei
respective si gasirea unor solutii eficiente pentru rezolvarea acestei situatii. La
randul br, profesionistii pot folosi o serie de strategii de coping si supravietuire
pentru a face fata acestor situatii. Insa, ei trebuie sa fie pregatiti sa faca fata acestor
crize. Contextul abuzului poate fi deci extrem de complex, uneori poate reprezenta
un factor de stress chiar pentru profesionistul care lucreaza cu astfel de cazuri. Prin
urmare, el trebuie sa ia in considerare multitudinea factorilor implicati, factori care
tin de actorii acestui context, sa constientizeze in acelasi timp care sunt propriile
sale train, sa poata sa prevada care sunt consecintele deciziilor sale pentru partile
implicate si sa faca o balanta intre toate acestea, astfel incat sa aleaga solutia cea
mai viabila. Avand in vedere cele mentionate am considerat necesar sa ne referim in
1

aceasta lucrare la procesul de evaluare/diagnosticare in aceste situatii de cniza si Ia

strategiile de interventie terapeutica pe care un profesionist le poate utiliza in
cazurile de abuz asupra copilului.

CAPITOLUL I
ABUZUL ASUPRA COPILULUI
- CONSIDERATII TEORETICE PREZENTARE GENERALA
Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit initial pentru a descrie
copilul batut (Kempe Si colaboratorii, 1 962), insa in cele din urma a ajuns sa fie
extins la toate formele de maltratare, deci si la neglijare, maltratare emotionala si
sexuala. In unele lucrari se vorbeste si de termenul de abuz asupra fatului (M.
Gelder, D Gath R. Mayou Tratat de psihiatrie, Oxford, Ed. a II a, p. 633), care
ar presupune o serie de comportamente ce au drept consecinta lezarea fatului, cum
ar fi agresiunile fizice in timpul sarcinii sau ingerarea de catre mama a unor
substante nocive pentru fat (alcool sau droguri).
Prin abuz asupra copilului se intelege faptul ca parintii sau cei care ingrijesc
copilul ii supun pe acesta unui comportament abuziv, emotional, fizic si/sau sexual
sau ii neglijeaza, astfel incat sanatatea sa fizica si/sau emotionala si dezvoltarea
acestuia sunt periclitate (Kari Killen, Copilul matratat).
Din aceasta definitie rezulta o diferentiere uzuala intre patru tipuri de abuz:
. Abuzfizic;
. Abuz emotional;
. Abuz sexual;
. Neglijare
Aceste categorii nu se exclud una pe cealalta, mai degraba am putea spune ca o
forma este dominanta. De exemplu, este posibil ca. un copil care a fost supus
abuzului fizic sa fi fost supus anterior abuzului emotional sau ca un copil neglijat o
lunga perioada de timp sa prezinte Un comportament agresiv care predispune la
abuz fizic.
Sa vorbim acum despre victime si faptasi.
Victima este persoana care, fara sa-si fi asumat constient riscul deci fara sa vrea
ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni criminale (Bogdan , T. si
colab., Comportamentul uman in procesul judiciar, M. I., Serviciul Editorial si
Cinematografic, Bucuresti, 1983, p. 93).
Copiii mici prezinta o vulnerabilitate crescuta pentru victimizare si aceasta datorita
trasaturilor sale innascute, precum si caracteristicilor psihocomportamentale si de
varsta specifice.
Aceste trasaturi innascute ar fi:
2

Diferentele temperamentale
Thomas si colaboratorii au identificat un continuum al diferentelor temperamentale,
la o extrema situandu-se copilul cuminte, iar la cealalta copilul dificil. Astfel,
trasaturile temperamentale ale copilului cuminte ar consta in regularitate,
modalitati pozitive de a reactiona Ia stimuli noi, abilitate mare la schimbari si
intensitate moderata a reactii1or Copilul dificil ar prezenta functii biologice
neregulate, reactii refractare, se adapteaza greu la schimbari, iar reactiile sale sunt
negative si intense In timp ce copiii cuminti pot intari stima de sine a parintilor,
copiii dificili, prin reactiile pe care le pot stami din partea parintilor ar putea crea
acestora sentimentul esecului.
. Prematuritatea
S-a demonstrat ca exista o stransa corelatie intre greutatea scazuta la nastere,
prematuritate si predispozitia pentru abuz, acieasta deoarece copilul prematur
oboseste mult mai repede si poate fi perceput ca un copil dificil.
. Disabilitatile copilului, cum ar fi cele fizice, emotionale, predispun de asemenea
copilul la situatii abuzive. Astfel, Jaudes si Diamond (1985) au demonstrat ca acei
copii care prezentau disabilitati erau mult mai mult predispusi abuzului.
Particularitatile psihocomportamentale si de varsta specifice sunt:
. lipsa posibilitatii fizice si psihice de aparare;
. capacitate redusa de intelegere a efectelor, consecintelor unor actiuni proprii sau
ale altor persoane;
. imposibilitatea de a discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane;
. nivel malt de sugestibilitate si credulitate.
Faptasii, deci cei care abuzeaza provin din toate categoriile sociale, rase, religii
sau nationalitati, pot avea once profesie si pot prezenta once nivel de inteligenta.
Daca abuzul apare in toate mediile culturale, in toate profesiile si apare indiferent
de nivelul de inteligenta, deci daca nu exista un tip at abuzatorului se ridica
intrebarea <Dc ce are bc abuzul?>, sau mai bine spus <Ce anume ii determina pe
faptas sa abuzeze?>
Intervine aici un complex factori sau situatii. Am putea spune ca exista
probabilitatea ca un abuz sa apara atunci cand:
. Un adult are potential pentru abuz. A avea potential pentru abuz inseamna ca un
parinte a fost abuzat in copilarie a fost izolat si este incapabil sa caute sau sa ceara
ajutor, sa faca fata propriilor nevoi si ca adultul are expectatii nerealiste cu privire
la copil;
. Un adult vede un copil ca fiind diferit, conform asteparilor sale preconcepute.
Acest lucru inseamna ca parintele vede copilul ca fund diferit de ceilalti copii sau
vede copilul ca avand nevoi speciale. In aceasta situatie probabil copilul este un
rezultat al unei sarcini nedorite, al unei nasteri dificile sau probabil a fost conceput
pentru a rezolva propriile probleme ale parintilor;
. Exista o criza sau o serie de crize
3

Criza poate sa nu fie majora, dar este o criza care precede si precipita incidentul.
Poate fi un stress la slujba sau o situatie personala o cearta sau ceva relativ minor,
cum ar fi de exemplu faptul ca masina nu porneste.
Vom prezenta in continuare, separat fiecare forma de abuz
ABUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI
Definire
Este dificila o definire exacta a abuzului fizic, aceasta definire depinzand de
modul in care este privita disciplina sau pedeapsa intr-o cultura sau societate.
Situatia este cu atat mai complicata, ca cat vatamarile cele mai grave nu au in mod
necesar nici un semn exterior. cum ar fi de exemplu loviturile la cap facute unui
copil mic, mai ales bebelusilor datorita scuturarilor puternice, ce pot duce Ia un
efect de biciuire a capului (Dykes, 1996) sau vatamarile care ar putea aparea in alte
circumstante, cum ar fi un accident de masina (ciocnire frontala).
Dr. Phil Quinn, director al ICARE, o organizatie de advocacy pentru copil din
Hermitage, face urmatorul comentariu:
Problema definirii exacte a ceea ce constituie abuzul asupra copilului este una
dificila si probabil insurmontabila, in special intr-o cultura bazata pe utilizarea
violentei, in recreatie, disciplina si relatii, o societate bazata pe violenta, chiar
impotriva copiilor.
Dezbaterea asupra acestui subiect continua si copiii continua sa moara. Unele
victime care au supravietuit unui abuz sever ar avea o dificultate Ia fel de mare in
a-i defini (Quinn Phill, Cry Out, Abmgton Press, Nashville)
Prezentam mat jos cateva definitii ale abuzului fizic:
Abuz fizic este atunci cand un copil care are mai putin de 18 ani, al caror parinti
sau alte persoane responsabile pentru el, fie produc sau permit sa fie produsa asupra
lui o rana fizica de catre altii in mod neaccidental, ceea ce provoaca un risc
substantial pentru moarte sau desfigurari serioase, tulburari sau afecteaza sanatatea
flzica, ori pierderea sau tulburarea flunctiei unui organ.
Sau
Creeaza sau permite sa fie creat un risc substantial pentru o paguba fizica unui
astfel de copil, in mod neaccidental, care prezinta posibilitatea sa produca moartea
san tulburari ale sanatatii fizice, ori pierderea sau tulburarea functiei oricarui organ
al corpului.
(definitie legala, New York),
Maltratarea sau ranirea fizica a unui copil sub varsta de 18 ani, de catre o
persoana care este responsabila pentru bunastarea copilului, in circumstante care
indica faptul ca sanatatea sau bunastarea copilului este afectata sau amenintata.
4

(Lege publica Centrul National pentru Prevenirea Abuzului Asupra Copilului Si

Neglijarii, S.U.A.)
. Abuzul constituie orice vatamare fizica a unui copil, care nu a fost produsa
accidental.
(definitie legala, Oregon)
Conform acestor definitii, categoria copiilor abuzati ii include pe cei care au fost
raniti in mod deliberat, dar si pe cei care au fost raniti datorita insuficientei
supravegheri.
Abuzul fizic asupra copilului ridica in mod automat problema pedepsei sau
disciplinei. Problema disciplinei si pedepsei trebuie luata intotdeauna in
consideratie in cazul abuzului fizic asupra copilului, deoarece apare ca o justificare
pentru bataia, arderea sau taierea unui copil.
Profesionistii care se confrunta zilnic cu abuzul fizic vorbesc in uniformitate de
faptul ca, de cele mai multe ori abuzul fizic apare ca un rezultat al incercarii de a
pedepsi sau controla copilul, incercare care culmineaza cu ranirea sa fizica. Insa,
pentru copiii din familiile abuzive, disciplina nu este nici educationala, nici
constructiva. Ea nu ii invata pe copil comportamente sau atitudini corespunzatoare.
Pur si simplu produce o ranire, fie fizica, fie emotionala.
Intr-un studiu efectuat pe 230 de elevi, psihologul Goodwin Watson a descoperit ca
elevii care considerau ca parintii lor foloseau in mod predominant ca metode de
pedeapsa, metode punitive, faceau urmatoarele evaluari cu privire la propria
sanatate emotionala:
. Mai multa ura fata de parintii ;lor;
. Respingere fata de profesorii lor;
. Relatii slabe (sarace) cu colegii de clasa;
. Mai multe motive de cearta cu prietenii;
. Timiditate;
. Relatii afective nesatisfacatoare;
Ingrijorare si anxietate;
. Sentimente de vinovatie;
. Nefericire si manifestari de plans;
Mai multa dependenta de parinti.
(Watson, G. A., Journal of Social Psychology, 1984: 5,102,105)
Contrar credintelor comune ale parintilor, ca pedeapsa trebuie utilizata pentru a
preveni comportamentul agresiv al copiilor, exista dovezi care indica opusul, si
anume ca pedeapsa, de fapt promoveaza agresiunea. Astfel, intr-un studiu efectuat
de Straus, Gelles si Steinmetz (1980) se evidentiaza ca aproape 100% dintre copiii
ai caror parinti au utilizat in mod predominant pedeapsa fizica si-au agresat fizic
sever un frate sau o sora. in timp ce doar 20% dintre copiii ai caror parinti nu
utilizau pedeapsa fizica faceau acest lucru. (Straus, M, Gelles, R. & Steinmetz, S..
Behind Closed Doors: Violence in the American Family, New York: Anchor
Books, 1980). De asemenea, Gordon Thomas arata ca barbatii care au suferit din
5

cauza violentei severe in copilarie prezentau o sansa de 600% de a-si agresa fizic
sotiile, comparativ cu barbatii care proveneau dintr-un mediu non-violent. (Gordon
Thomas, Crippling Our Children With Discipline, Boston Universitary: Journal
of Education, Volume 163 # 3, Summer, 1981)
Un alt studiu efectuat in Oregon evidentiaza o corelatie pozitiva intre
vandalismul in scoala si pedeapsa corporala. Astfel, in scolile care utilizau
pedeapsa fizica exista mult mai mult vandalism decat in scolile care nu utilizau
pedeapsa fizica.
Putem concluziona ca exista alte modalitati educationale de a disciplina un
copil pentru a nu crea pericolul aparitiei abuzului fizic asupra copilului.
Prevalenta abuzului fizic
Estimarile asupra prevalentei abuzului fizic variaza, in functie de criteriile
folosite.
Un studiu asupra copiilor sub 4 ani, intr-o regiune din Anglia a sugerat o rata anuala
de 1 la 1000 de copii cu leziuni severe fracturi osoase sau hemoragii epidurale
(Baldwin si Oliver, 1975). Cele moderate, care sunt si cele mai frecvente, adesea nu
ajung la medic.

Etiologia abuzului fizic

Abuzul asupra copilului apare mai freevent in cartierele in care violenta
familiala este obisnuita, in care scolile, locuintele, locurile de munca sunt
nesatisfacatoare si in care exista un dezinteres al comunitatii pentru acestea.
La parinti, factorii asociati abuzului, includ: tineretea. personalitatea anormala
(tulburarile psihice), clasa sociala joasa, ruperea casatoriei, dizarmonia, izolarea
sociala etc. Multi parinti au ei insisi un istoric de abuz fizic in copilarie. Desi
abuzul fizic este mult mai frecvent in aceste familii, el nu este limitat la aceste
familii.
Factorii de risc legati de copil sunt reprezentati de: nastere prematura,
separarea timpurie de mama, necesitatea ingrijirilor speciale in perioada neonatala,
malformatii congenitale, boli cronice, temperament dificil.
Indicatori ai abuzului fizic asupra copilului
Sa vorbim acum despre principalii indicatori care ne fac sa suspectam un
posibil abuz fizic asupra copilului.
Aspectul copilului:
Vanatai sau rani pe corp sau pe fata (in special in diferite forme de vindecare,
avand diferite forme care ar putea reflecta instrumentul cu care au fost efectuate sau
pe multiple zone ale corpului);

. Arsuri (provocate cu tigara sau tigareta, avand forma unei maini, pe extremitati
sau orice arsura care arata instrumentul cu care a fost provocata, cum ar fi fierul de
calcat);
. Fracturi (fracturi in spirala pe oasele lungi, fara o istorie de utilizare a fortei ca o
cauza, fracturi multiple, in diferite stadii de vindecare, once fractura a unu copil cu
varsta sub 2 ani);
. Rani/ulceratii (in special in jurul gurii, buzelor, ochilor sau zonelor geriitale
exteme);
. Zgarieturi;
. Muscaturi etc.
Pe langa semnele fizice exista si siniptome comportamentale care ne pot indica un
abuz fizic.
Martin si Rodeheffer (1980) au enumerat urmatoarele sinwtome comportarnentale
ale copiilor abuzatifizic:
. Hipervigilenta fata de comportamentul celorlalti;
. Anxietate constanta Si anticiparea oricarui pericol;
. Inabilitatea de a interactiona in mod adeevat cu colegii/prietenii;
. Comportament defensiv in interactiunile sociale;
. Comportament cameleonic, care consta in faptul de a-si schimba in mod
constant personalitatea, in functie de situatie;
. Refuzul de a rezolva sarcini provocatoare (dificultati de invatare);
. Inclinatia de a avea grija de nevoile fizice si emotionale ale parintilor;
. Teama de contact fizic, de orice tip.
La aceste simptome comportamentale, prezentate de Martin si Rodeheffer am mai
putea adauga:
. Teama sau ingrijorare la plansul altor copii;
. Demonstrarea extremelor in comportament (agresivitate sau retragere).
Alaturi de indicatorii fizici si comportamentali ai copiilor mai putem observa si o
serie de indicatori coniportamentali ai parintilor care se presupune ca isi abuzeaza
fizic copiii.
Acesti indicatori comportamentali ar fi:
Au o istone de abuz (au fost abuzati fizic in copilarie);
Utilizeaza o disciplina severa, inadecvata varstei copilului si circumstantelor;
Au expectatii in ceea ce priveste performanta copilului, care depasesc capacitatile
varstei copilului;
.Ofera explicatii ilogice, neconvingatoare, contradictorii sau nu ofera nici o
explicatie cu privire la ranile copilului;
. Par nepreocupati de copil;
. Au o perceptie gresita cu privire la copil (vad copilul ca find rau sau un monstm);
. Sunt psihotici sau psihopati;
. Consuma alcool sau droguri;
7

. Incearca sa ascunda ranile provocate copilului sau incearca sa protejeze identitatea

persoanei responsabile.
Trebuie sa mentionam ca prezenta unuia sau a catorva dintre acesti indicatori
flu inseamna in mod necesar ca un copil a fost abuzat fizic. Trebuie sa luam in
considerare si posibilitatea unei raniri accidentale. Totusi, prezenta unui mare
numar dintre acesti indicatori, indica probabilitatea ca un copil sa fi fost abuzat
fizic.
Sa vedem in continuare cat de serioase sunt efectele pe termen lung ale
abuzului fizic si care este prognosticul copiilor care sunt supusi unui astfel de
tratament.
Rezultatele unui mare numar de cercetari indica faptul ca, elementul cel mai
comun din viata parintilor abuzivi sau violenti il constituie faptul ca au fost abuzati
sau neglijati in copilarie, deci am putea spune ca multi dintre cei care au fost
victime ale abuzului au dificultati in perioada adulta in a-si creste propni copii. De
asemenea, copiii supusi abuzului fizic prezinta ulterior rate crescute de tulburari
somatice, intarzieri in dezvoltare, dificultati de invatare, iar catre sfarsitul
copilariei, problemele emotionale si de comportament sunt man, chiar daca
interventia terapeutica a fost precoce (Lynch si Roberts, 1982). In plus, riscul de
leziune ulterioara este intre 1 0 si 30% (Graham, 1986), leziunea putand fi uneori
fatala.
O evolutie mai buna prezinta copiii care reusesc sa stabileasca o relatie buna
cu un adult, ameliorandu-si astfel stima de sine si de asemenea o evolutie buna este
prezenta si la cei fara leziuni cerebrale (Rutter, 1985b; Lynch si Roberts, 1982).
Clausen Si Crittenden (1991) au descoperit ca aproape in toate cazurile, abuzul
fizic este insotit de abuz emotional si ca abuzul emotional a constituit principala
cauza care a determinat cele mari tulburari in dezvoltarea copilului. Vom vorbi deci
in continuare despre aceasta forma de abuz.
ABUZUL EMOTIONAL
Definire
Abuzul sau maltratarea emotionala este forma de abuz eel mai dificil de identificat
si aceasta deoarece profesionistii flu sunt inca de acord in legatura cu ceea ce
constituie maltratarea emotionala Si pentru ca efectele maltratarii emotionale, cum
ar fi intarzierile in dezvoltarea fizica, dificultatile de invatare si tulburarile de
limbaj si adaptare sunt intalnite si la copiii care prezinta tulburari emotionale.
Exista o multitudine de defrnitii date abuzului emotional. Prezentam doar cateva
dintre ele:
.Atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane care ingrijesc copilul,
atitudine care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de Sine pozitiva a
copilului. (Kari Killen, Copilul maltratat). James Garbarino, Edna Guttman si
Janis Wilson Seeley, in lucrarea The Psychologically Battered Child fac o
8

distinctie intre abuzul emotional si neglijarea emotionala. Abuzul emotional va

include agresiunea verbala sau emotionala, raceala afectiva si amenintarea cu
ranirea, in limp ce neglijarea emotionala ar include permiterea constienta a unui
comportament maladaptativ ( de exemplu delincventa) si refuzul de a oferi
ingrijirile necesare copilului.
Caracteristica principala a abuzului emotional este aceea ca implica un model
comportamental continuu si stabil fata de copil, comportament care devine o
trasatura dominanta a parintilor (Garbarino, 1986; Brassard si Hart, 1987: Glasser,
1993; McGee si Wolf, 1991). Deci, am putea spune ca abuzul emotional este situat
pe un continuum al comportamentului parental. La o extrema se situeaza actiunile
parentale pozitive, pe masura ce ne apropiem de centrul acestui continuum
comportamental observam comportamente parentale negative, iar la sfarsitul
acestui continuum se situeaza abuzul emotional. De aceea, comportamentele
parentale negative care sunt ocazionale nu sunt considerate abuz emotional,
deoarece aceste comportamente sunt contracarate de existenta comportamentului
parental pozitiv, jar efectele pe termen lung asupra copilului sunt minime.
Vom prezenta mai jos cateva forme de abuz emotional asupra copilului:
. Respingere, cand adultul refuza sa recunoasca legitimitatea nevoilor copilulul Si
refuza sa-l accepte pe copil. Aceasta forma de abuz are drept consecinta o stima de
sine negativa.
. Raceala si izolare atunci cand copilul este privat de elementul experientei sociale.
Dc obicei aceasta forma de abuz are drept consecinte intarzieri in dezvoltarea
emotionala si sociala a copilului, dificultati in a stabili relatii cu cei din jur Si de
obicei ii conduce pe copil Ia credinta ca este singur pe lume.
. Controlul inadecvat sau terorizarea copilului atunci cand adultul ii agreseaza
verbal pe copil, creeaza un climat de teama, este capricios si ostil. este dictatorial
cu copilul. De obicei aceasta forma de abuz este cuplata cu respingerea si raceala si
conduce la comportament autodistructiv sau antisocial.
Inconsecventa extrerna care conduce la formarea unei imagini bizare cu privire la
realitate.
Alaturi de aceste forme de abuz emotional, prezentarn mai jos cateva forme
particulare ale abuzului emotional:
. Un alt grup de copii care sunt expusi abuzului emotional sunt cci ai caror parinti
sunt violenti unli Cu (LIhI (Hershorn si Rosenbaum, 1985; Silvern si Kaesvang,
1989, Kocinsky, 1993), copii care mai tarziu au probleme de identitate, CUffL ar fi
constientizarea propriei valori, precum si probleme de identitate sexuala;
. Copii care sunt expusi abuzului emotional in familiile celor care consuma droguri
sau alte substante;
O forma particulara a abuzului emotional o constituie si consumul de alcool in
tipu1 sarcinii (sindromul alcoolemiei fetale), ulterior copiii prezentand o
fizionomie specifica; malformatii congenitale, tulburari de crestere, retard mental
9

(Tailor, 1 99 1 ), precum si consumul de droguri in timpul sarcinii, care determina o

dependenta fizica de drog a fatului,
.O alta forma particulara a abuzului emotional o constituie divortul parintilor, care
sunt incapabili sa realizeze o crestere a copilului lor. Aceasta forma de abuz are
drept consecinta o arixietate cronica de separare a copiliului si sentimentul de vina
datorat faptului ca a tinut partea unuia clintre parinti, tulburari psihosomatice si
de comportament;
. Sindromul Munchausen prin apartinatori, situatie in care parintii inventeaza
copilului o boala si cer investigatii medicale repetate si tratament inutil pentru
copil. Uneori copiii coopereaza in producerea simptomelor si semnelor, iar unii
copii pot evolua spre sindrornul Munchausen al adultului;
. Sindromul Cenusaresei, atunci cand copilul este supus unui abuz emotional, fie
numai de catre parinti, ci si de catre frati;
. Esecul non-organic de dezvoltare (ENOD) , atunci cand copiii primesc o ingrijire
fizica adecvata, dar care sunt neglijati din punct de vedere emotional, ceea ce duce
la o slaba dezvoltare si la o slaba crestere in greutate.
Sa vedem acum care sunt indicatorii care ne fac sa ne gandim Ia o posibila
maltratare emotionala.
Maltratarea emotionala, care adesea este mai putin tangibila decat celelalte forme
de abuz poate fi indicata prin comportamentele copilului si ale persoanelor care ii
ingrijesc.
Garbarino, Guttman si Seeley (1986) enumera urmatoarele comportamente care
caracterizeaza copilul care sunt supusi abuzului emotional si neglijarii:
. Tulburari de comportament, inclusiv anxietate, ostilitate si agresivitate;
Problme emotionale, inclusiv sentimentul de a fi neiubit si nedorit;
. Interactiuni sociale inadecvate, datorate unei viziuni asupra lumii, pesimiste si
cinice;
. Sentimente de inferioritate;
.. Dependenta de parinti sau evitarea interactiunii cu parintii;
. Stima de sine scazuta;
. Comportament delincvent sau abandon scolar.
Pe langa aceste simptome comportamentale prezentate de Garbarino, Guttrnan si
Seeley, rnai mentionam:
. Comportarnent conformist, pasiv;
. Comportament inadecvat din punct de vedere adaptativ, fie foarte matur (fata de
parinti si ceilalti copii), fie extrern de infantil (isi roade unghiile, isi suge degetul,
este enuretic);
. Tentative de suicid.
Vom prezenta in continuare cativa indicatori comportamentali ai parintilor abuzivi:
. Dau vina pe copil sau il umilesc;
. Sunt reci si resping copilul;
. Trateaza copiii in mod inegal;
10

. Par nepreocupati de problemele copilului.

Acesti indicatori comportamentali ai parintilor abuzivi ne fac sa ridicam
problema caracteristicilor parentale specifice unor astfel de parinti. Asa curn am
mentionat rnai devreme, una din dificultatile identificarii maltratarii emotionale
este acea ca simptomele sunt aceleasi la copiii maltratati emotional si Ia cei cu
tulburari emotionale, astfel incat observarea comportamentului parintilor ne poate
ajuta sa distingeni intre tulburarea emotionala si matratarea ernotionala.
In general, parintii unui copil cu tulburari emotionale recunosc existenta unei
problerne, in timp ce parintii care isi abuzeaza emotional copilul, adesea dau vina
pe copil pentru aparitia problemei sau ii neaga existenta.
Parintii unui copil cu tulburari emotionale dovedesc preocupare pentru
sanatatea copilului si cauta ajutor, in timp ce parintii unui copil abuzat emotional,
adesea refuza sa ofere ajutor si par nepreocupati de sanatatea copilului.
James Garbarino, care a facut un studiu extensiv asupra rnaltatarii emotionale
(The Psychologically Battered Child, 1986) a identificat uncle caracteristici ale
pariiatilor care isi maltrateaza emotional copiii:
. Lipsa contro!u!ui: Acesti parinti pot avea dificultati in rezolvarea distresului, intro maniera etica Si corespunzatoare din punct de vedere social. si se pot intoarce
impotriva .propriilor copii, acestia devenind tapi ispasitori pentru inabilitatea
parintilor de a faca fata acestor situatii;
. Ideifalse eli privire a nevoile copilului. Din cauza istoriei lor personale sau
culturale, acestor parinti le lipseste un standard obiectiv si au idei false cu privire Ia
copii.
. Capacitate diminuata de a-si intelege proprii copii. Din aceasta categorie fac parte
parintii cu retardare mentala, alcoolici sau cei care abuzeaza de droguri.
Aceste criterii ne vor ajuta sa diferentiem maltratarea emotionala de
comportarnentele parentale ineficiente sau chiar de cele negative, ocazionale.
Cat de serioase pot fi efectele pe termen lung ale abuzului emotional?
Vom prezenta pe scurt aceste efecte. Acestea ar fi:
. Tulburari mentale sau emotionale;
. Performante scazute;
. Nefericire Si manifestari de plans;
. Perturbari ale abilitatii persoanei de a fhnctiona, de a gandi, invata, de a mentine
relatii pe terrneii lung.
NEGLIJAREA COPILULUI
Definire
Definirea neglijarii se face in functie de standardele societatii in care apare. Exista,
insa comunitati civilizate, cum ar fi de exemplu unele regiuni din Grecia, unde
copiii nascuti cu rnalformatii sau fetele nedorite sunt pur si simplu parasite si lasate
sa moara de foame. De aceea, orice definitie a neglijarii este relativa, depinzand d
cultura respectiva. Totusi, in ciuda acestor ambiguitati se pare ca exista un consens
11

general cu privire la ceea cc constituie standardele minime ale ingrijirilor acordate

copilului.
Vorn prezenta mai jos cateva definitii date neglijarii:
. Neglijarea copilului poate fi definita ca o conditie in care persoana care este
responsabila pentru copil, in mod deliberat sau din neatentie permite ca, copilul sa
sufere si/sau omite sa-i acorde ingrijirile esentiale pentru dezvoltarea sa fizica,
intelectuala si emotionala.
(Centrul National pentru Prevenirea Abuzului si
Neglijarii, S.U.A.)
. Siaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional in cresterea
copilului. (Kari Killen Copilul maitratat)
. Neglijarea constituie tratamentul neglijent sau maltratarea unui copil, care
determina 0 ranire sau un risc substantial pentru ranire si care afecteaza sanatatea,
bunastarea si siguranta copiiuiui.
(Oregon, S.U.A;)
Neglijarea copilului poate lua diverse. forme: privarea emotionala, neglijarea
educatiei, neglijarea fizica, lipsa griiii firesti pentru siguranta fizica, negarea
utilitatii uflui tratament medical sau chirurgical. Este mai frecventa ca abuzul fizic
si poate fi detectata de diverse persoane, curn ar Ii: rude, vecini, profesori, medici,
asistenti sociali.
In general, neglijarea copilului este asociata conditiilor sociale nefavorabile
si este motivul ccl mai comun pentru plasarea copilului intr-o alta familie (Fanshel,
1981).
Cum putem identifica un copil care a fost neglijat? Vom prezenta pe scurt cativa
indicatori, care ne fac sa presupunem ca un copil este neglijat.
. Indicatori fizici:
. Foame consecventa, igiena slaba, imbracaminte inaciecvata;
. Lipsa consecventa a supravegherii;
. Neglijarea problemelor fizice, emotionale si medicale.
. Indicatori comportamentali:
. Cersit, furt de hrana;
. Dorinta de a ramane cat mai mult Ia scoala (de obicei sosesc mai devreme si
pleaca mai tarziu);
. Foame constanta, dificultati de concentrare a atentiei sau copilul adoarme in
clasa;
. Abuz de alcool sau droguri; .
. Delincventa;
. Afirmatia ca flu este ingrijit;
. Evitarea colegilor.
In plus, la acesti indicatori fizici si comportamentali ai copiilor neglijati exista si o
serie de caracteristici ale parintilor care isi neglijeaza copiii.
Vom prezefita pe scurt aceste caracteristici:
12

. Parintii neglijenti sunt mai putin implicati decat ceilalti parinti;

. Au o mai slaba capacitate de a planifica;
. Sunt mai putin capabili sa isi controleze impulsurile;
. Sunt mai putin increzatori in viitor;
. Sunt mai putin accesibili din punct de vedere verbal.
Aceste caracteristici ne fac sa ridicam problema dinamicii familiilor in care
apare neglijarea.
Multi copii au un parinte care nu functioneaza bine, dar lipsa capacitatii
acestuia de a intampina nevoile lor este suplinita de obicei de celalalt parinte sau de
un substitut al figurii parentale. Insa, parintii copiilor neglijati sunt asemanatori,
astfel incat, daca unul functioneaza inadecvat, ce!alat se comporta la fel. In multe
situatii, desigur, copiii pot locui cu un singur parinte, astfel incat esecul parental
poate avea drept consecinta neglijarea.
Este in general acceptat faptul ca, in familiile cu ambii parinti (familii
parentale), ingrijirile fizice si psihologice primite de copil sunt determinate in mare
parte de structura de caracter a mamei si mai putin de cea a tatalui. Totusi,
incapacitatea de a stabili relatii emotionale se intalneste mult mai semnificativ in
cazul tatilor.
In general, parintii care isi neglijeaza copiii, manifesta tristetea profunda de a
fi fost iubiti sau doriti de proprii lor parinti.
ABUZUL SEXUAL ASUPRA COPILULUI
Definire
Once copil este vulnerabil fata de abuzul sexual. Cercetarile indica faptul ca, mai
mult de un copil din patru devin victime ale abuzului sexual. In aceeasi masura,
copii mici si adolescenti sunt victimizati.
Vom prezenta mai jos cateva definitii ale abuzului sexual:
. Implicarea copiilor in activitati sexuale pe care ei le inteleg pe deplin, carora le
pot da un consimtamant avizat si care violeaza regulile culturale general acceptate.
(M. Gelder, D. Gath, R. Mayou Tratat de
Psihiatrie, Oxford, Ed. a II a)
. Abuzul sexual se refera la contactele Si interactiunile intre un copil si un adult,
atunci cand copilul este utilizat pentru stimularea sexuala a abuzatorului sau a altei
persoane Si cand abuzatorul sau cealalta persoana se afla intr-o pozitie de putere
sau de control asupra victimei.
(Centrul National pentru Prevenirea Abuzului si Neglijarii, S.U.A.)
. Abuzul sexual constituie once incident sau contact sexual, inclusiv, dar flu limitat
la: viol, sodomie, incest si penetrare sexuala cu un obiect strain
(Oregon, S.U.A.)

13

Prevalenta abuzului sexual

Prevalenta abuzului sexual este dificil de estimat, datorita diferentelor de definitie
si a rigurozitatii raportarilor. Este insa general acceptat ca majoritatea copiilor care
sunt victime ale abuzului sunt de sex feminin, iar cei care comit abuzul sunt de sex
masculin. Studii retrospective sugereaza ca 20-50% dintre femei isi amintesc o
experienta de abuz sexual in copilarie (Peters si colaboratorii, 1986).
Formele pe care le poate lua un abuz sexual
Abuzul sexual are multe forme. Poate fi atat de subtil, incat un copil poate sa stie
ceea ce se intampla, ci doar ca el se simte confuz si neconfortabil in legatura cu
acest lucru.
Prezentam mai jos cateva forme ale abuzului sexual:
Atingere si mangaiere sexuala;
. Implicarea unui copil in activitati pornografice (de exemplu: a face unui copil
poze dezbracat, intr-un mod sexual);
. Viol sau tentativa de viol etc.
Cum putem spune daca un copil a fost abuzat sexual? Putem lua in
consideratie in astfel de cazuri un complex de indicatori fizici si comportamentali
ai copilului, precum si o serie de indicatori comportamentali ai presupusului
abuzator.
Trebuie sa mentionam de Ia inceput ca prezenta unuia sau a catorva dintre
urmatorii indicatori nu inseamna in mod necesar ca un copil a fost abuzat sexual.
Totusi, prezenta unui mare numar dintre acesti indicatori indica probabilitatea unui
abuz sexual.
Indicatori fizici (copil):
. Durere sau prurit in zona genitala;
. Vanatai sau sangerari in zona genitala extema, vagin sau regiunea anala;
. Boli cu transmitere sexuala;
. Rani Ia nivelul guru sau in regiunea genitala;
. Sarcina;
Comportament masturbatoriu excesiv;
Haine rupte sau patate de sange;
Incercari de a atinge organele genitale ale adultilor, copiilor sau animalelor.
Sgroi (1982) mentioneaza urmatoarele manifestari comportamentale ale copiilor
care au fost abuzati sexual:
Comportarea intr-o maniera sexuala sau seductiva;
Teama de adulti sau lipsa increderii in adulti;
Cunostinte detaliate sau comportament sexual, ce flu sunt adecvate varstei;
Tulburari alimentare si de somn;
Scaderea performantei scolare;
Pierderea interesului pentru activitatile scolare sau abilitate diminuata de a se
concentra asupra sarcinilor scolare;
Sosirea la scoala mai devreme si refuzul de a se intoarce acasa;
14

 Furie, ostilitate sau comportament agresiv;

Comportament obedient sau pseudomatur;
Comportament regresiv, cum ar fi Sugerea degetului, enurezis;
Copilul este de obicei secretos, refuza sa isi impartaseasca gandurile si
sentimentele;
Exprimarea excesiva a rusinii, sentimentelor de vina si/sau anxietate;
Incapacitatea de a-si face prieteni si de a mentine prieteniile;
Fuga de acasa.
Toate aceste manifestari fizice si comportamentale sunt insotite adesea de emotii
foarte diferite si adesea coplesitoare, cum ar fi:
. Teama:
*de abuzator;
*de a provoca probleme;
*de pierderea adultilor importanti pentru copil;
*de a fi luati de acasa;
*de a fi diferiti.
Furie:
*fata de abuzator;
*fata de ceilalti adulti din jurul lor, care nu i-au protejat;
*fata de ei insisi, deoarece simt ca ei au provocat problema;
. Izolare:
*deoarece ceva flu este in regula cu mine;
*deoarece ci sunt singuri prin experienta lor;
*deoarece au dificultati in a discuta despre abuz;
. Tristete:
*deoarece ceva le-a fost luat;
*deoarece cresc prea repede;
*deoarece au fost tradati de cineva in care au avut incredere;
. Vina:
*pentrua nu fi fost capabili sa opreasca abuzul;
. *pentru credinta ca ei au consimtit Ia abuz;
*pentm faptul ca ei au povestit, daca o fac;
*pentru pastrarea secretului, daca nu spun;
. Rusine:
*datorita faptului ca au fost implicati in aceasta experienta;
*datorita raspunsului corpului lor fata de abuz;
. Confuzie:
*pentru ca ei ii pot iubi inca pe abuzator;
*pentru ca sentimentele br se schimba tot timpul;
In evaluarea unui abuz sexual putem lua in consideratie si o serie de indicatori
comportamentali ai presupusului abuzator.
15

Acesti indicatori ar fi:

Este extrem de protector cu copilul sau gelos pe el;
Incurajeaza copilul sa se angajeze in prostitutie sau acte sexuale;
A fost abuzat sexual in copilarie;
. Dificultati in relatia maritala;
. Consum de alcool sau droguri;
. Dificultati in relatiile emotionale cu adultii.
Abuzul sexual ramane adesea ascuns intr-un Colt a! vietii de familie, iar relatiile
sociale cu cei din afara sunt adesea mai putin implicate. Intr-un studiu efectuat de
Finkeihor se estimeaza ca o victima din trei a fost molestata de o ruda, iar o alta
victima din trei de catre o cunostinta. De asemenea, Rimsza, intr-un studiu efectuat
de Academia Americana de Pediatrie arata ca doar 1 0% din cazurile de abuz au
fost comise de persoane straine copilului, in 25% din cazuri, abuzul a fost comis de
un membru al familiei sau de o ruda, iar in 60% din cazuri, abuzul a fost comis de
catre o cunostinta apropiata (vecin sau prieten de familie).
Pornind de Ia aceste considerente vom prezenta in continuare un profil al
pedofilului in raport cu profilul abuzatorului care comite incestul, dupa care vom
prezenta etapele care apar in procesul victimizarii sexuale a copilului.
Pedofihii sunt de obicei oameni care cauta sa ajunga intr-o pozitie care sa le
permita accesul Ia Si sa aiba autoritate asupra copiilor si care utilizeaza apoi
aceasta pozitie pentru a victimiza Copiii. Pentru astfel de oameni, tradarea
increderii este pusa pe plan secundar fata de obtinerea placerii sexuale, chiar si
atunci cand copiii sunt foarte mici.
Pedofilii sunt abuzatorii fixati care sunt in primul rand atrasi sexual fata de copii
Si care vor face aproape once pentru a avea experiente sexuale cu astfel de copii.
De obicei, mamele singure constituie tintele perfecte pentru indep!inirea
proiectelor pedofilului. De obicei pedofilul se ofera sa fie un prieten pentru copil si
sa Ic ajute pe mame, care sunt anxioase Si tematoare ca, copiii flu au un mode!
masculin si adesea se casatoresc Cu aceste persoane asa de dragute. Pedofilul
este foarte bun cu copilul, deoarece urmareste sa aiba o experienta sexua!a cu
acesta.
Este posibil ca un pedofil sa prezinte atractie sexuala pentru un copil de o anumita
varsta, deoarece el insusi a fost molestat sexual la acea varsta. Din acest motiv, el
poate intra intr-o familie si sa victimizeze fiecare copil, atunci cand el se afla Ia
acea varsta particulara.
De obicei, pedofilii sunt cei care se ofera voluntari pentru organizatii!e care
lucreaza Cu copiii.
Ne vom referi in continuare in mod particular la utilizarea copiilor in pornografie si
vom prezenta in acest sens urmatorul fragment aparut in revista Saturday Revew
(Zig Zig!ar , Putem creste copii buni intr-o lume negativa!, Ed. Curtea Veche,
2000, p. 3 1):
16

<Chiar daca mi toate cazurile de abuz sexual mw/lea si pornografle, pedofihli au

insa intotdeauna o colectie de pornografie cii COV1I, tocrnai pentru a-i arata
victirnei Cat de normal este>, spune Keneth V. Lanning, expert F.B.I. in abuzul
sexual asupra Copulor. <Ei folosesc pornografla>, sustine el, <pentru a-si trezi
instinctele sexuale. Atacatorii seduc, arnagesc si daca e nevoie santajeaza copilul
pentru a obtine o relatie sexuala i. de obiCei. de aici incepe pornografia sa devina
esentiala in schernele br. Rareori se foboseste violenta impotriva copiilor. Ultimul
lucru de care are nevoie un pedofil este o victima care sa se opuna.
Atacatorii aleg copii care mai mutt ca sigur nu vor spune nu. Aproape intotdeauna
atacatorul va renunta in cazul in care copilul opune rezistenta.
Atacatorul trebuie sa gaseasca mai intai o situatie in care copiii sa fie disponibili.
De obicei, totul porneste de la meseria persoanei respective sau de la faptul ca
lucreaza voluntar in vreo organizatie.
Aproape 80% dintre victime isi cunosc atacatorii ...
Odata ajuns pe teritoriul pedofilulul, copilul este momit cu bomboane si jucarii, cu
plimbari in parc sau cii mersul Ia cinema. Pe masura ce copilul se simte mai in
largul sau domnul cel dragut , incepe sa-1 gadile, sa initieze mici lupte corp la
corp si, eventual, in preludiu inofensiv.
Pornografia este urmatonul pas in procesul de seductie. El serveste ca material de
convingere pentru a dezinhiba copiii>, spune Lanning tie Ia FRI...
< Toti copiii stint curiosi>, explica el. <El vor intreba Cum de copiii acestia sunt
dezbracati? Si iata ce explica persoana in care copilul are incredere: Crezi Ca tias f ace vreun rau? Coviii astia se distreaza. Si tu esti lafel de frumos ca ei. Nu vrei
sa-ti fac niste poze? Cu cat copiii se implica mai tare, cu atat le este mai greu sa
scape, spun expertii. Unii incearca totusi. Atunci cel mai adesea, e folosit santajul.
Dupa ce se fac pozele, pedofilii isi ameninta victima ca le va arata parintilor.>
Sa vorbim acum despre abuzatorii care comit incestul.
Incestul apare in toate clasele socio-economoice, la toate nivelele educationale, la
toate profesiile, rasele si religiile.
Diferenta intre abuzatorii care comit incestul si ceilalti abuzatori consta in faptul ca,
pentru a face fata unei situatii stresante sau pur si simplu, pentru obtinerea unei
gratificatii personale, acestia cauta o descarcare emotionala prin activitatea sexuala
cu copiii lor.
Adesea cci care comit incestul sunt autoritari si au credinte foarte rigide, tind sa
preia controlul. Acest sistem rigid de credinte impiedica o socializare adecvata,
ceea ce poate agrava tendinta de a utibiza sexul ca un instrument de putere si de
descarcare emotionala. De aceea, ei cauta sa mentina experienta sexuala in
interiorul domeniului br de control acasa.
Asemenea persoane pot prezenta sentimente de insecuritate, avand probabil
dificultati maritale, sentimente de nefericire, vubnerabilitate si dependenta. Atunci
cand stresorii zilnici. cum ar fi mariajul, indeplinirea obligatiilor de parinte si
17

profesia sunt adaugate la insecuritatile suportate de-a lungul timpului si pentru a

face fata celorlalte mecanisme de supravietuire, incestul apare.
Deoarece ii ofera placere si descarcare, abuzatorul devine dependent de activitatea
sexuaba, care ii rezolva nevoile emotionale
Experienta incestului poate fi utilizata pentru a rezolva o varietate de probleme,
care nu sunt strict raportate la sex, cum ar fi: probleme legate de competenta, status,
identitate.
La fel ca in orice dependenta, unde dorinta devine punctul central, la fel se
intampla Si in cazul dependentei sexuale.
Compulsia pentru comportamentul sexual invadeaza constiinta.
Dependenta incepe cu un proces de amagire, adesea intarit de rationalizare.
Aceste ganduri justifica actul. Dependenta face ca nivelul constient sa flu perceapa
intotdeauna ca ci se angajeaza in acest tip de activitate, din cauza celorlalte
probleme, cum ar fi: insecuritatea, stressul, stima de sine scazuta sau nevoia de
control. Insa el creeaza in mod constient un climat pentru comportamentul sau
sexual deviant, mai intai la nivel de gand, care determina o crestere a impulsului.
Exista cateva concepte prin care ci isi justifica dependenta sexuala si anume ca,
prin nevoile sale, el nu va depinde de ceilalti Si, in al doilea rand ca sexul este cea
mai importanta necesitate.
Exista un ciclu cu patru pasi care se intensifica cu fiecare repetare a actului. Acesti
pasi ar fi:
. Preocuparea sexuala este elementul primordial in gandirea procesului. Fiecare
intalnire este vazuta dintr-o perspectiva sexuala;
. Rituallzarea. Gandirea procesului Si actul/comportamentul care conduc la
comportamentul sexual sunt consecvente Si repetitive. Actullcomportamentul
ritual intensifica preocuparea pentm sex, ceea ce atrage dupa sine excitarea;
. Actul/Comportamentul cornpulsiv. Acest act/comportament, care a fost obiectul
actuluilcomportamentului ritual face ca aceste ganduri rituale sa devina realitate.
Celelalte rezolvari anterioare sunt uitate si ignorate si apare lipsa controlului.
. Sentimentul de vinovatie, regretul. Sentimentul de neajutorare este insotit de
afirmatia ca niciodata flu va mai face asta, dar o va face din nou.
Sa vedem acum care sunt etapele care apar in procesul victimizarii sexuale a
copilului?
Aceste etape ar fi:
. Abordarea
Abuzul sexual asupra copilului este o activitate intentionala, iar prima cerinta este
ca abuzatorul sa fie siriur cu copilul.
Abordarea initiala, care de obicei vine din partea unui adult (tata, tata vitreg sau
alta persoana cunoscuta) poate presupune sugerarea unei activitati, cum ar fi
jucarea unui joc si are un rezultat favorabil. Aceasta, deoarece copilul tinde sa
accepte autoritatea adultului. Acest joc poate lua urmatoarea forma: Uita-te la
penisul meu. Nu vrei sa-l atingi? Este nostim riui asa? Dupa ce vom termina vom
18

iesi la o inghetata. Atunci cand actul se repeta intervine mentinerea secretului.

Exista si abuzatori devianti, care folosesc forta, intimidarea si amenintarile.
. Interactiunea sexuala
Molestarea sexuala, ca once act dependent este progresiva. Poate incepe cu atingere
sau mangaiere Si poate progresa la penetrare vaginala, orala, anala sau toate trei.
. Pastrarea secretu!ui
Pastrarea secretului este absolut necesara pentru a evita consecintele si pentru a- i
permite abuzatorului sa continue. Abuzatorul ii spune copilului sa flu vorbeasca,
deoarece se vor intampla lucruri rele daca va face acest lucru. Abuzatomi violent
poate fi mult mai specific si sa spuna copilului ca ceva rau se va intampla. Cu el
daca va dezvalui secretul.
Dezvaluirea
Adesea dezvaluirea nu este voluntara. Poate avea loc, de exemplu, atunci cand
copilul doarme (vorbeste prin somn).
Exista cazuri, insa in care dezvaluirea este voluntara. Copiii mici pot fi atat de
traumatizati incat trebuie sa vorbeasca, ori pot sa scape un cuvant sau doua in
timpul unei conversatii care nu are nici o legatura cu acest lucru.
Cand molestarea ajunge la varsta adolescentei, datorita dinamicilor pubertatii si a
celorlalte probleme ale adolescentei, adolescentul va dezvalui voluntar molestarea.
Chiar daca dezvaluirea este voluntara sau involuntara exista reactii irnediate de
negare si ostilitate.
. Suprirnarea
Chiar Si atunci cand abuzatorul este o persoana necunoscuta exista o puternica
incercare de a evita publicitatea si interventia. Acest lucru eSte adesea facut prin
minirnizare ( de exemplu: Nu este mare lucru. Va trece peste aSta.). Acest lucr il
poate determina pe copil, care deja are sentimente de vinovatie, sa se simta izolat.
. Reprimarea saii tratamentu!
Daca dezvaluirea copilului este suprimata, unele ajustari de suprafata vor fl facute.
iar viata va continua la fel ca inainte. Acest lucru poate include continuarea
molestarii sau abuzatorul poate Sa molesteze un alt copil si aStfel disfunctia este
perpetuata.
Tratamentul, atat al victirnei, cat si a! abuzatorului, care se lupta cu dificultati
psihologice foarte man, este lung 51 dificil si poate dura cel putin 2 ani sau chiar
mai mult.
Am vorbit despre victirne si abuzatori. Sa vedem acurn care este impactul pe
termen lung at abuzului sexuat asupra copilului.
Trebuie sa subliniem ca impactul traumatic direct al abuzului sexual asupra
copilului are efecte devastatoare asupra vietii adultului, atat la barbat, cat si la
femeie.
Vom enumera mai intai aceste efecte:
. Dispozitie depresive;
. Stima de sine scazuta;
19

. Autopedepsire/automutilare;
. Dificultati in relatiile sociale;
. Inadaptare sexuala. S
Pentru a intelege efectele pe termen lung ale abuzului sexual trebuie sa vedern cum
organizeaza evenimentnl traumatic ulterior viata si relatiile emotionale ale
adultului.
Finkeihor si Browne (1985) propun urmatonl model de organizare ulterioara a
experientei traumatizante:
. Lipsa de putere din copilarie este asociata ulterior cu sentimente repetate de tearna
Si neajutorare;
. Sentimentul de vinovatie Si denigrarea determina ulterior sentimentul de a fi
stigmatizat;
. Sentimentul de a fl fost tradat de o persoana de incredere determina ulterior
raspunsuri inadecvate de recunoastere si identificare cu vietirna sau agresorul.
Un model asemanator este propus si de Bentovim si Kinston (1991).
ACeste raspunsuri la evenimentele traumatice pot fi mentinute intr-o Stare
inghetata multi ani de zile, iar sentimentele sunt refulate, lasand un go! in
minte.
Goldner si colaboratorii (1990) au aratat ca, pentru a intelege dezvoltarea patternurilor abuzive. ale relationarii trebuie. sa pornirn de la c.onceptele de identitate de
sine si identitate sexuala. Astfel, abuzul suferit in timpul coplariei determina o
situatie inCarcata de COnfliCt referitor Ia reprezentarea sinelui, reprezentare care
este interiorizata in trecerea de la copil la adult.
In ceea ce priveste identitatea sexuala, baietii care au cunoscut experienta separarii
de mama, se dezvolta negativ, in sensul ca experienta materna il determina sa isi
imagineze ecouri ale legaturii materne. Probleme apar si Ia baietii care au suferit in
copilarie un abuz sexual. Drept consecinta a acestor situatii poate apare violenta
marital& ca o rnodalitate de a obtine putere si autonomie fizica. In alte situatii,
imaginea unui copil, le evoca acestora propriile experiente, iar o modalitate de a
scapa de aceste experiente traurnatice este de a se proiecta in acest copil i astfel
copi!ul este perceput ca o sursa a interesului sexual. O astfel de orientare poate
apare in timpu! adolescentei, organizand ulterior modalitatile de relationare sexuala
ale adu!tului. Situatia este cu atat mai traumatizanta, atunci cand abuzatorul este de
sex feminin, deoarece apar confuzii legate de initierea actului, mai preciscine a fost
initiatorul, cine a fost victima si cine victimizatorul? Insa, flu toti barbatii care
comit abuzul sexual au fost abuzati sexual in copilarie, dar exista freevente
experiente abuzive, emotionale sau fizice care determina ulterior erotizarea
experientelor abuzive.
In cazul fetelor care au suferit experienta separarii in timpul copilariei, ele se
reprezinta ca facand parte din spatiul psihologic al mamei si se identifica cu mama,
devenind de obicei victime in situatia violentei maritale.
20

Atunci cand au fost abuzate sexual in copilarie, prin identificarea cu rolul mamei
lor, ajung la convingerea ca au fost cauza propriului abuz, se blameaza pentru
atractivitatea br sexuala si dezvolta actiuni auto-distructive, anorexie/bulimie,
automutilare, dificultati in ceea ce priveSte stima de sine si pericolul de a-si asuma
rolul de victima. De asemenea, s-a constatat ca mamele copiilor care au fost abuzati
de partenerii lor, au fost ele insele. abuzate sexual in copilarie si ca, atat mamele cat
si tati abuzivi descriu ca au avut o copilarie nefericita
IMPORTANTA RAPORTARTI CAZURILOR DE
ABUZ ASUPRA COPILULUI
Asa cum am mai mentionat, consecintele abuzului, atat cele pe termen scurt,
cat si cele pe termen lung sunt extrem de devastatoare si traumatizante si de aceea
este important ca un abuz sa fie raportat. Vom vorbi, dcci in acest capitol despre
importanta raportarii abuzului vs. pastrarea secretului.
In mod particular vom vorbi despre faptul daca este importanta sau flu pastrarea
confidentialitatii de catre profesionisti si despre atitudinea profesionala a celor care
lucreaza in acest dorneniu.
Exista profesionisti care ar putea raporta cazurile de abuz, curn ar fi: medici,
asistente medicale, psihiatri, psihologi, asistenti sociali, consilieri. Se pune insa
intrebarea:
Are statul dreptul de a patrunde in farnilie?
Desi parintii au dreptul de a-si creste copiii in felul propriu, este acceptat ca un
drept fundamental al copilului ca interventia este justificata, pentru siguranta
copilului. Prezentam in sprijinul acestei afirmatii, prevederile Ordonantei de
Urgent& nr. 26 din 9 iunie, 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate,
articolul (3), alineatele (3) si (4):
(3) Statul garanteaza protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta,
inclusiv sexuala, vatamare, on abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de
rele tratamente sau de exploatare, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor, on a
unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricarei alte persoane.
(4) Statul sprijina colectivitatea locala din care face parte copilul, in indeplinirea
obligatiilor ce ii revia pentru protectia copilului aflat
in dificultate.
De asemenea, la articolul 1 5 al acestei ordonante. Se mentioneaza:
(1) In situatii exceptionale, daca parintii sau unul dintre acestia pun in pericol
securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, prin exercitarea in mod
abuziv a drepturilor parintesti sau prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor
de parinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului in regim
de urgenta intr-un centru de primire care este organizat si flinctioneaza in
subordinea sa sau a unui organism privat autorizat on la o persoana sau la o familie,
atestata in acest sens.
21

(2) Plasamentul copilului in regim de urgenta se poate face, in conditiile prevazute

la alineatul (1) si in cazul in care copilul
este gasit lipsit de supraveghere sau este parasit de parinti
(3) Cei care constata existenta unor situatii care sa impuna plasamentul copilului in
regim de urgenta sunt obligati sa sesizeze de indata serviciul public specializat in
carui raza teritoriala se afla copilul, pentru stabilirea acestei masuri. Organele de
politie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicarii acestei masuri.
( 4) In cazul plasamentului copilului in regim de urgenta, serviciul public
specializat care a luat aceasta masura va sesiza comisia, in vederea incredintarii
acestuia, in conditiile legii sau mentinerii masurii plasamentului pana la
identificarea parintilor copilului.
Comisia se pronunta in cel mult I 5 zile de la plasamentul copilului in regim de
urgenta. Odata cu hotararea de incredintare, comisia va sesiza instanta
judecatoreasca competenta, pentru decaderea parintilor sau, dupa caz, a unuia
dintre acestia din drepturile parintesti.
(5) Pe durata plasamentului in regim de urgenta si a incredintarii
copilului in conditiile prezentului articol se suspenda exercitiul drepturilor pe care
le au parintii fata de copil.
Asa cum am vazut este posibil, insa, ca parintii care comit abuzul sa fi fost ei insisi
abuzati in copilarie, astfel meat este posibil ca ei sa se afle intr-o situatie care
depaseste capacitatile br.
Interventia pentru protejarea copilului poate include o larga categorie de actiuni
posibile, inclusiv consiliere si tratament pentru familie. Acest lucru trebuie luat in
considerare cu atat mai mult cu cat, Ia efectele/consecintele traumatizante ale
abuzului pentru copil se adauga si efectele traumatizante determinate de
institutionalizarea acestuia Si separarea lui de parinti. Astfel, in Hotararea Nr. 1 17
din 1 martie 1999 pentru aprobarea normelor metodologice si a masurilor tranzitorii
de aplicare a prevederibor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind
protectia copilului aflat in dificultate, precum si a metodobogiei de coordonare a
activitatibor de protectie si de promovare a drepturibor copilului Ia nivel national,
Ia capitolul II (Organizarea si functionarea serviciilor publice specializate pentru
protectia copilului), Articobul 1 8, alineatul (2), se mentioneaza:
(2) Serviciul public specializat pentru protectia copilului asigura copiilor aflati in
dificultate protectie si asistenta in realizarea si exercitarea drepturibor br si acorda
sprijin si asistenta parintilor pentru prevenirea situatiilor ce pun in pericol
securitatea si dezvoltarea copilului, potrivit atributiilor ce ii revin.
Ce se intampla, insa cu profesionistii care yin zilnic in contact cu copiii si familiile
acestora? Nu ne referim la profesionistii care lucreaza in domeniul protectiei
copilului, ci la acei profesionisti care prin natura profesiei br sunt in masura sa
observe principalele semne de ingrijorare, care pot ridica suspiciuni cu privire la
probabilitatea ca un copil sa fi fost abuzat. Acesti profesionisti sunt , in primul
rand: profesorii, educatorii, medicii pediatri, preotii. Considera acestia ca este
22

responsabilitatea br sa raporteze un caz de abuz? Noi credem ca, adesea cazurile de

abuz sunt trecute cu vederea de catre acestia si ca se raporteaza de obicei numai
cazurile grave de abuz si credem ca se intampla acest lucru, in primul rand pentru
ca flu se cunosc realitatile legate de abuz (simptomatologie, dinamicile abuzului),
iar in al doilea rand pentru ca acestia nu considera ca este responsabilitatea br sa
raporteze. Acestea ar putea constitui premisele unei cercetari viitoare.
Sa vedem acum cat de importanta este pastrarea confidentialitatii atunci cand un
copil dezvaluie ca a fost abuzat. Pentru a intelege acest lucru trebuie sa facem
diferenta intre secret si confidentialitate.
Pastrarea secretului inseamna a-i da cuiva asigurarea ca flu se divulga faptele si ca
aceste fapte flu vor fi divulgate nimanui in nici o circumstanta.
Pastrarea confideritialitatii, pe de alta parte consta in asigurarea ca informatia
primita este pastrata. Acest lucru inseamna ca informatia primita, ar putea, cu
permisiunea persoanei respective sau a altor persoane care au furnizat informatia,
sa fie impartasita si altora atunci cand acest lucru se face in interesul persoanei
respective.
Atunci cand se suspecteaza un caz de abuz si informatia primita nu este raportata
apare posibilitatea ca, copilul sa continue sa fie ranit. Scopul privilegiului
confidentialitatii nu este de a-i proteja pe cel care comite abuzul de o posibila
pedeapsa sau de tratamentul necesar. Este de asemenea important sa subliniem ca
privilegiul confidentialitatii nu este destinat pentru a-i proteja pe profesionistul
respectiv (consilier, psiholog, preot etc.). In once caz, este important ca intotdeauna
un caz de abuz, de once tip sa fie raportat si sa mentionam persoanei care ne
furnizeaza informatia respectiva ca nu putem pastra un astfei de secret.
CAPITOLUL 2
PROCESUL DE EVALUARE/IMAGNOSTICARE A CAZURILOR DE
ABUZ ASUPRA COPILULUI
Asa cum am mentionat la inceputul acestei lucrari, abuzul prin insasi natura
sa este
o situatie de criza. Dat find faptul ca am mentionat cuvantul criza se impune o
definire a crizei. Dupa aceasta definire vom face o clasificare a crizelor, vom vedea
care sunt fazele crizei Si care sunt implicatiile crizei din perspectiva abuzului
asupra copilului.
0 criza este un tip de stress sever care afecteaza negativ abilitatea persoanei de a
gandi, planifica si de a se confrunta eficient cu situatiile (Allan & Anderson,
1986; Caplan, 1964: Janosik, 1983).
In mod obisnuit, indivizii in criza trec printr-o secventa predictibila in timpul crizei:
Ei cunosc un eveniment declansator al crizei;
Percep evenimentul ca amenintator si provocator de anxietate;
Raspunsurile la eveniment sunt dezorganizate si ineficiente;
23

Dezvolta strategii de coping pentru a face fata situatiei si stressului rezultat (Parad
& Parad, 1990)
France descrie cinci elemente care caracterizeaza crizele:
. Crizele sunt declansate de evenimente identificabile specifice care devin
coplesitoare pentru capacitatile persoanei de a rezolva problema in mod obisnuit.
Ele pot fi un rezultat al unei serii de acumulare a situatiilor stressante, o inabilitate
generalizata de a se confrunta cu situatiile sau un singur eveniment devastator;
Fiecare are crize in viata lui si un moment sau altul cand se simte incapabil de a se
confrunta cu situatiile stressante din viata lui;
Asa cum am mai spus, oamenii reactioneaza diferit la situatiile de viata, astfel incat
criza este personala si subiectiva, depinzand de interpretarea individuala a situatiei,
de nivelul individului de anxietate si de strategiile sale de coping;
Crizele dureaza o perioada relativ scurta de timp. Uneori acest lucru inseamna ca
individul, care pur si simplu nu poate face fata stressului intens si nivelului de
tensiune se disipeaza. Alteori, acest lucru inseamna ca individul are o motivatie in
plus pentru a lucra intens sa rezolve criza, pentru a evita curioasterea unor nivele
atat de ridicate ale stressului intens;
Exista doua tipuri de rezolvare a crizelor: adaptativ, in care indivizii invata fbi
strategii de coping si de rezolvare a problemei si maladaptativ, in care individul
devine progresiv mult mai dezorganizat sau defensiv.
Este dificil sa prezicem care situatii vor provoca un raspuns de criza si care nu,
deoarece fiecare indivici are strategii diferite a ceea ce constituie un eveniment
provocator al crizei. De multe on, copiii care yin la consilier/terapeut sunt devastati
de situatii care pot parea neinsemnate pentru consilier/ terapeut. Aceste crize nu par
coplesitoare consilierului/terapeutului dar pot fi foarte reale si stressante pentru
copii.
In mod obisnuit, crizele au urmatoarea clasificare:
Crize raportate la biologic;
Crize raportate Ia mediu;
Crize intamplatoare.
Crizele raportate la biologic sunt unIversale si privesc dezvoltarea, prin natura lor.
Evenimentul provocator in acest tip de crize deriva dintr-o oarecare schimbare
biologica sau de dezvoltare, cum ar fi atingerea varstei scolare sau pubertatea.
Crizele raportate la mediu nu sunt universale, dar ele apar frecvent si cu destula
informatie furnizata pot fi prevazute. Aparitia evenimentului in acest tip de crize
este de obicei interpersonala sau situationala, cum ar fi moartea unui parinte,
divortul, abuzul, mutarea sau o boala cronica.
Crizele intamplatoare sunt evenimente care nu pot fi prezise dinainte si, de obicei
implica dezastre naturale, cum ar fi incendiile, inundatiibe.
in general crizele provoaca reactii de stress la copii. Sandier si Ramsay (i 980), care
au studiat reactiile de stress Ia copii au descoperit ca circumstantele cele mai
stressante sunt cele ale pierderii. Cand copiii se confrunta cu moartea unui parinte,
24

a unui prieten sau cu divortul parintilor, rezultatul pierderii determina un mare grad
de anxietate pentru ci.
Urmatorul nivel stressant pentru copii cuprinde violenta in familie, inclusiv
neglijarea, abuzul si somajul.
La un nivel mai jos sunt schimbaribe in mediu, cum ar Ii mutarea,
schimbarea scolii sau mutarea unui parinte care a inceput sa lucreze departe de
casa.
Amenintarile fizice, cum ar Ii accidentele, bolile si violenta provoaca de asemenea
raspunsuri anxioase, dar sunt percepute mai putin amenintatoare de catre copii.
Fiecare persoana, de obicei cunoaste reactii diferite la crize, depinzand de fazele
procesului crizei.
Individul, trece prin ccl putin doua, uneori trei faze ale crizelor (France,1990).
in prima faza a crizei, impactul fazei, persoana cunoaste reactii la realizarea
faptului ca aceasta situatie particulara a capatat proportii. In mod obisnuit,
strategiile de coping pe care persoana Ic utilizeaza n-au rezolvat problema creata de
precipitarea evenimentului si persoana incepe sa se simta neajutorata, anxioasa,
frustrata, furioasa, tematoare, depresiva sau poate sa simta ca a pierdut controlul.
Din moment cc faza impactului apare imediat dupa evenimentul declansator,
aceasta faza este de obicei relativ scurta.
A doua faza a reactiei la criza este faza de coping. In timpul acestei faze, indivizii
pot face incercari sa schimbe situatia sau sa schimbe reactiile br Ia evenimentul
declansator. El, de obicei simt un nivel crescut de discomfort sau anxietate 511 sau
un sentiment de disperare sau urgenta. El pot fi in impas sau pot avea sentimente de
apatie. In faza de coping, oamenii sunt mult mai doritori sa incerce fie solutii Ia
probleme si ei sunt mult mai cleschisi Ia sugestii si ajutor din partea celorlati decat
sunt altii in perioadele de noncriza din viata lor.
Daca nici una din strategiile de coping nu functioneaza, indivizii intra in
cea de-a treia faza la criza, cea de retragere. Acest lucru se intampla atunci cand
oamenii simt ca nimic din ceea ce au incercat flu i-a ajutat sa ateflueze durerea.
Exista doua tipuri de retragere: voluntara si involuntara. Suicidul este o forma de
retragere voluntara, in care indivizii isi iau viata sau incearca sa-si ia viata, pentru
a evita durerea inerenta in situatia crizei continuate. Retragerea irivoluntara implica
de obicei anumite tipuri de dezorganizare psihologica sau emotionala. Poate lua
forma unui oarecare tip de decompensare psihotica, implicand cognitii deformate,
dispozitii labile si alte tulburari ale personalitatii.
In general, oamenii flu iritra in faza de retragere daca, crizele au trecut sau daca o
rezolvare sau un anumit tip de sprijin este acordat.
Pornind de la cele mentionate mai sus, daca ne referim la cazul particular a!
abuzului asupra copilului, actorii contextului abuzului trec prin aceeasi secveta
predictibila a crizei.
In cazul parintilor, evenimente declansatoare ale crizei ca saracia, somajul
alcoolismul, boli psihice sau croriice in familie s.a.m.d. sau once alt eveniment
25

minor se pot adauga la un istoric de abuz in copilarie. Situatia este Cu atat mai
dramatica in cazul copiilor, deoarece ei se afla intr-o pozitie de lipsa de putere,
parintii sunt persoanele in care copiii au incredere, astfel incat copilul poate
dezvolta sentimente de ambivalenta afectiva ( isi iubeste si isi uraste in acelasi timp
parintele) si de foarte multe on, copilul poate ajunge pana in ultima faza a
procesului crizei, cea de retragere, fie voluntara, lie involuntara.
Totusi, copilul poate dezvolta o serie de strategii de coping si supravietuire, pentru
a face fata situatiilor traumatizante prin care trece, poate folosi o serie de
mecanisme de aparare pentru a se proteja de consecintele psihice ale traumelor
abuzului. Avand in vedere, asa cum am aratat mai sus, ca acesta se afla intr-o
pozitie de lipsa de putere, aceste strategii sunt de cele mai multe on maladaptative.
Prezentam mai jos doar cateva dintre aceste strategii:
Dependenta
Nesatisfacerea nevoilor sau satisfacerea lor in mod inadecvat duce Ia dependenta
copilului de persoanele care ii ingrijesc, dependenta care poate fi, fie deschisa, fie
defensiva.
In cazul dependentei deschise, se manifesta tendinta constanta spre contacte fizice,
comportament de cautare a atentiei, preocupare pentru coritrolul si stapanirea
altora, incercarea de a-i multumi pe ceilalti si de a fi acceptat de catre parinti Si
ceilalti adulti. Dependenta defensiva se manifesta priritr-o independenta excesiva si
retragere emotionala, atitudine rece si dificila.
Reactii de suferinta Ia separare
R. Spitz (1946) i Bowiby (1960) descriu o serie de reactii care apar atunci carid
copilul este spitalizat si in momentul in care acesta este separat de parinti.
Robertson (1967) arata ca aceste reactii ale copiilor trec pun trei faze: protest,
disperare si negare. El a observat ca reactii similare apar si in situatiile de
maltratare. Insa, copizi sunt ma putin capabih, in comparatie cu adultit sa sufere pe
perioade indelungate si, in compensatie, vor dezvolta diferite simptome, curn ar fi
anxietatea Si comportamentul regresiv.
.Disocierea
Disocierea, curn ar fi amnezia totala sau partiala a abuzului, Ia fel ca si negarea
sunt fo1oste de copil pentru a se ehbera de simptornele si amantirile abuzului. Pot
aparea, de asemenea stan asemanatoare transei, in care copilul priveste in gol Si
perde contactul cu medu1 inconjurator. De obicei, copliul are amnezia acestor
episoacie, iar dupa cc se sfarsesc, copilul va spune cc facea inaintea episoclului, ca
si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
0 alta manifestare Care poate aparea este perturbarea perceptiel de sine, curn ar fi
de exemplu tulburarea personalitatu multiple, cand copilul poate oscila intre diferite
identitati.
Se pot observa si schimbari bmste ale dispozitiei copilului si comportamentului
acestuia.
. Stima de sine scazuta
26

Copilul care a avut incredere in adultii care 1-au supus unui tratarnent abuziv ii
lipseste capacitatea de a intelege si de a interpreta aceasta situatie si de aceea va
gasi o modalitate de a scuza comportamentul agresorului. Astfel, copilul ii poate
prezenta pe agresor intr-o lurnina favorabila si ia asupra sa intreaga responsabiltate,
fapt cc determina aparitia sentlmentului de vinovatie, exprimat ifl diferite forme de
comportament autodistructiv.
. Intarzieri in dezvo!tare. Copui expusi situatulor traurnatizante din familie sufera
diferite grade de retard, ifl dezvoltarea neurologica, cognitiva si pslhomotorie.
Probkme tie invatare. Pot aparea probleme in ceea cc pnveste concentrarea atentiei
Si intarzieri in dezvoitare.
. Retardul mental. Poate ft determinat de leziunile cerebrale suferite, de
subalimentare, de problemele de atasament din timpul alaptarii, precum si de un
abuz emotional continuu.
Dc obicei cand se raporteaza un caz de abuz asupra copilului se face o investigare
de catre servlciul de protectie a copilului. Raportarea poate fi facuta chiar de catre
copil sau de un adult, tie de parintele nonabuzator, tie de un alt adult care cunoaste
situatia familei respective. Atunci cand se intervine in astfel de cazuri trebuie luate
in considerare insa, contextul abuzului poate fl traumatizant, nu numai pentru partle
implicate in acest context (copii abuzati si parinti abuzaton), ci si pentru
profesionistu care lucreaza in acest domeniu. Acest context poate determina o sene
de train subiective din partea profesionistilor, o serie de sentimente sau coriflicte
care ar putea perturba o intelegere adecvata a situatiei respective si gasirea unor
solutli eficiente pentru a rezolva aceste situatii. intr-un studiu efectuat de Copans si
colaboratorii (1979), pe Un grup de profesionisti din domeniul sanatatii si asistenti
sociali, s-a dermonstrat ca atunci cand acestia se confruntau cu contextul abuzului,
apareau reactii legate de:
Teama de a fi expusi violentei din cauza furiei parintilor;
Stapanirea propriei agresivitati; .Dorinta tie a avea o anurnita satisfactie emotionala Ia lucru;
Sentimentul incompetentei;
sentirnentul intregii responsabilitati a Cazulul (sindromul Nithingale);
Dficu1tati in diferenterea antre responsab1itatea personala si cea profesionala;
Sentirnentul tie transformare in victima;
Amestecul unor sentimente legate de client cu cele legate tie rolul ce trebuie jucat
ca profesionist;
Dorinta tie a avea mal muit control.
Ca urmare a acestor reactii, profesonistii pot folosi la randul lor o serie de strategii
de coping si supravieture, pentru a face fata situatnior respective. Prezentam mai
jos, pe scurt aceste strateuii:
Inlocuirea problemei atunci cand se la in consideratle doar unul dintre muitipiele
aspecte ale situatiei respective;
27

Proiectia dificultatilor profesionistul in loc sa se raporteze Ia situatia de abuz ca

Ia o situatie strict profesionala, o priveste ca pe o problema personala;
Introiectia (paraizzarea sau activitatea frenetica ;nadecvata) profesiornstii devin
coplesiti de ceea ceea se intampla si nu rnai au abilitatea tie a observa si anahza, iar
in cele din urma devin incapabli de a actiona.
. Retragerea se refera la retragere emotionala, fizica, printr-un mecanism tie
defensa a sinelul;
. Reducerea complexztatu profesionistii simplifica complextatea problemelor Si
gasesc moduri de rezolvare care sa se potriveasca modelelor br de rezolvare a
problemelor;
Gandirea normativa in locul evaluarii profesiornstii isi bazeaza activitatea
profesionala pe proprilie norme si valori.
Pornind de Ia aceste considerente, am putea spune ca, de multe orisi profesionistii
care lucreaza cu astfel de cazuri se pot afla intr-o situatie de criza. Important este ca
aceste train sa fie constientizate, astfel meat sa fie evitata perturbarea intelegerii
situatiei,partea persoanelor implicate, a circurnstanteior care au dus Ia aparitia
evenimentului cieclansator si a sentimentelor Copilulul cu privire Ia criza.
Consilierul/terapeutul va evalua repertoru1 copilului de strategii de coping,
raportate Ia aceasta situatie particulara. Va evalua tie asemenea probabilitatea sau
riscul copilului cte a fl in pericol. Acest lucru va implica observarea parintilor si a
celorlalte figuri autoritare pentru copil. Poate de asemenea implica ajutarea
parantilor. In timpul acestui proces, consilierul va incuraja copin sa vorbeasca
despre perspectiva asupra problernei, sentlmentele Si planurile lor. De multe ori
oarnenhi in criza au dficu1tati in organizarea gandur1or si sentirnentelor sdsau in a
Se exprima, astfl meat, consiiienii/terapeutui ii poate ruga pe copil sa furnizeze
informatii concrete sau sa-i ajute sa se concentreze asupra unui aspect particular al
problemei.
Evaluarea persoanelor implicate vizeaza evaluarea parintilor si a copilului.
Consilierul/terapeutul va dori sa stie Ia cc este supus copilul acasa si modul in care
parintii reactioneaza Ia comportarnentul copilului. Se face in primul rand o
inventariere a semnelor Si simptomelor, atat la copil, cat si Ia parinti. in cazul unui
copil suspect de a fi fost abuzat, urmatoarele puncte sunt importante:
. Sa spunem parintilor ce am observat;
Sa-i spunem ca acest lucru ne ingrijoreaza;
. Sa-i intrebarn daca si pe el il ngrijoreaza;
. Sa vedem curn reactioneaza ci acasa daca copilul are acelasi comnortament sau
creeaza ace1easi probleme,
Daca nu sunt dsnusi sau sunt in stare sa-si schrnbe modul de a reactiona?
Sunt dispuSi Sa accepte ajutor Si asistenta atunci cand dorese sa se schimbe?
Discutia Cu parintii nu trebuie neaparat sa-i sperie, ci parintii trebuie sa fie
acceptati ca fund egail. Aceasta inseamna ca trebue sa tie luati in serios si tratati en
respect, dar acest lucru nu inseamna neaparat sa firn de acord cu parenle br.
28

Este important sa tie implicati parintn in so!utn!e tuturor problemelor refertoare Ia

COi1 sau !a familza br.
inventarierea semnelor fizice si comportarnentale se va completa Cu istoncul
panntiior si al copilului.
In obtinerea informatiibor despre istOricUl parintilor se vor avea in vedere
urmatoarele aspecte:
- Relatia parintbor cu propru br parinti in copilaria br;
- Daca au existat schimbari in relatia cu parintli br si ba cc varsta au aparut aceste
schimbari;
- Care an fost metodele de pedeapsa fobosite de parintii bor in copilaria br;
- Daca au existat afectiuni psihice sau bobi cronice Ia parinti sau frati;
- Personabitatea Si atitudinile parintibor br;
- Daca au existat separari de parinti si care a fost motivul acestora;
- Daca au existat separari, divort, recasatoriri;
- Daca a existat rivalitate intre frati sau favorizarea unuia dintre frati de catre
parintii 1or
- Ocupatia Si rangul social al parintilor br, deoarece reflecta circumstantele
materiale ale copilariei parintilor;
- Daca au aparut evenimente recente in familie care sa fi reprezentat factori de
stress;
- Care sunt relatiile dintre parintii copilului;
- Care sunt relatiile dintre parinti si copil;
- Starea sociala actuala a parintilor (locuinta, gospodarie, probleme financiare);
- Probleme medicale anterioare ale parintilor copilului (afectiuni, operatii,
aecidente);
- Relatia parintilor Cu colegii de munca, vecinii si superiorii; daca intretin relatii dc
prietenie;
- Care sunt atitudinile si normele parintilor copilului: morale, religioase etc;
- Atitudinea fata de sanatate si propriul corp;
- Folosirea timpului liber: pasiuni Si curiozitati;
- Dispozitia predominanta: anxios, ingrijorat, vesel. deznadaiduit, pesimist,
dispretuitor sau prea increzator fata de sine, stapanita sau demonstrativa, stabila sau
fluctuanta;
- Caracterul parintilor: sensibil, rezervat, timid, sperios, suspicios, gelos,
resentimentar etc.
- Istoricul vietii sexuale: atitudinea fata de sex, experiente heterosexuale Si
homosexuale, practicile sexuale actuale, contraceptie;
- Sa furnizeze informatii despre copii: sex, varsta; data fiecarui avort sau nascut
mort; temperament, dezvoltare afectiva, sanatate fizica si mintala a copiilor.
Datele privind istoricul copilului vor fi furnizate de catre copil, dar acestea vor fi
completate cu informatii flirnizate de catre parinti sau de catre alte persoane
apropiate copilului, de exemplu frati mai man.
29

Aceste date vor viza:

- Relatia copilului cu panintii;
- Metodele de pedeapsa folosite de catre paninti;
Care sunt pninncipiile de educatie folosite de catre paninti: morale, religioase,
severitate, valoarea banilor etc.;
- Care a fost relatia precoce mama-copil;
- Daca a fost penceput ca un copil dificil si modul in cane au reactionat panintii Ia
comportamentul copilului;
- Daca este un copil care necesita spitalizani frecvente si in consecinta o ingnij ire
speciala din partea panintilor;
- Primele faze ale dezvoltarii: anomalii in timpul vietii intrauterine si Ia nastere,
dificultati in dobanclirea primelor deprinderi, intarzieri in
invatarea mersului, vorbirii, controlului sfincterian;
- Daca au existat sau exista probleme nervoase la copil: spaime, accese de furie,
timiditate, balbism, enurezis, cosmaruri frecvente;
- Scolarizare: varsta inceperii si terminarii fiecarei scoli, scoli urmate; relatiile cu
profesorii si colegii.
Am cliscutat pana acum clespre faptul ca procesul de evaluare implica
inventarierea semnelor fizice, comportamentale Ia copii, cat si inventarierea
semnelor comportamentale Ia parinti, insotite de informatii privind istoricul
parintilor Si copilului. Asa cum am vazut, un diagnostic de abuz nu poate fi pus pe
baza unui singur simptom. Totusi, prezenta unui mare numar de indicatori, fizici
sau comportamentali ne poate indica probabilitatea unui abuz.
Urmatorul pas in procesul de evaluare/diagnosticare a cazurilor de abuz asupra
copilului este evaluarea psihologica prin teste, care ne poate ajuta in testarea
ipotezei de abuz.
Pot fi utilizate:
. Teste de comportament/personalitate
Testele de personalitate pot descrie in mod sistematic, sa diagnosticheze problemele
copiilor si sa dea indicatii privind dezvoltarea sau schimbarile in comportament.
Ele pot fi utilizate pentru a prevedea comportamentul, la fel ca Si pentru a
identifica problemele personale si pentru a diagnostica psihopatologia.
Testele de personalitate pot fi categorizate, conform tehnicilor utilizate, in:
verbale. vizuale, manipulative, obiective.
Tehniciie verbale sunt acele metode care implica un stimul verbal si necesita un
raspuns verbal. 0 tehnica utilizata poate fi cea a intrebarilor proiective, de exemplu:
Care este persoana care ti-ar placea sa fliT. Un alt tip de item pe care psihologul
ii poate utiliza este pentru evaluarea atitudinilor fata de familie, colegi, scoala,
evaluarea anxietatii. cum ar fi de exemplu completarea de fraze.
Tehnici vizuale. Stimuli vizuali sunt prezentati copiilor, iar copiii sunt rugati sa dea
un raspuns verbal. Pot fi prezentate imagini de animale in contexte sociale, prin
care copiii devin implicati in conflicte, identitati, roluri si structura familiei sau
30

copilul poate fl rugat sa spuna o poveste despre flecare imagine Utilizarea unor
astfel de teFmici ofera o imagine a modului in care copiii privesc mediul in care
traiesc, motivele br, nevoile br si mecanismele de defensa pe care le utilizeaza.
Tehnica desenulul. Desenul este vazut ca o modalitate prin care copilul isi
impartaseste perceptiile Si reactiile la lumea din jurul lui. De asemenea reflecta
modul in care copilul abordeaza situatiile de viata.
Tehnicile manipulative utilizeaza materiale, cum ar fi papusi, jucarii,
pentru a evalua copiii care au dificultati in exprimarea sentimentelor sau
atitudinilor verbale sau pentru a evalua copiii care nu stiu sa deseneze. Astfel de
tehnici functioneaza si cu copiii care au disabilitati sociale, de limbaj sau fizice.
Tehnicile objective. Cele mai des utilizate sunt inventarele de personalitate. De
exemplu, unele teste cer copilului sa raspunda prin da sau flu on adevarat sau
fals.
Evaluarea de catre celia/ti. Examinarea evaluarii de catre alte persoarie este 0 alta
cale de apreciere a personalitatii copilului. Copiii, la fel ca si adultii tind, constient
sau inconstient sa spuna lucruri bune cu privire la propnia persoana, astfel incat
aleg alternative dezirabile din punct de vedere social, utilizand mecanisme de
defensa pentru a ascunde adevaratele comportamente. Unieori copilul se comporta
exact myers, exagerand comportamenitele negative in propria evaluare.
. Teste de inteligenta
. Teste privind stima de sine, care presupun o evaluare a perceptiei individuale, care
include o combinare a sentimentelor, sperantelor,
gandunilor si a perceptiei a ceea ce ei sunt, ce au fost si ceea cc pot deveni.
. Teste privind stilul de invatare. Stilul de invatare este definit ca o componenta a
caractenisticilor cognitive, afective si a factorilor psihologici care servesc ca
indicatori relativ stabili a modului in care copilul percepe, interactioneaza Cu Si
raspunde la situatiile de invatare.
0 situatie deosebita in evaluare/diagnosticare o reprezinta cazurile de abuz sexual
pentru ca, desi vorbim des despre diagnosticul de abuz sexual nu exista
diagnosticul de abuz sexual. In abuzul sexual este vorba despre o intamplare sau
mai multe intamplani care nu pot Ii diagnosticate ca abuz sexual. Mai bine an fi sa
vorbim despre diagnosticul suspiciune de abuz sexual san presupus abuz
sexual, datorita simptomelor emotionale, fizice si comportamentale sau datonita
unei dezvaluiri facute de copil sau de o alta persoana, care justifica abuzul sexual
ca una din cauzele posibile ale comportamentului.
Diagnosticarea presupune inceputul unei relatii, care are drept scop planarea in
continuare a unei suspiciuni de abuz sau incetarea acestei suspiciuni. Cel care pune
diagnosticul aduna informatiile pnivind situatia care a determinat reclamatia.
Informatia trebuie sa contina, pe langa faptele despre intamplani si parearea tuturor
celor implicati.

31

0 suspiciune de abuz sexual poate fi formulata in diferite momente ale investigarii.

Cateodata copilulul este prezentat pe baza acestei banuieli, dar de obicei nu. mai
ales nu Ia copiii sub 12 ani.
In timpul diagnosticarii incepe din partea specialistului banuiala de abuz sexual.
Aceasta inseamna ca solicitarea initiala trebuie reformulata, abuzul sexual fund
greu de depistat. Este nevoie de colaborarea cu panintii. Colaborarea nu este usor
de obtinut daca abuzul se desfasoara in familie. 0 mare parte dintre copii este
abuzata de catre o persoana cunoscuta de catre copii si de catre familia Ion, dar care
nu face parte din familia respectiva. In cazul acestor copii, colaborarea este usor de
realizat.
Pe langa acest fapt, exista mereu o deschidere a panintelui care nu a abuzat de
copil, pentru colaborare. 0 anumita colaborare este posibila si cu parintele abuzator,
dar este greu de realizat si presupune mult timp. Important este suportul oferit
parintelui respectiv.
Din punctul de vedere al colaborarii este important sa fie discutate toate fazele din
procesul de diagnosticare si terapie si sa fie cerut consimtamantul.
Vom prezenta mai jos o schema in care sunt implicati pasii procesului de
diagnosticare:
A ANALIZA DE CE A APARUT BANUTALA
SUSPICIUNE DE ABUZ SEXUAL
A CONCEPE DIFERITE IPOTEZE
A ADUNA 1NFORMATII
DISCUTTI CU PARINTELE
APLICAREA DE TESTE STANDARD
TESTAREA IPOTEZEI
DiN NOU DISCUTII CU PAR1NTII
INVESTIGAREA FAMILIEI
1NVESTIGARE COPIL
Pentru 0 investigare corecta trebuie urmariti toti pasii schemei, in ordinea
prezentata. Primul pas, ccl a! analizarii suspiciunii de abuz eSte si el foarte
important, jar a-I omite sau a-i executa incompiet inseamna stagnarea investigarii
Si a procesuiui de diagnosticare.
32

Consecinta poate fi ca abuzul sa continue. De aceea trebuie stabilite in primul rand

semnele i simptomele si cuvintele copiiuiui care au dus la suspiciuneaa de abuz.
Acest Iucru este valabil pentru un copil care este prezentat cu Suspiciunea de abuz,
precum Si pentm suspiciunea care apare in timpul unei investigari sau a terapiei.
A suspecta abuzul inseamna urmatoarele:
- A analiza cine a vazut sau ce a auzit;
- Cand Si unde a avut bc fapta;
- Cat de des s-a intampiat;
De asemenea trebuie descris comportamentul copilului de dinaintea simptomelor
aparute sau cuvintele copiiului si care a fost comportamentul observatoruiui.
Include totodata modul in care a reactionat copilul si modul in care au reactionat
celelalte persoane. Trebuie reactionat neaparat in cazuri speciale, de exemplu, Ia
Un vizibil semn fizic, care poate fi consecinta unui abuz sexual.
Informatia trebuie sa fie scrisa, din mai multe motive. In primul rand, scriind
informatia se poate pune in ordine si reflecta asupra ci din nou. In a! doilea rand, se
poate comunica mai clar cu colegii prin scris. In a! treilea rand, este important ca
mai tarziu sa fie explicat cum a decurs investigarea.
In mod automat, o colaborare interdisciplinara este o conditie necesara pentru 0
cercetare corecta
Dupa raportarea suspiciunii se discuta observatiile si experientele cu colegii,
stabilind impreuna ipotezele. Este recomandabil ca ipotezele sa fie formulate cat
mai universal. Pot exista si alte explicatii, chiar daca abuzul este foarte probabil.
Ipotezele trebuie sa fie formulate tot in scris.
La inceputul contactului cu copilul si cu parintii trebuie sa ceri voie sa culegi
informatii Si de la alte persoane. Aceste perSoane pot fi: medicul de familie,
medicul pediatru, invatatorul sau educatoarea. Dc la cel care a facut raportarea se
vor obtine urmatoarele informatii:
- Care este relatia dintre parinti si daca parintii locuiesc impreuna?;
- Daca nu locuiesc impreuna exista 0 vizita reglementata Si aceasta este
respectata?;
- Daca parintii lucreaza undeva si ce program au acolo?;
- Cu cine are copilul Contact in viata zilnica?
- ExiSta cineva care are grija de copil cat parintii sunt plecati?
- Copilul mai sta Si la aitcineva si cat de des?
- Cand se duce la alte persoane sau la celalalt parinte Si cand se intoarce?;
- Cum sunt familiile de unde provin parintii si daca exista o legatura cu acestea?
- Daca exista parinti adoptivi sau un parinte vitreg si de unde provin ei?
Pasul urmator este convorbirea cu parintii. Se discuta si se hotaraste la fiecare caz
in parte daca este intelept sa se vorbeasca cu ambele parti la inceput atunci cand
exista 0 banuiala de abuz sexual. In aceasta convorbire trebuie Sa se discute cu
parintii diferitele ipoteze si presupunerea ca ar fi vorba de comportamente sexuale
neadecvate varstei. Poate copilul a fost martor la actiuni sexuale intre adulti
33

(parinti, ingrijitori) sau copilul a fost victima unui abuz sexual (si aceasta este cea
mai importanta posibilitate). Acest pas are o importanta hotaratoare pentru a pastra
colaborarea cu parintii. Nu este intelept si nici drept sa se foloseasca in aceasta
convorbire expresia abuz sexual . Este important sa mai participe cineva la
discutii.
In discutiile cu parintii se au in vedere urmatoarele aspecte:
- Relatiile sexuale dintre parinti, precum si modul in care se poarta membrii
familiei;
- Cum se desfasoara spalarea Si culcarea si cine are grija de acestea?
- A fost unul dintre parinti sau amandoi victima abuzului sexual si cine a fost
autorul?;
Urmatorul pas este aplicarea de teste standard si testarea ipotezei. Testele utilizate
pot fi cele mentionate mai sus.
Este recomandabil apoi sa discutam din non cu parintii.
Urmatorul si ultimul pas este convorbirea cu copilul. Aceasta convorbire se
numeste interviu diagnostic si este o parte normala a fiecarui proces de diagnostic,
nu numai in cazul suspiciunii de abuz sexual. Tinand cont de sensibilitatea
subiectului este bine sa nu se faca interviul, fara sa se discute mai intai cu alti
specialistI. Punctul de plecare a! interviului este faptul ca un copil poate fuinctiona
ca informator. De cele mai multe on, copilul incepe sa vorbeasca despre abuz in
timpul interviului si atunci caracterul interviului se schimba imediat.
Daca copilul dezvaluie experienta de abuz sexual, interviul diagnostic va avea in
vedere urmatoarele aspecte:
- Cum descrie copilul ceea cc s-a intamplat;
- Daca a spus cuiva din familie despre cele intamplate (mama sau tatal);
- Care a fost reactia mamei Ia ceea ce a spus copilul;
- Care a fost reactia celorlalti membri ai familiei referitor la ceea ce s-a intamplat;
- Cum se purta copilul inainte de cele intamplate;
- Care a fost comportamentul copilului dupa cele intamplate;
- Daca abuzatorul si-a asumat responsabilitatea;
- Care era relatia dintre parinti inainte de cele intamplate;
- Care este relatia dintre parinti dupa cele intamplate;
- Daca au existat evenimente similare in antecedentele copilului;
Desigur, acest interviu va diferi, in functie de varsta copilului.
In cazul in care se ajunge la certitudinea de abuz sexual, emotiile care insotesc
aceasta experienta duc mereu la furie impotriva abuzatorului si la negarea acestei
sentinte. Cand abuzul apare in familia de baza a copilului, emotiile sunt si mai
violente. Furia poate sa apara oricand in timpul investigarii. Ca o consecinta,
parintii isi pot retrage copilul de la investigare si terapie. Pentru copil, acest lucru
inseamna probabilitatea ca abuzul sa continue si mai putine posibilitati de ajutor.
Este necesar, insa ca in unele cazuri de abuz asupra copilului sa se separe copilul de
abuzator, deci trebuie sa ne asiguram in primul rand ca acesta nu este in pericol.
34

Persoana care a comis abuzul poate necesita la randul sau asistenta sau poate fi
necesar sa luam in considerare suportul si asistenta pentru parintele care nu a comis
abuzul. Profesionistul trebuie sa discearna intre aceste situatii: cand va fi scos
copilul din familie, cand se acorda asistenta si Sprijin copilului in familie . Desigur,
profesionistul in domeniul protectiei copilului trebuie sa acorde atentie, in primul
rand nevoilor immediate ale copilului. Sunt situatii in care viata copilului este pusa
in pericol in familie . Este recomandabil atunci cand se ia o decizie cu privire la
protectia copilui sa se faca 0 analiza a riscului.
Riscul ar reprezenta variatia relativa a pierderilor posibile, in situatia in care
pierderea semnifica un eveniment nedorit. (David M. Cooper si David Ball,
Abuzul asupra copilului). Exista insa o serie de alte concepte care yin in sprijinul
conceptului de risc, cum ar fi cele de nesiguranta, hazard, probabilitate, pericol si
asumarea riscului.
Prezentam mai jos, pe scurt aceste concepte:
. Nesiguranta raspunsurile subjective ale persoanei expuse riscului;
. Hazardul Un factor existent (actiune, eveniment, deficienta) care introduce
posibilitatea sau mareste probabilitatea unui rezultat nedorit;
. Probabilitatea se refera la probabilitatea relativa a rezultatelor;
. Pericolu! Un rezultat al hazardului, care produce o pierdere sau este asociat cu
0 pierdere in conceptia observatomlui;
. Asumarea riscului apare atunci cand exista constiinta riscului.
In cazul particular a! abuzului, Brearley arata ca riscul depinde de distinctia clara
intre grupurile vulnerabile si indivizii aflati in pericol.
In aceste analize de risc trebuie sa avem in vedere urmatoarele:
1 . Care este hazardul pentru copii;
2. Dinamica riscului;
3 . Hazardul predisponibil (sensibilitatea si receptivitatea la hazard);
4. Hazardul situational (legat de circumstante).
Atunci cand evaluam hazardul pentru copii si dinamica riscului trebuie sa evaluam
functionarea familiei, precum si factorii extrafamiliali.
Factorii familiali ar fi:
. Absenta legaturilor afective;
. Tulburare masiva in sentimentele farniliei;
. Modele parentale deficiente;
. Stiluri disfunctionale de a face fata stressului;
. Absenta interactiunii sau distorsiune masiva in interactiunea dintre parinti;
. Absenta unor experiente necesare Si adecvate de viata (hrana, caldura, joaca,
conversatie);
. Absenta sau distorsionarea retelei de comunicare (in interiorul familiei si intre
familie Si lumea exterioara);
. Tehnici absente sau exagerate de disciplina.
Factorii extrafamiliali ar fi:
35

. Deficienta in serviciul de sprijin;

. Deficiente in supraveghere sau control;
. Esec in comunicarea interrofesionala;
. Schimbari de ordin politic sau schimbarea politicii in cadrul agentiilor;
Decizii neclare in conferintele de caz;
Stress personal in randul profesionistilor;
. Schimbari in opinia publicului;
. Filosoflule sau ideologiile profesionistilor.
Factorii care influienteaza hazardul predisponibil (factori legati de profesionistii
care fac analizele de risc) ar fi:
. Un prea mare optimism privind reabilitarea copiilor in familie;
. Un prea mare pesimism in ceea ce priveste viata copilului aflat in ocrotire;
. Increderea in cooperarea cu parintii;
. 0 prea mare sensibilitate la nevoile si sentimentele parintilor;
. Rezerva de a accepta un rol in cazurile copiilor cu abuzuri;
. Dificultati generale in plasamentele pentru copii;
. Variatii in departamentele de servicii sociale, in ceea cc priveste procedurile in
cazuri de abuzuri asupra copiilor;
. Lipsa de valori comune Cu alte agentii;
. Instruirea generica a profesionistilor;
. Lipsa de experienta.
In ceea ce priveste hazardul situational, pot interveni urmatorii factori:
. 0 supraveghere neadecvata a familiei;
. Negarea riscurilor pe care le comporta copilul;
. Esecul in cletectarea principalelor semne de ingrijorare;
. 0 slaba comunicare cu alti lucratori;
. 0 excesiva bunavointa fata de conceptiile altor lucratori;
. Lipsa de cunoastere a familillor si copiilor;
. Lipsa de cunoastere a impactului unui mediu ostil asupra familiei;
. Un exces de optimism legat de familiile deosebite;
. Lipsa de supraveghere din partea personalului cu vechime in activitate;
. Confuzie privind responsabilitatea cazului;
. Lipsa aptitudinilor interpersonale;
. Lipsa abilitatilor de evaluare;
. Lipsa aptitudinilor in comunicarea cii copiii;
. Lipsa unor contacte cu resursele Comunitatii locale;
. 0 supraveghere excesiva a familiei.

36

CAPITOLUL 3
STRATEGH BE INTERVENTIE TERAPEUTICA IN CAZURILE DE
ABUZ ASUPRA COPILULUI
In general, interventia in cazurile de abuz asupra copilului trece prin trei etape, in
functie de natura si gravitatea abuzului:
. Interventia in criza;
. Terapia pe termen scuft;
. Terapia pe termen lung.
Interventia in criza
Exista 0 serie de reactii tipice la situatiile de criza, iar in functie de aceste reactii va
fi aleasa modalitatea de acordare a aiutorului, persoanelor implicate in aceste
situatii de criza. Aceste reactii sunt:
. Consternarea. Indivizii care manifesta aceasta reactie au de obicei dificultati in a
intelege ceea ce se intampla. Ei flu isi aduc aminte sa fi cunoscut acest nivel de
stress inainte si flu au idee cum trebuie sa rezolve situatia.
. Pericolul. Indivizii sunt convinsi ca sunt pusi in pericol prin aceasta situatie de
criza Si au sentimentul ca sunt raniti in mod ireparabil, fizic sau psihologic;
. Confuzia. Persoanele respective au dificultati in a intelege situatia Si nu pot
formula planuri pentru rezolvarea crizei.
. Impasul. In cazul acestui tip de reactie, indivizii sunt blocati si incapabili sa
genereze strategii de coping alternative.
. Disperarea. Indivizii disperati doresc once pentru a incerca sa rezolve criza,
inclusiv metode pe care in mod normal nu le-ar utiliza sau care nu sunt potrivite din
punct de vedere logic situatiei.
. Apatia. Acesti indivizi de obicei renunta si refuza sa faca schimbari pentru a
rezolva situatia de criza.
_, Neajutorarea. De obicei acesti indivizi cred ca flu exista posibilitatea sa se 4
ajute singuri si ca aitcineva ar trebui sa-i salveze.
Urgenta. Acesti indivizi doresc o solutionare imediata a problemei i pot incerca
propriile solutii sau pot cere urgent ajutor.
. Disconfortul. Acesti indivizi au dificultati in a se gandi la solutiile posibile, iar
anxietatea br se manifesta prin neliniste si incapacitatea de a se concentra.
Sa vedem acum care sunt etapele unei interventii in criza. In primul rand, scopul
este de a acorda atentie nevoilor imediate ale copilului .Uneori este necesar pentru
siguranta copilului sa se separe copilul de abuzator, deci trebuie sa ne asiguram in
primul rand ca acesta flu este in pericol. Persoaria care a comis abuzul poate
necesita la randul sau asistenta sau poate fi necesar sa luam in considerare suportul
si asistenta pentru parintele care nu a comis abuzul. Daca abuzatorul coopereaza,
exista posibilitatea ca el sa primeasca ajutor/tratament.
De obicei, in fazele de inceput ale interventici in cazurile de abuz asupra copilului
exista dificultati din partea partilor implicate in organizarea gandurilor si
sentimentelor silsau in a se exprima, astfel incat tehnicile mai profuinde de
37

interventie cum ar fi tehnicile psihodinamice nu sunt recomandate in aceasta faza

de inceput.
In general, interventia in criza urmeaza 0 serie de etape logice (Aguilera, 1990;
Steele si Raider, 199 1 ), etape pe care le vom urmari si atunci cand ne confruntam
cu situatiile de abuz asupra copilului.
Aceste etape ar fi:
. Evaluarea crizei si a resurselor personale. Aceasta etapa implica evaluarea
persoanelor implicate in criza si a problemei;
. Claritate emotionala si cognitiva cu privire a intelegerea problemei. In aceasta
etapa, persoanele implicate in criza sunt ajutate sa recunoasca problema si
necesitatea rezolvarii sale;
. Elaborarea soiutiilor posibile. Se evalueaza consecintele posibile si se elaboreaza
solutiile.
. Decizja unei interventii. Se evalueaza solutiile care sunt cele mai eficiente pentru
a rezolva problema.
. Planficarea executarii interventiei. Din cauza naturii crizei si a timpului limitat,
solutiile trebuie sa fie aplicate rapid si intr-un timp relativ scurt. De aceea trebuie sa
se elaboreze un plan referitor la strategiile necesare pentru rezolvarea problemei.
. P!anficarea evaluarii unei interventii. In aceasta etapa se evalueaza daca strategiile
elaborate pentru solutionarea problemei au functionat pentru a rezolva criza.
In interventia in criza se poate opta pentru consiliere sau Se poate combina
consilierea cu anumite tehnici de psihoterapie, cum ar fi de exemplu terapia prin
joc. Modalitatea de interventie va fi aleasa in functie de varsta copilului.
Vom prezenta mai jos, in detaliu fiecare dintre etapele interventiei in criza
mentionate anterior.
Prima etapa, cea a cvaluarii crizei si a resurselor personale a fost prezentata in
capitolul precedent, astfel meat nu o vom mai prezenta in acest capitol.
Cea de a doua etapa, obtinerea claritatii emotionale si cognitive cu privire Ia
intelegerea problemei vizeaza cresterea abilitatii de a intelege i exprima
sentimentele referitoare la situatia de criza si dezvoltarea unei intelegeri cognitive
mult mai pozitive a problemei. Consilierul/terapeutul ii va ajuta pe client sa fie
propriul stapan al problemei, sa recunoasca rolul pe care ii joaca in aceasta situatie
si sa recunoasca faptul ca el trebuie sa faca schimbari personale pentru a rezolva
problema.
Pentm a ajuta copilul sa obtina o intelegere intelectuala a crizei si a rolului pe care
ii joaca in aceasta criza, consilieruL/terapeutul va trebui sa utilizeze tehnici de
consiliere/terapie mult mai active, cum ar fi, reflectarea semnificatiei, confruntarea
si reformularea. El poate de asemenea sa sublinieze semnificatiile din afirmatiile pe
care le face copilul. Datorita confuziei inerente din situatiile de criza, copilul poate
sa nu gandeasca foarte clar, iar consilierul/terapeutul poate sa flu observe idei si
afirmatii care in mod obisnuit sunt evidente pentni copil. Exista probabil multe
discrepante intre ceea ce copilul spune consilierului/terapeutului Si
38

comportamentul sau nonverbal, intre perceperea de catre copil a situatiei si

perceperea situatiei de catre consilier/terapeut. Se poate utiliza confiuintarea pentru
a sublinia discrepantele, astfel incat copilul sa poata examina mull mai clar
problema. Deoarece, copilul se simte incapabil sa utilizeze strategiile de coping
obisnuite, el va vedea probabil intreaga situatie dintr-o perspectiva negativa, lipsita
de speranta. Consilierul/terapeutul poate sa utilizeze reformularea pentru a sugera
Un punct de vedere diferit. Urieori ajuta sa se utilizeze o reformulare exagerata,
absurda pefitru a da copilului sansa sa vada posibilitatea utilizarii umorului ca 0
strategie de coping. Consilieruilterapeutul va trebui uneori sa fie direct in
explicarea naturii crizei, a efectelor pe care le are asupra oamenilor si a modului in
care consilierul/terapeutul vede legatura intre aceasta criza particulara si modul in
care ii afecteaza pe copil.
In cea de a treia etapa, luarea in considerare a solutiilor, consilierul//terapeutul are
responsabilitatea de a lua in considerare solutiile potentiale si consecintele br
probabile. Uneori este util sa se desparta problema in segmente mici.
Un element primar al mentalitatii crizei este de a gandi ca intreaga problema
trebuie sa fie complet rezolvata in viitorul apropiat. Daca consiliemi/terapeutul
poate divide sistematic problema in parti rezolvabile, va parea mai putin
coplesitoare copilului, iar copilul va putea genera solutii pentru fiecare componenta
separata. De la problema subdivizata, consilierul/terapeutul ar trebui sa aleaga
segmentul care este cel mai potrivit pentru schimbare, pentru a incepe rezolvarea
problemei. Acest lucru va da copilului gustul succesului, care va Ii foarte
incurajator pentni el. Se vor utiliza trei intrebari care ii vor ajuta pe copil sa
structureze rezolvarea problemei;
- Ce a incercat deja pentru a rezolva situatia?
- Ce crede copilul despre aceasta incercare?
- Care sunt acum posibilitatile Ia care se gandeste copilul?
Aceasta serie de intrebari ii va ajuta pe copil sa exploreze mecanismele de coping
posibile.
Consilierul/terapeutul poate utiliza o strategic de brainstorming pentru a-i ajuta pe
copil sa genereze o multitudine de optiuni posibile la cea de a treia intrebare. In
brainstorming, consilierul/terapeutul ii roaga pe copil sa listeze solutiile potentiale,
fara evaluare sau cenzura. Consilierul/terapeutul scrie tot ceea ce spune copilul,
indifierent daca solutiile sunt adecvate, on posibile sau nu. Acest lucru incurajeaza
gandirea creativa Si fbi moduri de a privi situatia. Consilierul/terapeutul ii poate de
asemenea intreba pe client cum a rezolvat el probbeme similare in trecut. Aceste
doua tehnici ii ajuta pe copil sa-si construiasaca un simt a! controbului si increderii
in sine. Ele ii dau copiluiui increderea ca are capacitatea de a rezolva problema.
Consilierul/terapeutul trebuie sa evite incercarea de a rezolva problema pentru
copil. Totusi, daca acesta are o idee pentru o solutie posibila si doreste sa o
39

comunice copiiuiui poate utiliza o tehnica metaforica pentru a face acest lucru.
Astfel, consilierul/terapeutul poate face sugestii clientului, fara aparitia dubiului ca
solutia a fost generata de el si fara aparenta de a don sa rezolve problema fara
ajutorul copilului.
Urmatoarea etapa este cea a evaluarii optiunilor, in care consilierul/terapeutul ii
ajuta pe copil sa evalueze optiunile pentru strategiile de coping potentiale Si sa
aleaga una care pare cea mai potrivita pentru a rezolva problema.
In aceasta etapa, din solutiile generate in timpul procedurii brainstormingului, va
lua in considerare avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni. In aceasta etapa se
utilizeaza tehnica reflectarii, pentru a-i ajuta pe copil sa obtina o intelegere a
sentimentelor si tehnicile clarificarii. Consilierul/terapeutul poate de asemenea sa
utilizeze confruntarea, daca copilul persista in interpretari nerealiste ale crizei.
Copilul va elimina tot si va mentine una din solutiile potentiale.
Consilierul/terapeutul se va sigura ca, copilul are credinta ca aceasta solutie va
rezolva criza care are rezultate negative si ca doreste sa execute aceasta solutie
particulara.
Ultimele etape sunt cele de de aplicare si evaluare a solutiei. Datorita faptului ca
prin natura crizei, timpul este limitat, copilul va trebui sa aplice solutia intr-un timp
relativ scurt.
In timpul acestor doua etape, consilieruL/terapeutul va utiliza din nou tehnicile
reflectarii si clarificarii, care-i vor ajuta pe copil sa sondeze mai protiind intelegerea
emotionala si cognitiva a problemei si solutia propusa.
Consilierul/terapeutul poate de asemenea utiliza anumite tehnici de invatare, care-i
vor ajuta pe copil sa obtina noi strategii de coping. Aceste tehnici de invatare sunt
niodelarea, desenul si demonstrarea cu jucarii. Consilierul/terapeutui poate de
asemenea utiliza jocul de rol, jucand atat rolul copilului cat si a celorlalte parti
implicate in situatia de criza, astfel incat copilul poate anticipa probiemele
potentiale si poate practica aceste fbi strategii. In plus, copilul poate obtine un
insight asupra perspectivelor celorlalte parti implicate.
Se face de asemenea o evaluare a succesului acestor solutii. Consilierul/terapeutul
poate face acest lucru discutand cu copilul asupra modului in care copilul va sti
daca criza este rezolvata.
Am prezentat mai sus etapele unei interventii in criza. Totusi, deoarece fiecare
situatie de criza este unica nu este sigur ca toate vor urma aceeasi maniera. Desi
ne-am referit cu precadere Ia copii in prezentarea acestor etape, ele pot fi utilizate
Si in ajutarea parintilor . Consilierullterapeutul va trebui sa fie atent la varietatea
posibilitatilor si sa aplice tehnicile de care sunt cele mai adecvate nevoilor
immediate ale fiecarui client, in raport cu situatia particulara a crizei.
Abia dupa ce se acorda atentie nevoilor imediate ale copilului, se trece la
urmatoarele etape: terapia pe termen scurt sau, in unele situatii, terapia pe termen
lung.
40

Terapia in cazul copiilor abuzati fizic se va raporta la problemele legate de stima de

sine scazuta, la capacitatile reduse de a se bucura si juca, la abilitatea limitata a
acestor copii de a-si exprima sentimentele, tendinta catre comportament regresiv si
strategiile limitate de rezolvare a problemelor.
In cazul copiilor abuzati emotional si neglijati, se va avea in vedere: stabilirea
mentinerii increderii, sa invete cum sa-si exprime agresivitatea si ostilitatea (Szur,
1987). Acest lucru se face si in cazul copiilor abuzati fizic. Este de asemenea
important sa se ofere ajutor in privinta indemanarilor sociale, a rezolvarii
problemelor, functionarii cognitive si in ceea ce priveste stima de sine (Szur, 1987).
In cazul copiilor care au fost abuzati sexual este important ca acestia sa tie asigurati
ca flu a fost vina br. De asemeriea, trebuie sa-i spunem copilului, atufici carid
acesta dezvaluie Un abuz sexual ca flu putem pastra un astfel de secret si ca trebuie
sa discutam si Cu alti adulti despre situatia sa pentru a-I ajuta.
In cazul acestor copii. terapia pe termen scurt va dura sase luni de zile, necesitand
sa tie urmata de terapia pe termen lung care dureaza doi ani de zile, uneori mai
mult. Terapia in cazul acestor copii va fi raportata la dezvoltarea copilului (Gil, 199
1 ; Sgroi, 1982). Cu copiii mici, de exemplu se poate utiliza terapia prin joc sau se
poate combina terapia prin joe cu alte forme de terapie.
Indiferent de strategia de interventie utilizata peritni acesti copii, trebuie sa avem in
vedere faptul ca:
. Acesti copii se simt haituiti de sentimente de vinovatie si teama;
. Pot simti faptul ca abuzul s-a comis din vina br, se pot simti tradati de abuzator
sau Ic este teama sa nu provoace un conflict in familie;
. Le este teama ca vor fi abandonati;
. Simt ca flu sunt buni de nimic si ca nu merita sa primeasca dragoste si respect;
In cazul acestor copii terapia trebuie sa vizeze urmatoarele:
- discutarea Cu CO111 despre corpul br si invatarea denumirilor corecte ale partilor
corpului;
- discutarea despre secrete bune vs. secrete rele;
- discutarea despre atingeri bune vs. atingeri rele;
- discutarea despre dreptul de a fi in siguranta;
- stabilirea limitelor si dreptul de a spune nu
Va viza, de asemenea revizuirea experientelor si explorarea sentimentelor Si
acceptarea experientei (evitarea alunecarii in identitatea de victima si
minimalizarea situatiei tragice prin care au trecut).
Prezentam mai jos cateva tehnici de terapie care pot fi utlizate in psihoterapia
copiilor abuzati. Aceste tehnici vor fi utilizate in functie de varsta copilului.
TERNICILE TER4PIEI PRIN JOG, Aceasta Tehnica este utilizata Ca. 0 cale de
comunicare si intelegere cu copiii. Pot fi utilizatejucarii din viata realt,, cum ar fi.
papusi-copil, papusi moi, care reprezinta membrii familiei, mobila pentru casa de
papusi. Este esential sa avem o reprezentare a acestor tipuri de materiale pentru a
face sa apara situatii care au bc acasa. In special casa pentru papusi este importanta,
41

deoarece copilul exprima problemele familiei prin acest tip de jucarii. Chiar si
copiii care neaga ca exista dificultati acasa pot arata prin intermediul jucariilor ca
exista dificultati intre diferiti membri ai familiei, in special prin intermediul
papusilor care reprezinta membrii familiei.
Pot fi utilizate de asemenea jucarii agresive. Contextul jocului ii ofera copilului un
cadru pentru a-si exprima sentimentele intr-un rnediu sigur si pentru a invata sa-si
controleze aceste sentimente. Aceasta categorie poate include pistoale, cutite de
cauciuc, soldati de jucarie etc. Copilul poate alege jucarii agresive pentru a reface
scenarii din viata reala sau pentru a exprima fantezii defensive sau fantezii care
vizeaza fuga de situatii periculoase.
0 alta componenta o reprezinta jucariile inspaimantatoare, cum ar fi monstri,
paianjeni, gandaci, sobolani. serpi. Prin aceste jucarii, copilul isi poate exprima
temerile si cosmarurile. Ei se pot de asemenea proteja de ceilalti, prin lucruri, reale
sau imaginare care ii insaimanta. Spre exemplu, copiii care au fost abuzati sexual
pot utiliza frecvent serpi pentru a exprima temeri si fantezii. Pot fi utlizati serpi din
materiale moi, care sunt pliabili. Pot fi rasuciti, manipulati si pot da copilului
libertatea sa demonstreze ca ci pot controla sarpele si sa decida ceea ce i se
intampla. Astfel, copilul poate lovi sarpele, ii poate impusca sau ii poate ingropa in
nisip. 0 parte dintre acesti copii isi exprima reactiile ca o consecinta a abuzului
sexual, iar altii pur si simplu demonstreaza temeri si fantezii inspaimantatoare.
Pot fi utilizate jucarii expresive si creative. Materialele utilizate sunt creioane,
scrisori, acuarele etc. Pot fi utilizate aceste materiale pentru a ajuta copiii sa-si
exprime sentimentele, pot ajuta terapeutul sa exploreze dinamicile familei si sa
practice noi strategii cu copilul, sa lucreze la construirea stimei de sine a copilului.
Tehnica terapiei prin joc poate fi aplicata la variate abordari teoretice, cum ar fi:
. Abordarea psihodinamica . Aceasta abordare este utilizata pentru a facilita
restructurarea majora a personalitatli, Cu copiii care au probleme severe,
intrapsihice si interpersonale.
. Descarcarea/eliberarea. Aceasta este o abordare relativ rapida si centrata pe
probleme. Nu urmareste sa restructureze personalitatea copilului. Principala
preocupare este de a ajuta copilul sa se confrunte cu o Situatie particulara intr-o
perioada scurta de timp. Consta in a lasa copilul sa-si exprime sentimentele in
legatura Cu 0 problema Specifica Si apoi de a-i ajuta sa invete noi moduri de a face
fata situatiei.
Terapia centrata pe client/nondirectiva. Nu se concentreaza pe o problema
specifica, ci pe construirea unei relatii Cu copilul, bazata pe consideratie pozitiva
neconditionata, respect pentru abilitatea copilului de a rezolva probleme Si
comuniCarea unei intelegeri empatice. Poate fi utilizata cu copiii care prezinta
pierderea controlului, comportament regresiv, dependenta, comportamente sociale
inadevcate etc.
Terapia prin joc de tip adlerian. Reprezinta o integrare a principiilor Si strategiilor
terapeutice CaracteriStice psihologiei individuale a lui Alfred Adler.
42

Vizeaza urmatoarele etape:

a. construirea unei relatii de egalitate cu copilul;
b. explorarea stilului de viata al copilului;
C. alutarea copilului sa obtina un nou insight cu privire la stilul sau de viata;
d. reorientarealreeducarea.
. Teravia Gestalt. Vizeaza utilizarea desenelor si fanteziei pentru a ajuta copiii
sa-si exploreze sentimentele Si interactiunile. Poate utila povesti, poezii si papusi
pentru a permite copiilor sa se exprime.
. Terapia prin joc, de tip jungian. Strategiile specifice vizeaza desenele spontane,
vizualizari, scrierea de povesti in serie, jocul cu nisip etc.
TEIINICILE ARTEI EXPRESIVE SI CREATWE.
. Tehnica artei si desenului. Aceasta tehnici stimuleaza si incurajeaza copiii sa
obtina 0 constientizare a propriilor sentimente, senzatii, ganduri, intuitie. Poate
facilita comunicarea verbala si nonverbala si furniza o cale pentru reducerea
stressului Si exprimarea emotiilor. Se poate utiliza desenul, de exemplu pentru:
- diagnosticarea relatiilor interpersonale din cadrul familei;
- ca 0 strategie de interventie pentru ajutarea copiilor sa descopere solutii Ia
situatiile problema din viata br.
Tehnica jocului dramatic. Poate ajuta copiii sa-si exprime intr-un mod sigur
gandurile, sentimentele. Poate creste abilitatea copiibor de a observa, de a se
concentra. Permite de asemenea copiibor sa schimbe perspectiva asupra problemei
si sa practice noi comportamente. Incurajeaza spontaneitatea, creativitatea,
imaginatia si vizualizarea.
Utilizarea metaforelor si a povestilor metaforice. Sc pot utiliza metaforele pentru
a ajuta copiii sa obtina noi moduri de exprimare a sentimentebor, sa faca fata
conflictebor, sa interactioneze cu ceilalti, sa faca fata situatiilor dificile.
In ceea ce priveste terapia familiilor in care s-a comis abuzub, se poate opta pentru
terapie familiala, maritala sau educarea parintilor.
In cazul abuzului sexual, terapia abuzatorului vizeaza faptul ca acesta sa
empatizeze cu victima, dar terapia cu acesti parinti este un proces lung si anevoios.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ
STUDIULUI DE CAZ # 1
I. PREZENTAREA CAZULUI
P.A., in varsta de 16 ani a sunat la telefonul de urgenta 983 pentru a sesiza
urmatoarea situatie:
. Tatal ci, P.C. a batut-o pentni ca s-a tuns si a alungat-o de acasa, amenantand-o ca
flu o mai primeste inapoii;
. Mama a incercat sa-i ia apararea, dar a fost batuta si ea;
. A. a plecat la matusa paterna, care locuieste in Bacau;
43

. Nu poate merge la scoala intrucat nu are cu ce sa se imbrace, de acasa plecand in

papucii de casa si hainele cu care sta prin casa; in plus nu are nici cartile Si nici
caietele cu ea;
. Mama este la serviciu, insa tatal sau este acasa intrucat este in concediu.
La aceeasi data, o echipa interdisciplinara s-a deplasat la domiciliul familiei, unde
s-au constat urmatoarele:
. Acasa erau tatal fetei si fratele ei, PM., in varsta de 1 5 ani;
. Mama fetei, P.F. era la serviciu; lucreaza la o firma de confectii din Bacau si
termina programul Ia ora 16.00;
Tatal fetei a recunoscut ca a batut-o pe A. si a afirmat ca are dreptul sa faca asta
daca A. nu-i cere voie sa faca un anumit lucru. A spus ca A. umbla cu droguri si
este cazul sa o corecteze;
Tatal era suparat pe fata dar a spus ca o primeste acasa, insa o sa o certe pentru ca
nu a venit acasa singura.
De asemenea, a afirmat ca flu stie unde este A., dar banuieste ca este la sora lui;
M., fratele fetei a spus ca si pe eli-a mai batut tatal cand era mai mic, dar acum
fuge daca acesta vrea sa ii loveasca;
Familia locuieste in casa bunicului patern, impreuna cu familia unui frate de-al
tatalui si ocupa o singura camera in care locuiesc parintii si cei doi copii. Camera
era bine mobilata, dar la data vizitei era dezordine; fie era maltrat, patul era in
dezordine, masa era plina cu tot felul de lucruri etc.
Tatal a fost invitat Ia sediul Serviciului pentru Protectia in Regim de Urgenta a
Copilului si Protectie a Copilului Delincvent pentru a discuta detaliat despre
situatia copilului si a familiei.
Tatal a fost recalcitrant incercand sa intimideze psihologul si discutand pe un ton
agresiv. A insistat asupra faptului ca este dreptul lui sa-si educe copiii atunci cand
acestia gresesc sau vor sa faca un lucru fara stirea lui.
Tatal a acceptat ca A. sa vina la consiliere si ca lucratorii din cadrul Serviciului
pentru Protectia in Regim de Urgenta a Copilului si Protectie a Copilului
Delincvent sa faca vizite de monitorizare in familie. Dupa vizita in familie, echipa
pluridisciplinara s-a deplasat Ia domiciliul matusii paterne a fetei, pentru a discuta
cu aceasta si cu fata. In urma vizitei s-au evidentiat urmatoarele lucruri:
. A era foarte speriata Si plangea in continuu. Avea obrazul stang umfiat si astepta
sa vina mama sa pentru a merge la doctor.
. A spus ca ii este teama sa mearga acasa si ca va sta la matusa ei cateva zile pana la
vacanta de iarna, dupa care va merge la bunicii paterni la tara.
. Este nascuta la data dc 16. 1 1 . 1984 si este eleva in clasa a XI a la o scoala
profesionala din Bacau.
. Matusa ei spune ca fratele ci a fost o persoana violenta inca din copilarie si ca nu
se intelegea cu nici unul dintre frati. Consuma bauturi alcoolice i este violent cu
sotia si cu copiii.
44

. Bunicul patern, care fusese anuntat de A. despre cele intamplate cu o seara in

urma, a spus ca tatal fetei i-a creat probleme inca din copilarie, find agresiv la
scoala si in familie, lipsind de la ore si de acasa, incepand mai apoi sa consume
alcool. A pierdut o multime de bani in tot felul de investitii si in cele din urma a
pierdut si apartamentul pe care ii avea in Brasov. A fost de acord sa-l lase sa
locuiasca in casa sa sperand ca astfel isi va indrepta comportamentul.
A spus ca fiul sau a batut-o de mai multe on pe A. si ca fata a venit de multe ori
invinetita la tara.
Matusa fetei a fost de acord ca aceasta sa ramana la ea Ia ea pana la vacanta, cand
va merge la bunici.
A. a fost invitata impreuna cu mama ei la Sediul Serviciului pentm Protectia in
Regim de Urgenta a Copilului si Protectie a Copilului Delincvent, pentru a discuta
in amanunt despre situatia copilului si a fami!iei.
Mama a spus ca a avut neintelegeri si conflicte dintotdeauna cu sotul ei si ca nu a
divortat din cauza copiilor, desi socrii Sai au sfatuit-o de mai multe on sa faca acest
lucru. Sotul ei consuma bauturi alcoolice, dar este violent chiar daca nu bea nimic,
uneori pierzandu-si autocontrolul.
A mai spus de asemenea ca nu este nici o problema daca A. se va intoarce acasa,
deoarece sotul ci s-a calmat in urma discutiei avute cu membrii echipei de
interventie si cu tatal sau. Fata va ramane insa peste noapte la matusa ei urmand sa
mearga acasa a doua zi.
S-a stabilit de comun acord cu A. sa vina la consiliere dupa terminarea vacantei de
iarna intrucat urma sa mearga la bunicii paterni la tara.
S-a discutat si cu diriginta fetei care a spus ca A. este un copil cuminte, vine Ia
scoala Si flU a creat nici un fel de probleme.
H. EVALUARE/DIAGNOSTICARE
Ne confruntam cu o situatie de abuz fizic, insotit de abuz emotional.
A are obrazul Stang umfiat. Prezinta anxietate si teama fata de tata. La acestea se
adauga fuga de acasa.
Caracteristicile comportamentale ale tatalui se adauga la semnele fizice si
comportamentale prezentate de fata:
Utilizeaza 0 disciplina severa, neadecvata varstei si circumstantelor;
. Are asteptari nerealiste cu privire la fata;
. Are o perceptie gresita asupra copiilor;
. Dezinteres fata de nevoile copiilor;
. Consum de alcool;
. Comportament autoritar;
Dificultati in relatia maritala, dificultati generate de consumul de alcool si violenta;
Istoricul tatalui indica faptul ca a fost un copil dificil;
45

. Tulburari de comportament in copilarie (agresivitate, consum de alcool, dificultati

relationale cu copiii de aceeasi varsta).
Evaluarea psihologica, in care s-au folosit teste proiective si un chestionar privind
evaluarea stilului de viata. pentru a afla mai multe despre comportamentul fetei si
despre climatul din familie indica urmatoarele:
- Dinamism, vivacitate, bogatie de idei, resurse interioare;
- Dorinta puternica de a fi departe de casa, intr-un bc linistit, unde sa flu existe
conflicte si neintelegeri;
- Tristete, suparare, dezamagire;
- Frica fata de tata;
- Expresivitate si originalitate;
- Nevoia de apreciere, de gratificare, neglijare afectiva din partea parintilor;
- Nevoia de sprijin si sustinere;
- Usoara agresivitate;
- Suferinta psiho-emotionala, conflicte afective, recente sau vechi; efort de
cenzurare, dificultati de adaptare si dorinta de clarificare a sentimentelor Si
situatiilor prin care trece.
De asemenea, din evaluarile pe care fata le-a facut asupra membrilor familiei au
reiesit urmatoarele:
- Mama 0 asculta Si abia apoi o cearta daca a facut ceva rau;
- Mamei ii poate impartasi aproape orice;
- Cu tata nu face nimic pentru a-si petrece timpul liber;
- Isi vede fratele ca find generos Si calm;
- Isi doneste sa aiba o casa frumoasa, sa aiba un tata intelegator si sa mearga la
mane si la munte.
Evaluarea psihologica scoate in evidenta influenta negativa a comportamentului
abuziv al tatalui asupra dezvoltarii personalitatii fetei, insa A. beneficiaza in acelasi
timp de numeroase resurse interioare pentru a face fata situatiei de cniza prin care
trece. Un factor pozitiv este si faptul ca A. a reusit sa stabileasca o buna relatie cu
mama si ca beneficiaza de suport din partea familiei largite.
Ill. EVOLUTIA CAZULUI
Reactiile fetei Ia situatia de criza sunt cele de pericol si de urgenta.
Considera ca este pusa in penicol pnin aceasta situatie de cniza si ia decizia de a
pleca de acasa, dan in acelasi timp cere imediat ajutor pentru rezolvarea acestei
situatii de criza.
S-a optat pentru consiliere, interventia constand in 5 sedinte de consiliere,
cate o sedinta de consiliere la doua saptamani. S-au folosit tehnicile reflectanii
sentimentelor si reformulanii, cii oferirea unei noi perspective asupra situatiei, de
exemplu ce solutii a gasit A pentru a face fata la situatii similare din trecut.
In primele doua sedinte A. este tematoare si ingnijorata pentru ca tatal flu o
lasa sa meanga la scoala Si ii interzice sa-si viziteze unchii si matusile si sa mearga
in oras. Considera ca acesta are ceva cu femeile in general si este dezamagita ca
46

uneori face diferente intre ea i fratele ei. De asemenea este suparata din cauza ca
tatal ci nu o lasa sa ia decizii importante pentru ea. Se intelege bine cu mama si cu
fratele, dan nu se intelege deloc Cu tatal sau care se poarta foarte autonitar cu ea.
Tatal sau vine uneori beat acasa si se cearta cu sotia sau ii vorbeste urat. S-a utilizat
ca o resursa relatia buna pe cane A. o are cu mama si cu fratele ei.
In urmatoarele trei sedinte, A. devine mult mai linistita si relaxata decat la sedintele
antenioare. nesimte mai putina suferinta psiho-emotionala si are mai multa
incredere in fontele proprii. Acelasi lucru se constata la intreaga familie. A este
foarte surpinsa ca tatal ci se poanta foarte frumos cu ea, flu o mai cearta, nu se mai
cearta nici cu mama si isi face singur lucrunile de care are nevoie (isi incalzeste
singur mancanea, isi incalzeste singur apa etc), o lasa sa mearga la rude. etc.
Relatia cu tatal s-a schimbat Acesta flu mai consuma bauturi alcoolice si
comportamentul fata de membnii familiei s-a imbunatatit.
Tatal comunica mai mult cu fiecare membru al familiei si nu mai este violent. Ea
crede ca tatal se comporta difenit, deoarece mama a avut o discutie cu el si datorita
faptului ca acesta a redus consumul de alcool.

STUDIU DE CAZ # 2
PREZENTAREA CAZULUI
Cazul fratilor R.MB, o fetita cu varsta de 8 ani. si F.A, baiat, cu varsta de 17 ani a
fost semnalat Ia telefonul de urgenta 983, sesizarea mentionand faptul ca fata este
maltratata Si neglijata. Fata locuieste impreuna cu mama, fratele acesteia find
ocrotit in Centrul de Plasament Pro-Familia.
Echipa interdisciplinara a facut o vizita in familie pentru o evaluare initiala a
situatiei copilului Si a familiei sale.
In urma vizitei s-au constatat urmatoarele:
S R.M.B. este eleva in Clasa 1;
I Nu prezinta urme de lovituri sau neglijare;
a A fost comunicativa pe parCursul discutiei;
R Afirma ca nu este batuata de mama si nii de concubinul acesteia; I Fratele ci, FA
este ocrotit de un an de zile la Centrul de Plasament
Pro-Familia, dupa cc a beneficiat in prealabil de consiliere si psihoterapie Ia
Centrul Lalelelor, intrucat a fost neglijat de catre mama. Copilul vine frecvent in
familie la sfarsit de saptamana;
Mama copulor, O.E. I-a nascut pe A. la varsta de 1 6 ani, iar copilul a fost crescut
mai mult de bunica materna. Mama nu a pastrat legatura cu tatal Copilului. S-a
casatorit apoi si a divortat. Fetita s-a nascut dintr-o relatie de concubinaj;
47

. Actualmente, mama copiilor traieste in concubinaj cu I.N.

. Mama nu are buletin intrucat flu are domiciliu. Casa in care locuieste a apartinut
mamei concubinului ci, insa aceasta a decedat si fratii nu au dezbatut succesiunea.
Afirma ca flu se poate angaja fara buletin si nici flu poate depune dosar pentru
ajutor social sau cantina sociala.
Nu lucreaza nicaieri. A fost plecata un limp in Grecia, unde a practicat prostitutia.
Concubinul este in somaj tehnic;
O.E.. flica acesteia si concubinul mamei locuiesc intr-o sinura camera, neingrijita,
dar incaizita corespunzator. Pe hol si-au amenajat un bc peritru gatit.
Mama a spus ca relatia ei cu A este foarte tensionata si crede ca A a facut
reclamatia pentru ca el nu locuieste cu ea ci cu sora lui.
Vom prezeflta mai jos doar cazul baiatului, F.A. care s-a prezentat la corisiliere la
sediul Serviciului pentru Protectia in Regim de Urgenta a Copilului Si Protectie a
Copilului Delincvent.
H. EVOLUTIA CAZULUI
F.A. prezinta Un istoric de neglijare si abuz emotional, mama facand diferente intre
cei doi copii, recurgand Ia un comportament continuu, caracterizat prin raceala fata
de copil, respingere si izolare, critica, ironizarea copilului. Atitudinea copilului fata
de mama si relatia conflictuala cu aceasta sunt o consecinta a istoriei copilului.
Evaluarea psihologica indica o delicatete si sensibilitete, izolare sociala, labilitate
emotionala, vitalitate redusa, tendinte depresive, dificultati de concentrare a atentiei
si acceptare de sine scazuta.
Reactia lui F.A. la situatia de criza se manifesta printr-o combinare a confuziei si
impasului. A. are dificultati in a formula planuri pentru rezolvarea crizei, este
blocat si incapabil sa genereze strategii de coping alternative.
S-a optat pentru consiliere, consilierea combinandu-se la un moment a! interventiei
Cu un demers terapeutic cognitiv, cu centrarea copilului pe so!utii.
Ca tehnici de consiliere s-au folosit reflectarea sentimentelor, ascultarea activa,
reformularea.
S-au facut 10 sedinte de consiliere. cate o sedintalsaptamana.
La inceputul sedintelor, starea emotionala a lui A. se caractearizeaza prin
urmatoarele aspecte:
R Copilul pastreaza legatura cu mama, dar relatia cu ea este conflictuala;
. Alexandru spune ca mama sa consuma bauturi alcoolice, motiv pentru care a ales
sa piece de acasa si sa mearga intr-un centru de plasament;
Mama este agresiva verbal cu ci si ii abuzeaza emotional. Dc asemenea face
diferente intre el si sora iui;
Copilul se simte excius Si considera ca flu are nici un sprijin din partea familiei,
simte ca nu are be in familie;
48

Vorbeste soptit, nu pastreaza contactul vizual cu psihologul, adopta o pozitie

garbovita;
Este ingrijorat pentru sora lui si considera ca ar fi mai bine daca aceasta ar fi
ocrotita la Pro-Familia;
Are probleme de concentrare a ateritiei si de invatare si nu poate sa se pregateasca
corespunzator pentru examenul de capacitate;
In anumite momente simte nevoia de a se automutila, lucru care ii face placere; Isi
doreste sa-si cunoasca mai bine tatal; are sentimente ambivalente fata de tatal sau.
Pe de o parte afirma ca daca s-ar iritalni cu eli-ar spune lucruri urate, iar pe de
alta parte spune mi-ar placea sa fim ca tata si flu, sa putem discuta oflee;
Este suspicios, flu are incredere in nimeni si in general nu are prieteni. Spune ca
acest lucru se datoreaza faptului ca a avut prieteni, dar acestia i-au tradat.
A. tinde sa faca generalizari si se constata lipsa unci imagini dare in ceea ce
priveste obiectivele si scopurile pe care este necesar sa le atinga;
S-a lucrat asupra obtinerii unei claritati emotionale si cognitive cu privire la
problema, prin utilizarea tehnicilor reflectarii si reformularii. S-a lucrat de
asemenea asupra constientizarii scopului sau pe termen scurt. A. a definit scopul
sau imediat ca fund promovarea examenului de capacitate. A. a avut ca sarcina sa
faca o lista cu toate scopurile si cu modalitatile de indeplinire a br.
S-a ajuns Ia obtinerea unei mai bune situatii scolare. Are rezultate bune la scoala si
a inceput sa faca pregatire la limba romana. Are o mai mare incredere in sine si este
mai deschis.
Si-a vizitat mama si a constatat ca situatia de acasa nu s-a schimbat, dar a observat
la el o anumita detasare fata de ceea cc se intampla acasa si o mai buna capacitate
de a-si exprima sentimentele fata de mama sa. Este constient ca nu se va schimba
climatul familial, din cauza faptului ca mama sa consuma bauturi alcoolice.
CONCLUZII
Situatia lui F.A. s-a ameliorat in sensul unei mai bune cunoasteri de sine, a unei
constientizari mai puternice a propriei situatii psiho-sociale si a unui tonus vital mai
crescut.

49

BIBLIOGRAFIE
1 . Bittner, S., Newberger Eh. Pediatric Understanding of Child Abuse and
Neglect
Pediatric Review, 1981;
2 Collingridge, M. Child Sexual Abuse Protocols An Evaluation
Charles Sturt University, Wagga, Wagga, Australia;
3. Clarkson, P, Pokorny, M The Psychoterapeutical Work with adults Survivor
of Sexual Abuse in The Handbook of Psychoterapy, Routledge, London & New
York;
4. John Kranzler, University of Florida Child Abuse & Neglect;
5. Cooper,M. D., Bal, D. Abuzul asupra copilului
6. Gelder, M., Oath , D., Mayou, R. Tratat de psihiatrie, Oxford, Ed. a II a,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania & Geneva Initiative Publishers,1994;
7. Gordon, T., Crippling Our Children With Discipline, Boston Universitary:
Journal of Education, Volume 1 63 # 3, Summer, 1 981 ;
8. Garbarino, J. The Psychologically Battered Child, 1986
9. Killen, K, Copilul Maltratat;
10. Mitrofan, N., Butoi, T., Zdrenghea, V. Psihologie judiciara Casa de
Editura Si Presa, Sansa, Bucuresti, 1982;
1 1 . Muro, J., James, University ofNorth Texas, Kottman, T., University of
Northern Iowa Play and Activity Techniques in Guidance and Counseling in
the Elementary and Middle Schools A practical Approach, Brown &
Benchmark;
12. Muro, J., James, University ofNorth Texas, Kottman, T., University of Northern
Iowa Creative and Expresive Arts Techniques in Guidance and Counseling in
the Elementary and Middle Schools A practical Approach, Brown &
Benchmark;
13. Muro, J., James, University ofNorth Texas, Kottman, T., University of Northern
Iowa Crisis Intervention in Guidance and Counseling in the Elementary and
Middle Schools A practical Approach, Brown & Benchmark;
14. Medical Online Disease Information Child Abuse & Neglect
15. Michalek, J., Lipton S. -The Maternal and Child Health Bureau Child
Abuse;
16. National Council for voluntary organizations Preventing Child Sexuala
Assault:
A Parents Guide to Talking with Children 26 Bedfore Square, London WC
1B3HU, 1984;
17.The National Center on Child Abuse and Neglect, U.S. Department Of Health
And
Human Services Child Abuse & Neglect;
50

18.Pasa mc, Brooklyn, N.Y. Physical Abuse;

19. Perry Share, Centre for Rural Research, pshare @esu.edu.an, 24 January, 1997
Domestic Violence;
20. The Sexual Assault Crisis Center of Knoxville, T.N. Child Sexual Abuse;
21. Straus, M., Gelles, R. & Steinmetz, S., Behind Closed Doors: Violence In the
American Family, New York: Anchor Books, 1980;
22. University of Otago Consulting Group Domestic Violence;
23. Watson, G.,A., Journal of Social Psychology, 1984;
24. Ziglar, Z. Putem creste copii buni intr-o lume negativa Ed. Curtea
Veche,
2000;

51

CUPRINS
INTRODUCERE . .............................................................................................pg.1
CAPITOLUL 1 - ABUZUL ASUPRA COPILULUI -CONSIDERATII
TEORETICE ......................................................................................................pgl
PREZENTARE GENERALA........................................................................... pg.2
ABUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI .........................................................pg 4
Definire ..............................................................................................................pg 4
Prevalenta abuzului fizic ....................................................................................pg6
Etiologia abuzului fizic ......................................................................................pg 6
Indicatori ai abuzului fizicasupra copilului ........................................................pg 6
ABUZUL EMOTIONAL ...................................................................................pg 8
Definire ...............................................................................................................pg 8
Formele abuzului emotional ................................................................................pg 9
Indicatori ai abuzului emotional .........................................................................pg 10
NEGLIJAREA COPILULUI ..............................................................................pg12
Definire ..............................................................................................................pg 12
Forme ale neglijarii ............................................................................................pg 12
Indicatori ...........................................................................................................pg 12
ABUZUL SEXUAL ASUPRA COPILULUI ...................................................pg 14
Definire ..............................................................................................................pg 14
Prevalenta abuzului sexual .................................................................................pg 14
Formele pe care le poate lua un abuz sexual ......................................................pg 14
Indicatori ai abuzului sexual ..............................................................................pg 15
Profilul pedofilului in raport cu profilul abuzatorului care comite incestul .......pg 17
Etapele care apar in procesul victimizarii sexuale a copilului.......................... pg 19
Impactul pe termen lung al abuzului sexual asupra copilului........................... pg 20
IMPORTANTA RAPORTARII CAZURILOR DE ABUZ ASUPRA COPILULUI
pg 22
CAPITOLUL 2- PROCESUL DE EVALUARE/ DIAGNOSTICARE A
CAZURILOR DE ABUZ ASUPRA COPILULUI pg 25
CAPITOLUL 3- STRATEGII DE INTERVENTIE TERAPEUTICA IN
CAZURILE DE ABUZ ASUPRA COPILULUI pg 39
CAPITOLUL 4- STUDII DE CAZ pg 46

52