Iubiri Perfecte 03 07 2012 PDF

JOHN WELWOOD
IUBIRI PERFECTE, RELAfiII IMPERFECTE

CUM SÆ VINDECÆM RÆNILE SUFLETULUI
CĂLĂTORIA INIMII
Coperta: CRISTINA CRĂCIUN

Redactare: MONICA REU
Corectură: ELENA LAZĂR
Tehnoredactare: ANCA SUCIU
Editori: ELENA FRANCISC, HORIA ȚURCANU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

WELWOOD, JOHN
Iubiri perfecte, relații imperfecte: cum să vindecăm rănile sufletului /
John Welwood; ed. : Elena Francisc; trad.: Monica Reu; - București:
Elena Francisc Publishing, 2007
ISBN 978-973-88171-4-5
I. Francisc, Elena (ed.)

II. Reu, Monica (trad.)
159.9
JOHN WELWOOD
Perfect Love, Imperfect Relationships – Healing the Wound of the Heart
© John Welwood, 2006
© Elena Francisc Publishing, ediția I (2007), ediția a II-a (2010)
pentru prezenta versiune românească
Toate drepturile asupra acestei cărți aparțin Editurii Elena Francisc Publishing.
Reproducerea integrală sau parțială, sub orice formă, a textului din această carte
este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii Elena Francisc Publishing.
JOHN WELWOOD
IUBIRI PERFECTE,
RELAȚII IMPERFECTE
CUM SĂ VINDECĂM RĂNILE
SUFLETULUI
Traducere de
MONICA REU
Aceastæ carte este dedicatæ pæcii în lume.
Fie ca toate fiinflele sæ øtie cæ sînt iubite,
pentru a træi în armonie cu ele însele øi cu tofli ceilalfli.
Sari în picioare, aratæ-fli pumnii,
Ameninflæ øi avertizeazæ întregul Univers
Cæ inima nu-fli mai poate træi
Færæ iubire adeværatæ!
HAFIZ
Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Prolog: Sæ te simfli îmbræfliøat de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1. Dragoste perfectæ, relaflii imperfecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Starea de nemulflumire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3. Cum sæ eliminæm nemulflumirile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4. De la ura faflæ de sine la iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5. Dorinfla sfîntæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
6. Iubirea care te elibereazæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Epilog: Cine te susfline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
Exerciflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Mulflumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Despre autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
7
INTRODUCERE
O noapte plinæ de vorbe care dor,

Cele mai ascunse secrete ale mele:
Totul are de-a face cu a iubi øi a nu iubi.
RUMI
Cuvintele „Te iubesc“, rostite în momente de apreciere realæ,

de uimire sau de afec˛iune, pornesc din ceva perfect pur, din
noi înøine – capacitatea de a ne deschide øi a spune „da“ færæ
rezerve. Asemenea momente de deschidere totalæ a inimii ne
aduc aproape de perfec˛iunea naturalæ, atît cît putem ajunge
în aceastæ via˛æ. Caldul øi radiantul „da“ al inimii este perfect,
asemenea soarelui, dînd via˛æ tuturor lucrurilor øi hrænind tot
ceea ce este cu adeværat uman.
Totuøi, în mod destul de ciudat, deøi putem observa sclipiri
de iubire strælucitoare sælæøluind în inima umanæ, e greu sæ o
gæsim complet întruchipatæ în lumea din jurul nostru, mai ales
acolo unde conteazæ cel mai mult – în rela˛iile pe care le avem
cu ceilal˛i. E adeværat cæ astæzi pentru mul˛i oameni sæ riøte sæ
se avînte într-o rela˛ie de iubire a devenit o propunere
înfricoøætoare, previziune a unei dureri copleøitoare sau a unei
devastæri emo˛ionale iminente. Dacæ sæpæm pu˛in în suprafa˛a
culturii noastre înnebunite dupæ sex øi romantism, vom gæsi
un sentiment de deziluzie în mul˛i oameni care simt, aøa cum
declaræ un cîntec pop, cæ „iubirea pute“. Sau, dupæ cum s-a
exprimat o tînæræ la unul dintre atelierele mele: „Dacæ iubirea
9
e aøa extraordinaræ, de ce sînt rela˛iile atît de imposibile? Nu-mi

mai spune˛i cæ trebuie sæ-mi deschid inima. Inima mea e deja
mult prea deschisæ øi nu mai vreau sæ fiu rænitæ.“
Aøadar, chiar alæturi de adeværul perfec˛iunii iubirii, stæ un
alt adevær, unul mai dificil – existen˛a unei re˛ele deteriorate,
încîlcite a rela˛iilor umane, care naøte frustræri extraordinare,
suferin˛æ øi furie oriunde ne uitæm. Într-o clipæ eøti conectat
cu iubirea din inima ta, te sim˛i deschis, afectuos øi legat de
ea. Iar în clipa urmætoare, pînæ sæ te dezmeticeøti, tu øi iubitul
tæu a˛i ræmas încleøta˛i într-un conflict sau o neîn˛elegere care
væ face sæ væ închide˛i în voi înøivæ sau sæ væ comporta˛i ca øi
cum a˛i fi lipsi˛i de sentimente.
Astfel, chiar øi atunci cînd iubirea este realæ, ceva pare cæ
o blocheazæ de la a se exprima plenar øi perfect în cadrul
rela˛iilor. „Te iubesc, dar nu pot træi alæturi de tine”, este
exprimarea clasicæ a acestei præpæstii dureroase dintre iubirea
puræ din inima noastræ øi rela˛iile dificile pe care le træim.
Aceastæ nepotrivire prezintæ o enigmæ înnebunitoare, pe care
fiecare dintre noi trebuie sæ „o rezolve sau sæ fie nimicit”, dupæ
cum a sugerat D.H. Lawrence.
Enigma se aratæ sub multe înfæ˛iøæri. Deøi iubirea se naøte
mereu nouæ, cei mai mul˛i dintre noi se simt lipsi˛i de ea, ca
øi cum ar muri de foame într-o ˛aræ a beløugului. Øi în timp ce
iubirea poate oferi o bucurie imensæ, via˛a noastræ sentimentalæ
ne aduce deseori cele mai tragice suferin˛e. Chiar dacæ nimic
nu e mai simplu øi mai direct decît cældura inimii, „ca un om
sæ iubeascæ pe altul, este cea mai dificilæ sarcinæ a noastræ”,
spunea Rilke. Øi, deøi într-un fel iubirea învinge totul,
ræzboiul ræmîne negreøit for˛a guvernatoare în afacerile
lumeøti.
Sentimentul de singurætate øi priva˛iune care afecteazæ via˛a
multor oameni nu se datoreazæ faptului cæ iubirea ar fi în
cantitæ˛i mici, întrucît po˛i gæsi iubire oriunde te ui˛i, sub o formæ
sau alta. Fiecare zîmbet øi majoritatea conversa˛iilor øi
privirilor pe care le schimbi cu oamenii pe care-i întîlneøti zilnic
10
INTRODUCERE
con˛in mæcar o færîmæ de iubire, sub formæ de interes, apreciere,

considera˛ie, cælduræ sau bunætate. Adunæ toate schimburile pe
care le ai cu ceilal˛i în fiecare zi øi vei vedea cæ via˛a î˛i este
sus˛inutæ de un flux de interconectare, care e jocul iubirii. „Nu
existæ nicio for˛æ în lume în afara iubirii”, dupæ cum scrie Rilke.
Totuøi, dacæ iubirea e cea mai puternicæ for˛æ din lume, cea
care sus˛ine via˛a umanæ – ceea ce într-un fel chiar aøa e – de
ce cældura ei radiantæ nu a fost capabilæ sæ elimine întunericul
care înghite lumea, sæ transforme øi sæ înal˛e acest pæmînt? De
ce îi este atît de greu iubirii sæ penetreze materialul gros al
rela˛iilor umane? Dacæ iubirea este cea mai puternicæ sursæ de
fericire øi bucurie pe care o avem, de ce ne este atît de greu sæ
ne deschidem total cætre ea øi sæ o læsæm sæ ne guverneze via˛a?
Care e problema?
Aceste întrebæri au început sæ mæ preocupe tot mai mult dupæ
11 septembrie 2001, cînd lumea se arunca din nou în ræzboi.
Pe cînd ploua cu bombe în Afganistan drept ræspuns la atacurile
teroriste asupra New Yorkului øi Washingtonului, lumea mi
se pærea deosebit de fragilæ øi periculos de aproape de a se pierde
în uræ øi violen˛æ. Dupæ ce liderii americani s-au îmbarcat în
ceea ce pærea a fi un ræzboi færæ sfîrøit, am sim˛it nevoia de a
arunca o privire sæ væd de ce este atît de greu marilor calitæ˛i
umane – cældura øi bunætatea inimii – sæ domine în lume.
Am scris înainte douæ lucræri despre rela˛iile conøtiente –
Cælætoria inimii øi Iubire øi deøteptare – care ne aratæ cum sæ
îmbræ˛iøæm øi sæ abordæm provocærile rela˛iilor ca pe
oportunitæ˛i de transformare personalæ øi trezire spiritualæ.
Aceastæ carte are alt scop. Se concentreazæ asupra sursei primare
a problemelor din rela˛ii, „mama tuturor problemelor” – rela˛ia
rænitæ pe care o avem cu iubirea însæøi.
11
STAREA DE NEIUBIRE
Existæ sute de cær˛i pe pia˛æ ce oferæ tehnici de solu˛ionare

a problemelor din rela˛ii sub o formæ sau alta. Unele dinte ele
pot fi foarte folositoare. Totuøi, la un moment dat, pot deveni
niøte petice care se desprind, pentru cæ nu rezolvæ aspectul ce
stæ la baza tuturor conflictelor interpersonale øi al neîn˛elegerilor
– fie între so˛i, membrii familiei, prieteni, colegi de serviciu
sau diferite grupuri etnice din lumea întreagæ. Toate problemele
cærora nu reuøim sæ le dæm de cap îøi au originea în ceea ce
eu numesc starea de neiubire – o bænuialæ bine înrædæcinatæ
a multora dintre noi cæ nu putem fi iubi˛i sau cæ nu sîntem cu
adeværat demni de a fi iubi˛i pentru ceea ce sîntem. Aceastæ
nesiguran˛æ fundamentalæ face sæ ne fie foarte greu sæ avem
încredere în noi înøine, în al˛i oameni sau în via˛æ în general.
Faptul cæ nu øtim în adîncul fiin˛ei noastre, cæ sîntem iubi˛i
øi demni de iubire, ne submineazæ capacitatea de a oferi øi primi
iubire în mod liber. Este rana esen˛ialæ care genereazæ conflicte
interpersonale øi o serie de tulburæri binecunoscute în rela˛ii.
Neîncrederea, frica de a fi folosit sau respins, gelozia øi dorin˛a
de ræzbunare, ridicarea de ziduri de apærare, situa˛ii conflictuale
în care vrem sæ demonstræm cæ avem dreptate, trezirea cu
uøurin˛æ a sentimentului de rænire sau jignirea øi învinuirea altora
pentru durerea noastræ sînt doar cîteva dintre modurile în care
se prezintæ nesiguran˛a noastræ de a fi iubi˛i sau demni de iubire.
Starea de neiubire apare deseori sub forma unor izbucniri
emo˛ionale neaøteptate, ca reac˛ie la orice umbræ de bænuialæ
cæ am putea fi ræni˛i sau leza˛i. Este ca øi cum un rezervor de
neîncredere øi de resentimente ar aøtepta sæ fie destupat, lucru
ce poate fi determinat de cel mai nesemnificativ incident. Chiar
øi oamenii drægæstoøi øi plini de compasiune poartæ deseori în
ei o por˛ie destul de mare de neiubire øi de resentimente, care
în anumite circumstan˛e pot erupe în mod neaøteptat. În cazul
anumitor cupluri, aceste explozii au loc devreme, distrugînd
o rela˛ie abia îmbobocitæ de la primele întîlniri. În cazul altora,
12
INTRODUCERE
starea de neiubire poate sæ nu se manifeste decît mai tîrziu, cînd

au o cæsnicie aparent fericitæ, cînd unul sau ambii parteneri se
trezesc într-o bunæ zi øi simt cæ nu sînt cu adeværat væzu˛i sau
în˛eleøi. Nu este neobiønuit pentru femeile cæsætorite de mult
timp sæ spunæ: „Øtiu cæ so˛ul meu mæ iubeøte, dar, nu øtiu de
ce, nu mæ simt iubitæ”.
Uneori, starea de neiubire apare sub forma unor certuri
interminabile øi iritæri minore, ca øi cum ambii parteneri ar cæuta
încontinuu motive de gîlceavæ: „De ce nu mæ iubeøti altfel?“
De exemplu, un cuplu cu care am lucrat a descris urmætorul
incident care a dus la o sæptæmînæ de înstræinare. Femeia tocmai
îi pregætise un ceai so˛ului, cînd acesta s-a enervat din cauzæ
cæ ea a pus øi lapte în ceai: „Nu ˛i-am spus cæ nu vreau sæ-mi
pui lapte în ceai, cæ îmi place sæ-l las sæ se infuzeze bine mai
întîi?“. Singura cale de a în˛elege cum un lucru atît de lipsit
de importan˛æ a putut sæ determine un conflict major este sæ
realizæm ce înseamnæ de fapt ac˛iunea ei pentru el: în ochii lui,
ea a demonstrat încæ o datæ cæ nu-l cunoaøte øi nu-i øtie nevoile
– asemenea tuturor celorlalte femei din via˛a lui, începînd cu
mama. Iar pentru so˛ie, cînd pînæ øi a pregæti ceaiul devine un
motiv de învinuiri øi resentimente, înseamnæ cæ orice ar face,
nu-i poate cîøtiga niciodatæ iubirea. Ascunsæ în spatele acestui
incident nesemnificativ stæ durerea veche de cînd lumea de a
ne sim˛i neiubi˛i øi neaprecia˛i, pe care fiecare partener o pune
din nou în scenæ.
Ca psihoterapeut, am fost intrigat de tenacitatea øi
intransigen˛a stærii de neiubire, care poate continua sæ
sælæøluiascæ în psihic, în ciuda multor dovezi contrare (chiar
øi atunci cînd oamenii din via˛a noastræ chiar ne iubesc) sau
în ciuda multor ani de psihoterapie sau practicæ spiritualæ. Øi
mai ræu este cæ starea de neiubire are puterea de a respinge,
submina sau sabota øi iubirea care încæ existæ. Într-un fel sau
altul iubirea disponibilæ pare întotdeauna sæ fie prea pu˛inæ –
nu e suficientæ, nu e destul de bunæ sau nu este cea potrivitæ.
Cumva nu reuøeøte sæ ne convingæ cæ sîntem cu adeværat iubi˛i
13
sau demni de iubire. În acest fel, starea de neiubire – ca o

bænuialæ cæ nu vom fi sau nu putem sæ fim îmbræ˛iøa˛i sau
accepta˛i – ne determinæ sæ nu ne læsæm pætrunøi de iubirea care
chiar ar putea sæ ne desfacæ din strînsoarea acestei stæri.
Drept rezultat, „Ai douæ op˛iuni în via˛æ: po˛i ræmîne singur
øi sæ fii nefericit sau sæ te cæsætoreøti øi sæ-˛i doreøti sæ fii mort”,
cum a scris H.L. Mencken cu o sclipire de mister øi umor negru.
Recitarea acestui vers la atelierele pentru cupluri întotdeauna
dæ naøtere la hohote de rîs, întrucît omenii simt uøurare cînd
numesc aceastæ dilemæ umanæ de bazæ. Cînd ne aflæm sub vraja
stærii de neiubire, burlæcia determinæ nefericire, pentru cæ ne
sim˛im goi sau abandona˛i. Øi totuøi, cæsætoria nu reprezintæ o
solu˛ie, de vreme ce a træi zilnic cu cineva poate intensifica
sentimentul de lipsæ de iubire.
Cum pot aøadar oamenii cu inima frîntæ, cum sîntem øi noi,
sæ vindece aceastæ ranæ transmisæ din genera˛ie în genera˛ie din
jurul iubirii øi cum putem sæ ne eliberæm de conflictul care
dominæ lumea? Este problema crucialæ a vie˛ii umane, atît din
punct de vedere personal, cît øi colectiv. Este øi aspectul
principal asupra cæruia se concentreazæ aceastæ carte.
NATURA ØI SEMNIFICAfiIA IUBIRII
Aø defini iubirea foarte simplu: ca o combina˛ie puternicæ

de deschidere øi cælduræ, care ne permite sæ intræm într-un
contact real, sæ ne bucuræm de el øi sæ-l apreciem, øi sæ ne sim˛im
bine cu noi înøine, cu ceilal˛i øi cu via˛a în general. Deschiderea
– da-ul pur øi necondi˛ionat al inimii – este esen˛a iubirii. Iar
cældura este expresia de bazæ a iubirii, næscîndu-se ca o extensie
naturalæ a acestui da – dorin˛a de a-˛i întinde mîinile øi a atinge,
a te conecta cu øi a hræni ceea ce iubeøti. Dacæ deschiderea
iubirii e asemenea cerului senin, færæ nori, cældura sa este ca
lumina soarelui care se întinde pe acest cer, emi˛înd un spectru
14
INTRODUCERE
de culori asemænætor curcubeului: pasiune, bucurie, contact,

comuniune, bunætate, afec˛iune, sprijin, dedicare øi devo˛iune,
ca sæ numesc doar cîteva.
Conform sfin˛ilor øi misticilor, iubirea este chiar materialul
din care sîntem fæcu˛i; sîntem crea˛i din cældura øi deschiderea
ei. Nu trebuie sæ fim mari în˛elep˛i ca sæ recunoaøtem asta. Tot
ce trebuie sæ facem este sæ aruncæm o privire onestæ asupra
lucrului ce face via˛a sæ merite a fi træitæ. Cînd prezen˛a iubirii
este vie øi træieøte în noi, nu existæ niciun dubiu cæ via˛a noastræ
îøi urmeazæ ˛elul øi este plinæ de sens, indiferent de
circumstan˛ele exterioare. Sim˛im cæ sîntem conecta˛i la ceva
mai presus de fiin˛a noastræ redusæ. Asta face ca povara izolærii
øi alienærii sæ ne fie ridicatæ de pe umeri, umplîndu-ne de pace
øi bunæstare. Dar atunci cînd iubirea nu este prezentæ, ceva
întotdeauna ne întristeazæ, nu pare a fi în regulæ; ceva pare cæ
lipseøte, øi ne este greu sæ gæsim bucurie, chiar øi atunci cînd
circumstan˛ele sînt favorabile. Cædem uøor pradæ lipsei de sens,
anxietæ˛ii sau disperærii.
Aceste adeværuri simple sînt sus˛inute øi de cercetærile
øtiin˛ifice, care confirmæ cæ legæturile noastre cu ceilal˛i
afecteazæ dezvoltarea sænætoasæ øi func˛ionarea creierului, a
sistemelor endocrinal øi imunitar, øi a echilibrului nostru
emo˛ional. Pe scurt, iubirea este for˛a centralæ care ne sus˛ine
via˛a øi o ajutæ sæ func˛ioneze. În cuvintele în˛eleptului indian
Nisargadatta Maharaj: „Via˛a e iubire øi iubirea e via˛æ.“
În timp ce femeile acordæ în general iubirii rolul principal,
bærba˛ii sînt mult mai des reticen˛i în a accepta acest lucru: „Te
rog sæ nu reduci totul la asta”, îi øi aud pe mul˛i dintre cititorii
de sex masculin mormæind, „am probleme mai importante de
rezolvat decît sæ mæ simt iubit“. Dar gîndi˛i-væ: autorul unui
best-seller, politicianul care cîøtigæ alegerile, omul de afaceri
care ob˛ine o promovare sau încheie un contract important –
cu to˛ii se simt bine în pielea lor pentru cæ pu˛inæ iubire s-a
îndreptat spre ei sub forma recunoaøterii, pre˛uirii sau
15
aprecierii. Chiar øi comerciantul care dæ lovitura la bursæ simte

cæ zeii îi zîmbesc.
În esen˛æ, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem –
siguran˛æ, succes, bogæ˛ie, statut, putere, recunoaøtere, validare,
pre˛uire – sînt cæi prin care încercæm sæ umplem un gol din noi
înøine, un gol format din cauza îndepærtærii de iubire. Ca moduri
prin care încercæm sæ cîøtigæm iubirea indirect, aceste
gratificæri surogat nu ne hrænesc cu adeværat, pentru cæ nu ne
oferæ senza˛ia adeværatæ. În acest sens, ele sînt asemenea
mîncærii de la fast-food. Eøecul lor în a ne hræni nu face altceva
decît sæ ne sporeascæ foamea interioaræ, determinîndu-ne sæ
alergæm de nebuni pe roata de hamster a succesului, sperînd
cu disperare sæ cîøtigæm vreo recompensæ care sæ ne satisfacæ
realmente.
Dacæ iubirea este în centrul a ceea ce sîntem, de ce ne sim˛im
deseori atît de departe de ea? Toate marile tradi˛ii spirituale
au încercat sæ ræspundæ la întrebarea de ce oamenii se poartæ
atît de urît unii cu al˛ii øi de ce lumea este într-o asemenea stare
de dezordine. Au fost oferite mai multe explica˛ii, precum
ignoran˛a, karma negativæ, pæcatul originar, egocentrismul, sau
eøecul de a recunoaøte iubirea ca propria noastræ naturæ. Øi
totuøi, care este cauza fundamentalæ a tuturor acestor probleme?
RANA DIN SUFLET
Dacæ aruncæm o privire sinceræ în interiorul nostru, vom

observa o platoøæ în jurul inimii. Pentru unii oameni, este o
baricadæ groasæ, impenetrabilæ. Pentru al˛ii, este un scut
protector mai sub˛ire, mai subtil sau o contrac˛ie care nu apare
decît în circumstan˛e amenin˛ætoare. Øi nimic nu sporeøte mai
mult sentimentul de amenin˛are decît suspiciunea de care am
discutat mai devreme: cæ nu sîntem cu adeværat iubi˛i sau
16
INTRODUCERE
accepta˛i aøa cum sîntem. Reducînd inima la tæcere sau

închizînd-o, încercæm sæ eliminæm durerea.
Neøtiind cæ putem fi iubi˛i pentru ceea ce sîntem devenim
neîncrezætori în iubirea însæøi øi acest lucru la rîndul lui ne
determinæ sæ întoarcem spatele vie˛ii øi sæ ne îndoim de
bunævoin˛a ei. Ne putem spune cæ iubirea nu este cu adeværat
disponibilæ, însæ adeværul profund este cæ nu-i acordæm
încredere øi astfel ne este greu sæ ne deschidem fa˛æ de ea sau
sæ o læsæm sæ ne penetreze. Acest lucru ne deconecteazæ de
propria inimæ, exacerbînd sentimentul cæ iubirea e greu de gæsit.
Îndepærtarea de iubire se transformæ de cele mai multe ori
în senza˛ia de a nu fi complet accepta˛i de cætre familia din care
provenim – fie prin neglijen˛æ, lipsæ de sincronizare sau chiar
abuz. Pentru cæ nu ne sim˛im strînøi în bra˛ele sigure ale iubirii
cædem în ghearele fricii. O cantitate insuficientæ de iubire øi
hranæ spiritualæ afecteazæ în mod direct sistemul nervos sensibil
al copilului, dînd naøtere unui anumit grad de øoc sau unei
traume care îl va afecta pentru tot restul vie˛ii.
Uneori, rænirea sau separarea de iubire se produce în moduri
mai subtile. Unii pærin˛i par destul de iubitori, totuøi, în mod
inconøtient sau ascuns, îøi manifestæ iubirea încercînd sæ
controleze sau sæ manipuleze. Sau pot sæ nu vadæ copilul ca
pe o persoanæ diferitæ de ei, o fiin˛æ separatæ. Astfel de copii
se pot sim˛i iubi˛i pentru anumite calitæ˛i, dar nu pentru ceea
ce sînt cu adeværat. În nevoia lor de a-øi mul˛umi pærin˛ii øi a
le îndeplini aøteptærile, ajung sæ priveascæ iubirea ca pe un lucru
din afara lor pe care trebuie sæ-l cîøtige ridicîndu-se la anumite
standarde.
Copiii încearcæ în mod firesc sæ se protejeze de suferin˛a
iubirii neadecvate cît de bine pot. Înva˛æ sæ se separe øi sæ se
distan˛eze de ceea ce le provoacæ durere, prin încæpæ˛înare sau
închizîndu-se în sine. Termenul tehnic este disociere.
Disocierea este modul prin care mintea noastræ întoarce
spatele durerii, sensibilitæ˛ii, dorin˛ei de iubire, supærærii øi furiei
de a nu primi suficientæ dragoste, corpului, unde se aflæ aceste
17
sentimente. Este una dintre strategiile de apærare fundamentale

øi una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totuøi,
ea are øi un dezavantaj major: împiedicæ sau opreøte accesul
cætre douæ zone principale din corp: centrul vital din stomac
– sursa energiei dorin˛ei, a erosului, a for˛ei vitale øi
cunoaøterii instinctuale – øi centrul inimii – unde ræspundem
iubirii øi sim˛im lucrurile la modul cel mai profund. Spunînd
nu durerii lipsei de iubire blocæm cæile prin care curge dragostea
în corp øi astfel ne lipsim de nutrientul esen˛ial care ar permite
întregii noastre vie˛i sæ înfloreascæ. Øi ajungem sæ periclitæm
legætura cu via˛a însæøi.
Toate acestea ne pun în fa˛a unei dileme ciudate øi dureroase.

Pe de o parte, tînjim dupæ iubire – lucru de neevitat. Iar în acelaøi
timp, o øi îndepærtæm øi refuzæm sæ ne deschidem total cætre
ea pentru cæ nu-i acordæm încredere.
Întregul tipar – necunoaøterea faptului de a fi iubi˛i aøa cum
sîntem, apoi reducerea la tæcere a inimii pentru a elimina
durerea, închizînd cæile prin care iubirea poate curge în øi prin
noi – reprezintæ rana din suflet. Deøi rana din iubire se naøte
în copilærie, ea devine în timp o problemæ spiritualæ mult mai
mare – o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este
natura noastræ.
Rana umanæ universalæ se manifestæ în corp ca pustietate,
anxietate, traumæ sau depresie, iar în rela˛ii ca starea de neiubire,
cu nesiguran˛a ce-i urmeazæ, tendin˛a de a ne proteja,
neîncrederea øi resentimentele. De aici decurg toate problemele
din rela˛iile noastre.
Iubirea øi rana din suflet par a merge mereu mînæ în mînæ,
asemenea luminii øi a umbrei. Indiferent cît de puternic ne
îndrægostim de cineva, rareori ne depæøim frica øi neîncrederea
pe termen lung. Într-adevær, cu cît mai strælucitor ne lumineazæ
cineva, cu atît mai mult acest lucru activeazæ umbra rænii noastre
øi o aduce în prim plan. Odatæ ce apar conflictul, neîn˛elegerile
øi dezamægirile, o anumitæ nesiguran˛æ se înal˛æ din adîncuri
18
INTRODUCERE
întunecate ale min˛ii noastre, øoptind „vezi, pînæ la urmæ tot

nu eøti iubit cu adeværat“.
La nivel colectiv, rana profundæ din psihicul uman duce la
o lume devastatæ de lupte, stres øi disensiuni. Comunitæ˛ile øi
institu˛iile sociale de la fiecare nivel – cæsætorii, familii, øcoli,
biserici, corpora˛ii øi na˛iuni pe întreg mapamondul – sînt în
haos, se divid. Cele mai mari rele de pe planetæ – ræzboiul,
særæcia, nedreptatea, degradarea ecologicæ – pornesc din
incapacitatea noastræ de a avea încredere unii în al˛ii, de a ne
onora diferen˛ele, a ne angaja într-un dialog respectuos øi a
ajunge la o în˛elegere reciprocæ.
Aøadar, toate lucrurile frumoase øi ororile acestei lumi au
aceeaøi sursæ: prezen˛a sau absen˛a iubirii. Sæ nu te sim˛i iubit
øi sæ pui asta la suflet este singura ranæ care existæ. Ne distruge,
fæcîndu-ne sæ ne veøtejim øi sæ devenim refractari. Aøadar, în
afara unor dezechilibre biochimice øi tulburæri neurologice,
manualul de diagnostic pentru afec˛iunile psihologice ar putea
la fel de bine sæ înceapæ astfel: „În prezenta lucrare sînt descrise
toate modurile nefericite în care se simt øi se comportæ oamenii
atunci cînd nu øtiu cæ sînt iubi˛i.“ Toatæ ura fa˛æ de noi înøine
øi de ceilal˛i, toate temerile noastre, egoismul, problemele de
comunicare øi nesiguran˛a sexualæ, patologia, nevroza, ac˛iunile
distructive din lume øi întregul coømar al istoriei, cu toatæ
værsarea de sînge øi cruzimea sa, se rezumæ la un singur lucru:
faptul cæ nu øtim cæ sîntem iubi˛i øi cæ meritæm iubire ne înghea˛æ
inima. Øi întreaga tragedie a vie˛ii umane porneøte de aici.
Cînd oamenii nu se øtiu iubi˛i, o gauræ neagræ se formeazæ
în psihic øi din ea încep sæ se nascæ idei cæ ar fi lipsi˛i de
importan˛æ, nesemnificativi sau cæ le lipseøte frumuse˛ea øi
bunætatea. Aceastæ zonæ înghe˛atæ a fricii este cea care dæ naøtere
atacurilor teroriste de tot felul – nu numai sub formæ de bombe
care explodeazæ, dar øi sub formæ de atacuri emo˛ionale în noi
înøine øi în rela˛iile noastre.
Teroarea exterioaræ este doar un simptom al celei din interior.
Cînd oamenii se simt neiubi˛i sau trata˛i incorect, cautæ un ˛ap
19
ispæøitor, cineva asupra cæruia sæ-øi verse amarul. Deøi

ræzboaiele øi terorismul sînt în general privite drept probleme
politice, adeværul este cæ oamenii în interiorul cærora iubirea
curge liberæ nu aruncæ bombe. Terorismul, asemenea ræzboiului
însuøi, este un simptom al alienærii de iubire care infecteazæ
lumea.
Dacæ nu reuøim sæ eradicæm aceastæ molimæ vindecînd starea
de neiubire care a fost transmisæ de-a lungul genera˛iilor,
stæpînirea fricii øi a terorii nu va fi niciodatæ îndepærtatæ de pe
acest pæmînt. Un „ræzboi asupra terorismului“ este un
oximoron, un lucru imposibil, pentru cæ nu po˛i elimina teroarea
printr-un ræzboi care nu face altceva decît sæ producæ øi mai
multæ teroare. Doar într-un mediu al iubirii ne putem sim˛i cu
adeværat siguri împotriva atacurilor. „Trebuie sæ ne iubim unii
pe al˛ii sau sæ murim”, a scris W. H. Auden într-un poem cînd
a izbucnit cel de-al Doilea Ræzboi Mondial.
Recunosc cæ unora dintre cititori li s-ar putea pærea naivæ
øi nerealistæ aducerea într-o discu˛ie despre probleme politice
precum ræzboaiele sau terorismul a adeværurilor despre iubire.
Bineîn˛eles cæ ræzboaiele, conflictele interetnice øi nedreptatea
socialæ necesitæ solu˛ii politice. În acelaøi timp, deciziile politice
lipsite de preocuparea adeværatæ øi respectul pentru toate pær˛ile
implicate eøueazæ øi duc la noi conflicte.
Activiøti religioøi øi sociali de frunte au în˛eles deseori
înclina˛ia cætre ræzboaie ca un simptom al înstræinærii de iubire
øi au subliniat rolul central pe care trebuie sæ-l aibæ iubirea în
solu˛ionarea problemelor lumii. De exemplu, Martin Luther King
Jr. a recunoscut rolul pe care ura îl are în producerea de ræzboaie
øi a sus˛inut cæ doar iubirea poate vindeca aceastæ afec˛iune: „Mai
devreme sau mai tîrziu to˛i oamenii vor trebui sæ descopere o
cale de a convie˛ui în pace... Ca acest lucru sæ se poatæ întîmpla,
omul trebuie sæ dezvolte pentru toate conflictele umane o metodæ
care sæ respingæ ræzbunarea, agresivitatea øi represaliile. Baza
unei astfel de metode este iubirea.“
20
INTRODUCERE
Este un sentiment nobil, însæ cum poate totuøi umanitatea sæ-øi

depæøeascæ obsesia pentru violen˛æ øi cinismul fa˛æ de iubire?
Ceea ce sugerez eu în aceastæ lucrare este cæ ræzboaiele izbucnesc
din ura fa˛æ de ceilal˛i, øi cæ ura îøi are rædæcinile în rana noastræ
din iubire – pentru care îi învinuim pe al˛ii øi ne ræzbunæm.
Aceastæ carte deschide un drum practic pentru a în˛elege în
profunzime øi a aborda aceastæ problemæ umanæ esen˛ialæ.
IUBIRE ØI OSTILITATE
Prima reac˛ie pe care am avut-o fa˛æ de atacurile teroriste

din 2001 øi de dorin˛a de ræzboi pe care au declanøat-o a fost
una de furie øi indignare. Totuøi, mi-am dat repede seama cæ
reac˛ia mea fæcea parte din aceeaøi problemæ care mæ
neliniøtea în privin˛a lumii în ansamblu. Teroriøtii urau America;
iar guvernul american ura teroriøtii. Øi, asemenea acestor pær˛i
aflate în ræzboi, øi eu uram – lumea dependentæ de ræzboaie øi
ræzbunare øi pe cei care urau. În ciuda dorin˛ei mele fierbin˛i
de a træi într-o lume paønicæ, atît timp cît priveam teroriøtii øi
instigatorii la ræzboi ca pe un fel de adversari demni de uræ øi
eu purtam mantia ræzboiului. Væzînd cum persisten˛a mea în
uræ era exact acelaøi lucru care aducea cu sine întreaga vræjmæøie
øi violen˛æ din lume, am început un proces de introspec˛ie øi
de autodescoperire.
Dorin˛a mea de a în˛elege cum aurul iubirii se transformæ
în plumb m-a for˛at sæ arunc o privire atentæ øi profundæ asupra
sentimentului de uræ. Studiindu-mi propria ostilitate øi felul cum
îmi afecteazæ rela˛iile, am descoperit cæ ceva din mine sim˛ea
o satisfac˛ie deosebitæ sæ „construiascæ“ un altul – ceva sau
cineva care sæ-mi fie împotrivæ – øi apoi sæ-l facæ pe acest altul
ræu, în timp ce eu deveneam partea lezatæ care avea dreptul sæ
21
judece. Trebuie sæ recunosc cæ aceastæ ostilitate a mea avea

ceva chiar captivant.
Oriunde ne-am uita, gæsim oameni care se lasæ acapara˛i de
uræ. Cæsniciile øi familiile noastre, øcolile øi locurile de muncæ
au devenit toate terenuri de luptæ unde oamenii îøi irosesc
pre˛ioase cantitæ˛i de energie vitalæ luptînd unii cu al˛ii,
învinuindu-se øi ræzbunîndu-se. Apoi, mai existæ øi „politica
urii”, în care campaniile politice profitæ de lipsa de satisfac˛ie
øi furia oamenilor, construind ˛api ispæøitori favorabili ca un
mod de a cîøtiga voturi. Timp în care, pe scena lumii, diferite
grupuri religioase øi etnice se avîntæ întruna în învinuiri øi
ræzbunæri.
Aceastæ tendin˛æ de a stabili adversari pentru a ne lupta apoi
cu ei lucreazæ øi în noi înøine. Poate cæ væ lupta˛i zilnic cu
serviciul, privindu-l ca pe un monstru nesætul care amenin˛æ
sæ væ devoreze. Sau poate væ lupta˛i cu lucrurile pe care trebuie
sæ le face˛i, cu diferitele presiuni, cu traficul, vremea,
sentimentele dificile ce se nasc în suflet, sau chiar cu via˛a
însæøi. Cea mai dureroasæ luptæ este cea interioaræ care se
produce în minte øi inimæ cînd væ considera˛i ræi sau
nepotrivi˛i – ceea ce genereazæ un stres emo˛ional teribil øi uræ
împotriva propriei persoane. Unii oameni devin atît de porni˛i
împotriva propriei fiin˛e, încît ajung sæ ucidæ monstrul care se
imagineazæ a fi.
De unde aceastæ tendin˛æ de a crea adversari øi de a alimenta
ostilitatea, cînd tot ceea ce face este sæ ne distrugæ pe noi øi
pe cei din jurul nostru? Pe mæsuræ ce stræbæteam nivelurile urii
mele fa˛æ de lume dupæ atacurile teroriste, am recunoscut un
sentiment mai vechi de a nu apar˛ine acestei lumi – care îøi avea
originile încæ din copilærie. Mæ sim˛isem ca un stræin cînd eram
mic, pentru cæ adul˛ii din jurul meu pæreau mai interesa˛i de a
mæ adapta planurilor lor, decît de a descoperi cine eram. Drept
rezultat al faptului cæ a trebuit sæ-mi îndepærtez mama fiindcæ
nu îmi permitea sæ fiu eu însumi, mæ îndepærtasem de iubire
øi m-am apærat de ea de-a lungul primelor decenii din via˛a mea.
22
INTRODUCERE
Drept rezultat, am învæ˛at sæ-mi dezvolt intelectul, mæcar

par˛ial, ca modalitate de a mæ disocia de durerea acestei
înstræinæri de iubire. Totuøi, mult mai profundæ decît orice
nevoie de a scrie, de a ob˛ine diferite lucruri, sau de a fi cineva
în lume, aveam o dorin˛æ incontestabilæ care mæ umilea prin
simplitatea ei cînd o înfruntam: la originea tuturor lucrurilor
pe care le fæceam, trebuia sæ recunosc, stætea dorin˛a de a iubi
øi a fi iubit.
La baza urii mele fa˛æ de o lume care o luase razna, am
descoperit copilul vulnerabil care încæ nu øtia cæ iubirea era
disponibilæ øi siguræ. Deøi pæream a avea parte de multæ iubire
în via˛æ øi exploram øi scriam despre rela˛ii intime de mul˛i ani,
aveam un colfl întunecat, ascuns în mine însumi în care nu
aveam încredere totalæ în iubire. Øi mi-am dat seama cæ aici
îøi avea rædæcinile ura – în acest loc în care mæ ascundeam de
o lume care nu pærea prietenoasæ. Aici, în mine însumi, stæteam
fa˛æ în fa˛æ cu acelaøi resentiment care otræveøte întreaga lume,
alimentînd întreaga învinuire øi incriminare ce duce în final la
violen˛æ, divor˛, ræzbunæri øi ræzboi. Recunoaøterea acestei
legæturi între starea de neiubire øi cea de ostilitate din mine
însumi mi-a oferit o în˛elegere mai profundæ a motivului pentru
care iubirea se distruge în rela˛iile umane.
Dorind sæ explorez mai mult acest aspect, am hotærît sæ pun
problema urii în cadrul unui curs pe care îl predam unor
studen˛i, pe cînd atacurile teroriste erau încæ proaspete, iar
nivelul fricii øi al groazei era în creøtere. Am început prin a le
cere sæ se concentreze asupra unei situa˛ii stresante din via˛a
lor. Apoi, i-am rugat sæ observe cum stresul lor actual era legat
de ideea de a se pune în opozi˛ie cu un lucru pe care-l tratau
ca pe un duøman. Unii øi-au ales o rela˛ie sau o situa˛ie de la
serviciu; al˛ii, atacurile teroriste, ræspunsul guvernului nostru,
sau haosul din lume.
Studen˛ii mei au avut o revela˛ie cînd au observat cæ, în
fiecare caz, tensiunea lor lua naøtere din a spune „nu“ unui lucru
pe care-l tratau ca pe un adversar. Apoi i-am îndemnat sæ vadæ
23
dacæ nu descoperæ în aceastæ luptæ o uræ mai veche, familiaræ,

împotriva celorlal˛i, care fusese prezentæ întreaga lor via˛æ. Øi
le-am cerut sæ exprime ostilitatea într-o singuræ propozi˛ie, la
timpul prezent, care sæ înceapæ cu „Tu......“. Iatæ în continuare
aici cîteva dintre propozi˛iile legate de uræ pe care le-au ob˛inut:
„Tu vrei sæ profi˛i de mine.“
„Tu nu mæ pre˛uieøti pentru ceea ce sunt.“
„Tu nu te gîndeøti deloc la mine; nu-˛i pasæ decît de tine.“
„Tu vrei sæ mæ controlezi.“
„Tu nu mæ vezi.“
„Tu nu mæ respec˛i.“
„Tu vrei sæ mæ distrugi.“
„Tu nu mæ accep˛i dacæ nu mæ potrivesc aøteptærilor tale.“
„Tu mæ foloseøti pentru scopurile tale.“
„Tu nu-mi acorzi timpul øi aten˛ia ta.“
„Tu mæ învinovæ˛eøti pentru lucrurile de care am nevoie.“
„Tu nu-mi recunoøti bunætatea.“
Pe mæsuræ ce studen˛ii îøi exprimau pe rînd ostilitatea, a
devenit clar cæ acestea erau doar forme diferite ale aceleiaøi
plîngeri, durerea fundamentalæ: tu nu mæ iubeøti. Mai precis:
tu nu mæ iubeøti aøa cum sunt. Iatæ rana universalæ care ne
alimenteazæ în lupta cu lumea.
Iubirea este recunoaøterea frumuse˛ii. Fiecare dintre noi
tînjeøte sæ cunoascæ øi sæ aibæ încredere în frumuse˛ea øi
bunætatea care sælæøluieøte în interiorul sæu. Mai ales copii fiind,
avem nevoie ca altcineva sæ vadæ frumuse˛ea din sufletul nostru
øi sæ o reflecte spre noi, asemenea unei oglinzi, ca sæ putem
sæ o vedem øi sæ ne apreciem pe noi înøine. Cînd frumuse˛ea
a ceea ce sîntem nu a fost recunoscutæ, am sim˛it lipsa iubirii
øi sistemul nostru a intrat în øoc øi s-a blocat.
Din motive pe care nu le-am putut identifica, al˛i oameni,
Dumnezeu sau via˛a însæøi pærea sæ ne priveze de recunoaøterea
øi în˛elegerea de care øtiam în mod instinctiv cæ avem nevoie
pentru a înflori. Ceea ce ne înnebunea. Øtiam cæ iubirea ne
apar˛inea de drept øi cæ aveam nevoie sæ ne apar˛inæ, sæ sim˛im
24
INTRODUCERE
cæ ne umple øi ne pætrunde din ce în ce mai mult. Cineva sau

ceva era cu siguran˛æ de vinæ! Astfel am dezvoltat o uræ
împotriva altor oameni sau a vie˛ii însæøi pentru cæ nu ne ofereau
iubirea de care aveam nevoie, sau împotriva noastræ, pentru cæ
nu reuøeam sæ cîøtigæm acea iubire.
MAREA IUBIRE
Este adeværat, avem dreptul la iubirea perfectæ. Este

dreptul nostru din naøtere. Dar problema este cæ o cæutæm în
locurile nepotrivite – în afara noastræ, în rela˛iile imperfecte
cu oameni imperfec˛i care sînt ræni˛i asemenea nouæ. Toate
acestea ne frustreazæ în mod inevitabil øi ne dezamægesc. Deøi
iubirea perfectæ poate stræluci în rela˛ii în anumite momente,
nu putem sæ ne bazæm pe al˛i oameni ca sursæ consistentæ de
iubire.
Totuøi, chiar dacæ iubirea umanæ se manifestæ de obicei în
mod imperfect, existæ o altæ dimensiune a ei care este perfectæ,
întreagæ øi mereu disponibilæ. Ea curge direct în inimæ din sursa
principalæ a tuturor lucrurilor – fie cæ numim aceastæ sursæ
Dumnezeu, Tao sau natura lui Buddha. Aceasta este marea
iubire, iubirea absolutæ – deschidere øi cælduræ necondi˛ionatæ
øi puræ – care se aflæ chiar în nucleul fiin˛ei noastre.
Dacæ marea iubire este asemenea soarelui, atunci rana noastræ
este un nor care-i blocheazæ temporar razele. Din fericire, la fel
cum soarele nu poate fi distrus de nori, nici capacitatea noastræ
nativæ de cælduræ øi deschidere nu poate fi distrusæ. Aøadar,
vindecarea rænii inimii nu necesitæ repararea vreunui lucru stricat.
A avea o inimæ rænitæ seamænæ mai mult cu a fi rætæcit, pierdut
printre norii care blocheazæ temporar accesul spre soarele ce
stræluceøte mereu. Deøi putem petrece o via˛æ întreagæ pierdu˛i
în nori, asta nu înseamnæ cæ soarele în sine este pierdut sau
distrus. Vindecarea rænii din iubire, aøadar, implicæ ideea de a
25
ne deschide fa˛æ de soare, pentru ca el sæ facæ ceea ce vrea sæ

facæ în mod natural: sæ stræluceascæ asupra noastræ.
SÆ PRIMIM IUBIREA
Majoritatea oamenilor religioøi încearcæ sæ remedieze

problema lipsei de iubire a umanitæ˛ii sfætuindu-ne sæ iubim
cu mai multæ generozitate. Calea de a ajunge sæ fim iubi˛i spun
ei cæ începe atunci cînd iubim noi. „Celui care a avut i se va
da.“ „E mai bine sæ dai decît sæ primeøti.”
Acest principiu esen˛ial al vie˛ii spirituale cu siguran˛æ
con˛ine un adevær profund. Totuøi, mai existæ un adevær care-i
stæ alæturi: nu putem da ceea ce nu putem primi. La fel cum
pæmîntul este mænos datoritæ capacitæ˛ii sale de a primi øi
absorbi (lumina soarelui øi ploaia), øi noi putem oferi mai
departe iubire din abunden˛æ doar dacæ putem sæ o primim, sæ
o absorbim øi sæ ne hrænim cu ea. Dacæ nu ne sim˛im iubi˛i în
noi înøine, atunci cum am putea vreodatæ sæ iubim cu adeværat?
Dacæ rana noastræ ne împiedicæ sæ primim iubirea, atunci cît
avem de dat?
„Sæ iubeøti înseamnæ sæ ræspîndeøti lumina”, scrie Rilke, în
timp ce „sæ fii iubit înseamnæ sæ te înflæcærezi“. Cine poate
spune cæ a fi înflæcærat e mai pu˛in sfînt decît a ræspîndi luminæ?
Øi cum putem lumina cu adeværat dacæ nu sîntem înflæcæra˛i?
Aøadar, cheia pentru a iubi este sæ fim mai deschiøi cætre
iubire, sæ o læsæm sæ ne pætrundæ întru totul, astfel încît sæ poatæ
træi øi respira în noi. Chiar dacæ avem credin˛a cæ Dumnezeu
este iubire sau cæ trebuie sæ ne iubim aproapele, astfel de
credin˛e vor avea un efect slab atîta timp cît „canalul-interior“
din noi e închis sau blocat, împiedicînd marea iubire sæ curgæ
liber în øi prin noi.
Nenumærate cær˛i au fost scrise despre cum sæ iubim mai
bine. Aceasta însæ este diferitæ, pentru cæ væ va ajuta sæ væ
26
INTRODUCERE
concentra˛i mai mult pe capacitatea de a primi iubire øi pe

cultivarea acestei capacitæ˛i.
Existæ un secret despre iubirea umanæ care este în mod
constant trecut cu vederea: sæ o primeøti este mult mai
înfricoøætor øi amenin˛ætor decît sæ o oferi. De cîte ori în via˛æ
nu a˛i fost capabili sæ primi˛i iubirea cuiva sau chiar a˛i
îndepærtat-o? Cu toate cæ ne proclamæm dorin˛a de a fi cu
adeværat iubi˛i, ne este deseori teamæ de acest lucru, øi astfel
ne este greu sæ ne deschidem cætre iubire øi sæ o læsæm sæ ne
pætrundæ.
O modalitate prin care cuplurile gestioneazæ frica de a primi
iubire este sæ se împartæ în doi poli – unul dintre parteneri devine
cel care cucereøte, iar celælalt se distan˛eazæ. Deøi pare cæ cel
ce se distan˛eazæ ar fi cel cæruia îi e fricæ sæ primeascæ iubirea,
de fapt ambele pær˛i aleg controlul în locul receptivitæ˛ii.
Cuceritorii ræmîn în control cerînd, seducînd sau urmærind –
ceea ce îi împiedicæ sæ se „topeascæ“ øi sæ se deschidæ. Le este
deseori teamæ sæ primeascæ øi sæ ræspundæ, acesta fiind motivul
pentru care preferæ sæ cucereascæ. Cei care se distan˛eazæ de˛in
øi ei controlul ascunzîndu-se. În timp ce fiecare parte se plînge
de cealaltæ, amîndoi fac de fapt acelaøi lucru: se implicæ într-o
strategie prin care evitæ riscul de a se deschide total fa˛æ de
iubire.
O ABORDARE PSIHO-SPIRITUALÆ
În munca mea de psihoterapeut am descoperit puterea

îmbinærii principiilor spirituale øi psihologice în procesul
vindecærii øi creøterii. Psihologia se concentreazæ mai mult
asupra a ceea ce a mers prost: cum am fost ræni˛i în rela˛iile
cu ceilal˛i øi cum sæ procedæm în abordarea acestui aspect.
Spiritualitatea se concentreazæ mai mult asupra a ceea ce este
corect în mod intrinsec: faptul cæ avem în nucleul naturii noastre
27
resurse infinite pe care le putem dezvolta pentru a træi mai

ferici˛i. Dacæ psihologia risipeøte norii, spiritualitatea invocæ
soarele. Aceastæ carte combinæ cele douæ abordæri, prezentînd
o concep˛ie psiho-spiritualæ pentru vindecarea rænii sufletului.
La nivel psihologic, aceastæ carte oferæ un set special de
metode concrete øi informa˛ii pentru abordarea propriilor ræni
legate de iubire øi eliberarea urii mai vechi pentru a læsa iubirea
sæ curgæ liber în øi prin noi. La nivel spiritual, væ va ajuta sæ
væ dezvolta˛i capacitatea de a deschide øi men˛ine cele mai
dificile experien˛e într-o zonæ de iubire øi, mai mult decît atît,
de a elibera for˛a imensæ a iubirii absolute care este chiar esen˛a
fiin˛ei, în aøa fel încît sæ væ pætrundæ øi sæ væ ilumineze via˛a
din interior.
Lucrînd la ambele niveluri – abordînd rænile psihologice øi
învæ˛înd sæ atinge˛i marea iubire – væ va ajuta sæ rela˛iona˛i cu
propria persoanæ, cu ceilal˛i, øi cu via˛a însæøi, într-un mod mai
generos øi mai deschis. Ve˛i descoperi cæ rænile nu reprezintæ
o greøealæ sau un defect, ci mai degrabæ o busolæ care væ
ghideazæ øi care væ poate îndrepta spre o capacitate mai mare
de rela˛ionare. Øi acest lucru væ va permite sæ træi˛i mai creativ
tensiunea dintre perfec˛iunea inerentæ a iubirii øi imperfec˛iunea
inevitabilæ a rela˛iilor.
Toate ideile øi metodele prezentate în aceastæ carte s-au
næscut din experien˛a mea personalæ øi munca de cercetare pe
care am efectuat-o, ca øi din munca mea ca psihoterapeut.
Prezentînd aceste materiale persoanelor de la cursurile mele
øi atelierele practice pe care le sus˛in, am observat cæ au avut
un efect benefic asupra rela˛iilor cu ei înøiøi øi cu ceilal˛i. Într-un
context de predare, exerci˛iile experien˛iale le oferæ o cale de
a aplica acest material asupra propriilor vie˛i într-o manieræ
concretæ, personalæ, øi de a øi le însuøi. Totuøi, din cauza faptului
cæ introducerea exerci˛iilor în corpul unei cær˛i poate sæ tulbure
fluxul ideilor, am ales sæ adun cîteva dintre aceste exerci˛ii, cu
cîteva excep˛ii importante, într-o sec˛iune separatæ la sfîrøitul
lucrærii, organizîndu-le pe capitole. Dacæ dori˛i, pute˛i aplica
28
INTRODUCERE
exerci˛iile dupæ parcurgerea fiecærui capitol. Acest lucru væ va

ajuta sæ integra˛i øi sæ incorpora˛i informa˛iile pe care le
acumula˛i pe parcurs.
Fie ca toate fiin˛ele sæ fie fericite øi relaxate. Øtiind cæ iubirea
ne sus˛ine, sper sæ gæsim sursa elimitatæ de bucurie în noi înøine
øi sæ o împær˛im cu lumea din jur. Øi mai sper sæ ne
conøtientizæm adeværata naturæ ca fiind iubire extaticæ,
radiantæ.
29
PROLOG
SÆ TE SIMfiI ÎMBRÆfiIØAT DE
IUBIRE
David era o combina˛ie interesantæ: un bærbat atrægætor la

vreo patruzeci de ani, pasionat de femei, sex øi contacte sincere
øi directe. Cu toate acestea, træia sub umbra rænii sale øi via˛a
îi era marcatæ de o serie de rela˛ii amoroase care nu evoluaseræ
prea mult. Deøi nu-i era greu sæ-øi gæseascæ partenere
atrægætoare, povestea era întotdeauna aceeaøi: sfîrøea prin a le
judeca øi a le îndepærta sau se interioriza atît de mult, încît ele
pînæ la urmæ plecau. Dorea cu disperare sæ aibæ parte de iubire
øi, privind în urmæ la toate femeile de care se despær˛ise, a
recunoscut cæ unele dintre ele ar fi fost perechi potrivite pentru
el. Totuøi, la momentul respectiv gæsise întotdeauna ceva care
sæ-i justifice lipsa de satisfac˛ie øi despær˛irea ulterioaræ. Alesese
terapia pentru cæ voia sæ descopere ce era în neregulæ cu via˛a
lui amoroasæ.
Cu øase luni în urmæ, începuse o nouæ rela˛ie cu o femeie
pe care o iubea mai mult øi mai pasional decît pe oricare alta.
Aveau o legæturæ emo˛ionalæ puternicæ, discu˛ii minunate øi
sexul era extraordinar. Dar la un moment dat el s-a retras øi a
rupt rela˛ia cu Lynn pentru cæ nu putea avea încredere în ea øi
îi era teamæ de cît de mult l-ar fi putut ræni.
La primele øedin˛e de terapie, David s-a concentrat asupra
lui Lynn øi a faptului cæ ea nu era demnæ de încredere, dar în
final am reuøit sæ-l determin sæ se întoarcæ spre ceea ce se
întîmpla cu el. Crescuse alæturi de o mamæ absentæ, depresivæ
øi indisponibilæ pentru perioade lungi de timp, øi care, cînd era
31
prezentæ, avea pu˛in de oferit din punct de vedere emo˛ional.

Nimic din ceea ce fæcea David – de la enervare la retragere în
sine – nu-i aducea aten˛ia øi dragostea de care avea nevoie.
Drept rezultat, pur øi simplu a încetat sæ mai creadæ cæ meritæ
iubirea sau cæ putea fi iubit pentru ceea ce era. A ajuns sæ încerce
sæ-øi demonstreze valoarea impresionînd femeile, dar în tot acest
timp detestîndu-se pentru cæ trebuie sæ facæ asta.
În spatele aparen˛ei atrægætoare a lui David zæcea un
resentiment cumplit pe care cu greu îl putea recunoaøte, cu atît
mai pu˛in sæ-l exprime, întrucît în familia sa furia era cel mai
mare pæcat øi îndreptæ˛ea respingerea. Aøadar o manieræ prin
care îøi exprima furia era sæ îndepærteze pe oricine încerca sæ
se apropie. În general, spunea tuturor femeilor care-l doreau
„Dispari, nu am încredere în interesul tæu øi în atrac˛ia pe care
spui cæ o sim˛i pentru mine, fiindcæ nu ai putea niciodatæ sæ
mæ iubeøti cu adeværat“. Neîncrederea pe care o sim˛ea fa˛æ de
Lynn se reverbera de-a lungul culoarelor întregului sæu trecut,
o via˛æ întreagæ în care nu se sim˛ise niciodatæ cu adeværat iubit
øi dorit.
Dupæ cîteva sæptæmîni în care i-am în˛eles suferin˛a øi am
lucrat asupra ei, interesul lui David pentru Lynn a început sæ
renascæ øi voia sæ o vadæ din nou, deøi pærea periculos. Pe cînd
se gîndea la asta, a existat un moment minunat în care a ridicat
privirea, ca øi cum ar fi privit spre Rai, øi a întrebat, aproape
retoric: „Aøadar, asta este? Iubeøti pe cineva øi te deschizi în
fa˛a acelei persoane sim˛indu-te vulnerabil, o laøi sæ intre în
sufletul tæu, devine foarte importantæ pentru tine øi apoi poate
face orice vrea – sæ plece, sæ te ræneascæ, sæ te mintæ – iar tu
nu po˛i face nimic? Asta e dragostea?“
Asprimea cuvintelor lui David a atins o coardæ care a rezonat
în mine, m-a pus în legæturæ cu propria experien˛æ legatæ de
ceea ce spusese el øi am zîmbit. Am reflectat asupra faptului
cæ, atunci cînd chiar vrei sæ fii cu cineva, cînd pasiunea se înal˛æ
dinæuntru, este asemenea unui val pe care nu-l po˛i controla.
Pur øi simplu te deschide cu totul. Nu numai cæ nu po˛i controla
32
PROLOG
valul de sentimente, dar nu po˛i controla nici modul în care va

reac˛iona celælalt. M-am gîndit la momentele în care mæ
sim˛isem astfel øi la frica øi tendin˛a de a mæ proteja ce veneau
odatæ cu acest sentiment.
„Cînd sînt atît de deschis cætre cineva, pot cu adeværat sæ
simt cît de adînc øi de puternic este acest sentiment”, a continuat
David. „Øtiu cæ asta este ceea ce vreau de fapt sæ simt fa˛æ de
cineva øi acolo este adeværata esen˛æ.“ Vorbea despre acel dulce
moment de abandon cînd for˛a iubirii ne poartæ, fæcîndu-ne sæ
vrem sæ ne deschidem færæ a apæsa pe pedala de frînæ. „Dar
pare atît de periculos, ca øi cum aø putea sæ fiu ucis.“
David stætea pe muchie de cu˛it, neøtiind dacæ sæ cedeze
atrac˛iei sale fa˛æ de Lynn – lucru care pærea îngrijorætor de
riscant – sau sæ stea retras øi sæ-øi ia mæsuri de precau˛ie. L-am
întrebat: „Dacæ ai putea avea orice î˛i doreøti în rela˛ia asta,
care ar fi acel lucru?“ Primele cuvinte pe care le-a spus au fost
„Nu øtiu“. L-am încurajat sæ se mai gîndeascæ, sæ priveascæ în
interiorul sæu øi sæ permitæ unui ræspuns sæ vinæ din adîncul
sufletului. Dupæ o pauzæ, a spus: „Aø vrea sæ pot avea încredere
în ea øi sæ øtiu cæ sînt iubit cu adeværat“. Abia spusese aceste
cuvinte, cînd le-a etichetat: „Dar poate cæ cer prea mult.“ L-am
întrebat: „Cum ar fi sæ fii iubit aøa cum vrei? Ce ˛i-ar oferi acest
lucru?“ A urmat o pauzæ mai lungæ, øi apoi: „Sentimentul de
a fi acceptat, de a fi pre˛uit pentru ceea ce sunt.”
Urmætoarea mea întrebare a fost: „Øi ce ˛i-ar oferi acest lucru
– sæ te sim˛i cu adeværat acceptat øi pre˛uit?“ A urmat o pauzæ
øi mai lungæ, dupæ care a spus încet: „M-am sæturat sæ fiu izolat
øi singur. Vreau sæ mæ simt cu adeværat legat de cineva...“ David
îmi vorbise deseori despre un sentiment periodic de izolare
care-l fæcea sæ se simtæ ca øi cum ar fi pierdut în lume øi nu ar
apar˛ine niciunui loc. Era prima oaræ cînd îøi conøtientiza dorin˛a
de a se sim˛i legat de ceva.
Totuøi, sim˛eam cæ mai era ceva care fierbea în el. L-am
încurajat sæ continue øi l-am întrebat ce i-ar oferi acel sentiment
de conectare. De data aceasta ræspunsul a venit rapid, færæ sæ
33
se gîndeascæ: „Un sentiment de a apar˛ine unui loc, ca øi cum

aø fi pre˛uit pentru ceea ce sînt – deøi nu øtiu cum m-ar face
asta sæ mæ simt, întrucît, øtii, nu am træit niciodatæ aøa ceva.“
David s-a înroøit la fa˛æ dupæ ce a rostit aceste cuvinte øi
mi-am dat seama ce importan˛æ aveau pentru el. Am vorbit
despre asta o vreme, conøtientizînd cît de greu le este bærba˛ilor
sæ-øi recunoascæ dorin˛a de a apar˛ine cuiva øi de a se sim˛i
pre˛ui˛i, cît de rar se întîmplæ øi cît de vulnerabil eøti cînd
recunoøti acest lucru în fa˛a altui bærbat. David a cæutat pe fa˛a
mea semne cæ l-aø judeca; i-am spus cæ eram alæturi de el,
apreciind bunævoin˛a de a-mi împærtæøi toate acestea. Am ræmas
în tæcere un timp, sim˛ind amîndoi ce însemna pentru el sæ-øi
conøtientizeze dorin˛a de a fi iubit.
O parte din mine voia sæ se opreascæ acolo. Totuøi, pentru
cæ ajunsesem atît de departe, am sim˛it cæ mai era ceva de
explorat. Dupæ ce m-am asigurat cæ totul era în regulæ cu el,
am spus: „Imagineazæ-˛i cum ar fi sæ fii pre˛uit øi vezi ce
sentimente trezeøte în tine, ce-˛i permite sæ experimentezi în
interiorul tæu.“ A închis ochii un timp, apoi a spus: „Mæ simt
ca øi cum aø fi ˛inut în bra˛ele iubitoare ale cuiva… Chiar pot
sæ simt asta acum într-o oarecare mæsuræ.“
David øi cu mine eram cuprinøi de blînde˛e. Cældura,
claritatea øi siguran˛a pe care le sim˛ea el umpleau camera.
Sim˛indu-se atît de departe de familia sa în copilærie,
disponibilitatea lui David de a-øi conøtientiza nevoia de a
apar˛ine cuiva, de a se sim˛i pre˛uit øi de a fi înconjurat de iubire
reprezenta un pas important pe calea spre vindecarea de
înstræinare. Conøtientizînd în mod direct aceste nevoi profunde
øi permi˛îndu-le sæ existe, David îøi privea propria experien˛æ
cu cælduræ øi deschidere. Øi asta i-a oferit o mostræ din ceea ce
înseamnæ sæ te sim˛i cuprins de iubire øi acceptat – adicæ exact
ceea ce cæuta.
Avansasem foarte mult øi din nou am fost tentat sæ mæ opresc.
Dar înainte sæ-mi dau seama, am øi rostit urmætoarea întrebare:
„Ce înseamnæ pentru tine acest sentiment? Cum î˛i afecteazæ
34
PROLOG
corpul?“ Ræspunsul a fost imediat, pentru cæ David deja

ajunsese acolo: „Mæ simt ca øi cum aø fi aterizat pe pæmînt øi
el mæ ˛ine în picioare. Simt o cælduræ în piept øi-mi simt
pîntecele plin.”
„Ce se întîmplæ cînd te concentrezi asupra senza˛iilor din
pîntece øi piept?“
„E relaxant. Ceva din mine nu mai este încordat, se
liniøteøte.“
L-am încurajat sæ se dæruiascæ acestei relaxæri. De vreme
ce era pentru el o experien˛æ nouæ øi puternicæ, era important
sæ-i permitæ corpului sæ o cunoascæ mai bine. Dupæ un timp,
a spus: „Un sentiment extraordinar de cælduræ se împræøtie prin
corpul meu, ca øi cum mi-ar penetra toate celulele.“ David trecea
prin experien˛a iubirii care pætrundea liber prin el øi l-am
încurajat sæ-øi permitæ în continuare sæ træiascæ aceastæ
experien˛æ minunatæ. Øi apoi, o ultimæ întrebare: „Cum te sim˛i
cînd laøi iubirea sæ circule prin tine?“
„E ca øi cum m-aø pregæti de o aterizare øi m-aø stabili în
acel loc... E ca odihna profundæ... E ca øi cum întreaga mea
fiin˛æ este prezentæ.“
„Nu este necesar sæ demonstrezi ceea ce eøti acum.“
„Nu, nu este nimic de demonstrat. Pot pur øi simplu sæ fiu.“
Atinsesem finalul cæutærii. Aterizase în singurul loc unde po˛i
ateriza – în propria sa naturæ, prezen˛a aceea a bunæstærii øi
cældurii pe care le numim iubire, bunætate sau frumuse˛e. Øi
sim˛ea toate astea în corpul sæu ca pe o plinætate a pîntecelui
øi deschidere a inimii. Aceasta era, în esen˛æ, dorin˛a cea mai
arzætoare a lui David: sæ treacæ dincolo de necesitatea de a
demonstra cine este, pentru a cîøtiga iubirea, sæ se relaxeze øi
sæ se opreascæ la a fi el însuøi, sæ se reconecteze cu centrul sæu
vital øi cu inima sa. Conøtientizînd acest lucru, a sim˛it o
puternicæ senza˛ie de pace pætrunzîndu-l pe mæsuræ ce se relaxa
– prezent în el, pentru el, cu el.
Acesta s-a dovedit un important punct de cotituræ în
activitatea noastræ. David descoperise un izvor limpede,
35
curgætor, în mijlocul deøertului înstræinærii pe unde rætæcise

întreaga via˛æ. Ceea ce i-a permis sæ abordeze rela˛ia sa cu Lynn
într-o manieræ diferitæ, dintr-o pozi˛ie mai stabilæ, mai
înrædæcinat în el însuøi.
IUBIREA CA MEDIU DE SUSfiINERE
Momentele-cheie ale øedin˛ei în care David øi-a recunoscut

dorin˛a profundæ de a fi cuprins de iubire øi descoperirea pe
care a fæcut-o despre ce înseamnæ acest lucru, i-au permis sæ
se relaxeze, sæ se liniøteascæ øi sæ se centreze. Neîncrederea lui
în mama sa îl fæcuse sæ nu aibæ încredere în nicio femeie de-a
lungul vie˛ii. Însæ la un nivel øi mai profund, rana sa cæpætase
forma neîncrederii în via˛æ, o dificultate în a recunoaøte cæ
întreaga sa existen˛æ era sus˛inutæ de ceva mult mai puternic
în care putea avea încredere.
Care este, de fapt, natura sus˛inerii de care avem nevoie?
Gîndi˛i-væ pu˛in la faptul cæ toate lucrurile din acest univers
sînt sus˛inute de ceva mult mai mare. Pæmîntul este sus˛inut
în spa˛iu, care e mediul ce le cuprinde pe toate øi care-i permite
sæ se miøte øi sæ se roteascæ liber. ADN-ul este sus˛inut în celule,
iar celulele sînt sus˛inute în ˛esuturile øi organele corpului.
Frunzele sînt sus˛inute de copaci, iar copacii de sol. Iar copiii
care cresc sînt sus˛inu˛i de un mediu familial.
Psihiatrul pediatru britanic D.W. Winnicott a definit familia
ca pe un „mediu de sus˛inere“ care permite øi ajutæ creøterea
sænætoasæ a copilului. În afara sus˛inerii spirituale care este
esen˛ialæ pentru copii, no˛iunea lui Winnicott se referæ la mediul
emo˛ional propice pe care familia îl poate oferi.
Ce fel de sus˛inere este esen˛ialæ pentru dezvoltarea umanæ?
Imagina˛i-væ cæ ridica˛i un pui de pasære cæzut din cuib. Dacæ-l
˛ine˛i prea strîns în mînæ, îl ve˛i zdrobi. Dacæ nu îl ˛ine˛i
36
PROLOG
îndeajuns de strîns, va cædea. Aøadar vre˛i sæ-l ˛ine˛i, dar sæ

nu-l strivi˛i.
Acestea sunt deci cele douæ aspecte esen˛iale ale sus˛inerii:
contactul øi spa˛iul. Contactul implicæ sæ cunoøti, sæ vezi, sæ
atingi, sæ te obiønuieøti cu un lucru, sæ intri în legæturæ cu el
øi sæ ˛ii la el. Cînd copiii au parte de legæturi bune cu ceilal˛i,
este mult mai probabil cæ vor dezvolta încredere, sprijin interior
øi acceptare de sine. Dar un contact bun nu e de ajuns. Copiii
au de asemenea nevoie sæ li se ofere libertatea de a fi ei înøiøi.
Contactul færæ spa˛iu poate deveni agresiv, claustrofobic,
sufocant.
Winnicott a subliniat cît de important este sæ permitem
copiilor sæ existe în propria lor „fiin˛æ nestructuratæ”, færæ
intruziuni constante. Cînd pærin˛ii nu le asiguræ acest spa˛iu
liber, copiii se simt sufoca˛i sau controla˛i. Apoi devin prea
dornici sæ-øi mul˛umeascæ pærin˛ii øi sæ se potriveascæ tiparului
acestora, pierzînd astfel contactul cu propriul simfl al fiin˛ei.
Cînd pærin˛ii nu sînt sufocan˛i, cînd recunosc øi respectæ
ritmurile individuale øi nevoile copilului lor, cînd îi respectæ
spa˛iul în loc sæ îi întrerupæ mereu „evolu˛ia“ (cum o numeøte
Winnicott), acest lucru îl ajutæ pe copil sæ fie împæcat cu sine
însuøi. Bineîn˛eles, dacæ spa˛iul nu este echilibrat de o legæturæ
solidæ, øi asta devine o problemæ, deoarece atunci copilul se
simte abandonat.
Aøadar existæ douæ tipuri generale de ræni ale iubirii care
determinæ frica de intimitate. Cînd pærin˛ii sînt sufocan˛i øi nu
oferæ copiilor destul spa˛iu, aceøtia vor creøte cu teama cæ, dacæ
se apropie de cineva, riscæ sæ fie înghi˛i˛i, controla˛i, manipula˛i
sau viola˛i. Iar atunci cînd pærin˛ii nu oferæ sprijin emo˛ional,
copiii cresc cu teama cæ rela˛iile vor duce la abandon, pierderi
sau lipsuri. Teama de sufocare duce în general la retrageri din
rela˛ii, în timp ce teama de abandon duce la dependen˛a de
partener, deøi aceste tipuri de ræni se pot prezenta øi sub multe
alte forme. Mul˛i suferæ într-o oarecare mæsuræ din cauza
fiecæreia, ceea ce determinæ rela˛ii de tipul „trage-împinge”,
37
în care un partener îl urmæreøte pe celælalt, care se retrage, însæ

se retrage la rîndu-i cînd celælalt vrea sæ se apropie.
Cînd pærin˛ii oferæ protec˛ie øi spa˛iu deopotrivæ, acest lucru
determinæ un mediu sus˛inætor care alimenteazæ o dezvoltare
sænætoasæ øi rela˛ii armonioase. Într-un astfel de mediu
prietenos, copiii se simt liberi sæ se relaxeze, sæ nu-øi facæ griji
øi sæ aibæ încredere. Ceea ce le permite sæ pæstreze canalul inimii
deschis øi sæ-i experimenteze sensibilitatea delicatæ, pe care
maestrul tibetan de medita˛ie Chögyam Trungpa a numit-o
„punctul vulnerabil”.
Cele douæ aspecte ale sus˛inerii – protec˛ia øi spa˛iul,
adaptarea øi libertatea – corespund celor douæ calitæ˛i esen˛iale
ale iubirii, cældura øi deschiderea, care sînt înnæscute în fiin˛a
noastræ. Cældura este impulsul nostru natural de a atinge ce se
aflæ dincolo de noi, de a lua contact cu ceilal˛i, de a întîmpina,
îmbræ˛iøa øi a ne bucura. Deschiderea este capacitatea de a læsa
lucrurile aøa cum sunt, de a permite, de a læsa de la noi øi a-i
accepta pe ceilal˛i aøa cum sunt, într-un mod delicat øi primitor,
færæ sæ trebuiascæ sæ-i dominæm sau sæ-i supunem voin˛ei
noastre. Aceastæ acceptare este cea mai mare dovadæ de bunætate
pe care le-o putem oferi celor pe care-i iubim. Laolaltæ,
deschiderea øi cældura ne permit sæ recunoaøtem øi sæ apreciem
frumuse˛ea naturalæ din nucleul tuturor lucrurilor øi fiin˛elor
– pe scurt, sæ iubim.
Deøi aceste douæ calitæ˛i fac parte din drepturile noastre din
naøtere, au nevoie de o scînteie ini˛ialæ pentru a se aprinde.
Pentru copii, scînteia este faptul de a øti cæ sînt iubi˛i. Iar copiii
øtiu cæ sînt iubi˛i atunci cînd se simt cu adeværat sus˛inu˛i, adicæ
atunci cînd pærin˛ii le oferæ atît cælduræ, cît øi spa˛iu sæ se
manifeste.
Aøadar, sæ te sim˛i sus˛inut de iubire este cheia, la fel cum
a fost øi pentru David. Modul în care læsæm garda jos ca sæ
putem învæ˛a sæ ne relaxæm, sæ permitem iubirii sæ curgæ prin
noi øi sæ træim deschiderea propriei noastre inimi.
38
CAPITOLUL UNU
IUBIRI PERFECTE,
RELAfiII IMPERFECTE
Din nou øi din nou mæ înfrînge –

Aøteptarea ca ceilal˛i sæ-mi ofere fericire.
Dintr-un poem scris de autor
Dacæ esen˛a puræ a iubirii este asemenea soarelui pe un cer

lipsit de nori, aceastæ luminæ strælucitoare øi limpede stræluceøte
prin rela˛ii cel mai puternic la început øi sfîrøit. Cînd ˛i se naøte
copilul, te sim˛i atît de binecuvîntat de venirea pe lume a unei
fiin˛e atît de adorabile, încît îi ræspunzi în totalitate, færæ rezerve,
pruden˛æ sau judecæ˛i. Cînd te îndrægosteøti pentru prima oaræ,
eøti atît de surprins øi de încîntat de frumuse˛ea prezen˛ei acestei
persoane. încît î˛i deschizi total inima. O vreme, lumina
strælucitoare a soarelui iubirii atotcuprinzætoare curge cu toatæ
puterea prin tine øi este posibil sæ te topeøti în fericirea færæ
seamæn. În mod asemænætor, cînd o persoanæ la care ˛ii moare,
toate nemul˛umirile tale legate de ea dispar. Pur øi simplu o
apreciezi pentru cine este, pentru simplul fapt cæ a fost alæturi
de tine pentru scurt timp. Iubirea puræ, necondi˛ionatæ
stræluceøte atunci cînd oamenii se pun pe ei înøiøi – preten˛iile
øi planurile lor – deoparte øi se deschid total unii fa˛æ de ceilal˛i.
Iubirea absolutæ nu este un lucru pe care trebuie – sau pe
care am putea – sæ-l fabricæm sau sæ-l inventæm. Este ceea ce
curge prin noi în mod natural atunci cînd ne deschidem total
– cætre o altæ persoanæ, cætre noi înøine, cætre via˛æ. În rela˛ia
cu celælalt se manifestæ ca afec˛iune lipsitæ de egoism. În rela˛ia
39
cu noi înøine, se aratæ ca o încredere interioaræ øi acceptare de

sine care ne încælzeøte pe dinæuntru. Øi în rela˛ie cu via˛a se
manifestæ ca un sentiment de bunæstare, recunoøtin˛æ øi bucurie
de a træi.
IUBIREA ABSOLUTÆ
Cînd experimentæm acest tip de deschidere øi cælduræ venind

de la celælalt, primim un aliment esen˛ial, care ne ajutæ sæ ne
experimentæm propria cælduræ øi deschidere, permi˛îndu-ne sæ
recunoaøtem frumuse˛ea øi bunætatea din centrul naturii
noastre. Lumina iubirii necondi˛ionate trezeøte semin˛ele
adormite ale poten˛ialului din sufletul nostru, ajutîndu-le sæ se
maturizeze, sæ înfloreascæ, sæ dea rod, permi˛îndu-ne sæ scoatem
la luminæ darurile unice pe care le avem de oferit în via˛æ.
Primind iubire puræ, afec˛iune øi recunoaøtere din partea altcuiva
primim o binecuvîntare deosebitæ: ne întæreøte conøtiin˛a de sine,
permi˛îndu-ne sæ ne acceptæm aøa cum sîntem.
Cînd doi oameni se væd øi se apreciazæ unul pe celælalt aøa
cum sunt, împærtæøesc un moment de recunoaøtere Eu-Tu
(I-Thou), cum ar numi-o Martin Buber. Buber vede acest lucru
ca oferind un anumit tip de confirmare esen˛ialæ: ne ajutæ sæ
øtim øi sæ sim˛im cæ sîntem.
Consolidarea sinelui nu e determinatæ doar de a ne sim˛i
iubi˛i, ci de a ne sim˛i iubi˛i aøa cum sîntem. Aøa cum sîntem
înseamnæ adîncul fiin˛ei noastre. Iubirea absolutæ este iubirea
fiin˛ei.
Mai profund decît toate træsæturile personalitæ˛ii noastre, decît
durerea sau confuzia, fiin˛a noastræ este prezen˛a dinamicæ øi
deschisæ care sîntem în esen˛æ. Este ceea ce experimentæm cînd
ne sim˛im înrædæcina˛i undeva, cu picioarele bine înfipte în
pæmînt øi conecta˛i cu noi înøine. Cînd sîntem înrædæcina˛i în
acest pæmînt esen˛ial al prezen˛ei, iubirea curge liber prin noi
øi ne putem deschide mai uøor cætre ceilal˛i. Cînd doi oameni
40
se întîlnesc în aceastæ stare de prezen˛æ deschisæ, împærtæøesc

un moment perfect de iubire absolutæ.
În orice caz – øi acesta este un punct esen˛ial – personalitatea
umanæ nu este sursa iubirii absolute. Mai degrabæ, lumina ei
stræluceøte prin noi, de dincolo de noi, din sursa supremæ a
tuturor lucrurilor. Sîntem canalele prin care curge aceastæ
luminæ. Totuøi, curgînd prin noi, ea îøi gæseøte acolo un cæmin,
devenind esen˛a inimii noastre.
Avem o afinitate naturalæ pentru acest aliment perfect care
este øi esen˛a noastræ cea mai profundæ, sîngele vie˛ii noastre.
De aceea, fiecare copil o cautæ încæ din momentul naøterii. Nu
putem sæ nu ne dorim propria naturæ.
Cînd valoarea øi frumuse˛ea existen˛ei noastre sînt
recunoscute, ne permitem sæ ne calmæm, sæ ne detensionæm øi
sæ ne relaxæm în noi înøine. Prin relaxare, ne deschidem. Iar
aceastæ deschidere ne face transparen˛i fa˛æ de via˛a care curge
prin noi, asemenea unei brize proaspete care pætrunde în cameræ
odatæ ce ferestrele au fost deschise. Asta ne oferæ un sentiment
de bunæstare, ca øi o putere realæ, pe care D.H. Lawrence o
defineøte ca „via˛a ce goneøte prin noi”.
Martin Buber vede momentul conexiunii Eu-Tu ca pe
eliberarea de un înveliø vechi, protector, asemenea unui fluture
care îøi pæræseøte crisalida. Gustînd iubirea puræ, necondi˛ionatæ,
experimentæm faptul cæ este bine sæ fim noi înøine, este plæcut
sæ fim vii øi asta ne face sæ vrem sæ ne deschidem aripile øi sæ
zburæm. Influxul de via˛æ care ne pætrunde ne face sæ ne sim˛im
cum nu se poate mai ferici˛i.
Astfel, experimentarea iubirii necondi˛ionate ne permite sæ
ne relaxæm øi sæ sim˛im curgerea fericitæ a vie˛ii. Iatæ cum a
descris Fratele David Steindl-Rast aceastæ conectare profundæ:
„Pur øi simplu øtim pentru un moment cæ totul ne apar˛ine,
pentru cæ noi apar˛inem întregului”.
Este unul dintre marile daruri ale iubirii umane, pætrunderea
în ceva mult mai vast decît rela˛ionarea umanæ. Ajutîndu-ne
sæ ne conectæm la vivacitatea radiantæ din noi înøine, ne
dezvæluie puterea øi frumuse˛ea noastræ esen˛ialæ, unde sîntem
41
unul cu via˛a însæøi, pentru cæ sîntem complet transparen˛i fa˛æ

de ea. Cînd via˛a î˛i apar˛ine øi tu apar˛ii vie˛ii, te eliberezi de
foame øi fricæ. Træieøti demnitatea esen˛ialæ øi noble˛ea vie˛ii,
î˛i dai seama cæ nu eøti rænit, cæ nu ai fost niciodatæ øi cæ nu
vei putea fi vreodatæ.
Iatæ linia fundamentalæ a existen˛ei umane: iubirea absolutæ
ne ajutæ sæ ne conectæm cu ceea ce sîntem cu adeværat. De aceea
este indispensabilæ.
IUBIREA RELATIVÆ
Totuøi, deøi inima umanæ este un canal prin care iubirea

puternicæ se revarsæ în lume, canalul inimii este de obicei
înfundat cu moloz – tipare de fricæ, defensive care s-au dezvoltat
din faptul cæ nu ne-am øtiut cu adeværat iubi˛i. Drept rezultat,
deschiderea fireascæ a iubirii, pe care o putem gusta în
momentele scurte de fericire supremæ ale unei conexiuni pure
cu o altæ persoanæ, rareori ne pætrunde în totalitate rela˛iile.
Într-adevær, cu cît doi oameni se deschid mai mult unul cætre
celælalt, cu atît mai mult aceastæ deschiderea aduce la
suprafa˛æ obstacolele ridicate împotriva ei: cele mai profunde
øi întunecate ræni ale partenerilor, disperarea, neîncrederea øi
rædæcinile lor emo˛ionale. Aøa cum cældura soarelui determinæ
apari˛ia norilor fæcînd pæmîntul sæ-øi elibereze umezeala,
deschiderea puræ a iubirii activeazæ norii groøi ai rænilor noastre
emo˛ionale, locurile în care sîntem închista˛i, în care træim cu
teamæ øi ne împotrivim iubirii.
Existæ un motiv întemeiat pentru care se întîmplæ asta: înainte
de a deveni un canal curat prin care iubirea sæ poatæ curge liber,
rænile trebuie sæ iasæ la suprafa˛æ, sæ fie expuse. Iubirea ca for˛æ
vindecætoare poate opera doar asupra lucrurilor care se vor
vindecate. Atît timp cît rænile ræmîn ascunse, nu pot decît sæ
supureze.
42
Aceasta este, aøadar, iubirea relativæ: lumina solaræ a iubirii

absolute filtratæ prin norii personalitæ˛ii noastre condi˛ionate
øi prin cei ai tiparelor defensive – frica, neîncrederea,
reactivitatea, minciuna, agresivitatea øi percep˛iile distorsionate.
Asemenea unui cer par˛ial acoperit de nori, iubirea relativæ este
incompletæ, inconstantæ øi imperfectæ. Este un joc continuu de
lumini øi umbre. Strælucirea completæ a iubirii absolute nu poate
apærea decît în momente trecætoare.
Dacæ væ urmæri˛i cu aten˛ie comportamentul în cadrul
rela˛iilor, ve˛i vedea cæ væ miøca˛i încontinuu înainte øi înapoi,
între a fi deschiøi øi închiøi, între ceruri senine øi nori negri.
Cînd o altæ persoanæ este sensibilæ, væ ascultæ sau spune un lucru
plæcut, în mod natural ceva în adîncul sufletului se deschide.
Dar cînd celælalt nu este sensibil, nu væ poate auzi sau spune
ceva amenin˛ætor, imediat væ tensiona˛i øi bate˛i în retragere.
Capacitatea noastræ de a sim˛i acceptarea celuilalt din toatæ
inima fluctueazæ conform circumstan˛elor fiecærei clipe.
Depinde de cît de capabil este fiecare dintre noi sæ ofere øi sæ
primeascæ, de chimia dintre noi, de limitærile øi tiparele
condi˛ionate, de cît de departe am ajuns în dezvoltarea noastræ,
de cît de multæ conøtien˛æ øi flexibilitate avem fiecare, de cît
de bine comunicæm, de situa˛ia în care ne aflæm øi chiar de cît
de bine am dormit cu o noapte înainte. Relativ înseamnæ
dependent de moment øi circumstan˛e.
Iubirea umanæ obiønuitæ este întotdeauna relativæ. Asemenea
vremii, iubirea relativæ este un flux dinamic continuu. Creøte
øi scade încontinuu, se ridicæ øi coboaræ, îøi schimbæ forma øi
intensitatea.
Pînæ aici toate acestea pot pærea evidente. Totuøi, iatæ øi
problema: ne imaginæm cæ al˛ii – cineva în lumea largæ – ar
trebui sæ fie sursa iubirii perfecte iubindu-ne cu consecven˛æ
exact aøa cum trebuie. De vreme ce primele noastre experien˛e
de iubire s-au petrecut în general în rela˛ie cu al˛i oameni,
ajungem sæ privim rela˛iile ca pe sursa principalæ a iubirii. Apoi,
cînd acestea nu reuøesc sæ ne ofere iubirea la care visæm, ne
imaginæm cæ ceva a mers foarte prost. Speran˛a dezamægitæ
43
continuæ sæ reactiveze rana inimii øi sæ genereze ostilitate fa˛æ

de ceilal˛i. De aceea primul pas în vindecarea rænii øi
eliberarea noastræ de ostilitate este sæ apreciem diferen˛a crucialæ
între iubirea absolutæ øi cea relativæ.
La cel mai profund nivel al fiin˛ei noastre – divinitatea
interioaræ pe care o au to˛i oamenii – nu existæ separare între
eu øi tu. În orice moment este posibil sæ experimentæm cældura
øi deschiderea unei legæturi de la inimæ la inimæ cu orice fiin˛æ
vie: un iubit, un copil, un prieten, un stræin care trece pe stradæ
sau chiar un cîine. Cînd apreciem frumuse˛ea unei alte fiin˛e,
canalul inimii se deschide øi o sclipire de iubire absolutæ trece
prin noi. În acest moment de conectare nu ne mai sim˛im atît
de înstræina˛i sau izola˛i. Ne bucuræm sæ împærtæøim prezen˛a
minunatæ, tandræ care sælæøluieøte în inima tuturor.
Totuøi, în acelaøi timp, în plan relativ, ræmînem întotdeauna
separa˛i øi diferi˛i. Avem corpuri diferite, istorii diferite, origini,
familii, træsæturi de caracter, valori, preferin˛e, perspective øi,
în final, destine diferite. Fiecare dintre noi vede lucrurile øi
reac˛ioneazæ la ele în mod diferit øi abordeazæ via˛a în felul sæu
unic.
Da, putem træi momente de comuniune cu ceilal˛i. Dar asta
nu se poate întîmpla decît atunci cînd ne conectæm de la fiin˛æ
la fiin˛æ, pentru cæ la nivelul fiin˛ei pure øi al deschiderii pure
sîntem unul øi acelaøi. Deschiderea mea nu este diferitæ de a
ta, întrucît deschiderea nu are formæ solidæ øi astfel nu existæ
o limitæ care ne desparte unul de celælalt. Aøadar, cînd ne
întîlnim într-un moment de iubire absolutæ, de la fiin˛æ la
fiin˛æ, este ca øi cum am pune apæ peste apæ.
Iubirea relativæ, dimpotrivæ, este un schimb care se produce
la nivelul formei, de la persoanæ la persoanæ. Fiecare om, ca
fiecare fulg de zæpadæ, fiecare copac, fiecare loc, fiecare
circumstan˛æ din aceastæ lume, este absolut unic. Fiecare dintre
noi are caracterul sæu propriu øi un mod de a ac˛iona diferit de
al celorlal˛i. În vreme ce douæ persoane pot deveni una în planul
deschiderii pure, în planul formei ele ræmîn în mod irevocabil
diferite.
44
Într-o noapte te conectezi profund cu celælalt, te sim˛i complet

deschis cætre aceastæ persoanæ, total îndrægostit de ea. Dar a
doua zi, deøi este posibil sæ te sim˛i încæ îndrægostit,
deschiderea poate fi umbritæ de considera˛iile care încep sæ
aparæ: este oare în˛elept sæ te deschizi cætre aceastæ persoanæ?
Po˛i accepta diferen˛ele dintre tine øi ea? Te poate în˛elege în
profunzime? Face˛i o pereche bunæ?
Topirea într-unul singur oferæ momente de uniune extaticæ
în iubire absolutæ. Este lucrul pe care-l slævesc marile poveøti
de dragoste mitice, descoperirea puræ, întîlnirea care deseori
se produce în afara timpului øi spa˛iului obiønuit. Dar
provocærile iubirii øi ale rela˛iilor readuc cuplurile cu picioarele
pe pæmînt, for˛îndu-le sæ se confrunte øi sæ lucreze cu dualitatea.
Ceea ce nu este neapærat un lucru ræu. Pentru cæ, dacæ nu
onoreazæ diferen˛ele dintre ei øi nu exploreazæ moduri de a se
gæsi unul pe celælalt dincolo de diferen˛e, rela˛ia îøi va pierde
pasiunea øi energia øi riscæ sæ ajungæ la o fuziune nesænætoasæ
øi la codependen˛æ.
Aøadar rela˛iile oscileazæ încontinuu între douæ persoane care
gæsesc un teren comun øi apoi væd cum le alunecæ de sub
picioare, pe mæsuræ ce diferen˛ele dintre ele le aruncæ în direc˛ii
diferite. Încercînd sæ se întîlneascæ în momentul prezent, ele
sînt purtate de fluxurile schimbætoare ale amintirilor, aøteptærilor
øi rænilor din trecut. Tensiunea continuæ dintre a fi unul øi a fi
doi, a fi împreunæ øi a fi separa˛i, momente proaspete de
descoperire øi vechi asocieri, în mod inevitabil fac ca iubirea
relativæ sæ fie instabilæ.
Apare o problemæ doar atunci cînd ne aøteptæm ca lucrurile
sæ stea altfel, cînd ne aøteptæm ca iubirea sæ se manifeste ca
stare statornicæ. Aøteptarea ne împiedicæ sæ apreciem darul
special pe care îl are de oferit iubirea relativæ: intimitatea
personalæ. Intimitatea – împærtæøirea a ceea ce sîntem în
unicitatea noastræ – se poate produce doar atunci cînd eu øi
partenerul meu ne întîlnim ca douæ persoane distincte, cînd eu
apreciez în care este total diferit øi totuøi nu este diferit în acelaøi
timp.
45
În timp ce jocul diferen˛elor øi al asemænærilor genereazæ

sclipiri de curiozitate øi pasiune, asiguræ øi faptul cæ intimitatea
nu poate fi decît intermitentæ în cel mai bun caz. Momentele
de intimitate în care ne conectæm peste marea præpastie a
diferen˛elor dintre noi sînt doar atît – momente –, øi nu un flux
constant øi stabil. La apogeu, iubirea relativæ are o frumuse˛e
deosebitæ, în întregime a ei, care stræluceøte atunci cînd doi
oameni se pot aprecia unul pe altul øi se pot bucura unul de
celælalt dincolo de diferen˛ele dintre ei øi de schimbærile prin
care trec. Însæ cînd decade, devine subiectul unei telenovele,
al unei tragedii.
Aøadar, dacæ væ baza˛i pe o stare de armonie continuæ cu
altæ persoanæ, væ aøteaptæ frustræri, dezamægiri øi angoase,
pentru cæ acest lucru este imposibil. Fiecare om poate urma
doar legile sale interioare. De vreme ce fiecare dintre noi are
o sensibilitate øi un ritm propriu, nu te po˛i baza niciodatæ pe
ceilal˛i sæ fie complet pe aceeaøi lungime de undæ cu tine. Este
inevitabil sæ te desincronizezi cu persoana iubitæ, de vreme ce
amîndoi vre˛i în mod invariabil lucruri diferite – de la celælalt
øi de la via˛æ – în momente diferite. Drept rezultat, armonia se
transformæ în mod iminent în disonan˛æ øi în˛elegerea în
neîn˛elegere, determinînd ræni øi despær˛iri. Chiar øi partenerii
cei mai apropia˛i ajung uneori sæ se simtæ neîn˛eleøi,
deconecta˛i sau singuri.
Chiar øi persoana care ar vrea sæ fie perfect armonizatæ cu
noi ar eøua, pentru cæ nu ar putea sæ-øi dea seama exact ce vrem
în fiecare moment. Poate cæ acum vrem sæ fim apropia˛i unul
de celælalt, øi iubitul se cuibæreøte lîngæ noi, dar cîteva momente
mai tîrziu, vrem spa˛iu. Este greu øi pentru noi sæ øtim ce vrem
øi ce se întîmplæ în interiorul nostru clipæ de clipæ, iar aceste
lucruri se schimbæ continuu. Dacæ aøa stau lucrurile, cum sæ
ne aøteptæm ca altcineva sæ fie perfect sincronizat cu noi, de
vreme ce nu poate ac˛iona decît în conformitate cu propriile
sale percep˛ii, ritmuri øi nevoi care sînt foarte diferite de ale
noastre?
46
Nu numai cæ fiecare dintre noi are nevoi øi perspective

diferite, dar deseori vrem sæ fim iubi˛i într-un anumit fel – unul
care ar vindeca rana noastræ emo˛ionalæ din trecut. Dar asta
presupune ca ceilal˛i sæ-øi adapteze în mod constant stilul de
a iubi la nevoile noastre. Dacæ ˛i-e teamæ de abandon, de
exemplu, este posibil sæ-˛i împingi partenerul sæ comunice mai
mult decît doreøte. Asta ˛i-ar face bine: ˛i-ar aræta cæ celælalt
î˛i este alæturi. Din pæcate, aøteptærile tale ar putea trezi temerile
de sufocare ale partenerului, întrucît s-ar putea sim˛i controlat
sau presat sæ accepte o rela˛ie dupæ regulile tale. Spre deosebire
de tine, partenerul ar putea sim˛i cæ este cu adeværat iubit atunci
cînd i se oferæ spa˛iul necesar pentru a fi el însuøi. Aøadar, dacæ
te aøtep˛i ca el sæ te iubeascæ aøa cum vrei tu, acest lucru l-ar
putea determina sæ se retragæ, ceea ce î˛i va activa frica de
abandon. În ciuda celor mai mari eforturi, deseori doi
parteneri nu pot evita sæ-øi reactiveze rænile în acest fel.
Deøi nimeni nu poate oferi o sincronizare continuæ, putem
continua sæ o aøteptæm øi sæ-i învinuim pe ceilal˛i cînd nu o
primim: „Nu mi-ai oferit ce mi se cuvine.“ Ceea ce un profesor
indian, Swami Prajnanpad, a descris astfel: „Cu to˛ii trecem
prin aceastæ agonie mentalæ profundæ. De ce? Pentru cæ vrem
sæ avem, dar nu primim. Credem cæ ar trebui sæ primim øi cæ
lucrul respectiv poate fi primit. Øi totuøi, nu l-am primit. Iatæ
ce determinæ astfel de accese de agonie.“
Întrebarea este: ac˛ionæm noi conduøi de iubire atunci cînd
vrem ca ceilal˛i sæ ne iubeascæ aøa cum credem cæ ar trebui sæ
o facæ? Nu este aceasta o formæ de control? Aøteptærile pot fi
o formæ subtilæ de violen˛æ într-o rela˛ie, întrucît pot reprezenta
o preten˛ie ca ceilal˛i sæ se conformeze dorin˛ei noastre.
În toate aceste moduri, aøadar, iubirea relativæ ne oferæ un
drum accidentat. Dupæ un moment intim de comuniune Eu-Tu,
ne întoarcem în mod inevitabil la a-l privi pe cel pe care-l iubim
ca pe „celælalt”, cineva „de acolo“ care devine obiectul nevoilor
noastre, al proiectelor noastre. „Aceasta este melancolia exaltatæ
a sor˛ii noastre”, scrie Buber, „cæ fiecare Tu din lumea noastræ
trebuie sæ devinæ un El... Contemplarea veritabilæ nu dureazæ
47
niciodatæ mult... øi iubirea nu poate persista [în stare puræ].

Fiecare Tu din lume este predestinat sæ devinæ un lucru, un
obiect.“ Deøi iubirea puræ ar putea fi esen˛a inimii noastre,
modul sæu de exprimare este mereu supus condi˛ionærilor din
trecut øi a celor din prezent. Deøi o mamæ îøi poate iubi copilul
în mod necondi˛ionat, dacæ se supæræ din cauza unui lucru pe
care acesta tocmai l-a fæcut sau dacæ are o zi proastæ, ar putea
sæ se poarte dur cu el.
Nu putem evita aceastæ soartæ, aceastæ cædere în alienare,
cînd ne transformæm pe noi øi tot ceea ce iubim într-un obiect
al speran˛elor øi temerilor noastre. Astfel, rela˛iile se depærteazæ
mereu de bucuria comuniunii Eu-Tu øi sînt supuse plæcerii øi
neplæcerii, în˛elegerii øi neîn˛elegerii, apropierii øi distan˛ærii.
So˛ul tæu poate fi drægufl øi ræbdætor astæzi, dar mîine e posibil
ca toatæ furia sa ascunsæ sæ iasæ la suprafa˛æ. Într-un moment,
iubirea adeværatæ stræluceøte în ochii iubitului tæu, iar în
momentul urmætor, spui un lucru nepotrivit øi el te priveøte dur.
Iubirea puræ opereazæ în planul absolut, pe cînd plæcerea øi
neplæcerea lucreazæ la un nivel diferit, la cel relativ, personal.
Dacæ în˛elegem cæ træim pe ambele niveluri nu vom mai fi
deruta˛i de sentimentul „Te iubesc, dar în acest moment nu te
pot suporta“. Inevitabil ne plac acele aspecte ale celorlal˛i care
se potrivesc gusturilor øi preferin˛elor noastre, øi nu ne plac cele
care deranjeazæ. Doar la un nivel avansat de dezvoltare spiritualæ
oamenii se pot elibera de influen˛a plæcerii øi neplæcerii. Asta
înseamnæ cæ iubirea relativæ con˛ine în mod inevitabil o anumitæ
cantitate de ambivalen˛æ, de sentimente contradictorii.
So˛ul øi so˛ia, copilul øi pærintele, prietenii nu pot men˛ine
niciodatæ o stare stabilæ de armonie øi comuniune. Stæ în natura
lucrurilor ca orice clipæ de apropiere sæ fie urmatæ de una de
depærtare. Nu este un defect sau o nereuøitæ a iubirii, a oamenilor
sau a Universului. Nu înseamnæ cæ tu eøti ræu, cæ ceilal˛i sînt
ræi, cæ via˛a e nedreaptæ sau orice altceva asemænætor. Pulsul
vie˛ii este o oscila˛ie continæ sus-jos, înainte-înapoi, expansiune
øi contrac˛ie, sinergie øi entropie.
48
Energia se deplaseazæ în valuri, iar valurile au prin defini˛ie

culmi øi cæderi. Nu poate exista o culme decît precedatæ de o
cædere. Apropierea nu se poate produce decît dacæ este
precedatæ de separare, iar în˛elegerea, cînd este precedatæ de
neîn˛elegere.
Într-adevær, dacæ rela˛iile nu s-ar ridica øi coborî astfel, ar
deveni mai degrabæ stagnare øi dependen˛æ decît dans dinamic.
Iubirea umanæ relativæ este imperfectæ øi efemeræ, ca orice alt
lucru de pe lume. Iar experien˛ele umane sînt întotdeauna crude,
nefinisate, haotice. Nimic nu rezistæ. Nimic nu ræmîne la fel.
Nu existæ nici o împlinire finalæ care sæ se men˛inæ pentru
totdeauna. Totul este supus unei revizuiri.
Cînd culmile minunate ale unei noi iubiri sînt urmate de un
declin de conflict øi suferin˛æ, privim totul ca pe un dezastru
care nu ar trebui sæ se întîmple. Dar dacæ putem recunoaøte
coborîøurile ca pe cæderi inerente ale valului iubirii relative,
neîn˛elegerile øi separarea pot deveni mai degrabæ o trambulinæ
pentru un nou tip de în˛elegere øi o nouæ legæturæ.
Dacæ ne privim cu onestitate vie˛ile, vom observa cu
siguran˛æ cæ nimeni nu a fost alæturi de noi într-o manieræ
continuæ øi absolut siguræ. Deøi ne-ar plæcea sæ ne imaginæm
cæ cineva, undeva – poate vedetele de cinema sau oamenii
spirituali – au o rela˛ie idealæ, acesta nu este decît produsul
imagina˛iei. Dacæ privim cu mai multæ aten˛ie, vom vedea cæ
fiecare dintre noi are temeri, puncte slabe, propriul trecut,
nesiguran˛e, tendin˛e de agresivitate øi manipulare øi puncte
emo˛ionale care blocheazæ canalele prin care marea iubire poate
curge liber. Oricît am dori sæ iubim cu inima puræ, limitærile
noastre în mod inevitabil fac ca iubirea sæ fluctueze øi sæ ezite.
Totuøi dorin˛a noastræ de a avea parte de iubirea øi uniunea
perfectæ îøi are locul ei øi propria frumuse˛e. Næscutæ dintr-o
cunoaøtere intuitivæ a perfec˛iunii din interiorul inimii, ea indicæ
ceva ce muritorii de rînd nu ne pot oferi de obicei. Dorim sæ
vindecæm separarea fa˛æ de via˛æ, de Dumnezeu, de propria
inimæ. Cînd este corect în˛eleasæ, aceastæ dorin˛æ ne poate inspira
sæ ne autodepæøim, sæ ne dæruim cu toatæ inima sau sæ ne
49
întoarcem cætre spiritualitate. Este o cheie, dupæ cum vom

vedea, care deschide uøa prin care iubirea absolutæ poate
pætrunde cu totul în noi.
Totuøi, în mod invariabil dæm de probleme, cînd transferæm
aceastæ dorin˛æ asupra altei persoane. De aceea este important
sæ facem distinc˛ia între iubirea absolutæ øi cea relativæ – ca
sæ nu cæutæm iubirea perfectæ în situa˛ii imperfecte. Deøi
legæturile intime ne pot oferi sclipiri de uniune absolutæ, pur
øi simplu nu ne putem baza pe ele pentru asta. Singura sursæ
realæ a iubirii perfecte este ceea ce este perfect – inima deschisæ,
treazæ, din centrul fiin˛ei. Doar ea ne permite sæ cunoaøtem
uniunea perfectæ, unde totul ne apar˛ine pentru cæ noi
apar˛inem întregului. Dacæ aøteptæm asta de la rela˛ii riscæm
sæ ne sim˛im træda˛i, deznædæjdui˛i sau ræni˛i.
GENEZA RÆNII
Sæ stræba˛i valurile rela˛iilor devine deosebit de dificil cînd

gîndul la neîn˛elegeri, dezacord sau separare ne reactiveazæ rana
esen˛ialæ, aducînd la suprafa˛æ frustræri vechi øi suferin˛e din
copilærie. În primele cîteva luni de via˛æ, pærin˛ii ne-au oferit
cea mai mare dozæ de iubire necondi˛ionatæ øi devo˛iune de care
au fost capabili. Eram atît de adorabili ca bebeluøi, încît s-au
sim˛it probabil binecuvînta˛i cæ o fiin˛æ atît de pre˛ioasæ øi
frumoasæ a apærut în vie˛ile lor. Aøadar, dacæ sîntem îndeajuns
de norocoøi sæ fi avut o mamæ care a putut ˛ine cît de cît la noi
– o mamæ „îndeajuns de bunæ“ – probabil cæ am træit cîteva
experien˛e ini˛iale legate de strælucirea puræ, nefiltratæ a iubirii.
Cînd sînt ˛inu˛i în bra˛ele iubitoare ale mamelor, bebeluøii
se relaxeazæ în curentul cald al iubirii care curge liber prin ei
din sursa absolutæ a tuturor lucrurilor. Afec˛iunea oferitæ de
mamæ este condi˛ia care îi permite copilului sæ experimenteze
iubirea øi bucuria care fac esen˛a propriei sale fiin˛e. Cînd
50
iubirea mamei este prezentæ, copilul se poate liniøti øi se poate

relaxa în propria sa naturæ caldæ øi deschisæ.
Cercetærile în domeniul neuropsihologiei au dezvæluit cæ
legætura mamæ-copil influen˛eazæ dezvoltarea copilului în multe
privin˛e. La început, prezen˛a fizicæ a mamei øi îngrijirea oferitæ
de ea îl ajutæ pe micufl sæ-øi regleze sistemul nervos.
Ataøamentul maternal sænætos ajutæ øi dezvoltarea cognitivæ,
comportamentalæ øi somaticæ a copilului. Øi influen˛eazæ în mod
direct dezvoltarea creierului limbic, ce ræspunde de reac˛iile
interpersonale øi emo˛ionale. Chiar øi sænætatea sistemelor
endocrinar øi imunitar este legatæ de ataøamentul maternal
timpuriu sau de lipsa acestuia.
Bebeluøii simt prezen˛a mamei øi felul în care grija ei le
regleazæ sistemul nervos, ca pe ceva mult mai tangibil øi mai
concret decît legætura cu propria fiin˛æ. De vreme ce legætura
maternæ joacæ un rol atît de important în fiecare aspect al
dezvoltærii bebeluøului, nu este surprinzætor faptul cæ ei ajung
sæ-øi considere mama sursa însæøi a iubirii øi în anumite pær˛i
ale lumii, cum ar fi India, o fiin˛æ aproape dumnezeiascæ.
Totuøi, acest lucru dæ naøtere la una dintre iluziile umane
fundamentale: cæ sursa fericirii øi a bunæstærii se aflæ undeva
în afara noastræ, în a fi accepta˛i de ceilal˛i, aproba˛i de ei sau
iubi˛i. În copilærie, lucrurile aøa stæteau, într-adevær, de vreme
ce eram în totalitate dependen˛i de ceilal˛i pentru a supravie˛ui.
În circumstan˛e ideale, iubirea pærin˛ilor ar fi treptat integratæ,
permi˛îndu-ne sæ sim˛im propria noastræ legæturæ internæ cu ea.
Dar cu cît experimentæm mai pu˛in starea de a fi iubi˛i aøa cum
sîntem, cu atît mai nesiguri ne sim˛im în rela˛ia cu propria inimæ.
Ceea ce ne determinæ sæ cæutæm în ceilal˛i legætura cea mai
puternicæ dintre toate – aceea cæ sim˛ul nativ al binelui øi
bucuriei care nu izvoræøte decît din faptul de a fi înrædæcina˛i
în noi înøine.
Pe mæsuræ ce copilul se dezvoltæ într-o persoanæ separatæ,
momentele ini˛iale de uniune cu mama se pierd. Nu mai sîntem
minunata fiin˛æ micu˛æ care a cæzut din spa˛iu. În loc de asta,
pentru pærin˛ii noøtri devenim „copilul lor”, un obiect al
51
speran˛elor øi temerilor lor. Acceptarea øi sus˛inerea lor devin

condi˛ionate de capacitatea noastræ de a le împlini aøteptærile.
Iar asta ne diminueazæ încrederea: în noi înøine, cæ putem fi
accepta˛i aøa cum sîntem; în ceilal˛i, cæ ne pot vedea øi pre˛ui
pentru ceea ce sîntem; øi în iubirii însæøi, cæ este acolo pentru
noi øi ne putem baza pe ea.
Chiar dacæ la nivelul cel mai profund pærin˛ii noøtri chiar
ne-au iubit necondi˛ionat, le-a fost imposibil sæ exprime iubirea
în mod consecvent, din cauza limitærilor lor umane. Øi nu a fost
vina lor. Nu înseamnæ cæ au fost pærin˛i sau oameni ræi. Ca to˛i
ceilal˛i, au avut øi ei temeri, griji, neliniøti øi poveri, øi propriile
ræni provocate de dragoste. Ca noi to˛i, øi ei au fost recipiente
imperfecte pentru iubirea perfectæ.
Pætrunzînd în aceastæ lume, copiii vor în mod firesc sæ fie
primi˛i cu un „Da“ necondi˛ionat øi sæ creascæ într-un astfel de
mediu. Este normal. Totuøi, chiar dacæ pærin˛ii le pot oferi asta
pînæ la un anumit punct, de cele mai multe ori ei nu pot sus˛ine
starea respectivæ. Øi este de în˛eles, de vreme ce fiecæruia îi
este greu sæ ræmînæ deschis øi sæ spunæ „Da“ sieøi øi propriei
vie˛i. Sæ fii capabil sæ sus˛ii un „Da“ necondi˛ionat e o capacitate
umanæ foarte avansatæ care se dezvoltæ de obicei doar prin
inten˛ie sus˛inutæ sau practicæ spiritualæ. Incapacitatea pærin˛ilor
noøtri de a fi deschiøi total le-a limitat în mod firesc
capacitatea de a ne transmite iubire necondi˛ionatæ.
Totuøi, atunci cînd copiii experimenteazæ iubirea ca fiind
condi˛ionatæ, nesiguræ sau manipulatoare, asta îi face sæ dezvolte
un nod de teamæ în inimæ, pentru cæ nu pot concluziona decît:
„Nu sînt iubit cu adeværat.“ Acest lucru creeazæ o stare de panicæ
sau „teroare“ care le înghea˛æ corpul øi mintea. Trauma
esen˛ialæ legatæ de iubire este cunoscutæ sub numele de „rana
narcisistæ“ în limbajul psihoterapeutic, întrucît ne deterioreazæ
sim˛ul de a fi øi capacitatea de a ne sim˛i bine în propria piele.
Ne afecteazæ întreaga imagine despre sine, fæcîndu-ne sæ ne
îndoim de faptul cæ natura noastræ este demnæ de iubire. Iatæ
cum descrie Emily Dickinson rana universalæ în unul dintre
poemele sale: „E o durere atît de profundæ, încît înghite Fiin˛a.”
52
Rana ne doare atît de tare încît copiii încearcæ sæ o scoatæ

din conøtiin˛æ. În final, se formeazæ o crustæ în psihicul nostru.
Crusta este ostilitatea noastræ. Ostilitatea fa˛æ de ceilal˛i
îndeplineøte o func˛ie de apærare, întærindu-ne, ca sæ nu fim
nevoi˛i sæ experimentæm durerea de a nu fi iubi˛i cu adeværat.
Astfel creøtem avînd un eu izolat, alienat, în centrul cæruia se
aflæ rana esen˛ialæ, groaza øi încriminarea. Øi toate acestea sînt
acoperite de resentimente, care devin o armæ importantæ în
arsenalul nostru defensiv.
Ceea ce previne vindecarea rænii este faptul cæ nu øtim cæ
sîntem demni de a fi iubi˛i aøa cum sîntem, în timp ce ne
imaginæm cæ ceilal˛i de˛in cheia acestei probleme. Am vrea,
øi de multe ori ne aøteptæm la asta, ca iubirea umanæ relativæ
sæ fie absolutæ, sæ ne ofere un flux stabil øi sigur de armonie,
acceptare necondi˛ionatæ øi în˛elegere. Cînd nu se întîmplæ, o
luæm personal, o privim ca fiind vina cuiva – a noastræ, pentru
cæ nu sîntem îndeajuns de buni sau a altora, pentru cæ nu ne
iubesc îndeajuns de mult. Dar felul imperfect în care pærin˛ii
noøtri – sau oricine altcineva – ne-au iubit nu are nimic de-a
face cu siguran˛a iubirii sau cu mæsura în care o meritæm. Nu
are absolut nici o influen˛æ asupra a ceea ce sîntem. Este pur
øi simplu un semn de limitare umanæ obiønuitæ øi nimic mai
mult. Ceilal˛i nu ne pot iubi mai pur decît permite structura
caracterului lor.
ÎN CÆUTAREA SURSEI IUBIRII
Din fericire, furtunile din rela˛iile noastre nu diminueazæ øi

submineazæ în nici un fel prezen˛a de nestræmutat a marii iubiri,
a iubirii absolute, care este mereu prezentæ în fundal. Chiar øi
atunci cînd cerul este acoperit de nori negri denøi, soarele nu
înceteazæ sæ stræluceascæ.
Bineîn˛eles cæ lucrurile nu par aøa de obicei. Prezen˛a radiantæ
a iubirii pare deseori pierdutæ în spatele norilor de ræni,
53
neîn˛elegeri, neplæceri øi trædæri. Deøi soarele este mult mai

puternic decît orice mantie de nori, mantia reuøeøte temporar
sæ-i blocheze razele calde. Iatæ adeværul relativ – cum par
lucrurile în fa˛a eului cînd el este deconectat de la fundamentul
sæu esen˛ial, de la pæmîntul deschiderii øi al prezen˛ei
iubitoare. Totuøi, adeværul mai larg øi absolut este cæ soarele
nu dispare øi nu slæbeøte niciodatæ. Pare doar a pîlpîi cînd norii
trec prin fa˛a lui.
De aceea este bine sæ ne privim mai îndeaproape øi sæ vedem
ce se întîmplæ de fapt în interiorul nostru cînd ne sim˛im iubi˛i
de ceilal˛i. O femeie de trezeci øi ceva de ani cu care fæceam
øedin˛e de terapie era obsedatæ sæ cîøtige acceptul øi admira˛ia
celorlal˛i – atît de mult, încît realmente se îmbolnævea în
încercarea disperatæ de a-øi dovedi valoarea îngrijorîndu-se cæ
ar putea scædea în ochii celor din jur. Într-o zi am întrebat-o
pe Anna ce sim˛ea de fapt la nivel corporal în momentele în
care reuøea sæ cîøtige acceptare sau laude.
„Mæ simt minunat“, a spus Anna.
„Mai exact, ce sim˛i în corpul tæu? Gîndeøte-te.“
„Mæ relaxez. Mæ simt mai mare, într-un fel“, a spus ea
întinzîndu-øi bra˛ele.
„Unde în corpul tæu sim˛i mai puternic relaxare øi
expansiune?“
„Chiar aici“, a spus, læsîndu-øi bra˛ele jos øi indicînd centrul
pieptului.
„În inimæ.“
„Da.“
„Aøadar, atunci cînd cineva te apreciazæ, acest lucru î˛i
permite sæ-˛i sim˛i inima.“
„Da”, a zis ea, afiøînd un zîmbet larg.
„Inima ˛i se deschide.“
„Da.“
„Gîndeøte-te un minut la asta. Te dai peste cap sæ cîøtigi
acceptarea altora øi cînd o ob˛ii, experimentezi faptul cæ inima
˛i se deschide øi creøte. Deøi te concentrezi sæ ob˛ii ceva din
afara ta, experien˛a interioaræ este cea care te face sæ te sim˛i
54
atît de bine. Aøadar, se pare cæ ceea ce vrei cel mai mult de

fapt este sæ-˛i sim˛i propria inimæ.“
Pentru cæ reuøise de cîteva ori sæ-øi simtæ prezen˛a inimii în
timpul øedin˛elor noastre, Anna a în˛eles imediat acest lucru.
„Nu mi-am dat seama de asta pînæ acum.“ Anna a fæcut o
pauzæ scurtæ, apoi a întrebat repede: „Cum pot face sentimentul
sæ persiste?“ De vreme ce era o revela˛ie nouæ, îi era teamæ cæ
o va pierde repede øi va cædea din nou în tendin˛a anterioaræ
de a-øi cæuta dreptul de a fi iubitæ în ceilal˛i. De vreme ce familia
sa nu-i oferise un mediu de sus˛inere în care sæ se poatæ relaxa
øi sæ aibæ încredere în iubire, a în˛eles de timpuriu cæ putea
ob˛ine ceea ce avea nevoie doar încercînd sæ le facæ altora pe
plac. Un eu foarte voluntar se dezvoltase precoce în ea,
înlocuindu-i inima de feti˛æ. Abandonîndu-øi inima, a început
sæ træiascæ condusæ de mintea sa ocupatæ, hiper-activæ. Aøadar
nu a fost surprinzætor cæ atunci cînd øi-a sim˛it inima, a încercat
sæ-øi dea seama cum ar putea sæ men˛inæ sentimentul cu ajutorul
min˛ii.
Am încurajat-o pe Anna sæ se lase pætrunsæ de noua revela˛ie:
ceea ce-øi dorea ea cel mai mult era cældura øi deschiderea
inimii, iar cîøtigarea acceptærii celorlal˛i nu era decît o strategie
de a ob˛ine acest lucru. Învæ˛înd sæ recunoascæ faptul cæ tînjea
dupæ propria inimæ a reuøit sæ-øi schimbe orientarea de la a cæuta
dragostea în afaræ la a o gæsi în interior.
În acelaøi fel, po˛i sæ stai un moment øi sæ observi cum a te
sim˛i iubit î˛i permite sæ te conectezi cu ceva bogat øi puternic
în interiorul tæu. Cînd cineva î˛i aratæ iubire nu este ca øi cum
aceastæ persoanæ ˛i-ar oferi un lucru. Ceea ce se întîmplæ cu
adeværat este cæ o fereastræ se deschide în interiorul tæu,
permi˛înd marii iubiri sæ pætrundæ øi sæ te atingæ. Deschiderea
altei persoane permite ferestrei inimii tale sæ se deschidæ øi
atunci iubirea devine disponibilæ, ca propria ta experien˛æ
interioaræ. Acest lucru te excitæ – un sentiment de cælduræ
expansivæ care te ilumineazæ din interior. Sim˛ind asta, rezonezi
în mod firesc cu persoana care te iubeøte, întrucît împærtæøi˛i
aceeaøi experien˛æ.
55
Dimpotrivæ, dacæ persoana iubitæ este afectuoasæ într-un

moment în care inima î˛i este împoværatæ de griji, copleøitæ de
fricæ sau înghe˛atæ, probabil nu vei fi capabil sæ-i sim˛i
dreagostea. Pentru cæ ea nu te poate atinge decît atunci cînd
propria inimæ î˛i este accesibilæ. Sæ fii iubit înseamnæ, aøadar,
sæ fii iubire. Muzicianul Miten descrie experien˛a de „aterizare“
în propria inimæ în unul dintre cîntecele sale:
Mi-ai dat cel mai mare dar:
Ai fæcut ca inima sæ-mi fie cæmin.
Problemele în rela˛ii încep cînd ne imaginæm cæ acea cælduræ
pornitæ în inima noastræ nu ne apar˛ine de fapt, ci este transferatæ
în noi de cealaltæ persoanæ. Atunci devenim obseda˛i de celælalt
ca furnizor de iubire, cînd de fapt cældura pe care o sim˛im vine
de la lumina solaræ a marii iubiri care ne pætrunde inima.
„Cei care pleacæ în cæutarea iubirii”, scrie D. H. Lawrence,
„îøi gæsesc doar propria lipsæ de iubire“. Iatæ un mod simplu
de a experimenta singuri ceea ce vrea sæ spunæ Lawrence.
Concenta˛i-væ aten˛ia asupra unei persoane care a˛i vrea sæ væ
iubeascæ mai mult. Observa˛i ce sim˛i˛i cînd dori˛i asta. Dacæ
observa˛i cu aten˛ie, ve˛i vedea cæ a cæuta iubirea într-o altæ
persoanæ creeazæ o anumitæ tensiune sau congestie în corpul
nostru, în special în piept. Væ strînge inima. Øi drept rezultat,
sim˛i˛i propria lipsæ de iubire.
Nimeni altcineva nu væ poate oferi acea conexiune care væ
liniøteøte sufletul. Gæsim aceastæ conexiune cînd fereastra inimii
se deschide, permi˛îndu-ne sæ ne desfætæm în cældura øi
deschiderea care reprezintæ natura noastræ cea mai profundæ.
Cînd le cæutæm în ceilal˛i, ajungem sæ încercæm sæ-i controlæm
øi sæ-i manipulæm ca sæ-i øtim lîngæ noi într-un fel care ne
permite sæ ne relaxæm în noi înøine. Dar tocmai obsesia de a
primi ceva de la ei ne împiedicæ sæ ne relaxæm pe propriul teren,
læsîndu-ne dependen˛i de exterior øi deconecta˛i în interior.
A-i vedea pe ceilal˛i ca sursæ a iubirii ne condamnæ sæ
ræmînem pierdu˛i în deøertul durerii, abandonului øi trædærii,
unde rela˛iile umane par a fi tragice, færæ speran˛æ øi
defectuoase. Totuøi, ascuns în aceste încercæri se aflæ un anumit
56
dar. Durerea provocatæ de ceilal˛i ne face sæ cæutæm mai profund

sursa adeværatæ a iubirii. Dacæ ceilal˛i ar fi vehicule perfecte
pentru iubirea absolutæ, atunci ar fi uøor sæ ræmînem dependen˛i
de ei ca sursæ supremæ de împlinire. Devenind total dependen˛i
de ceilal˛i, nu am avea nicio încurajare de a gæsi marea iubire
prezentæ în nucleul nostru. Am ræmîne prinøi în capcana
conøtiin˛ei unui copil, cautînd pe cineva care sæ suplineascæ ceea
ce nu am primit în pruncie.
Atît timp cît ne concentræm asupra a ceea ce nu ne-au oferit
pærin˛ii, asupra faptului cæ prietenii noøtri nu ne sînt alæturi în
mod consecvent sau asupra faptului cæ persoana iubitæ nu ne
în˛elege, nu vom deveni niciodatæ înrædæcina˛i în noi înøine øi
nu vom vindeca rana din inimæ. A creøte dincolo de dependen˛a
unui copil necesitæ sæ ne afundæm rædæcinile în izvorul marii
iubiri. Este singura cale de a øti sigur cæ sîntem iubi˛i
necondi˛ionat.
Subliniind cît de important este cæ nu cæutæm în ceilal˛i
iubirea perfectæ, nu vreau sæ sugerez cæ trebuie sæ le întoarcem
spatele sau sæ subminez importan˛a rela˛iilor. Din contræ,
învæ˛înd sæ ne afunæm rædæcinile în sursa iubirii ne permite sæ
ne conectæm cu ceilal˛i într-un mod mai profund – „stînd
drep˛i”, cu încredere înrædæcina˛i în propriul teren, în loc sæ ne
îndoim, încercînd mereu sæ luæm ceva din „afaræ“. Cu cît cerem
mai pu˛in împlinirea totalæ de la rela˛ii, cu atît le putem aprecia
mai mult pentru urzeala lor în care absolutul øi relativul,
perfectul øi imperfectul, infinitul øi finitul sînt brodate cu
mæiestrie. Sæ nu ne mai luptæm cu valurile schimbætoare ale
iubirii relative øi sæ învæ˛æm mai bine sæ plutim pe ele. Ajungem
sæ apreciem astfel mai bine eroismul simplu, obiønuit, implicat
în deschiderea cætre o altæ persoanæ øi crearea unei intimitæ˛i
reale.
Nici nu sugerez cæ ar fi imposibil sæ încorporæm iubirea
absolutæ, necondi˛ionatæ în rela˛iile noastre, de vreme ce aceastæ
capacitate pentru afec˛iunea lipsitæ de egoism este cu siguran˛æ
poten˛ialul cela mai mare øi mai sacru al omului. Dar fluxul
liber al dragostei între doi parteneri intimi este de obicei în cel
57
mai bun caz intermitent, de vreme ce în mod inevitabil aduce

la suprafa˛æ øi zonele sfîøiate, rænite spre conøtientizare. Pe
mæsuræ ce acest lucru se întîmplæ øi ne zbuciumæm în valurile
furtunoase ale iubirii relative, poate fi foarte greu sæ continuæm
sæ alimentæm iubirea de care avem parte în momente de
deschidere puræ.
Probabil, doar sfin˛ii ilumina˛i øi budiøtii pot fi vanele
perfecte prin care iubirea absolutæ curge nestævilitæ. Ca o
deschidere totalæ, necondi˛ionatæ cætre tot ce ne oferæ via˛a,
deøteptarea spiritualæ permite inimii sæ devinæ un canal perfect
curat. Øi astfel cel deøteptat poate continua sæ ofere chiar øi
atunci cînd lumea nu-i dæ nimic în schimb. Arnaud Desjardins,
un învæ˛ætor spiritual francez a cærui „cælætorie“ a început prin
filmarea marilor maeøtri spirituali din Orient, a cæutat în mare
parte din via˛a sa iubirea perfectæ care sæ-l elibereze. Într-un
final, a gæsit-o, însæ într-un loc neaøteptat. Nu unde o cæutase
ini˛ial, în bra˛ele tinerelor femei, ci la picioarele bætrînilor,
în˛elep˛ilor în compania cærora stætea.
SÆ NE IUBIM UMANITATEA
Totuøi, deøi poate cæ doar sfin˛ii øi budiøtii întrupeazæ iubirea

absolutæ în totalitatea ei, fiecare moment în care luptæm cu
provocærile iubirii umane relative aduce în via˛a noastræ o
picæturæ din acest poten˛ial divin. Copii ai cerului øi ai
pæmîntului, sîntem un amestec de deschidere infinitæ øi de
limitare finitæ. Asta înseamnæ cæ sîntem minuna˛i øi dificili în
acelaøi timp. Avem defecte, sîntem închista˛i în tipare vechi,
ne læsæm purta˛i de val. Într-adevær, sîntem chiar imposibili în
multe privin˛e. Øi totuøi, frumoøi peste mæsuræ. Pentru cæ nucleul
a ceea ce sîntem e creat din iubire, acel amestec puternic de
deschidere, cælduræ øi prezen˛æ claræ øi transparentæ. Iubirea færæ
limite reuøeøte mereu într-un fel sau altul sæ stræluceascæ prin
forma ta limitatæ.
58
George Orwell a scris odatæ cæ esen˛a umanæ nu constæ în

cæutarea perfec˛iunii, ci în a fi „pregæti˛i ca în final sæ fim învinøi
øi sfærîma˛i de via˛æ, acesta fiind pre˛ul inevitabil de a ne oferi
iubirea altor oameni”, la fel de imposibili ca øi noi. Orwell
descrie bineîn˛eles calitatea evidentæ, dulce-amaræ a iubirii
relative. Rela˛iile umane par deseori imposibile, pentru cæ nu
par niciodatæ a ne împlini idealurile øi aøteptærile. Iar øi iar, ne
for˛eazæ sæ ne confruntæm cu suferin˛a øi cu înfrîngerea, pînæ
cînd în final singura alternativæ este sæ ne læsæm sfærîma˛i, ca
sæ ræmînem mai deschiøi øi iubitori în fa˛a vie˛ii în sine.
A da iubirii absolute formæ umanæ implicæ a învæ˛a sæ
men˛inem imposibilitatea din noi înøine øi ceilal˛i aøa cum cerul
sus˛ine norii – cu delicate˛e øi calm. Cerul poate face asta pentru
cæ deschiderea sa este mult mai vastæ decît norii øi nu se simte
amenin˛at de ei. Dacæ ne sus˛inem imperfec˛iunile astfel putem
sæ le vedem ca marcatoare pe calea noastræ cætre devenire, øi
nu ca impedimente în fa˛a iubirii sau a fericirii. Atunci putem
spune: „Da, fiecare are slæbiciuni relative care produc
suferin˛æ, totuøi fiecare de˛ine øi frumuse˛e absolutæ, care
depæøeøte cu mult limitærile. Haide˛i sæ topim zonele înghe˛ate,
terifiante, în cældura tandre˛ii øi a milei.“
În cartea sa Muncile iubirii, filozoful danez Kierkegaard
eviden˛iazæ faptul cæ iubirea adeværatæ nu-i îmbræ˛iøeazæ pe
ceilal˛i în ciuda defectelor lor, ca øi cum s-ar ridica deasupra
lor. Mai degrabæ, îl gæseøte „pe celælalt demn de a fi iubit în
ciuda øi împreunæ cu slæbiciunile, greøelile øi imperfec˛iunile
sale.... Slæbiciunile persoanei iubite nu te determinæ sæ te
îndepærtezi de ea sau sæ transformi rela˛ia într-una mai rece;
dimpotrivæ, sînte˛i strîns lega˛i cu mai multæ solidaritate øi
conexiune interioaræ pentru a îndepærta slæbiciunea“.
Acelaøi lucru este valabil øi în iubirea de sine. Cînd
conøtientizezi cæ frumuse˛ea absolutæ din interiorul tæu nu poate
fi umbritæ de defecte, frumuse˛ea pe care o reprezin˛i începe
sæ ˛inæ la bestia ce pari a fi uneori. Atingerea frumuse˛ii începe
sæ înmoaie scutul bestiei.
59
Atunci începi sæ-˛i dai seama cæ bestia øi frumuse˛ea merg

mînæ în mînæ. Bestia nu este de fapt altceva decît frumuse˛ea
ta rænitæ. Este frumuse˛ea care øi-a pierdut încrederea în sine
pentru cæ nu a fost niciodatæ recunoscutæ pe deplin. Faptul cæ
nu ai recunoscut cæ eøti iubit øi demn de iubire a dat naøtere
la cele mai cumplite reac˛ii emo˛ionale, demne de o bestie –
furie, arogan˛æ, uræ, gelozie, ræutate, depresie, nesiguran˛æ,
ataøament lacom, teamæ de pierderi øi abandon.
În timp ce bestia are o anumitæ putere – sæ spunæ „nu“ øi sæ
se închidæ în sine ca formæ de apærare –, este ruptæ de o putere
mult mai mare, capacitatea de a spune „da“. La fel cum gra˛ia
dansatorului stæ în unduire, îndoire øi curgere cu fiecare pulsa˛ie
a muzicii, la fel se dezvæluie øi frumuse˛ea noastræ – în
capacitatea de a ne deschide fa˛æ de realitate øi de a stræbate
curen˛ii schimbætori ai vie˛ii. Bestia rænitæ este doar acea
închidere a capacitæ˛ii minunate pentru gra˛ie øi fluiditate.
Primul pas pentru eliberarea bestiei de povara sa este sæ
conøtientizæm rænile din jurul inimii. Apoi, trecînd dincolo de
aceastæ barieræ, putem gæsi locul rænit, izolat din noi înøine unde
se aflæ starea de neiubire. Dacæ ne putem apropia de el treptat,
cu tandre˛e, færæ judecæ˛i sau respingeri (iar capitolele 3 øi 4
vor demonstra în mod concret cum este posibil acest lucru),
vom descoperi marea tandre˛e care se aflæ în centrul umanitæ˛ii
noastre.
Frumuse˛ea øi bestia din noi vin din aceeaøi tandre˛e. Cînd
ne împotrivim ei se naøte bestia. Totuøi, atunci cînd îi permitem
tandre˛ii sæ existe, începem sæ discernem contururile unei
frumuse˛i de mult pierdute, ascunsæ în burta bestiei. Dacæ putem
aduce strælucirea cældurii øi a deschiderii în locul întunecat,
sensibil unde nu øtim cæ sîntem demni de a fi iubi˛i, creæm o
legæturæ între frumuse˛ea øi bestia noastræ rænitæ.
Aceasta este, pînæ la urmæ, iubirea dupæ care tînjim cel mai
mult – îmbræ˛iøarea umanitæ˛ii noastre, care ne permite sæ ne
apreciem ca pe fiin˛ele frumoase, luminoase care sîntem,
gæzduite în forme vulnerabile, nestatornice, a cæror chemare
nesfîrøitæ este sæ ne transforme din crisalide în fluturi, din
60
semin˛e într-o nouæ via˛æ. Creaturi pæmîntene continuu supuse

dezamægirilor relative, durerii øi pierderilor, nu putem sæ nu
ne sim˛im vulnerabili. Totuøi, fiind un canal deschis prin care
iubirea adeværatæ pætrunde în aceastæ lume, inima umanæ ræmîne
invincibilæ. Sæ fim pe de-a-ntregul øi în mod real umani
înseamnæ sæ stæm bine înfip˛i în ambele dimensiuni, særbætorind
faptul cæ sîntem atît vulnerabili, cît øi indestructibili.
La aceastæ ræscruce unde da øi nu, iubirea nelimitatæ øi
limitarea umanæ se intersecteazæ, descoperim chemarea
esen˛ialæ: dezvæluirea progresivæ a soarelui din inima noastræ,
ca sæ ne poatæ îmbræ˛iøa întreaga fiin˛æ øi întreaga crea˛ie cu
sfera cældurii sale radiante. Aceastæ iubire nu este în nici un
fel separatæ de adeværata putere. Pentru cæ, aøa cum cîntæ marele
poet sufit Rumi:
Cînd ne vom fi predat cu totul acelei frumuse˛i,

Atunci vom fi o bunætate atotputernicæ.
61
CAPITOLUL DOI
STAREA DE OSTILITATE
Cine este cel nefericit?

Cel care gæseøte vinæ.
ANONIM
Cel mai distructiv element în rela˛iile umane este tendin˛a

de a gæsi vinæ celorlal˛i, øi apoi de a-i judeca, respinge sau
pedepsi pentru asta. Consecin˛ele tragice apar peste tot: în
certurile din mariaje, familii øi organiza˛ii; ræzboaiele între
na˛iuni; øi vrajba constantæ între oameni care nu sînt capabili
sæ-øi accepte unii altora diferen˛ele. Conflictele persistente din
Orientul Mijlociu au acest caracter, unde intensitatea urii øi
dorin˛a de ræzbunare au dezvoltat un avînt care continuæ sæ
creascæ færæ a mai oferi cuiva un beneficiu cît de mic.
Teroristul sinucigaø exprimæ ostilitatea într-un mod foarte
intens. Multora dintre noi poate le vine greu sæ creadæ cæ cineva
ar putea sæ-øi pre˛uiascæ via˛a atît de pu˛in, încît e dispus sæ se
arunce în aer pentru a se ræzbuna pe cei care i-au fæcut ræu lui
sau poporului sæu. Totuøi, dacæ privim mai atent, putem
descoperi tiparul teroristului sinucigaø în fiecare dintre noi.
Cînd alimentæm o ostilitate – dacæ tratæm partenerul de via˛æ
ca pe o persoanæ pe care trebuie sæ ne ræzbunæm, sau dacæ avem
resentimente fa˛æ de cum ne-a tratat via˛a sau al˛i oameni –
63
comitem un act autodistructiv. Pentru cæ dorind sæ rænim sau

sæ respingem ceva sau pe cineva fa˛æ de care avem resentimente,
ajungem færæ sæ vrem sæ ne rænim sau sæ ne respingem pe noi
înøine în acelaøi timp. Este un lucru uøor de væzut: observa˛i
doar cum întregul corp vi se tensioneazæ sau se încordeazæ cînd
ave˛i ceva împotriva cuiva. În astfel de momente, væ distruge˛i
propria via˛æ – prezen˛a, deschiderea øi cældura care sînt sîngele
vie˛ii voastre. Aøadar a-i demonstra celuilalt cæ este ræu pentru
a ne sim˛i noi bine înseamnæ a alege moartea în locul vie˛ii,
asemenea teroristului sinucigaø.
Este fenomenul cel mai surprinzætor pe care-l observ în
munca mea cu diverse cupluri: cum de multe ori cei doi au mult
mai multæ energie pentru a se ræni reciproc, decît pentru a face
lucrurile sæ meargæ bine între ei. De obicei investesc enorm în
plîngerile lor: „Mi-ai fæcut asta; mi-ai spus ailaltæ. M-ai rænit.“
Unii oameni sînt atît de profund lega˛i de ostilitatea lor, încît
sînt dispuøi sæ arunce în aer rela˛ia øi propria lor fericire doar
pentru a demonstra cæ ei au dreptate øi cæ partenerul a greøit.
OSTILITATEA ÎN ACfiIUNE
Dan øi Nancy erau un caz de acest fel. Dupæ cinci ani de

cæsætorie, Nancy adunase o cantitate mare de reproøuri
împotriva lui Dan, datoritæ durerii sale de a nu se sim˛i iubitæ
pe de-a-ntregul. Dan nu era cu siguran˛æ so˛ul øi iubitul cel mai
receptiv. Însæ Nancy pærea de asemenea sæ aibæ o plæcere
perversæ în a-i scoate ochii în legæturæ cu pæcatele øi defectele
lui. Era ca øi cum ar fi ˛inut un ræboj: „Vezi, iar începi. Tocmai
ai demonstrat încæ o datæ cæ nu mæ iubeøti cu adeværat. Dacæ
m-ai iubi cu adeværat, ai fi fæcut urmætoarele: mi-ai fi acordat
mai multæ aten˛ie... ai fi ascultat mai bine... m-ai fi sunat... ˛i-ai
fi cerut scuze... m-ai fi bægat mai mult în seamæ în public... nu
te-ai fi uitat la orice altæ femeie din cameræ... nu ai fi ridicat
vocea...“
64
Pentru Dan, lista de nemul˛umiri a lui Nancy pærea

nesfîrøitæ. De fiecare datæ cînd el fæcea ceva care-i oferea
acesteia noi dovezi cæ „nu o iubea cu adeværat”, Nancy scotea
lista de neajunsuri. Dan sim˛ea cæ nu avea nici o øansæ, pentru
cæ de fiecare datæ cînd fæcea ceva „bine”, nu putea sæ
compenseze lista lungæ de lucruri rele înregistrate de ea. Aøadar,
treptat a început sæ-øi piardæ interesul de a încerca. Deøi îi era
cu siguran˛æ greu sæ acorde aten˛ie nevoilor celorlal˛i, ˛inea la
Nancy øi voia sæ o facæ fericitæ. Dar din frustrarea de a nu fi
capabil sæ facæ îndeajuns de mult pentru ea, îøi întærise
convingerea cæ femeia era pur øi simplu imposibilæ.
Cînd cuplul a venit la mine pentru prima oaræ, a fost ca øi
cînd doi avoca˛i ai acuzærii încercau sæ demonstreze cît de
greøite sînt pærerile celuilalt. Nancy ˛inea cu putere de
nemul˛umirile sale, în timp ce Dan se plîngea cæ Nancy nu va
fi niciodatæ fericitæ cu el, oricît de mult ar încerca. De vreme
ce mare parte a energiei lor rela˛ionale era canalizatæ spre
ræzboiul dintre nemul˛umirile lor, ræmînea destul de pu˛inæ
energie pentru a încerca sæ se miøte într-o nouæ direc˛ie. Acest
tip de distan˛are este comun în cæsnicii øi rela˛ii pe termen lung.
Unii ar sus˛ine cæ resentimentele demonstreazæ cæ fiin˛ele
umane sînt fundamental agresive, sau cæ ræzboiul este mai
important decît iubirea în rela˛iile umane. Dar eu væd lucrurile
invers. Aøa cum un pumn închis este posibil doar datoritæ palmei
deschise care îl precede, la fel øi ræzboiul øi agresivitatea nu
sînt primare, ci reprezintæ o închidere a unei deschideri
fundamentale. sînt ceea ce facem cînd ne sim˛im ræni˛i sau
nesiguri: ne îndepærtæm de iubire. În mod similar, aøa cum cerul
poate sus˛ine norii, dar norii nu pot sus˛ine imensitatea cerului,
la fel øi iubirea este mai mare decît ura, pentru cæ ea poate
îmbræ˛iøa ura, în timp ce ura nu poate îmbræ˛iøa iubirea. În vreme
ce iubirea poate exista færæ uræ, ura existæ doar datoritæ iubirii,
ca un simptom dureros al înstræinærii noastre de iubire.
Aøadar, dacæ iubirea este primaræ, atunci de ce e ræzboiul
atît de des întîlnit în rela˛iile umane øi în afacerile lumii?
Ræspunsul stæ în descoperirea fenomenului ostilitæ˛ii. Ostilitatea
65
reprezintæ veriga lipsæ între iubire øi ræzboi: pacea degenereazæ

în ræzboi, iar lunile de miere duc la divor˛uri prin reactualizarea
vechilor suferin˛e.
DESCOPERIREA OSTILITÆfiII
Cei mai mul˛i dintre noi nu sînt conøtien˛i de cît de implica˛i

sînt în nemul˛umire øi cît de mult ne conduce ea via˛a. Pentru
a îndrepta lucrurile în lumea asta øi a permite iubirii sæ ocupe
locul pe care-l meritæ, în centrul vie˛ii noastre, este necesar sæ
punem starea de ostilitate în deplina luminæ a conøtiin˛ei. Este
necesar sæ recunoaøtem cît de mult ne ajutæm de vrajbæ – øi sæ
în˛elegem de ce. Trebuie sæ vedem cum ac˛ioneazæ ostilitatea
øi ce func˛ie îndeplineøte. În acest fel începem sæ o dezvæluim,
deschizînd col˛ul întunecat øi strîmt pe care-l ocupæ în noi. Øi
aøa începem sæ îndepærtæm murdæria de pe fereastra inimii,
pentru ca lumina claræ a iubirii sæ poatæ intra înæuntru mai
puternic.
Ostilitatea îøi are rædæcinile în suferin˛a veche de a nu fi iubi˛i
pe deplin øi în frustræri legate de incapacitatea de a îndrepta
acest lucru. Odatæ stabilite, durerea øi frustrarea devin ca un
virus ascuns adormit în sistemul nostru nervos, gata sæ
izbucneascæ în momentul în care cineva se uitæ urît la noi. Iatæ
ce determinæ toate „erup˛iile“ emo˛ionale care ne afecteazæ
rela˛iile.
Aøadar, mai degrabæ decît sæ concluzionæm cæ fiin˛ele umane
sînt fundamental beligerante, trebuie sæ în˛elegem exact de ce
ne agæ˛æm de aceste nemul˛umiri care stau la baza tuturor actelor
noastre de agresivitate. Este limpede cæ a pæstra în minte ceea
ce ne-a rænit în trecut este un mecanism de supravie˛uire, un
mod de a ne asigura cæ nu ne va lua din nou prin surprindere.
Mintea care pæstreazæ suferin˛a este ca o santinelæ care lucreazæ
cu normæ întreagæ øi ne pæzeøte, fiind tot timpul atentæ la
66
amenin˛ærile emo˛ionale din partea altor persoane. Pe scurt, nu

vrem sæ fim ræni˛i din nou, cum am fost înainte.
Cel mai adesea, santinela patruleazæ øi noi nici mæcar nu
sîntem conøtien˛i de asta. Dar cînd cineva ne amenin˛æ, ne
neglijeazæ, ne ignoræ sau ne ræneøte, alarma se declanøeazæ. Pe
mæsuræ ce alarma ne parcurge sistemul nervos, determinæ
creøterea în noi a emo˛iilor. Øi atunci trecem la o manevræ
agresivæ sau defensivæ – furie, învinuiri, atacuri, retragere sau
fugæ – pentru a îndepærta amenin˛area.
Un simptom mai pu˛in dramatic øi mai des întîlnit de ostilitate
în ac˛iune este tendin˛a noastræ perpetuæ de a-i judeca pe al˛ii.
A˛i observat vreodatæ cîte gînduri de judecare sau învinuire væ
trec prin minte în fiecare oræ a fiecærei zile? De obicei, ne este
greu sæ fim conøtien˛i de cît de mult îi judecæm pe ceilal˛i dacæ
nu ne liniøtim øi nu ne observæm mintea cu mai multæ aten˛ie.
Primele cuvinte spuse de un adolescent de optsprezece ani pe
care-l cunosc, ca o concluzie la prima sa retragere în
medita˛ie, au fost: „Nu mi-am dat seama niciodatæ cît de mult
îi judec pe ceilal˛i!“
De ce toate aceste judecæ˛i? A-i judeca pe ceilal˛i este un
mod de a ne sim˛i superiori, pentru cæ ne punem pe noi deasupra
lor. Totuøi, de ce am avea nevoie sæ ne sim˛im superiori, dacæ
în adîncul sufletului nu ne-am sim˛it inferiori într-un fel sau
altul øi nu am încerca sæ compensæm acest lucru? Judecîndu-i
pe ceilal˛i, simt cæ am dreptate øi mæ simt superior, ceea ce mæ
apæræ de respingerea øi judecæ˛ile lor. Judecîndu-i pe ei, le
neutralizez puterea asupra mea. Aøadar, vedem aici din nou rana
în ac˛iune: prin judecarea øi condamnarea celorlal˛i încercæm
sæ evitæm durerea øi teama de a nu ne sim˛i iubi˛i.
Astfel, judecæ˛ile noastre sînt dobînzi pe care le primim
încontinuu la investi˛ia noastræ în ostilitate. Din nefericire, toate
acestea ne priveazæ de posibilitatea de a træi în prezent, singurul
loc unde putem avea parte de adeværata iubire øi fericire. Mintea
care scaneazæ mediul înconjurætor de amenin˛æri, insulte øi
lucruri care nu ne plac ne men˛ine nervoøi øi tensiona˛i,
67
împiedicîndu-ne sæ ne deschidem øi sæ læsæm iubirea sæ pætrundæ

în noi.
DUØMANUL DIN CELÆLALT
Un pas important pentru eliberarea din cleøtii urii este sæ

recunoaøtem „cuiul“ care o ˛ine pe loc: fixa˛ia asupra
„duømanului din celælalt“. Acel duøman este imaginea internæ
a celui care nu ne iubeøte sau nu se poartæ frumos cu noi. Poate
fi væzutæ operînd în tendin˛a noastræ de a fi vigilen˛i. Dacæ nu
aducem aceastæ imagine internæ în lumina conøtiin˛ei øi nu
vedem cît de mult ne concentræm asupra altor persoane ca
amenin˛æri poten˛iale, tendin˛a va opera în mod inconøtient,
otrævindu-ne pentru totdeauna rela˛iile cu ceilal˛i.
Haide˛i sæ vedem cum se formeazæ imaginea duømanului în
minte. Cînd sîntem copii depindem total de pærin˛ii noøtri pentru
orice. Cînd am primit afec˛iunea mamei, am dezvoltat în
interiorul nostru sentimentul cæ „mama este bunæ“. Totuøi, de
vreme ce nici o mamæ nu poate fi total sincronizatæ cu copilul
ei, am avut øi experien˛a unei mame care ne-a neglijat, ne-a
frustrat sau ne-a rænit.
Copiii nu pot în˛elege cum un pærinte poate fi „bun”, o sursæ
de plæcere øi fericire pentru un minut, øi „ræu”, o sursæ de durere
øi frustrare, în minutul urmætor. Este necesaræ o dozæ mare de
maturitate pentru a men˛ine o imagine echilibratæ, nuan˛atæ a
celorlal˛i, care sæ includæ atît calitæ˛ile lor plæcute, cît øi pe cele
neplæcute. Dacæ ar avea copiii aceastæ maturitate, ar putea fi
capabili sæ-øi spunæ: „Acum mæ simt neglijat, dar îmi pot da
seama cæ mama trece prin clipe grele. Este øi ea împoværatæ
øi tensionatæ. A avut o via˛æ grea, iar faptul cæ are un copil mic
aduce la suprafa˛æ toate conflictele øi nevoile sale nerezolvate.
Aøadar, faptul cæ nu poate fi alæturi de mine acum nu înseamnæ
cæ eu sau ea am fæcut ceva ræu.“ Dacæ ar fi capabili copiii de
acest tip de în˛elegere, nu ar mai fi nevoie de psihoterapeu˛i!
68
De vreme ce copiii sînt atît de dependen˛i de pærin˛ii lor, ei

au nevoie sæ-i vadæ ca fiind buni. Dacæ øi-ar vedea pærin˛ii ca
fiind ræi, asta ar leza sentimentul copilului de siguran˛æ. Aøadar,
copiii aruncæ de obicei imaginea mamei care produce frustræri
øi ræneøte în afara conøtiin˛ei, în umbra inconøtientului (de unde
iese în poveøti în postura vræjitoarei celei rele sau mamei vitrege
malefice sau, ca omolog masculin, pe post de uriaø ræu sau
cæpcæun). Aøa îøi protejeazæ copiii legætura cu mama cea bunæ
– cea care-i hraneøte øi are grijæ de ei – øi îøi men˛in echilibrul.
Dar ori de cîte ori un aspect din experien˛ele noastre cade
în inconøtient, îøi face propria via˛æ, crescînd în întuneric
asemenea mucegaiului care se împræøtie într-o magazie. Aøadar,
sentimentul reprimat legat de un pærinte neglijent sau frustrant
înfloreøte într-un final într-un sentiment mai general al celui
ræu – cel care nu ne poate iubi aøa cum sîntem, care amenin˛æ
sæ ne ræneascæ sau sæ ne trædeze øi nu poate fi de încredere din
acest motiv. Astfel, cel ræu îøi stabileøte reøedin˛a permanentæ
în umbrele min˛ii.
Acest lucru explicæ una dintre experien˛ele cele mai
tulburætoare øi surprinzætoare care se nasc în rela˛iile intime:
într-o diminea˛æ, doi îndrægosti˛i se pot sim˛i iubitori, dupæ care,
schimbînd doar cîteva cuvinte, ajung sæ se certe la cu˛ite. Cum
se poate dizolva atît de uøor strælucirea de lunæ de miere a unei
noi iubiri în sarcasm øi încriminæri? Cum pot doi oameni care
sus˛in cæ se iubesc mai mult decît orice pe lume sæ se întoarcæ
unul împotriva celuilalt atît de repede, reac˛ionînd agresiv øi
violent, ca øi cum ar fi cei mai mari inamici? Agresivitatea
neaøteptatæ a fæcut ca mul˛i iubi˛i sæ se întrebe dacæ nu cumva
partenerul a luat-o razna sau este de fapt un monstru de tipul
Jekyll-Hyde. Øi mai ciudat este cæ aceste izbucniri sînt deseori
determinate de cele mai neînsemnate incidente, cum ar fi cæ
unul dintre parteneri vine la întîlnire cu zece minute întîrziere.
Exploziile de furie øi învinuire se produc atunci cînd apar
dintr-odatæ în conøtiin˛æ imaginea celui ræu øi asocierile sale
dureroase, øi se proiecteazæ asupra celui pe care-l iubim. E ca
øi cum gardianul nostru cu normæ întreagæ ˛ine un poster cu
69
Cel Mai Cæutat Infractor pe perete øi scaneazæ în mod constant

mediul înconjurætor în cæutarea lui. Aøadar, de fiecare datæ cînd
partenerul nostru ac˛ioneazæ, vorbeøte sau ne trateazæ într-un
fel care se potriveøte cîtuøi de pu˛in cu acest profil, declanøeazæ
un semnal de alarmæ foarte adînc ascuns øi trecem într-o stare
combativæ.
Dintr-odatæ îi vedem pe cei la care ˛inem ca pe proiec˛ia vie
a tuturor celor care ne-au rænit sau respins vreodatæ: „Øtiam
eu cæ nu ar fi trebuit sæ am încredere în tine. Eøti ca to˛i ceilal˛i.
Î˛i voi aræta cæ nu-˛i permit sæ te por˛i aøa cu mine.“ Øi chiar
mai ræu, în timp ce ne ræzbunæm cu învinuiri øi agresivitate,
determinæm declanøarea alarmei partenerului. El sau ea
reac˛ioneazæ atunci fa˛æ de noi apærîndu-se sau cu agresivitate,
ceea ce ne întæreøte øi mai mult imaginea duømanului. Øi
conflictul se dezvoltæ.
O femeie a avut o zi stresantæ la serviciu, iar acea searæ se
nimereøte sæ fie chiar cea în care iubitul ei vrea sæ i se apropie
într-un mod foarte intim. Cînd ea nu reac˛ioneazæ în felul în
care spera el, bærbatul o vede ca pe întruchiparea tuturor
oamenilor nereceptivi din via˛a lui (începînd cu mama sa), care
erau mult prea prinøi în propriile lumi pentru a se aræta interesa˛i
de el. Aøadar el devine dintr-odatæ rece øi spune ceva urît. Este
atît de acaparat de emo˛iile lui, încît nu realizeazæ cæ nici mæcar
nu-øi mai vede partenera; în schimb, proiecteazæ imaginea
duømanului asupra ei, pe baza vechii lui ræni. De fapt, ea poate
sæ ˛inæ foarte mult la el øi la poten˛ialul lor de a avea o intimitate
deosebitæ. Dar el nu poate vedea asta acum din cauza faptului
cæ imaginea veche a celui ræu ocupæ ecranul conøtiin˛ei sale.
Furia în trafic este o altæ situa˛ie des întîlnitæ care aratæ cum
vechiul „cui“ împotriva celui ræu poate izbucni brusc. Cum altfel
ar putea oamenii de treabæ sæ se transforme dintr-odatæ în
monøtri în spatele volanului? Øoferul færæ chip care-˛i taie calea
reprezintæ fiecare persoanæ care nu te-a tratat cu afec˛iune sau
bunætate. Øi, pe mæsuræ ce claxonezi sau strigi cuvinte obscene,
îi transmi˛i persoanei cæ nu ai de gînd sæ mai supor˛i.
70
Un terapeut pe care-l cunosc mi-a spus o poveste amuzantæ.

Ajuns la serviciu, a ocupat locul de parcare pe care-l ochise
un alt øofer care venea din direc˛ie opusæ. Celælalt øofer a
început sæ claxoneze øi apoi a ieøit pe geam sæ facæ un gest
obscen, cînd a væzut cæ persoana la care ˛ipa era terapeutul sæu.
Nu mai are rost sæ spunem cæ au avut o øedin˛æ de terapie foarte
interesantæ în acea dupæ-amiazæ.
Ræzboiul modern, asemenea furiei de la volan, este un alt
mijloc de a pune în act vechea suferin˛æ de a te sim˛i nedreptæ˛it.
În special cînd ræzboiul este purtat cu ajutorul tehnologiei, cu
foarte pu˛in contact de la persoanæ la persoanæ, devine uøor sæ-l
proiectezi pe „cel ræu“ asupra unui popor inamic care nu are
fa˛æ. Demonizînd inamicul, ræzboiul atrage sus˛inerea
mentalitæ˛ii de nemul˛umire care mocneøte în popula˛ie în
general. Ceea ce subliniazæ întreaga retoricæ a ræzboiului este:
„Nu mæ simt important; nu mæ simt recunoscut aøa cum trebuie,
onorat sau respectat. Nu mi s-a dat ceea ce meritam. sînt furios
din cauza asta øi am sæ le aræt acestor nenoroci˛i cæ nu-øi pot
bate joc de mine.“ În ræzboiul împotriva altor na˛iuni, un popor
poate folosi bombe øi rachete pentru a compensa un sentiment
profund de lipsæ a puterii, neajutorare øi frustrare care, dacæ
le urmærim pînæ la origine, îøi au rædæcinile în rana din inimæ.
În rela˛iile intime, imaginile subconøtiente ale duømanului
îi fac pe oameni sæ supra-evalueze øi sæ reac˛ioneze exagerat
la felul în care partenerul nu este sincronizat cu ei, în timp ce-i
minimalizeazæ sau îi trec cu vederea iubirea øi aten˛ia. Deseori
existæ un partener nemul˛umit care tinde sæ se plîngæ, în timp
ce partenerul atacat tinde sæ se retragæ pentru a evita
represaliile. Asta se întîmpla cu Dan øi Nancy.
Dupæ ani de zile în care se apærase de plîngerile lui Nancy,
care nu se sim˛ea iubitæ, Dan a învæ˛at în urma øedin˛elor noastre
sæ-i fie alæturi øi sæ-i acorde mai multæ aten˛ie. Am fost martor
la asta de nenumærate ori – partenerul care se retrage vine într-un
final în întîmpinarea partenerului nemul˛umit într-un moment
frumos pe care-l gæsesc deseori impresionant. Stau acolo øi simt:
„Este grozav. El [ea] øi-a asumat în final riscul øi a fæcut un
71
pas înainte.“ Dar atunci, spre dezamægirea mea, partenerul

suferind aproape cæ nici nu observæ!
O datæ, cînd Dan s-a arætat disponibil din punct de vedere
emo˛ional, Nancy s-a agæ˛at bine de nemul˛umirea ei: „Nu am
încredere în asta. Nu-mi pot imagina cæ va fi aøa øi dupæ ce
plecæm din biroul dumneavoastræ.“ Deøi îngrijorarea sa era de
în˛eles, Nancy punea problema într-un mod care-l ˛inea pe Dan
la distan˛æ, justificîndu-øi astfel plîngerile.
În asta constæ tragedia ostilitæ˛ii: închide canalul prin care
poate intra iubirea în noi, îndepærtîndu-ne de puterea
vindecætoare øi regenerativæ. Într-un fel sau altul, mul˛i dintre
noi suferæ de aceeaøi problemæ ca Nancy: „Nu mæ simt iubit“
se transformæ în final în „Nu am îndeajuns de multæ încredere
în iubire ca sæ o las sæ intre în inima mea.“ Sæ ne deschidem
iubirii pare prea amenin˛ætor øi nu avem încredere cæ este
în˛elept sæ facem acest lucru. Ultimul pas în a ne închide în
aceastæ cutie este sæ ne acoperim vulnerabilitatea emo˛ionalæ
cu învinuiri øi condamnæri: „Tu nu mæ iubeøti cu adeværat...
Tu nu øtii cum sæ mæ iubeøti...“
Astfel, ostilitatea ne înfrînge chiar pe noi, nu numai pentru
cæ ne face sæ ne închidem fa˛æ de iubire, dar îi face øi pe ceilal˛i,
care sînt ˛intele plîngerilor noastre, sæ se îndepærteze. Tratîndu-l
pe Dan ca pe „cel ræu“ care nu-i putea fi niciodatæ alæturi, Nancy
a declanøat øi temerile lui de a nu merita iubire øi de a nu valora
mai nimic. Acest lucru a dat naøtere la ruøine øi autoînvinuiri,
fæcînd sæ-i fie mai greu sæ se deschidæ în fa˛a ei. În starea de
fa˛æ, bærbatul avea øi mai pu˛in de oferit. Øi cu cît putea da mai
pu˛in, cu atît mai justificatæ sim˛ea Nancy cæ îi este suferin˛a.
Între timp, faptul cæ øi el proiecta asupra lui Nancy imaginea
duømanului, considerînd-o imposibilæ, fæcea ca ei sæ-i vinæ
foarte greu sæ se îmblînzeascæ. Astfel devin nemul˛umirile
profe˛ii autoîmplinite.
Un psihiatru american, Vamik Volkan, a studiat felul cum
aceastæ fixa˛ie mentalæ ac˛ioneazæ în anumite grupuri etnice øi
na˛iuni care se definesc ca victime, pe baza unor nedreptæ˛i øi
opresiuni vechi. Volkan foloseøte termenul de „traumæ aleasæ“
72
pentru a descrie fenomenul. Privind lumea prin lentilele traumei

alese, astfel de grupuri pîndesc tot timpul pericolele øi
amenin˛ærile din partea vreunui alt grup etnic. Asta îi
determinæ sæ ac˛ioneze în moduri defensive øi agresive care
genereazæ fricæ øi animozitate în celælalt grup, care reac˛ioneazæ
la rîndul lui ostil, confirmînd astfel pærerile „victimei“ cæ lumea
nu este prietenoasæ.
În mod similar, cu to˛ii avem o traumæ aleasæ – cæ nu primim
destulæ iubire. Øi povestea noastræ despre cel ræu care ne-a
nedreptæ˛it øi ne-a privat de ce meritam genereazæ teamæ,
suspiciune, resentimente, neîncredere sau agresivitate care în
mod inevitabil îi îndepærteazæ pe ceilal˛i øi ne saboteazæ rela˛iile,
reconfirmînd astfel vechea credin˛æ cæ nu sîntem iubi˛i sau
demni de iubire. Astfel continuæm sæ activæm trauma ini˛ialæ
a copilului, generînd încontinuu dovezi noi cæ lumea este
într-adevær un loc lipsit de iubire.
CÎND OSTILITATEA O IA RAZNA
Unul dintre lucrurile cele mai cumplite legate de ostilitate

este cæ-øi træiøte propria via˛æ øi otræveøte totul, rupîndu-ne de
bucuria øi frumuse˛ea vie˛ii. Ceea ce a pornit ca o suferin˛æ se
transformæ într-o uræ generalizatæ împotriva lumii.
Mama mea mi-a oferit posibilitatea de a studia îndeaproape
felul cum nemul˛umirea se poate generaliza într-un mod de
via˛æ. Deøi avea o inimæ mare øi în principiu era blîndæ øi
generoasæ, avusese o copilærie foarte grea øi, în timp,
nemul˛umirea a devenit pentru ea un mod de via˛æ. În ultima
parte a vie˛ii ei, avea întotdeauna motive sæ se plîngæ în gura
mare, fie cæ era vorba despre politicieni, vreme, mîncare, rude,
doctorii care o îngrijeau sau apartamentul în care træia. Într-o
clipæ se putea lansa în tirade lungi øi amare despre oricare dintre
aceste lucruri øi nu te puteai în˛elege cu ea; respingea orice
73
încercare a mea de a-i oferi o viziune mai echilibratæ øi mai

pu˛in negativæ asupra lucrurilor.
Spre sfîrøitul vie˛ii, cînd era îngrijitæ de asistente, multe
dintre ele imigrante, se plîngea de faptul cæ sînt atît de mul˛i
imigran˛i în America. Însæ, de fiecare datæ cînd una dintre ele
venea sæ o ajute, era amabilæ fa˛æ de ea. Era o asistentæ
jamaicanæ la care mama mea ˛inea în mod special øi cæreia îi
era recunoscætoare. Am observat cæ atunci cînd rela˛iona
personal cu cineva, inima ei putea fi prezentæ într-un mod direct,
pur, chiar dacæ alteori îi includea pe aceøti oameni în tiradele
ei despre „cel ræu“. Nemul˛umirea se înrædæcinase atît de mult
în fiin˛a øi în psihicul ei, încît îøi crease o via˛æ proprie, ræmînînd
izolatæ de conøtiin˛a øi chiar de comportamentul ei.
Observîndu-mi mama, ca øi tendin˛ele pe care le-am moøtenit
de la ea, am væzut cum amæræciunea poate sæ-øi creeze o via˛æ
proprie. Nu conteazæ cætre cine este îndreptatæ, întrucît ˛inta
se poate schimba în func˛ie de circumstan˛e; devine o
„amæræciune mobilæ“. Cu cî˛iva ani înainte ca mama mea sæ-øi
exprime ostilitatea fa˛æ de imigran˛i, se declarase împotriva
homosexualilor, lesbienelor øi a oamenilor boga˛i, iar mai
înainte împotriva bærba˛ilor cu pærul lung. Pe mæsuræ ce
ostilitatea se generalizeazæ, devine de fapt o plîngere împotriva
stærii de fapt, a Nedreptæ˛ii Tuturor Lucrurilor, ceea ce ne face
sæ ne izolæm de via˛æ.
INVESTIfiIA ÎN OSTILITATE
Avînd în vedere cæ ostilitatea are un prefl atît de mare, ce o

face atrægætoare øi greu de eliminat? Dorind sæ explorez mai
îndeaproape, am pus întrebarea studen˛ilor din grupul meu în
sæptæmîna care a urmat celei în care au explorat felul cum stresul
din vie˛ile lor se baza pe amæræciuni vechi, care îøi aveau
originea în rana lor esen˛ialæ.
74
„Acum, cæ am væzut consecin˛ele dureroase øi distructive

ale ostilitæ˛ii”, am spus, „aø vrea sæ analiza˛i altceva. Vede˛i
dacæ sînte˛i dispuøi sæ renun˛a˛i la ostilitatea voastræ. Væ rog
sæ fi˛i cinsti˛i. Cine este dispus sæ o facæ chiar acum?“ S-a fæcut
liniøte. Nimeni nu a ridicat mîna! Am spus: „Bine. Væ
mul˛umesc pentru sinceritate. Înainte de a putea gæsi o cale de
a renun˛a la ostilitatea noastræ, este esen˛ial sæ conøtientizæm
cît de ataøa˛i sîntem de ea. Trebuie sæ în˛elegem întreaga noastræ
investi˛ie în ea øi sæ vedem exact de ce sîntem atît de lega˛i.“
Apoi i-am rugat sæ lucreze în perechi øi sæ exploreze
împreunæ motivele men˛inerii nemul˛umirii. Cu alte cuvinte,
ce scop serveøte, ce beneficii sau ce ræsplatæ oferæ, ce ob˛ineau
din men˛inerea ei? Iatæ cîteva dintre ræspunsurile lor:
„Ostilitatea îmi dæ un sentiment de putere, mæ protejeazæ de

vulnerabilitate. Este un mod de apærare, un scut împotriva
rænirii, dezamægirii sau respingerii. Mæ ˛ine vigilent, mæ ajutæ
sæ nu mai sufær.“
„A mæ agæ˛a de ostilitate mæ face sæ simt cæ am dreptate.
Este ca øi cum aø purta propriul meu ræzboi sfînt. Dacæ aø
renun˛a la ea, ar fi ca øi cum i-aø læsa pe cei care m-au rænit
sæ scape nepedepsi˛i øi sæ mæ calce în picioare.“
„Ostilitatea sus˛ine un sentiment familiar de «eu» – mæ
cunosc în acest loc. Îmi dæ un sentiment al identitæ˛ii. Deøi nu
mæ simt chiar bine, prefer sæ træiesc cu acel disconfort, decît
sæ renunfl la ostilitate øi sæ pæøesc în necunoscut. Dacæ aø renun˛a
la ea, mi-aø pune în pericol identitatea.“
„Este un mod de a spune «særacul de mine» øi de a-mi plînge
de milæ. Aøadar, devine un mod de a încerca sæ primesc
compasiune. E un strigæt de ajutor.“
„Agæ˛area de ostilitate este un mod de a avea grijæ de mine,
de a-mi alina durerea îndepærtîndu-mi aten˛ia de la ranæ. În acest
sens, e o afirmare de sine.“
„Este un mod de a consolida legætura cu membrii familiei
mele, fiecare dintre ei avînd o nemul˛umire fa˛æ de lume.
Familia mea a imigrat, a fost oprimatæ în Europa de-a lungul
75
multor genera˛ii øi apoi din nou cînd a ajuns în America. Cînd

ne exprimæm ostilitatea, într-un fel ne lingem rænile împreunæ.
A fi victime împreunæ reprezintæ un card de membru în familia
mea.“
„Îmi oferæ un principiu organizator – o poveste unificatoare
despre exploatare, opresiune, a avea versus a nu avea, øi a lupta
sæ ob˛ii ceea ce vrei – ceea ce-mi oferæ o viziune asupra lumii,
asupra lucrurilor pentru care trebuie sæ lupt. Acest lucru îmi
dæ un sentiment de ordine øi un scop în mijlocul haosului.“
„Ostilitatea mea este marcatæ de sentimentul de a fi fost
abandonat de tatæl meu, care ne-a pæræsit cînd eu eram mic. În
mod destul de ciudat, faptul cæ mæ agæfl de ostilitatea asta mæ
ajutæ sæ men˛in o legæturæ emo˛ionalæ cu el. Pot vedea cum furia
øi resentimentele mele sînt un mod de a încerca sæ pæstrez
legætura cu el.“
„A da vina pe ceilal˛i îmi permite sæ nu fiu nevoit sæ-mi asum
ræspunderea propriilor mele probleme.“
Nu este de mirare cæ e atît de greu sæ renun˛æm la ostilitate
øi sæ iertæm. Aceste afirma˛ii aratæ rolul puternic pe care îl joacæ
psihicul uman. Ostilitatea ne poate proteja de vulnerabilitate.
Putem evita sæ retræim situa˛ii ca aceea care ne-a rænit ini˛ial.
Consolidarea ostilitæ˛ii ne conferæ o anumitæ putere: „Î˛i voi
aræta eu cæ nu-˛i po˛i bate joc de mine. Î˛i voi aræta eu cine sunt.“
Pare sæ ofere o pozi˛ie de afirmare.
Mai mult, ca mod de a-i face pe ceilal˛i sæ se simtæ prost
sau sæ creadæ cæ au greøit, ostilitatea este øi un mod de a ne
face sæ ne sim˛im bine în propria piele. De aceea mama se
plîngea întotdeauna de persoane pe care de fapt le plæcea.
Plîngîndu-se de ceilal˛i ca imagine a celui ræu, sim˛ea cæ are
dreptate øi avea o pærere bunæ despre sine însæøi. Criticarea
defectelor altora îi oferea un soi de putere, compensînd astfel
cît de micæ øi de neajutoratæ se sim˛ea în sinea ei. Îi dædea
sentimentul de a fi cineva într-o lume în care se sim˛ea complet
pierdutæ.
Toate acestea scot la ivealæ motivele pentru care ne este
deseori greu sæ ne permitem sæ primim iubire, chiar atunci cînd
76
ea este disponibilæ. A læsa iubirea sæ ne pætrundæ înseamnæ

sæ ne topim – sæ læsæm zidurile de apærare sæ se dizolve, sæ læsæm
garda jos. Sæ primim iubire este mai amenin˛ætor decît sæ oferim,
întrucît receptivitatea presupune deschidere, prin urmare sæ ne
sim˛im vulnerabili. Aøadar, deøi uneori strigæm în gura mare
cæ vrem iubire, cum fæcea Nancy cu Dan, cînd iubirea chiar
este disponibilæ, de cele mai multe ori sabotæm rela˛ia, ne
închidem speria˛i sau provocæm un conflict care sæ ne
justifice suferin˛a. Atunci ne sim˛im din nou în siguran˛æ,
justificîndu-ne pe bunæ dreptate retragerea ca un mod de a ne
proteja de „cel ræu”.
Nu e de mirare cæ na˛iunile cer ræzbunare atît de repede øi
pornesc la ræzboi pentru a-øi regla conturile. Dacæ noi, ca
indivizi, nu sîntem capabili sæ renun˛æm la ostilitatea personalæ,
cum putem sæ ne condamnæm liderii cæ declaræ ræzboi, de vreme
ce alimentæm aceleaøi semin˛e ale violen˛ei în interiorul nostru?
În mæsura în care ne complacem în starea de ostilitate, cu to˛ii
contribuim la conflictele care ne dominæ planeta.
De aceea îndemnul lui Iisus de a întoarce øi celælalt obraz
este o învæ˛æturæ atît de importantæ: loveøte în inima mentalitæ˛ii
ostilitæ˛ii, care este nucleul eului defensiv, în jurul cæruia ne
clædim sentimentul de identitate øi de securitate.
Cînd prezint aceste idei în cadrul atelierelor, oamenii mæ
întreabæ deseori: „Dar ce facem cu suferin˛ele legitime care
trebuie abordate, cum ar fi nedreptatea socialæ, opresiunea sau
rela˛iile abuzive?“ Cu siguran˛æ, existæ nedreptæ˛i legitime care
necesitæ aten˛ie øi ac˛iune. Totuøi, dacæ pornim cu ostilitate,
insistînd asupra dreptæ˛ii noastre în timp ce condamnæm ræutatea
celor care ne nedreptæ˛esc, nu existæ øanse sæ rezolvæm
problemele într-un mod constructiv care sæ ducæ la pacea øi
dreptatea reale.
Dalai Lama are la fel de multe motive sæ fie nemul˛umit ca
oricine altcineva pe lumea asta. Ca lider exilat al Tibetului, care
a fost invadat øi ocupat cu brutalitate de China în anii 1950, a
fost martor la profanarea øi distrugerea valorilor la care ˛inea
cel mai mult: poporul lui, cultura, libera practicæ a religiei sale,
77
pæmîntul øi fauna Tibetului. Invazia chinezæ a dus la torturarea

øi uciderea a aproape douæ milioane de tibetani, iar acest
holocaust continuæ pînæ în zilele noastre.
Dalai Lama a lucrat færæ oprire la redresarea situa˛iei, dar a
ales sæ nu træiascæ mînat de ostilitate, amæræciune sau
resentimente. Departe de astfel de sentimente, el træieøte øi
respiræ bucurie øi are compasiune pentru invadatorii chinezi,
din grija fa˛æ de ræul imens pe care øi-l fac lor înøiøi ac˛ionînd
cu atîta uræ. El øtie cæ ostilitatea nu aduce nici un beneficiu
nimænui. Øi face o distinc˛ie foarte importantæ: vede ac˛iunile
malefice færæ a-i considera pe cei care le întreprind în mod
intrinsec ræi. În˛elege cæ oamenii sînt de obicei inconøtien˛i øi
astfel neajutora˛i în fa˛a for˛elor karmice care le determinæ
comportamentul. În˛elegerea sa este în concordan˛æ cu vorbele
rostite de Iisus pe cruce: „Tatæ, iartæ-i, cæ nu øtiu ce fac.“
Færæ îndoialæ cæ popularitatea crescutæ a lui Dalai Lama se
datoreazæ faptului cæ el este întruparea vie a îndemnului lui
Hristos de a întoarce øi celælalt obraz. Deøi pu˛ini dintre noi
posedæ acest nivel de for˛æ øi curaj, exemplul lui Dalai Lama
ne demonstreazæ cæ fiin˛ele umane se pot conduce pe sine cu
multæ demnitate în fa˛a suferin˛elor cumplite øi a nedreptæ˛ii.
Dupæ ce studen˛ii mei au terminat explorarea investi˛iei
personale în ostilitate, le-am cerut sæ-øi conøtientizeze refuzul
de a renun˛a la ea øi sæ-mi spunæ ce sentiment le trezeøte
conøtientizarea. Unii s-au judecat aspru, dar au øi væzut cæ
aceasta era doar o altæ formæ de ostilitate – împotriva propriei
persoane. Mul˛i au avut un sentiment de uøurare, pentru cæ au
væzut adeværul. Dupæ cum a spus o femeie: „Îmi dæ speran˛æ.
Væzînd cît de mult am investit în ostilitate, simt cæ trebuie sæ
lucrez cu mine însæmi. Øi væd cît de important este, dacæ vreau
sæ am parte de libertate øi iubire în via˛a mea. În˛elegerea acestui
lucru deschide noi posibilitæ˛i.“
78
CAPITOUL TREI
RENUNfiAREA LA
OSTILITATE
M-am næscut atunci cînd am iubit tot ceea ce mæ speria

odatæ.
RABIA.
Inima îøi e propriul medicament. Inima îøi vindecæ singuræ

toate rænile.
HAZRAT INAYAT KHAN
Cum putem sæ ne eliberæm de ostilitate, care serveøte doar

la perpetuarea rænii din iubire, întærind teama øi resentimentele
fa˛æ de ceilal˛i? Existæ o învæ˛æturæ valoroasæ din tradi˛iile
tantrice din India øi Tibet care ne poate ajuta aici: Leacul se
gæseøte în otravæ. Dacæ ostilitatea e asemenea otrævii, aceastæ
învæ˛æturæ sugereazæ cæ leacul se aflæ în nemul˛umirea însæøi.
Aøadar, în loc sæ cæutæm un ˛ap ispæøitor în afara noastræ, trebuie
sæ fim dispuøi sæ privim în interior øi sæ ne confruntæm cu ce
se aflæ acolo, în inima ostilitæ˛ii.
În inima tuturor ostilitæ˛ilor se aflæ durerea puternicæ øi
triste˛ea legate de pierderea legæturii. Pentru cæ nu am jelit
niciodatæ pe deplin øi conøtient aceastæ ranæ, ea se „coaguleazæ“
în mintea øi corpul nostru. Ceea ce nu reuøim sæ jelim se
transformæ în ostilitate. Pentru a extrage medicamentul care
poate vindeca otrava ostilitæ˛ii, trebuie sæ conøtientizæm
durerea øi sæ-i permitem sæ existe, în loc sæ fugim de ea. Ceea
79
ce înseamnæ sæ aducem suferin˛a determinatæ de pierderea

conexiunii din umbræ, în lumina deschiderii øi a cældurii.
TOPIREA OSTILITÆfiII ÎN SUFERINfiÆ
La început, desigur, nu øtim cæ durerea noastræ este

suportabilæ. Nimeni nu ne-a arætat vreodatæ cum sæ suportæm
durerea într-un mod puternic, demn øi benefic. Aøadar, reac˛ia
automatæ este sæ negæm durerea øi sæ modelæm o fa˛adæ de
nepæsare pentru a o acoperi. Totuøi, în spatele fa˛adei, este o
ranæ purulentæ, o ranæ pe care o împærtæøim cu milioane de al˛i
oameni de pe planetæ: nu øtim în adîncul nostru cæ sîntem iubi˛i
sau demni de iubire, cæ realitatea este în esen˛æ binevoitoare
sau cæ marea iubire stæ la baza întregii noastre existen˛e.
A întoarce spatele rænii noastre înseamnæ a ne abandona øi
astfel a ne ræni din nou. Singura modalitate de a vindeca rana
din inimæ este prin exprimarea sentimentelor provocate de
pierderea conexiunii, care ræmîn înmagazinate în corp, pentru
a putea fi digerate în totalitate øi a putea avansa prin noi. Prima
datæ am experimentat pierderea conexiunii în rela˛ia cu pærin˛ii
noøtri, apoi cu prietenii care s-au îndepærtat, iubi˛ii care øi-au
pierdut interesul fa˛æ de noi, un sofl sau o so˛ie care s-a închis
în sine sau ne-a pæræsit. Totuøi, øi mai profundæ este pierderea
conexiunii cu noi înøine, care se produce atunci cînd ne
dispre˛uim propria durere, confuzie sau disperare. Ceea ce
creeazæ diviziuni interne øi discordie, care ne împiedicæ sæ ne
recunoaøtem pe deplin frumuse˛ea interioaræ, dreptul la iubire
øi capacitatea de a stabili o conexiune binecuvîntatæ cu noi
înøine.
Nu sugerez cæ trebuie sæ trece˛i printr-un proces elaborat de
jelire øi doliu pentru pierderile din trecut, deøi ar putea fi benefic
pentru unii. Cel mai important este sæ recunoaøte˛i adeværul –
separarea de iubire øi durerea separærii – øi sæ væ deschide˛i
inima cætre voi înøivæ. Învæ˛înd sæ ˛ine˛i rana în bra˛ele prezen˛ei
80
RENUNfiAREA LA OSTILITATE
voastre pline de compasiune, ve˛i fi prezen˛i fa˛æ de voi înøivæ

într-un mod nou, care va sparge scutul defensiv din jurul inimii.
Astfel, leacul va ieøi la ivealæ.
ÎNTÎLNIREA CU SINE ÎN SÆLAØUL „NEIUBIRII“
Cum sæ ne sus˛inem durerea într-o manieræ vindecætoare?

Cele douæ dimensiuni de sus˛inere discutate mai devreme sînt
importante aici: contactul, apropierea øi relaxarea, spa˛iul.
Pentru a ilustra cum func˛ioneazæ mæ voi folosi de exemplul
unui client cu care am fæcut øedin˛e de psihoterapie. Situa˛ia
øi sentimentele lui Jane erau clasice, iar etapa pe care o
parcurgea era, de asemenea, tipicæ. Urmærind exemplul ve˛i
vedea cum pute˛i lucra asupra propriei ræni într-un mod similar.
Jane era cu un bærbat care nu era sigur cæ vrea sæ continue
rela˛ia, iar indecizia lui persista deja de mai bine de un an. Ea
dorea cu ardoare rela˛ia, însæ ambivalen˛a lui Tom îi adîncea
o ranæ veche: „Nu sînt îndeajuns de bunæ pentru a fi iubitæ øi
doritæ.“ În acel loc rænit, ea pierdea conexiunea cu sine însæøi
øi îøi fixa aten˛ia intens asupra lui Tom – asupra felului cum
o trata sau a modului în care ea ar fi putut sæ îl convingæ sæ
ræmînæ.
În timpul primelor noastre øedin˛e de terapie, Jane øi-a expus
nemul˛umirile fa˛æ de Tom øi a descris experien˛ele pe care le
avusese în copilærie cînd nu se sim˛ise acceptatæ sau luatæ în
seamæ de familia ei. Dupæ ce am stabilit un fundament de
încredere øi în˛elegere, am rugat-o pe Jane sæ acorde aten˛ie
sentimentului de a nu se sim˛i iubitæ øi sæ-mi spunæ cum
experimenteazæ acest lucru în corpul ei. Ini˛ial, intra în contact
doar cu zidul ei de apærare: „Mæ simt închisæ øi îngræditæ.“
Cînd am rugat-o sæ vadæ ce se ascunde sub acest scut, ea a
intrat în contact cu teama øi disperarea de a fi pæræsitæ. Dupæ
ce am lucrat asupra acestui aspect pentru un timp, a devenit
clar cæ ea se concentra în continuare în totalitate asupra lui Tom
81
øi a ceea ce ar putea face el. Jane încæ nu intrase în legæturæ

cu spa˛iul atins øi declanøat în interiorul ei care o fæcea aøa de
temætoare øi de disperatæ. În final, a spus: „Uræsc sæ mæ simt
aøa.“
„Sæ te sim˛i cum?“, am întrebat-o.
„Atît de neiubitæ.“
„Cum sim˛i lucrul æsta în corpul tæu?”, o încurajam sæ intre
în contact direct cu felul în care experimenta corpul sæu acest
aspect al durerii de a se sim˛i neiubitæ. Contactul direct este
ceea ce numesc conøtientizare. Este primul pas spre cunoaøterea
øi pætrunderea în propria experien˛æ – un proces pe care-l
numesc prezen˛æ necondi˛ionatæ. Procesul poate fi divizat în
patru paøi strîns lega˛i între ei – conøtientizare, permitere,
deschidere øi intrare. Paøii sînt un mod de a defini momente
diferite într-un proces care sporeøte prezen˛a fa˛æ de experien˛a
emo˛ionalæ.
Conøtientizarea înseamnæ recunoaøterea a ceea ce este acolo,
recunoaøterea faptului cæ existæ, færæ a încerca sæ evaluæm dacæ
acel ceva este bun sau ræu, sau dacæ ar trebui sæ fie aøa sau nu.
Descoperirea øi atingerea unui sentiment prezent acolo, aøa cum
este el – iatæ ce în˛eleg prin conøtientizare. În munca mea ca
psihoterapeut am descoperit cæ simplul act de conøtientizare
de˛ine mult mai multæ putere decît orice strategie de auto-
ajutorare sau analizæ mentalæ.
„Ce senza˛ie î˛i conferæ chiar în acest moment sentimentul
cæ nu eøti iubitæ?”, am întrebat-o.
„Simt un fel de durere aici”, a spus Jane atingîndu-øi pieptul.
„Po˛i læsa respira˛ia sæ atingæ durerea? Vezi dacæ po˛i sæ laøi
pur øi simplu sentimentul sæ fie acolo, færæ a încerca sæ-l
îndepærtezi sau sæ-l schimbi.“ O invitam sæ facæ un pas înainte
– sæ permitæ sentimentului sæ existe. „Vezi dacæ po˛i fi mai
blîndæ cu el, sus˛inînd durerea într-un mod foarte delicat øi
permisiv, aøa cum cerul sus˛ine pæmîntul.“ A læsa sentimentul
sæ existe înseamnæ a-i oferi destul de mult spa˛iu ca sæ fie acolo
aøa cum este el, în timp ce continuæm sæ stæm în contact cu el.
82
Deseori, în mod inconøtient, noi compresæm sau reducem

sentimentele dureroase în încercarea de a sæ le ˛ine la distan˛æ
sau a le face mai nesemnificative. Sæ permi˛i unui sentiment
sæ existe înseamnæ sæ-l eliberezi øi sæ-l sco˛i la ivealæ: sæ laøi
energia sentimentului sæ fie oricît de mare, færæ a te identifica
cu el („aceastæ durere sînt eu, ea spune ceva despre cine sînt
eu”) sau a-l respinge („durerea aceasta nu sînt eu, ea nu ar trebui
sæ existe”). Cînd Jane a fost capabilæ sæ permitæ durerii sæ existe,
acest lucru i-a oferit un sentiment imediat de uøurare, pentru
cæ nu mai lupta împotriva ei. Fæcea cunoøtin˛æ øi se conecta
cu rana din iubire la fel cum fæcea cu orice sentiment uman,
o dramatiza.
Ocazional, Jane se pierdea în judecæ˛i sau poveøti despre
durere. În procesul de fa˛æ este important sæ nu ræmînem prinøi
în interpretæri sau drame („Acest sentiment este prea mult, e
mai puternic decît mine, mæ va înghi˛i de viu.”) pentru cæ
intervin în rela˛ia directæ cu experien˛a noastræ. Acest aspect
este îndeosebi valabil pentru judecæ˛ile aspre („Dacæ mæ simt
atît de lipsit de iubire, înseamnæ cæ nu sînt bun.”). Am ajutat-o
pe Jane sæ vadæ judecæ˛ile ca pe poveøti pe care øi le spunea
sieøi, øi apoi sæ le dea la o parte cu delicate˛e øi sæ revinæ la
senza˛ia din corpul sæu.
Apoi am încurajat-o pe Jane sæ vadæ dacæ se poate deschide
cætre sentimentul dureros de a nu se sim˛i iubitæ. A te deschide
înseamnæ, în acest context, a-˛i deschide inima, a-˛i permite sæ
experimentezi în totalitate senza˛ia din corp færæ a lupta
împotriva ei. Dupæ ce a petrecut un timp încercînd sæ se
deschidæ în fa˛a sentimentului, a spus: „Mæ simt mai calmæ.
Durerea e încæ acolo, dar acum o pot læsa sæ fie.“ Deschiderea
cætre durere i-a permis sæ o accepte cu ea øi astfel nu a mai
pærut amenin˛ætoare.
Dupæ o vreme, am invitat-o pe Jane sæ meargæ pu˛in mai
departe, sæ pætrundæ în sentimentul de lipsæ de iubire øi „sæ-l
locuiascæ“ întru totul. A intra înseamnæ a aduce elementul de
conøtientizare exact în centrul unui sentiment, ca sæ fii unal cu
el øi sæ nu-l mai vezi ca pe ceva din afara ta. „Po˛i sæ-˛i laøi
83
conøtiin˛a sæ pætrundæ în durere, ca øi cum ai merge direct în

centrul ei?“
„Mæ face sæ mæ simt cu adeværat tristæ øi vulnerabilæ”, a spus
ea.
„Da... Vezi dacæ po˛i deveni una cu triste˛ea; nu ræmîne
separatæ de ea. Vezi dacæ po˛i sæ pætrunzi în ea øi sæ stai acolo
liniøtitæ.“
A ræmas tæcutæ pentru cîteva minute. În final, a spus:
„Triste˛ea e încæ acolo, dar nu mai e atît de grea.“ Dupæ pu˛in
timp s-a ridicat în picioare øi s-a uitat la mine. „Se schimbæ.
Tot mai simt vulnerabilitatea, dar mai este øi multæ tandre˛e øi
cælduræ“. Fa˛a i se relaxase complet øi se sim˛ea cu siguran˛æ
mai bine în corpul sæu.
„Cum te sim˛i acum?“
„E ciudat... E un fel de drægælæøenie acolo“, a spus ea, cu o
încercare de zîmbet. „Væzînd drægælæøenia, tot te mai sim˛i
deconectatæ de iubire?“, am întrebat-o. Jane s-a gîndit în liniøte
o vreme øi apoi a spus: „Acum nu.“ Pentru cæ nu se mai
concentra asupra lui Tom øi a rela˛iei lor, Jane îøi sim˛ea propria
inimæ, care o îndrepta cætre un sentiment plæcut de drægælæøenie
din corpul sæu. Întîlnindu-se cu propria fiin˛æ în locul sælaøului
neiubirii øi deschizîndu-se fa˛æ de durere øi vulnerabilitate,
stîrnise iubirea în interiorul sæu – ca o prezen˛æ subtilæ de
drægælæøenie øi cælduræ ce-i pætrundea în cele mai ascunse col˛uri
ale fiin˛ei.
Ceea ce îi blocase lui Jane accesul la propria inimæ era teama
ei de durerea neiubirii øi încercærile sale de a-l convinge pe Tom
sæ ræmînæ alæturi de ea, ca sæ nu fie nevoitæ sæ simtæ durerea.
Acum îøi dæduse seama cæ prin încercærile de a-l face pe Tom
sæ o iubeascæ nu fæcuse decît sæ se îndepærteze de iubire,
transformînd-o în ceva ce se afla în mîinile bærbatului øi el ar
fi trebuit sæ reverse asupra ei. Drept rezultat, de cîte ori Tom
se îndepærta, ea se sim˛ea ruptæ de propria inimæ. Øi
deconectarea de fluxul binecuvîntat al iubirii din ea însæøi
reprezenta cea mai mare durere dintre toate.
84
Aøadar, de cîte ori væ sim˛i˛i neiubi˛i, în loc sæ cæuta˛i un

remediu extern, vede˛i în asta un semn cæ sînte˛i deconecta˛i
de propria inimæ. Deconectarea este otrava. Dacæ væ permite˛i
sæ væ deschide˛i cætre durerea deconectærii, intra˛i în contact
cu o anumitæ tandre˛e sau vulnerabilitate, ceea ce este un semnal
cæ inima, cu dorin˛a øi capacitatea ei naturalæ de a se conecta,
este aproape. Astfel ajunge˛i din nou la propria fiin˛æ – øi aøa
gæsi˛i leacul înstræinærii. Durerea lipsei de iubire este aøadar
mult mai mult decît o simplæ durere. Este un strigæt care vine
direct din inimæ: „Ai pierdut legætura cu mine, vino, te rog, øi
gæseøte-mæ, sînt sîngele vie˛ii tale”.
Bineîn˛eles, sæ ne sim˛im neiubi˛i este ultimul lucru pe care
vrem sæ-l experimentæm, întrucît asociem sentimentul cu o
deficien˛æ: izolare, pustiire, ruøine sau neadecvare. De ce oare,
v-a˛i putea întreba, ˛i-ai permite sæ te sim˛i neiubit? Totuøi, dacæ
sentimentul este acolo, ai douæ op˛iuni: sæ-l evi˛i øi sæ-l negi,
sau sæ-l înfrun˛i direct.
Dacæ fugi de ranæ, nu faci altceva decît sæ-i oferi mai multæ
putere asupra ta. În final, corpul tæu emo˛ional devine ca o casæ
abandonatæ, bîntuitæ. Cu cît fugi mai mult de rana din iubire,
cu atît ea supureazæ mai mult øi casa ta devine tot mai bîntuitæ.
Øi cu cît este mai bîntuitæ, cu atît te înspæimîntæ mai mult. Este
cercul vicios care te men˛ine departe de tine øi te face sæ-˛i fie
teamæ de propria persoanæ.
Dar atunci cînd te po˛i întîlni cu tine însu˛i în locul unde
sælæøluieøte neiubirea, ferestrele øi uøile casei bîntuite încep sæ
se deschidæ, iar lumina soarelui øi aerul proaspæt pætrund
înæuntru. Casa devine treptat locuibilæ. Învæ˛înd sæ toleræm
sentimentele dureroase sau care determinæ vulnerabilitate,
dezvoltæm un nou muøchi. Avînd o capacitate crescutæ de a
gestiona durerea, rana care odinioaræ pærea atît de mare,
monstruoasæ, copleøitoare, devine tolerabilæ.
Întîlnindu-te cu tine însu˛i în locul unde te consideri de
negæsit se petrece un lucru nou øi puternic, pe cît de simplu,
pe atît de radical: începi sæ locuieøti în propria ta fiin˛æ. Î˛i
locuieøti inima singuraticæ øi o readuci la via˛æ.
85
ASUMAREA FURIEI SAU URII
Acceptînd øi locuind durerea din centrul ostilitæ˛ii ne

reconectæm cu tandre˛ea femininæ a inimii, eliberînd un leac
vindecætor care îndulceøte închistarea ostilitæ˛ii. Mai este însæ
o resursæ la care trebuie sæ ajungem pentru a înceta sæ mai
investim în ostilitate: puterea øi tæria masculine. Aceastæ putere
îøi are rædæcina în afirmarea propriului adevær – ce anume este
profund adeværat pentru noi. Dacæ o avem, vom înceta sæ-i mai
privim pe ceilal˛i ca pe niøte amenin˛æri.
Cînd alimentæm ostilitatea promovæm o anumitæ duritate care
se dæ drept tærie, dar care, de fapt, ne men˛ine în postura victimei
neputincioase care spune „mi-au fæcut ræu“. În aceastæ stare
de spirit, tæria ne este blocatæ în furie neputincioasæ øi uræ pentru
felul cum am fost trata˛i. Exitæ totuøi øi un leac puternic –
puterea vitalæ øi claritatea – ascuns în otrava agresiunii. Pentru
a extrage acest medicament din otravæ, trebuie sæ abordæm furia
øi ura care sælæøluiesc în noi într-un mod mai conøtient, deliberat.
Øedin˛ele mele cu Jane au dus în final în aceastæ direc˛ie.
Dupæ cîteva sæptæmîni în care a lucrat cu durerea ei, Jane a venit
la cabinet øi a spus: „Am observat cæ încæ mæ simt ca o victimæ
atunci cînd Tom nu mæ aude.“
„Ce se întîmplæ de fapt în interiorul tæu cînd el nu te aude?“
„Obiønuiam sæ izbucnesc într-o crizæ de nervi de fiecare datæ
cînd se întîmpla, dar asta nu ducea nicæieri øi era prea dureros.
Acum pur øi simplu mæ închid în mine øi sînt rece fa˛æ de el.“
Devenind rece, Jane se rupea de puterea sa øi ræmînea blocatæ
în postura de victimæ. Am încurajat-o sæ lase furia sæ iasæ la
suprafa˛æ øi am lucrat cu ea, aøa cum lucrasem øi cu ostilitatea
– conøtientizînd-o, læsîndu-i destul spa˛iu øi eliberîndu-i energia
intensæ.
A fost de ajutor sæ se împrieteneascæ cu furia ei. Dar dupæ
ce am lucrat asupra ei astfel, am sim˛it o ræcealæ øi mai mare
în ea. Aøadar am întrebat-o dacæ mai era ceva acolo, ceva mai
aproape de uræ. Ini˛ial, Jane nu a vrut abordeze acest subiect
din cauza convingerii cæ e ræu sæ uræøti. Aøa încît am vorbit
86
despre uræ ca sentiment, care, ca orice sentiment, nu este nici

bun, nici ræu în sine. Jane a væzut cum ura a devenit
problematicæ atunci cînd a fost înæbuøitæ, s-a coagulat øi s-a
transformat într-o poveste toxicæ despre „cel ræu”.
Dupæ pu˛in timp Jane a spus: „Da, îl uræsc pe Tom cînd
refuzæ sæ mæ asculte.“ Am sfætuit-o: „Vezi dacæ sim˛i energia
din uræ, færæ a te concentra atît de mult asupra lui Tom sau a
ceea ce face el. Permite-˛i sæ sim˛i asta mai degrabæ ca pe o
energie, decît ca pe o poveste. Lasæ-i sentimentului spa˛iu ca
sæ respire, lasæ-l sæ se extindæ, sæ radieze øi vezi ce se întîmplæ.“
Dupæ ce a acceptat energia urii din corpul sæu øi a respirat
profund, mi-a spus cæ aøa se sim˛ise în copilærie cînd tatæl ei
se întorcea acasæ øi nu-i acorda aten˛ie. A recunoscut cæ acest
lucru o afectase, îøi imagina cæ nu meritæ aten˛ia lui, iar asta
o fæcea sæ se simtæ neajutoratæ øi la mila lui.
„Pînæ acum nu am fost capabilæ sæ recunosc ura fa˛æ de tatæl
meu”, a spus Jane. Pronun˛înd cuvintele cu o anumitæ for˛æ a
pærut cæ ridicæ o greutate de pe umeri. „Mæ bucur cæ sim˛i asta
acum”, am spus. Era clar cæ ura înghe˛ase în interior øi se
întorsese împotriva sa, iar recunoaøterea era un pas esen˛ial în
eliberarea de ea.
Jane s-a ridicat øi am întrebat-o ce se întîmplæ. A spus: „Mæ
simt mai puternicæ, mai stæpînæ pe mine.“ Am rugat-o sæ descrie
starea mai amænun˛it. „E un sentiment de verticalitate, e ca øi
cum m-aø afla în centrul fiin˛ei mele. Asta mæ face sæ mæ simt
puternicæ.“ Era clar cæ începuse sæ se identifice cu ea însæøi
mai bine, øi am încurajat-o sæ pæstreze sentimentul de putere
în corp.
„Simt o fermitate în stomac øi în partea inferioaræ a spatelui.
Mintea îmi e limpede øi nu mai existæ sentimentul de
neajutorare.“
„Øi Tom? Îl mai uræøti?“
„Tom?”, a zis ca øi cum îi era greu sæ-øi aminteascæ de el.
„Nici mæcar nu sînt conøtientæ de existen˛a lui Tom acum.“ Cînd
era centratæ, comportamentul lui Tom nu mai reprezenta mare
lucru.
87
Experimentînd ura într-un mod conøtient, în loc sæ o ˛inæ

îngropatæ, Jane a deblocat puterea închisæ în interiorul urii.
Conectîndu-se la aceastæ putere a reuøit sæ ræmînæ în echilibru
cînd Tom nu i-a fost alæturi, în loc sæ cadæ în postura de victimæ
plinæ de resentimente. Astfel, øi-a permis sæ-i vorbeascæ despre
ce sim˛ea într-un mod direct, færæ învinuirile care de obicei
declanøeazæ o ceartæ.
La finalul întregului proces, Jane a spus: „Am tot tînjit sæ
simt deschiderea lui Tom fa˛æ de mine, dar acum îmi dau seama
cæ eu nu am fost deschisæ fa˛æ de mine, în special în ceea ce
priveøte durerea øi frica, furia øi ura. E uimitor cum, cînd mæ
deschid fa˛æ de aceste sentimente, dorin˛a de a avea iubirea lui
Tom se diminueazæ. Pentru cæ mæcar mæ am pe mine însæmi.
Øi asta înseamnæ mult.“
E important sæ ne dæm seama cæ a conøtientiza furia sau ura
nu înseamnæ: „Da, e bine sæ fiu furios. Trebuie sæ simt uræ; am
dreptate sæ simt asta øi sæ mæ ræzbun pe cineva.“ În schimb,
înseamnæ: „Da, furia øi ura sînt acolo, depozitate în mintea øi
corpul meu.“ Øi din moment ce sînt acolo: „Da, le conøtientizez,
le ofer spa˛iu øi le experimentez în mod conøtient.“
V-a˛i putea gîndi cæ prin conøtientizarea sentimentelor de
furie øi uræ ve˛i deveni o persoanæ mai furioasæ sau mai
ræzbunætoare. Dar, de fapt, se întîmplæ tocmai invers – atît timp
cît væ raporta˛i conøtient la uræ ca la o experien˛æ, în loc sæ o
folosi˛i ca pe o armæ pentru a-l învinovæ˛i øi ataca pe „cel ræu“.
Dacæ nega˛i furia sau ura sau le rezista˛i, stabili˛i în interiorul
vostru o opozi˛ie care væ mænîncæ energia øi væ diminueazæ
puterea. Asfel, agresivitatea ræmîne înghe˛atæ în voi.
Totuøi, atunci cînd væ pute˛i deschide øi ræmîne prezen˛i fa˛æ
de agresivitate, elibera˛i energia øi puterea care sînt închise în
sentiment. Cheia este sæ-i oferi˛i energiei furiei sau urii spa˛iu
suficient øi sæ stæpîni˛i valul energiei færæ sæ væ concentra˛i atît
de mult asupra persoanei pe care sînte˛i supæra˛i. Dacæ face˛i
asta pute˛i pæøi în afara rolului de victimæ suferindæ. Astfel
descoperi˛i în mod paradoxal cæ, dacæ væ experimenta˛i în mod
direct ura, pute˛i sæ væ elibera˛i de ea.
88
Ura con˛ine de fapt propria ei inteligen˛æ øi propriu-i adevær.

Este un semnal cæ ne-am îndepærtat de noi înøine øi de puterea
fiin˛ei noastre. Øi asta urîm cel mai mult – sæ ne sim˛im rup˛i
de puterea, esen˛a, libertatea, liniøtea noastræ, din cauza unui
conflict cu o altæ persoanæ. Dacæ înfruntæm ura øi o
experimentæm în mod direct, putem începe sæ decodificæm
mesajul specific ascuns în interiorul ei.
Într-o zi mi-am rugat studen˛ii sæ-øi exploreze ura într-un
mod conøtient øi deliberat începînd prin a conøtientiza
sentimentul în corpul lor øi væzînd apoi ce anume urau mai mult
în rela˛iile lor. Iatæ cîteva dintre ræspunsurile lor: „Uræsc acele
momente în care îmi întorci spatele.“ „Uræsc clipele în care nu
am spa˛iu în cadrul acestei rela˛ii.“ „Uræsc sæ-mi spui cum sæ
fiu.“ „Uræsc cînd nu mæ ascul˛i.“ „Uræsc sæ mæ pierd pe mine
atunci cînd încerc sæ-˛i fac ˛ie pe plac.“ „Uræsc sentimentul de
pustietate pe care-l simt cînd sînt cu tine.“
Ceea ce urau studen˛ii cel mai mult era cît de neînsemna˛i
øi închiøi în ei înøiøi se sim˛eau în preajma altei persoane. De
fapt, ei spuneau: „Uræsc faptul cæ mæ simt mic øi neajutorat øi
cæ pierd legætura cu esen˛a mea atunci cînd sînt cu tine.“ Iar
mesajul pozitiv esen˛ial ascuns în ura lor era: „Mæ vreau înapoi.
Nu vreau sæ fiu atît de copleøit de felul cum mæ simt cînd sînt
cu tine, încît sæ mæ pierd pe mine însumi.“ Este un mod de
afirmare a puterii.
Ura este în esen˛æ un strigæt de ajutor, un strigæt pentru a
atrage aten˛ia, dintr-un loc din noi înøine unde ne sim˛im pierdu˛i
øi neputincioøi. Recunoscînd ura ca pe un semn al lipsei de
putere ne permitem sæ ne împrietenim cu ea, în loc sæ o privim
ca pe un lucru ræu. Ea devine distructivæ doar atunci cînd o
transformæm într-o armæ pe care o folosim împotriva noastræ
øi a celorlal˛i.
89
ÎNfiELEGERE BINEVOITOARE
Ceea ce continuæ sæ ne alimenteze ostilitatea fa˛æ de al˛i

oameni este aversiunea fa˛æ de emo˛iile intense – în special
durere, furie øi uræ – pe care ele le produc în interiorul nostru.
Astfel, ca sæ læsæm la o parte ostilitatea øi sæ træim în pace cu
omenirea sau cu persoana iubitæ, este esen˛ial sæ ne împrietenim
cu aceste sentimente. A învæ˛a sæ permitem sæ existe øi sæ
acordæm spa˛iu sentimentelor øi senza˛iilor intense din corpul
nostru este un act profund de blînde˛e care începe sæ topeascæ
ghea˛a resentimentelor ce ne apasæ inima.
Blînde˛ea interioaræ ne permite sæ facem un pas înainte spre
eliberarea de ostilitate: ne ajutæ sæ în˛elegem circumstan˛ele din
copilærie în care rana a luat naøtere în inima noastræ. Este
esen˛ial sæ dispunem de un gen de în˛elegere foarte special –
ceea ce eu numesc în˛elegere binevoitoare sau sim˛æmînt de
în˛elegere, întrucît ea curge din inimæ, nu dintr-o în˛elegere pur
mentalæ.
De ce nu v-au iubit pærin˛ii mai mult? De ce le era iubirea
atît de condi˛ionatæ sau inconsecventæ? Dacæ væ privi˛i pærin˛ii
nu din pozi˛ia copilului rænit, ci din cea a adultului în˛elegætor,
ceea ce ve˛i vedea sînt oameni la fel de ræni˛i ca øi voi. Øi ei
îøi aveau necazurile lor. Luptau sæ îøi cîøtige traiul, sæ-øi pæstreze
cæsnicia, sæ se gæseascæ pe ei înøiøi øi propriul drum.
Constrîngerile øi stresul au fæcut sæ le fie greu sæ fie mai deschiøi
spre voi.
Într-o culturæ tribalæ, ceilal˛i membri – mætuøi, unchi, veriøori,
bunici, vecini – ar fi putut suplini prezen˛a pærin˛ilor. Dar în
cadrul culturii noastre, familia nucleicæ este pe cont propriu.
Iar cultura în sine oferæ pu˛inæ în˛elepciune, pu˛in ajutor sau
îndrumare în creøterea copiilor într-un mod sænætos. Aøadar
întreaga greutate a cæzut pe umerii pærin˛ilor voøtri, trebuiau
sæ væ ofere tot ce avea˛i nevoie, însæ era prea mult pentru ei,
date fiind øi celelalte poveri pe care le duceau. Nu e de mirare
cæ iubirea lor pærea inconsecventæ øi nesiguræ øi nu e de mirare
cæ a˛i ajuns sæ nu mai ave˛i încredere în iubire.
90
În plus, pærin˛ii voøtri aveau propria moøtenire legatæ de a

nu øti cæ sînt iubi˛i, ceea ce a fæcut sæ le fie greu sæ se iubeascæ
pe ei înøiøi. Cînd pærin˛ii nu se iubesc pe ei înøiøi, ajung în mod
inevitabil sæ-øi foloseascæ copiii pentru a-øi spori încrederea
în ei înøiøi. Ai nevoie de un grad mare de maturitate pentru a-i
læsa pe cei pe care-i iubeøti sæ fie oameni unici, diferi˛i, cu toate
nevoile, perspectivele øi sentimentele lor aparte. Aøadar, în
mæsura în care nici pærin˛ii voøtri nu evoluaseræ total, nu puteau
sæ væ lase sæ fi˛i voi înøivæ øi sæ væ iubeascæ pentru asta.
Ceea ce nu înseamnæ cæ au fost ræi. Dacæ nu te cunoøti øi
nu te iubeøti pe tine însu˛i, dacæ nu ai încredere în frumuse˛ea
naturii propriei persoane, înseamnæ cæ suferi de o afec˛iune
generalæ care a fost transmisæ de-a lungul genera˛iilor. Pærin˛ii
voøtri au suferit pur øi simplu de aceeaøi afec˛iune care atinge
pe toatæ lumea. Ca to˛i ceilal˛i, erau neputincioøi în fa˛a propriei
condi˛ionæri.
În˛elegerea binevoitoare nu este un mod de a inventa scuze
pentru pærin˛i sau a-i ierta pentru felul în care v-au rænit. Din
contræ, recunoscînd faptul cæ acel comportament prin care
pærin˛ii v-au rænit øi v-au neglijat s-a næscut din propria lor ranæ
øi lipsæ de iubire de sine, face˛i un pas spre a væ elibera. Ce
sim˛i˛i cînd vede˛i rana din sufletul pærin˛ilor voøtri færæ a le
justifica sau condamna comportamentul? Nu aveau cum sæ øtie
sæ væ iubeascæ mai bine decît øtiau sæ se iubeascæ pe ei înøiøi.
Dacæ ave˛i vreun sentiment de în˛elegere fa˛æ de ei øi fa˛æ de
ceea ce au fost nevoi˛i sæ suporte, chiar øi cea mai micæ færîmæ
dintr-un astfel de sentiment, acest lucru væ va ajuta sæ væ
elibera˛i de povara ostilitæ˛ii pe care o purta˛i în voi.
NU O LUA ÎN NUME DE RÆU
La fel cum dragostea imperfectæ oferitæ de pærin˛i nu a fost

din vina lor, întrucît nu aveau nici un control asupra ei, nici
lipsa iubirii care v-a ieøit în cale nu este vina voastræ. De fapt,
91
nu are nimic de-a face cu voi. Pentru cæ în lumea asta sînt foarte
pu˛ini oameni care au capacitatea de a væ vedea cu adeværat øi
a væ cunoaøte aøa cum sînte˛i în realitate. Nimeni altcineva nu
væ poate vedea øi nu væ poate vedea frumuse˛ea cu consecven˛æ
øi exactitate. Frumuse˛ea nu este un lucru palpabil, ci o calitate
subtilæ, interioaræ, care deseori nu este vizibilæ din exterior.
Nu existæ cale de a ne elibera de starea de neiubire sau de
ostilitate atît timp cît luæm în nume de ræu comportamentul
altora fa˛æ de noi. A lua acest lucru personal înseamnæ a ne
imagina cæ indicæ ceva legat de felul nostru de a fi. Dacæ luæm
în nume de ræu faptul cæ ceilal˛i nu ne væd sau nu ne apreciazæ,
ræmînem prizonieri ai min˛ii copilului suferind.
Aøadar, cînd oamenii ne trateazæ într-un mod neglijent sau
dureros, am putea începe sæ le vedem lipsa de bunævoin˛æ ca
pe un semn al tensiunii øi suferin˛ei lor interioare izvorîte din
propria înstræinare. Bærbatul care merge în spatele tæu cu maøina
øi te insultæ cînd te depæøeøte nu face altceva decît sæ-øi
manifeste tulburarea interioaræ. E atît de trist øi stresat, încît
asta îi înce˛oøeazæ conøtiin˛a. Descærcîndu-se asupra altcuiva
încearcæ sæ reducæ tensiunea øi sæ gæseascæ o eliberare interioaræ.
Dacæ o iei ca pe ceva personal, laøi tulburarea lui interioræ sæ-˛i
pætrundæ în sistem øi sæ te otræveascæ. Dar dacæ nu i-o iei în
nume de ræu, te vei elibera de starea de spirit a victimei.
Dacæ te enervezi sau te întristezi în ciuda încercærilor tale
de a nu lua lucrurile personal, atunci nu lua nici acest aspect
personal. Durerea øi furia sînt doar sentimente, reac˛ii din corpul
tæu care se nasc chiar din sensibilitatea umanæ în legæturæ cu
evenimentele din jur. Nu trebuie sæ le faci sæ însemne ceva ræu
în ceea ce te priveøte. Cu cît lucrezi mai mult asupra durerii
øi furiei în modurile descrise mai sus, cu atît vei fi mai liber
fa˛æ de ele. Atunci le po˛i oferi spa˛iu, po˛i respira din pîntece
øi te po˛i deschide fa˛æ de energia lor pe mæsuræ ce se miøcæ
prin tine.
Taoiøtii au o poveste pilduitoare celebræ despre o barcæ goalæ
care loveøte barca ta în mijlocul unui rîu. În timp ce probabil
cæ nu te vei enerva fa˛æ de o barcæ goalæ, ai putea foarte bine
92
sæ te înfurii dacæ cineva ar fi la cîrma sa. Ideea poveøtii este

cæ pærin˛ii care nu te-au væzut, ceilal˛i copii care te-au luat peste
picior cînd erai mic, øoferul care mergea în spatele tæu ieri øi
înjura – sînt de fapt cu to˛ii doar bærci goale, færæ cîrmaci. Au
fost conduse în mod compulsiv sæ se comporte aøa cum au
fæcut-o de cætre propriile ræni neexaminate; aøadar nu øtiau ce
fac øi aveau un control redus asupra propriului comportament.
La fel cum o barcæ goalæ care ne loveøte nu o face cu inten˛ie,
la fel øi oamenii care se poartæ urît sînt mîna˛i de for˛a
inconøtientæ a propriei ræni øi dureri. Pînæ cînd vom conøtientiza
acest lucru, vom ræmîne prizonierii ostilitæ˛ii noastre, ai
trecutului nostru øi ai identitæ˛ii noastre de victime, toate
împiedicîndu-ne sæ ne deschidem cætre fluxul mai puternic al
vie˛ii øi al iubirii care curge întotdeauna în momentul prezent.
A nu o lua în nume ræu cînd cineva ne ræneøte reprezintæ o
practicæ profundæ a compasiunii, în primul rînd fa˛æ de noi
înøine. Ne oferæ pu˛inæ uøurare, permi˛îndu-ne sæ ne relaxæm
øi sæ læsæm lucrurile aøa cum sînt în momente cînd prima noastræ
reac˛ie ar fi sæ paralizæm sau sæ ne comportæm violent.
BLÎNDEfiE BINEVOITOARE
În ciuda faptului cæ pærin˛ii voøtri nu au reuøit sæ væ iubeascæ

perfect, sînte˛i sænætoøi astæzi numai datoritæ iubirii pe care au
øtiut sæ v-o ofere. Este clar cæ afec˛iunea lor nu a fost
consecventæ. Dar dacæ nu v-ar fi arætat nici un pic de blînde˛e,
azi nu a˛i fi suficient de sænætoøi pentru a putea citi cartea
aceasta. A˛i fi interna˛i în vreo clinicæ, a˛i fi vagabonzi sau
criminali în serie. Aøadar, dacæ sînte˛i destul de sænætoøi, asta
înseamnæ cæ cel mai probabil a˛i avut parte de ceea ce D.W.
Winnicott numeøte „pærin˛i destul de buni“. Dacæ vi se pare
greu de acceptat, înseamnæ cæ probabil mai ave˛i de muncit în
ceea ce priveøte despachetarea durerii øi furiei pe care le purta˛i
cu voi din trecut øi este nevoie sæ væ împrieteni˛i cu ele.
93
În ultimul an de via˛æ al mamei, pe mæsuræ ce devenea clar

cæ intrase în declin, am început sæ studiez o puternicæ practicæ
tibetanæ de contemplare, care implicæ sæ-˛i aminteøti blînde˛ea
propriei mame. Pentru tibetani, practica este un prim pas spre
dezvoltarea compasiunii fa˛æ de toate fiin˛ele. Bineîn˛eles cæ
pentru ei este mai uøor, întrucît îøi pre˛uiesc mamele în mod
inechivoc. Asemenea multor americani, sentimentele mele fa˛æ
de mama erau tulburi øi ambivalente.
Declinul mamei m-a for˛at sæ mæ împac cu o realitate
neplæcutæ care-mi marcase întreaga via˛æ: nemul˛umirea mea
fa˛æ de incapacitatea ei de a mæ vedea øi respecta ca pe o fiin˛æ
separatæ de ea. Întreaga via˛æ mæ sim˛isem împoværat de
suferin˛a ei øi de încercærile de a o face sæ se simtæ mai bine,
astfel încît eu însumi sæ mæ simt mai bine. Øi eøuasem, ceea
ce m-a læsat plin de resentimente øi cu un puternic sentiment
de vinovæ˛ie. Iar øi iar, suportasem consecin˛ele men˛inerii
ostilitæ˛ii fa˛æ de ea, cea mai dureroasæ fiind aceea cæ nu îmi
permiteam sæ mæ las iubit.
Cînd am descoperit practica de amintire a bunætæ˛ii mamei
în ultimul an al vie˛ii ei, m-am sim˛it imediat atras de ea. Deøi
lucrasem asupra rela˛iei cu mama în terapie øi avusesem un
oarecare succes, practica tibetanæ oferea o metodæ simplæ,
concretæ de a-mi reorienta întreaga atitudine fa˛æ de ea.
Permi˛îndu-mi sæ-mi amintesc øi sæ recunosc nenumæratele
moduri în care-mi arætase bunætate m-a ajutat sæ nu o mai
privesc ca pe o uzurpatoare. Am ajuns sæ accept cæ nu mæ putea
iubi decît în maniera în care era capabilæ sæ o facæ, ˛inînd cont
de cine era øi prin ce trecuse.
Contemplîndu-i øi apreciindu-i bunætatea, am reuøit sæ
deschid propriul canal interior, astfel încît am devenit mai
receptiv fa˛æ de iubire în general. De asemenea, m-a ajutat sæ
væd frumuse˛ea practicii de a-mi aminti bunætatea altora,
întrucît este o cale de a învæ˛a sæ-˛i permi˛i sæ primeøti iubire,
baza pentru a-i iubi pe ceilal˛i. Este motivul pentru care în
aceastæ carte prezint o versiune condensatæ a practicii
respective. (Cei care încæ pæstreazæ o încærcæturæ mare de
94
resentimente fa˛æ de mamele lor probabil cæ nu vor ræspunde

în mod favorabil exerci˛iului. În acest caz, nu væ for˛a˛i, ci
lucra˛i mai întîi asupra durerii øi furiei, sau face˛i exerci˛iul
cu altæ persoanæ care v-a arætat blînde˛e øi bunætate).
Întrucît este mult mai uøor sæ ne amintim doar momentele
în care credem cæ mama ne-a rænit øi sæ uitæm bunætatea ei
sau sæ o consideræm bine meritatæ, trebuie sæ ne amintim în
detaliu felul în care mama a fost bunæ cu noi de la începutul
vie˛ii. La început, mama a fost bunæ oferindu-ne un loc unde
sæ ne naøtem. Dacæ ar fi vrut sæ scape de noi, ar fi putut face
asta, iar astæzi nu am fi fost vii ca sæ ne putem bucura de
oportunitæ˛ile pe care le avem. Cînd eram în pîntecele mamei,
ea ne-a protejat cu grijæ, mai atent decît ar fi protejat o bijuterie
pre˛ioasæ. În orice situa˛ie, s-a gîndit la siguran˛a noastræ.
Chiar øi în timpul calvarului travaliului, bunæstarea noastræ
era prezentæ în mintea ei. Nou-næscu˛i fiind, deøi arætam mai
degrabæ ca o broascæ decît ca o fiin˛æ umanæ, mama ne-a iubit
profund. Cui îi pæsa de crea˛ia asta ce abia aducea a om?
Mamei noastre. Ne-a îmbræcat, ne-a legænat øi ne-a hrænit cu
propriul ei lapte. A îndepærtat mizeria de pe trupul nostru færæ
sæ simtæ vreun pic de dezgust.
Cînd eram mici, mama era mereu atentæ. În fiecare zi din
copilærie, ea ne-a salvat de la multe dezastre. Iarna se asigura
cæ ne e cald øi cæ avem haine potrivite. Întotdeauna selecta
hrana cea mai bunæ øi ar fi preferat sæ fie ea bolnavæ, decît
sæ fim noi. Pe mæsuræ ce am crescut, mama ne-a învæ˛at sæ
mîncæm, sæ bem, sæ vorbim, sæ stæm pe scaun øi sæ mergem.
Ne-a trimis la øcoalæ øi ne-a încurajat sæ facem lucruri bune
în via˛æ. Odatæ ajunøi adolescen˛i, preferam sæ stæm cu prietenii
noøtri øi am uitat de mama, amintindu-ne de ea doar cînd aveam
nevoie de ceva. Totuøi, mama a avut întotdeauna grija noastræ.
Deøi este bætrînæ, slæbitæ øi abia se mai ˛ine pe picioare, ea
nu-øi uitæ niciodatæ copiii.
Pe mæsuræ ce citi˛i aceastæ expunere, sim˛i˛i ce înseamnæ sæ
lua˛i în considerare aceste moduri øi altele în care mama a ˛inut
la voi. Ce efect au asupra voastræ? Ce se întîmplæ cu ostilitatea
95
fa˛æ de pærin˛i cînd væ gîndi˛i la modurile în care øi-au arætat

bunætatea fa˛æ de voi? Presupunînd cæ a˛i avut pærin˛i „destul
de buni”, nu chiar niøte monøtri, a le recunoaøte bunætatea væ
poate face sæ væ sim˛i˛i ca øi cum a˛i læsa lumina soarelui sæ
pætrundæ într-o temni˛æ întunecatæ.
Observa˛i orice tendin˛æ de a trece cu vederea bunætatea pe
care pærin˛ii sau alte persoane v-au arætat-o. Este un barometru
al investi˛iei în ostilitate. Existæ o tendin˛æ obiønuitæ în cadrul
rela˛iilor de a ne concentra asupra a ceea ce lipseøte øi a nu
aprecia ce este pozitiv øi disponibil. Avem tendi˛a sæ læsæm
lucrurile bune ca pe ceva normal øi sæ ne îndreptæm aten˛ia
asupra a ceea ce nu merge. Bineîn˛eles cæ asta nu duce decît
la dezamægire øi frustrare, de vreme ce nimeni altcineva nu ne
poate da tot ce avem nevoie sau sæ ne iubeascæ întotdeauna aøa
cum vrem.
Tendin˛a de a ne concentra asupra laturii negative – ce a mers
prost, ce nu primim – øi de a desconsidera partea pozitivæ –
tot ce merge bine, tot ce am primit – este cu siguran˛æ unul dintre
obiceiurile cele mai dæunætoare ale min˛ii umane. Dacæ ne
urmærim mintea în ac˛iune putem vedea cum acordæm mai multæ
aten˛ie celor cîteva lucruri care merg prost decît numærului
infinit de lucruri care merg bine. Dacæ auzim o bormaøinæ în
vecini, ne concentræm doar asupra zgomotului pe care-l face
øi uitæm toate orele minunate de liniøte care au precedat
zgomotele øi pe cele care vor urma.
Existæ o incanta˛ie pe care budiøtii zen o fac la masæ øi care
începe aøa: „Øaptezeci øi douæ de munci ne-au adus acest orez,
ar trebui sæ øtim cum ajunge el la noi.“ În mod similar, øaptezeci
øi douæ de munci ne-au adus tot ce avem, întrucît træim într-o
re˛ea de interconexiuni umane care ne sus˛ine existen˛a în toate
modurile. Deøi via˛a poate cæ nu ne oferæ tot ceea ce am dori
øi con˛ine tot felul de øocuri øi de dezamægiri, orice se întîmplæ
poate fi un dar – pentru cæ ne ajutæ sæ ne trezim, sæ ne dezvoltæm
noi puteri øi resurse øi sæ devenim fiin˛e umane mai iubitoare.
În acest sens, via˛a încæ este generoasæ øi bunæ cînd se manifestæ
în feluri øocante sau feroce.
96
În orice moment avem posibilitatea de a alege între a fi

recunoscætori pentru ceea ce am primit sau a ne plînge de ce
ne lipseøte. Nemul˛umirea øi recunoøtin˛a sînt la poli opuøi.
Nemul˛umirea se concentreazæ asupra a ceea ce lipseøte – asupra
imperfec˛iunilor iubirii relative – øi cautæ un ˛ap ispæøitor.
Recunoøtin˛a cautæ ceea ce existæ – frumuse˛ea prezen˛ei umane
øi a contactului dintre oameni – øi îi ræspunde cu apreciere. Dacæ
reflectæm asupra faptului cæ via˛a noastræ este posibilæ doar
pentru cæ este men˛inutæ, înconjuratæ øi hrænitæ de un spectru
de bunætate, recunoøtin˛a nu va întîrzia sæ aparæ.
Bineîn˛eles cæ atunci cînd sîntem încol˛i˛i de nemul˛umire
e uøor sæ trecem cu vederea bunætatea pe care via˛a øi al˛i oameni
ne-au arætat-o. Dacæ aceasta este tendin˛a voastræ, vede˛i dacæ
sînte˛i dispuøi sæ explica˛i cum væ sim˛i˛i cînd recunoaøte˛i cît
de multe vi s-au oferit. Sau poate væ este greu sæ vede˛i
bunætatea care v-a fost arætatæ pentru cæ sim˛i˛i cæ nu o merita˛i
sau væ sim˛ifli vinova˛i cæ nu pute˛i sæ oferi reciprocitate. Totuøi,
în ciuda acestor reac˛ii, dacæ pur øi simplu væ acorda˛i la felul
în care corpul se simte cînd primeøte bunætate, ve˛i sim˛i cæ
inima se extinde. Tocmai de aceea Rumi recomandæ ca „de
fiecare datæ cînd bunætatea vine spre tine, sæ te întorci în acea
direc˛ie, spre sursa bunætæ˛ii“.
Pe mæsuræ ce inima creøte recunoscætoare, sim˛im o dorin˛æ
fireascæ de a ræsplæti bunætatea pe care am primit-o, de a o da
înapoi într-un fel sau altul. Treptat dorin˛a se transformæ într-una
ca tuturor lucrurilor sæ le fie bine, ca lumea sæ træiascæ în pace,
ca fiecare om sæ fie mul˛umit. Este sentimentul pe care budiøtii
îl numesc blînde˛ea iubitoare. Øi din ea se naøte compasiunea
– sæ vrei ca nimeni sæ nu sufere inutil.
Constata˛i cît de diferite sînt senza˛iile produse în corp de
blînde˛ea iubitoare øi nemul˛umire. Nemul˛umirea este strînsæ,
închisæ în ea øi duræ, în timp ce blînde˛ea este o cælduræ care
creøte, delicatæ øi deschisæ. Cældura radiantæ reprezintæ natura
adeværatæ care îøi gæseøte modul firesc de exprimare. S-o læsæm
sæ stræluceascæ. Aceasta este iertarea care apare spontan –
începutul sfîrøitului investi˛iei tale în ostilitate.
97
CAPITOLUL PATRU
DE LA URÆ DE SINE LA
IUBIRE DE SINE
Nu existæ armæ mai puternicæ pentru ob˛inerea adeværului

decît aceasta: sæ te accep˛i pe tine însu˛i.
SWAMI PRAJNANPAD
Nu te vei sim˛i niciodatæ iubit pînæ nu te iubeøti pe tine însu˛i.

ARNAUD DESJARDINS
În final, nu putem spera sæ ne eliberæm din strînsoarea

ostilitæ˛ii dacæ nu o eliminæm pe cea mai puternicæ dintre toate
– cea pe care o avem fa˛æ de noi înøine. Ostilitatea are
întotdeauna douæ tæiøuri: orice rîcî fa˛æ de o persoanæ care nu
mæ trateazæ cum ar trebui sau nu mæ iubeøte aøa cum aø vrea
eu este înso˛itæ de un sentiment negativ fa˛æ de mine însumi –
ostilitatea fa˛æ de mine de a nu fi îndeajuns de bun sau de a nu
merita acea iubire. Duømanul din celælalt øi cel din mine sînt
douæ fa˛ete ale aceleiaøi monede.
Într-adevær, nu ar exista ura împotriva celorlal˛i dacæ nu ar
fi ura fa˛æ de sine. Dacæ ne-am sim˛i cu adeværat bine în pielea
noastræ, nu am avea nici un interes sæ cheltuim energie vitalæ
pre˛ioasæ avînd resentimente fa˛æ de cineva sau atacînd pe
cineva. Dorin˛a de a-i învinovæ˛i pe ceilal˛i se naøte doar din
faptul cæ nu ne sim˛im bine cu noi înøine, sentiment care se
dezvoltæ ini˛ial din cauzæ cæ nu sîntem væzu˛i sau onora˛i de
ceilal˛i. Ura de sine este, de fapt, punctul sensibil al întregii
violen˛e øi uri din lume.
Pentru unii dintre voi, „uræ de sine“ ar putea pærea niøte
cuvinte mult prea dure. „Am ceva dubii în ceea ce mæ priveøte”,
99
a˛i putea spune, „dar nu mæ uræsc“. Totuøi, dacæ ave˛i dubii în

ceea ce væ priveøte, dacæ væ judeca˛i sau væ critica˛i oricît de
pu˛in, acest lucru indicæ o anumitæ neplæcere sau aversiune fa˛æ
de ceea ce sînte˛i acum. Sau dacæ væ este greu sæ væ petrece˛i
timpul singuri, færæ a fi distraøi de muncæ, telefoane, televizor,
computere sau alte lucruri care væ abat aten˛ia de la propria
persoanæ, øi asta sugereazæ cæ e posibil sæ nu væ placæ sæ sta˛i
cu voi înøivæ prea mult.
Din nefericire, dificultæ˛ile pe care le ave˛i în a væ iubi øi
accepta væ afecteazæ chiar mai mult decît faptul cæ oricine
altcineva nu væ iubeøte. Indiferent dacæ ave˛i o uræ de sine
moderatæ sau extremæ, ea væ afecteazæ felul în care væ sim˛i˛i
în interior øi felul cum væ experimenta˛i via˛a în fiecare oræ a
fiecærei zile. Væ influen˛eazæ gîndurile, alegerile pe care le
face˛i, ac˛iunile pe care le întreprinde˛i, iubi˛ii pe care vi-i alege˛i
øi rela˛iile pe care le crea˛i. În cadrul culturii noastre, ura de
sine este o epidemie øi afecteazæ aproape pe oricine într-o
oarecare mæsuræ, chiar øi pe aceia care reuøesc sæ o ascundæ
în spatele unei aparen˛e de succes sau falæ.
BUNÆTATEA ESENfiIALÆ ØI RUØINEA
Nu este greu sæ vedem unde-øi are originea ura de sine: în

a nu ne ridica la înæl˛imea aøteptærilor altora. Poate cæ a˛i fost
un copil timid, tæcut, iar pærin˛ii voøtri ar fi vrut un copil mai
extrovertit. Poate cæ profesorii voøtri se aøteptau sæ fi˛i foarte
buni oratori, dar voi era˛i mai interesa˛i de artæ, muzicæ øi dans.
Sau poate cæ exuberan˛a voastræ i-a speriat pe bæie˛i, care cæutau
o persoanæ care sæ nu reprezinte o amenin˛are.
Totuøi, ideea duømanului din noi înøine este doar un gînd
al min˛ii, nimic mai mult. Se dezvoltæ prin tendin˛a noastræ de
a lua ca pe ceva personal faptul cæ al˛ii nu ne væd sau nu ne
apreciazæ: „Ce e în neregulæ cu mine de nu mæ vede nimeni øi
nu mæ apreciazæ?“ Acest tipar a fost stabilit în copilærie: „De
ce sînt pærin˛ii mei atît de neglijen˛i øi furioøi fa˛æ de mine?
Înseamnæ cæ e ceva în neregulæ cu mine, acesta este motivul.“
100
DE LA URÆ DE SINE LA IUBIRE DE SINE
Un copil nu poate în˛elege decît în acest mod neglijen˛a sau

abuzul. Drept rezultat, ajungem sæ nu ne placæ ceea ce sîntem:
„Dacæ aø fi diferit, atunci aø fi iubit øi totul ar fi bine.“
În acest fel ruøinea – sentimentul cæ fiin˛a care sîntem nu e
bunæ – se stabileøte în corp øi minte. Ruøinea este færæ îndoialæ
cel mai dureros sentiment. Asta pentru cæ neagæ adeværul vital
– cæ natura noastræ fundamentalæ este în mod intrinsec frumoasæ
øi bunæ.
No˛iunea de bunætate fundamentalæ nu este un concept New
Age. Mistici øi în˛elep˛i din Orient øi Occident, de la Platon la
Lao-tzu øi Buddha au experimentat direct esen˛a naturii umane
ca pe o puritate naturalæ a inimii, din care pornesc toate calitæ˛ile
pozitive: iubirea, afec˛iunea, curajul, umorul, în˛elepciunea,
devotamentul, puterea. Calitate inerentæ a naturii noastre,
bunætatea inimii e mai fundamentalæ decît orice no˛iune despre
a fi bun sau ræu ce se bazeazæ pe comportamentul nostru sau
acceptarea de cætre ceilal˛i. Un sentiment de nezdruncinat legat
de valoarea noastræ intrinsecæ nu se poate dezvolta decît dacæ
experimentæm øi cunoaøtem puritatea esen˛ialæ øi noble˛ea din
nucleul nostru.
Pentru cæ ne determinæ sæ ne îndoim de bunætatea noastræ
esen˛ialæ øi astfel sæ negæm adeværul despre ceea ce sîntem,
ruøinea este paralizantæ. Ne înghea˛æ øi ne închide sistemul
nervos. Øi, de vreme ce acest sentiment legat de duømanul din
noi înøine e atît de dureros, facem tot posibilul sæ-l eliminæm.
Aøadar, asemenea duømanului din celælalt, øi imaginea
negativæ despre sine cade în inconøtient øi ne afecteazæ în
moduri automate asupra cærora avem prea pu˛in control.
Un mod în care imaginea negativæ despre noi înøine se
întoarce sæ ne bîntuie este printr-un øuvoi de vorbe de ocaræ
la adresa noastræ – ceea ce eu numesc „criticul interior“. Este
vocea care ne spune cæ nimic din ceea ce facem nu este
îndeajuns de bun. Ea sælæøluieøte mai jos de pragul conøtiin˛ei,
aøteptînd cea mai micæ justificare pentru a ieøi la ivealæ øi a
trece la atac. Un mod simplu de a urmæri criticul în ac˛iune este
sæ væ privi˛i în oglindæ. Cum reac˛iona˛i fa˛æ de acea fa˛æ care
væ priveøte? Dacæ observa˛i semne de îmbætrînire, cum væ
privi˛i? Sim˛i˛i bunætate øi acceptare necondi˛ionatæ fa˛æ de
101
figura din oglindæ? Sau væ judeca˛i aspru pentru cæ nu

corespunde˛i vreunui standard?
Dacæ a˛i putea pætrunde în gîndurile multor oameni, a˛i
descoperi cæ majoritatea se învîrt în jurul unei singure
preocupæri: „Sunt în regulæ sau nu?“ Astfel este alimentatæ
fixa˛ia „ea [el] mæ iubeøte, ea [el] nu mæ iubeøte“. Dacæ mæ
iubeøte, poate cæ sînt o persoanæ bunæ totuøi – o persoanæ de
succes, atractivæ, plæcutæ, puternicæ – øi pot sæ mæ simt bine
cu mine însumi. Dar dacæ nu mæ iubeøte, sînt aruncat în iadul
imaginii negative despre mine însæmi – o persoanæ neadecvatæ,
neatrægætoare, lipsitæ de succes, care nu meritæ sæ fie iubitæ,
slabæ. Øi atunci mæ uræsc øi mæ resping.
Aøadar, în mintea noastræ se desfæøoaræ un adeværat proces
pe mæsuræ ce aducem probe în favoarea uneia sau alteia dintre
pær˛i: „Astæzi oamenii s-au purtat frumos cu mine, aøadar mæ
simt bine fa˛æ de mine însumi.“ „Astæzi oamenii nu m-au væzut
bine, aøadar poate cæ este ceva în neregulæ cu mine.”
De ce-i permitem criticului sæ træiascæ în noi, deøi
consecin˛ele sînt dureroase? Pentru cæ nu øtim cæ sîntem demni
de iubire, pur øi simplu nu credem cæ iubirea va veni spre noi
de la sine. În schimb, credem cæ trebuie sæ facem ceva pentru
a fi accepta˛i. Aøadar, ca sæ ne împingem de la spate sæ fim
mai buni, angajam un critic interior care sæ ˛inæ eviden˛a
progresului pe care-l facem. Dacæ demonstræm cæ meritæm,
atunci poate cæ vom fi iubi˛i.
Din nefericire, acest proces interior – „Sunt îndeajuns de
bun? Nu, pot mai mult.” – este nesfîrøit øi inutil. A încerca sæ
fii bun nu poate avea niciodatæ ca rezultat un sentiment real
al valorii de sine, întrucît chiar acest efort presupune cæ nu
sîntem îndeajuns de buni øi nu face decît sæ sporeascæ ura de
sine. Sentimentul de inadecvare ne face, de asemenea, sæ ne
fie greu sæ læsæm iubirea sæ pætrundæ în noi, chiar øi atunci cînd
ea este disponibilæ. Dacæ nu ne iubim pe noi înøine ne este greu
sæ le permitem altora sæ ne iubeascæ cu adeværat. Øi asta produce
frustrare în cei care sînt alæturi de noi, determinîndu-i sæ se
retragæ sau sæ plece. Iar noi folosim asta ca pe o dovadæ în plus
cæ e ceva în neregulæ cu noi. În acest fel, povestea duømanului
din noi înøine devine profe˛ie autoîmplinitæ.
102
Aøa cum a fost frustrant sæ trebuiascæ sæ fim copii cumin˛i

pentru a cîøtiga acceptul pærin˛ilor – pentru cæ nu ne sim˛eam
iubi˛i aøa cum eram – la fel este øi acum, cînd încercæm sæ
cîøtigæm aprobarea criticului dovedind cæ sîntem valoroøi.
Acceptarea de sine care poate vindeca ura de sine øi ruøinea
nu va veni niciodatæ din cîøtigarea unui verdict favorabil în
procesul interior. Ea nu se poate naøte decît prin recunoaøterea
øi acceptarea fiin˛ei care sîntem de fapt, cu bunætatea øi
frumuse˛ea ei necondi˛ionatæ, unde ne cunoaøtem pe noi înøine
ca pe ceva mult mai vast øi mai real decît orice no˛iune pe care
am avea-o despre bine øi ræu.
PUNEREA ÎN SCENÆ A RÆNII
Ura de sine alimenteazæ ostilitatea øi violen˛a fa˛æ de ceilal˛i

într-un mod destul de previzibil: încercæm sæ transferæm
propriile gînduri negre asupra altor persoane ca un mod de a
ne sim˛i mai bine. În timp ce acest lucru ia forma înfiorætoare
a încercærilor de a gæsi un ˛ap ispæøitor øi a ræzboaielor, aceeaøi
dinamicæ ac˛ioneazæ într-o oarecare mæsuræ în majoritatea
rela˛iilor umane.
Agresivitatea fa˛æ de ceilal˛i reprezintæ un mod clasic de a
încerca sæ diminuæm ruøinea sau ura de sine în rela˛ii. Poate
fi ceva simplu, ca situa˛ia în care o so˛ie face o remarcæ aspræ
referitoare la faptul cæ so˛ul ei conduce cu vitezæ prea mare.
Dacæ el vede asta ca pe o învinuire, criticul sæu interior se poate
trezi. Atunci, pentru a se apæra de sentimentul de inadecvare,
o transformæ pe ea în duøman. Contraatacæ, învinuind-o cæ-l
bate la cap. Acum ea se simte prost, øi pentru a-øi reduce la
tæcere propriul critic, încearcæ la rîndul ei sæ-l facæ pe el sæ paræ
a fi cel ræu: „De ce te por˛i mereu defensiv?“ Iar el ræspunde
„De ce eøti mereu aøa de criticæ?”.
Asta fac cuplurile tot timpul – aruncæ vina de la unul la altul
ca pe un cartof fierbinte. Nu e de mirare cæ so˛ii investesc atît
de mult în a avea dreptate, chiar dacæ astfel distrug rela˛ia. A
avea dreptate este un mod de a para atacul criticului, cu tot cu
103
ura de sine øi ruøinea ce decurg din el. Este întotdeauna foarte

trist sæ vezi cum doi oameni care se iubesc se ceartæ în felul
acesta.
Unul dintre dezavantajele religiei conven˛ionale este cæ
deseori vorbeøte cu vocea criticului, învinuind oamenii pentru
pæcatele øi lipsa lor de valoare. În loc sæ stigmatizeze oamenii
pentru greøelile lor, ar fi mai bine øi mai nimerit sæ-i ajute sæ
vadæ cum aøa-numitele pæcate de moarte sînt simptome ale
faptului cæ nu øtiu cæ sînt iubi˛i.
Læcomia, de exemplu, se naøte dintr-un sentiment interior
de foame, „Nu am îndeajuns”, sub care existæ un sentiment chiar
mai profund de „Nu sînt îndeajuns de bun“. Totuøi, ce este
aceastæ særæcie interioaræ pe care încercæm sæ o contracaræm
prin consum øi posesie, dacæ nu sentimentul de a fi deconecta˛i
de iubire? Moraliøtii care vorbesc despre focurile iadului ne
fac sæ credem cæ læcomia este o dovadæ a pæcatelor noastre.
Dar poate cæ læcomia este atît de atrægætoare pentru cæ promite
sæ ne scape de lipsuri, totuøi færæ a ne oferi vreodatæ
adeværatele bunuri, øi læsîndu-ne astfel pradæ înfometærii, pe
care doar hrana iubirii o poate satisface cu adeværat.
În acelaøi mod, gelozia nu se naøte decît din lipsa de încredere
în iubire: într-un fel sau altul, via˛a îi iubeøte pe al˛ii mai mult
decît pe mine. La fel, egocentrismul, arogan˛a øi mîndria sînt
încercæri de a ne dovedi importan˛i sau speciali, pentru a suplini
lipsa iubirii de sine adeværate. Egocentrismul este un mod de
a încerca sæ facem lumea sæ se învîrtæ în jurul „nostru”, pentru
a compensa teama fundamentalæ cæ, de fapt, nu prea contæm.
Dacæ ne-am sim˛i iubi˛i, bineîn˛eles cæ nu ne-ar trece vreodatæ
prin cap cæ nu contæm.
Øi ce-i determinæ pe oameni sæ încerce sæ ob˛inæ puterea
asupra celorlal˛i? De ce ar vrea cineva sæ-øi petreacæ aceastæ
via˛æ atît de scurtæ øi pre˛ioasæ alergînd dupæ himera ridicærii
de imperii sau dupæ cea a dominærii lumii? Ce este aøa atrægætor
în asta? Cîøtigarea puterii asupra altora reprezintæ un mod de
a aræta cæ sînt cineva, de a-i for˛a pe ceilal˛i sæ ridice privirea
spre mine: „Voi reuøi sæ væ fac sæ mæ respecta˛i într-un mod
sau altul, chiar dacæ asta înseamnæ cæ trebuie sæ væ torturez sau
sæ væ ucid.“ Dacæ væ pot aræta cæ sînt cu adeværat cineva – øeful
104
de trib, dictatorul, cuceritorul lumii, magnatul putred de bogat

– atunci va trebui sæ mæ privi˛i de undeva de jos øi atunci poate
mæ voi sim˛i bine fa˛æ de mine însumi. Dar dacæ m-aø sim˛i
îmbræ˛iøat de iubire, nu aø avea nici un motiv sæ încerc sæ mæ
situez deasupra voastræ.
În spatele tuturor relelor din lume stæ o inimæ rænitæ,
deconectatæ. Ne comportæm urît pentru cæ suferim în interior.
Øi suferim pentru cæ natura noastræ esen˛ialæ este larg deschisæ
øi fragilæ în primul rînd. Aøadar, toatæ urî˛enia din lume îøi are
rædæcinile în momentul în care am întors spatele inimii noastre
crude øi frumoase.
Cînd recunoaøtem acest lucru – cæ pæcatele lumii nu sînt
decît simptome ale unei ræni universale – putem în˛elege
cuvintele mentorului spiritual francez Arnaud Desjardins cînd
scrie: „Nu existæ oamenii ræi (nici mæcar Stalin øi Hitler, care
au fost responsabili de moartea a milioane de persoane) –, existæ
doar oamenii care nu au fost iubi˛i cum trebuie.“ Aici este clar
eviden˛iatæ rædæcina tuturor relelor: Nu existæ oameni ræi, ci
doar oameni care nu au fost iubi˛i cum trebuie. Dacæ Stalin,
Hitler sau Osama bin Laden s-ar vedea pe ei înøiøi ca oameni
iubi˛i øi demni de iubire, ce motiva˛ie ar mai putea avea sæ
ucidæ? Dacæ sim˛i iubirea circulînd prin tine, vrei sæ celebrezi
øi sæ contribui la via˛æ, nu sæ o distrugi.
Bineîn˛eles, dictatorii ca Stalin sau Hitler nu îøi dau seama
care este for˛a care-i conduce pentru cæ au îngropat durerea sub
multe straturi de ostilitate, duritate øi grandomanie. Færæ
îndoialæ, ar fi nevoie de mul˛i ani de terapie pentru a deschide
rænile acestor suflete lipsite de iubire care au nevoie de tandre˛e
øi de grijæ. „Dacæ Stalin ar fi fost iubit cu adeværat”,
eviden˛iazæ Desjardins, „nu ar fi ucis douæzeci de milioane de
oameni”.
Acelaøi lucru este valabil pentru omenire în general.
Imagina˛i-væ pentru o clipæ omenirea ca pe un individ. Dacæ
acest om s-ar øti pe sine demn de iubire, ca pe o fiin˛æ minunatæ
a cærei naturæ esen˛ialæ este de a aduce tandre˛e luminoasæ øi
în˛elepciune în aceastæ lume, ar avea vreun motiv sæ distrugæ
orbeøte planeta, fiind violent øi ræzbunætor? Atît timp cît
omenirea nu-øi recunoaøte bunætatea fundamentalæ, nu poate
105
ac˛iona decît patologic, autodistructiv. Øi cînd se opreøte un

moment pentru a se uita la præpædul pe care l-a fæcut, nu poate
concluziona decît cæ este o creaturæ într-adevær nefericitæ. Între
timp, mass-media serveøte pe post de oglindæ în care omenirea
se priveøte zilnic, reflectîndu-i imagini sinistre øi degradante
despre ceea ce este ea. Cum ar putea særaca Umanitate sæ ajungæ
sæ se iubeascæ dacæ, privind prin acest geam, nu vede decît
propria nimicnicie, depravare øi urî˛enie?
Omenirea ca întreg nu este decît un copil care are nevoie
de vindecare, de a øti cæ este frumos în natura sa. În culturile
tradi˛ionale, arta, mitologia, religia øi ritualurile au ajutat-o sæ-øi
aminteascæ esen˛a sa divinæ. Dar astæzi, întrucît tradi˛ia lipseøte,
fiecare dintre noi trebuie sæ-øi vindece inima øi sæ se trezeascæ
la frumuse˛ea sa interioaræ prin for˛ele proprii pentru binele
omenirii.
Vestea bunæ este cæ toate lucrurile de care ne este ruøine,
toate aøa-numitele pæcate de moarte, nu sînt decît tigri de hîrtie.
Dacæ privi˛i dincolo de rægetul tigrului, ve˛i descoperi un copil
trist, singur, disperat, care se simte înstræinat de iubire. Astfel,
toate lucrurile din lume capætæ o altæ formæ. Inima care se
închide în fa˛a iubirii este originea întregii karme negative,
trimi˛înd valuri de øoc ce reverbereazæ în întreaga lume.
PERMITE-fiI SÆ-fiI TRÆIEØTI EXPERIENfiA
De vreme ce nu vom putea niciodatæ sæ ob˛inem confirmarea

faptului cæ sîntem demni de a fi iubi˛i încercînd sæ ne
demonstræm valoarea sau sæ ne ascundem defectele, avem
nevoie în schimb de un mod de a ne descoperi natura esen˛ialæ
ca fiind deja în mod intrinsec frumoasæ, exact aøa cum este ea.
Astfel, ne putem elibera de tot calvarul imaginii duømanului
din celælalt/din noi înøine.
Cælætoria de la ura fa˛æ de sine la iubire include sæ învæ˛æm
sæ întîmpinæm, sæ acceptæm øi sæ ne deschidem cætre fiin˛a
nevæzutæ. Acest proces începe permi˛îndu-ne sæ avem propriile
experien˛e. Iubirea de sine autenticæ nu este posibilæ atît timp
106
cît ne opunem, evitæm, judecæm sau încercæm sæ manipulæm

sau sæ controlæm ceea ce experimentæm. Ori de cîte ori judeca˛i
ce træi˛i – „Nu ar trebui sæ am aceastæ experien˛æ. Nu e îndeajuns
de bunæ. Ar trebui sæ am parte de ceva mai bun.”–, nu væ
permite˛i sæ fi˛i aøa cum sînte˛i de fapt. Øi astfel rana esen˛ialæ
„Nu pot fi acceptat aøa cum sunt“ se agraveazæ øi væ întoarce
împotriva voastræ, creînd diviziune internæ øi fræmîntare. Calea
de a væ elibera de ruøine øi autoînvinuire este prin dezvoltarea
unei rela˛ii mai prietenoase cu experien˛a voastræ, indiferent
care este aceasta.
Sæ ne permitem sæ experimentæm poate fi o provocare, de
vreme ce nimeni nu ne-a învæ˛at vreodatæ cum sæ rela˛ionæm
în mod sincer øi direct cu ceea ce sim˛im. În schimb,
în˛elepciunea fundamentalæ a culturii noastre este: dacæ eøti
deprimat sau neliniøtit, ia o pastilæ, mergi la salæ sau dæ drumul
la televizor – întrucît singura solu˛ie pentru gîndurile negre este
sæ te îndepærtezi de ele.
Deseori, atunci cînd încerc sæ-i ajut pe oameni sæ se deschidæ
fa˛æ de experien˛ele lor, ei îmi spun ceva de genul: „Am sim˛it
aceastæ triste˛e întreaga via˛æ. La ce bun sæ stau aici øi sæ continui
sæ o simt? Am îndurat-o destul deja!“ În timp ce acest aspect
este de în˛eles, vocea care spune „Dacæ-mi simt triste˛ea, ea
mæ va arunca într-un hæu færæ sfîrøit” este a copilului
neajutorat, care nu a învæ˛at niciodatæ sæ-øi înfrunte propriile
experien˛e. În cazul copilului era adeværat: triste˛ea era mai mare
decît el pentru cæ nu avea cunoøtin˛ele sau capacitatea sæ
proceseze sentimente intense. Aøadar, singura op˛iune era sæ
închidæ sistemul nervos în fa˛a durerii. Problema este cæ øi azi
mai încercæm sæ fugim de sentimentele noastre, deøi, adul˛i
fiind, avem acum capacitatea de a le face fa˛æ.
Aøadar, da, am purtat în noi durerea întreaga via˛æ. Da, ne-am
sim˛it împoværa˛i de ea øi am fost la mila ei. De vreme ce
durerea era mai puternicæ decît noi cînd eram copii, neputincioøi
în fa˛a ei, singura modalitate de a lupta cu ea era sæ ne închidem
în noi. Este de în˛eles aøadar de ce nu vedem nici un avantaj
în a ne deschide fa˛æ de astfel de sentimente. Øi este adeværat.
Sæ ne læsæm în mod pasiv cufunda˛i sau purta˛i de sentimente
este un lucru inutil. Este o suferin˛æ inconøtientæ.
107
Nu la asta mæ refer cînd spun sæ-˛i premi˛i sæ ai propriile

experien˛e. Vreau sæ spun exact contrariul: sæ te deschizi în mod
activ, sæ ajungi sæ cunoøti ceea ce sim˛i. Sæ atingi în mod
conøtient un sentiment – „da, acesta este sentimentul pe care-l
am“ – duce la eliberarea din strînsoarea lui. Dacæ te po˛i
deschide cætre temerile tale øi durerea pe care o sim˛i, øi-˛i
îndrep˛i aten˛ia spre experimentarea deschiderii în sine, în final
po˛i descoperi un lucru extraordinar: deschiderea ta este mai
puternicæ decît sentimentele fa˛æ de care te deschizi.
Deschiderea cætre teamæ este mai mare øi mai puternicæ decît
teama însæøi. Descoperirea aceasta te pune în legæturæ cu
capacitatea ta de a avea putere, bunætate, stabilitate øi
în˛elegere în fa˛a oricærui lucru prin care treci. Aceasta este
suferin˛a conøtientæ.
Dacæ existæ un lucru pe care l-am învæ˛at în treizeci de ani
de activitate ca psihoterapeut, acesta este: dacæ po˛i permite
experien˛ei tale sæ se producæ, ea îøi va elibera blocajele øi se
va deschide, ajutîndu-te sæ te experimentezi mai profund pe
tine însu˛i. Nu conteazæ cît de dureroase sau înfricoøætoare par
a fi sentimentele, dorin˛a de a le accepta scoate la ivealæ for˛a
esen˛ialæ, ducîndu-te într-o direc˛ie pozitivæ a vie˛ii. Activitatea
mea, atît cu alte persoane, cît øi cu mine însumi, m-a convins
pe deplin de acest adevær, care a devenit piatra de temelie a
practicii mele terapeutice.
La fel cum adîncimea øi liniøtea oceanului stau ascunse sub
valurile furtunoase de la suprafa˛a sa, la fel øi puterea naturii
noastre esen˛iale se aflæ dincolo de toate sentimentele
turbulente pe care le avem. Dacæ luptæm cu sentimentele, nu
facem decît sæ ne fræmîntæm undeva la suprafa˛a furtunoasæ a
vie˛ii, deconecta˛i de fiin˛a complexæ care sîntem. Dacæ luptæm
cu valurile, nu reuøim sæ ajungem dincolo de ele øi sæ atingem
puterea, cældura øi deschiderea inimii.
Din contræ, dacæ î˛i permi˛i sæ-˛i træieøti propriile experien˛e,
vei reuøi sæ stæpîneøti valurile în loc sæ fii purtat de ele. În
momentele în care î˛i permi˛i sæ-˛i træieøti experien˛ele øi te
deschizi cætre ele eøti acolo pentru tine însu˛i. Î˛i spui „da“ ˛ie
aøa cum eøti, aøa cum te sim˛i acum øi acesta este un profund
act de iubire de sine.
108
Dar cum sæ î˛i permi˛i sæ-˛i træieøti propriile experien˛e? Cum

sæ te împrieteneøti cu sentimentele tale, aøa cum sînt ele în acest
moment, indiferent de cît de dificile ar fi? Cheia este sæ începi
întotdeauna de acolo de unde te afli, aici øi acum.
De exemplu, dacæ te sim˛i confuz sau tulburat de ceea ce î˛i
sugerez, ai putea începe pur øi simplu conøtientizînd confuzia
sau tulburarea færæ sæ le judeci ca pe ceva ræu sau sæ încerci
sæ scapi de ele. Sau, dacæ eøti dispus sæ te conectezi la locul
din tine însu˛i unde nu existæ iubire, ai putea observa
senza˛iile din corpul tæu. Pur øi simplu conøtientizeazæ senza˛iile
øi atinge-le cu conøtiin˛a, în timp ce eøti atent øi la respira˛ie:
„Da, acestea sînt lucrurile care se aflæ aici.“ Cînd renun˛i la
încercærile de a-˛i elimina experien˛ele, începi sæ te relaxezi.
Apoi, permite-i sentimentului sæ existe, oferindu-i spa˛iu.
Sæ-i permi˛i sentimentului sæ existe nu înseamnæ sæ te cufunzi
în el sau sæ-l transformi în act, ci sæ laøi spa˛iu liber în jurul
senza˛iei pe care o produce în corpul tæu. E ca øi cum i-ai da
sentimentului spa˛iu sæ respire, ca sæ nu fie închis sau constrîns
în vreun fel. Observæ spa˛iul din jurul sentimentului øi vezi cum
acesta îi permite sæ existe, aøa cum e el, færæ tensiuni sau
opozi˛ii. Permite-˛i sæ te odihneøti în acel spa˛iu. Pe mæsuræ ce
faci asta, vei vedea cæ priveøti sentimentul altfel, cu mai multæ
tandre˛e. Ai devenit acea conøtiin˛æ extinsæ care sus˛ine cu
blînde˛e rana. În acest moment nu mai lup˛i cu nimic, iar corpul
începe sæ se liniøteascæ.
Odatæ ce te liniøteøti, ai putea merge pu˛in mai departe sæ
vezi dacæ te po˛i deschide spre a sim˛i direct lipsa iubirii, færæ
a men˛ine vreo barieræ în fa˛a ei. Fii bun øi în˛elegætor fa˛æ de
ea, aøa cum te-ai purta fa˛æ de copilul tæu sau fa˛æ de cel mai
drag prieten, dacæ ar suferi. Un pas înainte este sæ pætrunzi cu
conøtiin˛a direct în nucleul sentimentului, sæ te topeøti în el, în
aøa fel încît sæ devii una cu el, sæ nu fii cîtuøi de pu˛in separat
de el.
Cînd po˛i pætrunde într-un sentiment øi te po˛i relaxa în el
nu mai este ceva diferit de tine care sæ te tulbure sau sæ te
copleøeascæ. Cînd po˛i fi prezent în centrul unui sentiment, îi
descoperi natura ca pe o energie fluidæ. Dacæ rana neiubirii este
o durere nedigeratæ din copilærie, atunci permi˛îndu-˛i sæ o
109
experimentezi, o digeri. Ea nu va mai fi un lucru solid øi

înghe˛at care-˛i înfundæ sistemul vital. Este un mod simplu øi
direct de a începe sæ-˛i vindeci rana, acea închidere în sine în
care te-ai blocat în copilærie.
Dacæ eøti alæturi de tine însu˛i în acest fel, faci un act de iubire
care deschide uøa spre cele mai profunde resurse ale tale. Aici
lucreazæ un principiu simplu: cînd eøti dispus sæ-˛i træieøti
experien˛ele, fiin˛a ta este gata sæ te primeascæ. Iar cînd fiin˛a
complexæ pe care o reprezin˛i se dezvæluie pe sine, træieøti o
întoarcere acasæ. Dacæ te relaxezi în tine însu˛i, vei avea acces
la resurse native – putere, acceptare, pace, compasiune – care
te ajutæ sæ abordezi øi sæ rela˛ionezi cu orice experien˛æ prin
care treci.
Întorcîndu-te acasæ la tine øi la resursele tale, descoperi un
lucru care e mai adeværat decît orice judecatæ de sine: cæ eøti
foarte bun aøa cum eøti, în natura ta de bazæ. Guøti din bunætatea
fundamentalæ inerentæ ˛ie, care are un gust revigorant,
asemenea apei pure. Dacæ descoperi toate acestea, vei începe
sæ-˛i apreciezi via˛a, cu toate dificultæ˛ile ei. Permi˛îndu-˛i sæ-˛i
træieøti experien˛ele, deschizi poarta spre acceptarea øi iubirea
de sine.
PERMITE-fiI SÆ FII TU ÎNSUfiI
Totuøi, ce înseamnæ iubirea de sine? În experien˛a mea, este

ceva mai profund decît îndemnurile promovate de vreun guru
care proclamæ: „Crezi în tine, eøti fantastic øi da, oamenii te
plac!“
Iubirea de sine este un lucru mult mai sacru øi mai misterios.
Este o strælucire interioaræ, o atmosferæ de cælduræ care începe
treptat sæ te inunde pe mæsuræ ce înve˛i sæ-˛i spui da ˛ie însu˛i
aøa cum eøti, chiar în acest moment. Este o bazæ esen˛ialæ pentru
dezvoltarea spiritualæ, cum a recunoscut Swami Prajnanpad cînd
a spus: „Cel mai important lucru dintre toate este sæ te iubeøti
pe tine însu˛i.“
Cel mai bun lucru pe care-l po˛i face din iubire de sine este
sæ-˛i permi˛i sæ fii. Sæ fii ce? Tu însu˛i, bineîn˛eles. Este defini˛ia
110
iubirii de sine pe care o propun eu: sæ-˛i permi˛i sæ fii fiin˛a

care eøti.
Eøti conøtient de fiin˛a pe care o reprezin˛i, fiin˛a care vrea
sæ træiascæ în tine, prin tine, ca tine? Dacæ eøti cinstit, vei
recunoaøte cæ abia dacæ cunoøti aceastæ dimensiune profundæ
din fiinfla ta. Fiin˛a pe care o reprezin˛i nu poate fi gæsitæ decît
aici, în nucleul experien˛ei tale de via˛æ din acest moment.
Restul nu e decît amintire sau proiec˛ie mentalæ.
Fiin˛a pe care o reprezin˛i nu e ceva la care sæ stai sæ te
gîndeøti. Este dincolo de orice gînd. Deøi poate cæ te revol˛i
atunci cînd al˛ii î˛i impun pærerile lor sau cînd au anumite idei
preconcepute legate de tine, probabil cæ nu observi cît de des
faci asta chiar tu în ceea ce te priveøte. Cine ai fost tu ieri, anul
trecut sau în copilærie, adolescen˛æ, tinere˛e – nici una dintre
aceste persoane nu este cine sau ce eøti tu; sînt doar amintiri.
Dacæ ˛ii în memorie o imagine sau un concept despre ceea ce
eøti, î˛i bagi sufletul într-o cuøcæ øi nu-˛i permi˛i sæ træieøti liber
øi expansiv.
Bineîn˛eles, dacæ te crezi ræu, nevrednic sau deficitar, un prim
pas ajutætor ar fi sæ te gîndeøti la tine ca la o persoanæ bunæ,
sæ te vezi într-o luminæ mai pozitivæ øi cu mai multæ
compasiune. Pentru mul˛i, acest tip de afirmare pozitivæ poate
reprezenta un pas înainte pe drumul spre adeværata iubire de
sine. Dar este tot un exerci˛iu spiritual care ne divide: un Eu
separat, subiectul, care apreciazæ un alt Eu, obiectul iubirii
respective. Pentru ca iubirea de sine sæ se nascæ realmente,
trebuie sæ fie mai mult decît un concept, o credin˛æ sau vorbærie
despre sine. Trebuie sæ implice un nou tip de comportament
fa˛æ de sine, un nou mod de a sim˛i øi celebra prezen˛a vie pe
care o reprezint, mai degrabæ decît sæ men˛in o imagine de sine
favorabilæ.
Iubirea de sine înseamnæ sæ mæ sus˛in în tot ceea ce fac, în
loc sæ men˛in un concept despre ce sau cum ar trebui sæ fiu.
Orice idee despre ceea ce sînt sau ar trebui sæ fiu nu e niciodatæ
corectæ, întrucît întotdeauna e inferioaræ prezen˛ei vii care sînt
eu, pe mæsuræ ce aceasta se dezvæluie altfel în fiecare clipæ.
Eu nu sînt o entitate fixæ, ci un flux dinamic de experien˛e, viu
în fiecare moment – cînd îmi dau voie sæ mæ manifest.
111
Po˛i sim˛i ceea ce descriu eu aici renun˛înd pur øi simplu la

orice no˛iune pe care ai avea-o despre tine în acest moment.
Ce se întîmplæ cînd î˛i permi˛i sæ fii prezent, chiar în acest
moment, færæ sæ te bazezi pe vreo imagine familiaræ sau credin˛æ
stocatæ pe „hard disk”-ul memoriei, care sæ-˛i spunæ cine eøti?
La început, ai putea avea un sentiment de dezorientare. Dacæ
te po˛i relaxa pur øi simplu în acest sentiment pentru o clipæ,
færæ sæ te laøi copleøit de fricæ, ai putea avea un moment în care
sæ te sim˛i pe tine însu˛i ca pe o prezen˛æ vie, o fiin˛æ misterioasæ,
impenetrabilæ, deschisæ, treazæ øi gata sæ ræspundæ curentelor
schimbætoare ale fiecærei clipe.
Lasæ-te sæ fii acea fiin˛æ, chiar dacæ doar pentru o clipæ la
început, acum øi aici. Acest lucru î˛i va permite sæ te relaxezi
øi sæ te conectezi cu tine însu˛i, oferindu-˛i un gust proaspæt øi
imediat al demnitæ˛ii øi valorii tale inerente. Momente
minunate ca acesta fac posibilæ fericirea de a fi în via˛æ, de a
fi fiin˛a care eøti. Cu cît guøti mai mult din aceastæ stare de
conectare, cu atît mai mult ea dæ naøtere unei stræluciri
interioare, care este experien˛a imediatæ a iubirii de sine.
SPUNE-fiI „DA“ fiIE ÎNSUfiI
A-˛i spune „da“ înseamnæ de asemenea sæ accep˛i fiin˛a

împræøtiatæ, imperfectæ pe care o reprezin˛i. „Era simplu sæ-l
iubeøti pe Dumnezeu în tot ce era frumos”, a scris Sfîntul
Francisc. Totuøi, el a recunoscut cæ, pentru ca iubirea sæ fie
adeværatæ, ea trebuie sæ includæ totul, inclusiv tot întunericul
øi toatæ durerea vie˛ii. Astfel cæ a continuat spunînd: „Lec˛ia
în˛elepciunii mai profunde, totuøi, m-a învæ˛at sæ-l îmbræ˛iøez
pe Dumnezeu în toate lucrurile.“
Cum sæ-l îmbræ˛iøezi pe Dumnezeu în toate lucrurile din
interiorul tæu? Nu numai în ceea ce este frumos, ci øi în inima
bestiei? Dupæ cum a scris învæ˛ætorul spiritual german Rudi
(Swami Rudrananda): Singurul lucru care poate crea unitate
în interiorul tæu este capacitatea de a avea o pærere mai bunæ
despre tine, pe mæsuræ ce lucrezi zilnic pentru a te deschide
112
mai mult øi spui „bine, mæ enervez uøor”, sau „sunt agresiv”,

sau „ador sæ fac bani”, sau „nu-mi pasæ de nimeni altcineva“.
Odatæ ce recunoøti cæ eøti toate acestea... vei putea în sfîrøit
sæ iei o guræ de aer øi sæ le permi˛i sæ se deschidæ... Eul tæu,
prejudecæ˛iile øi limitærile pe care le ai reprezintæ materia ta
primæ. Din materia primæ te descompui, creøti øi absorbi
energia. Dacæ o procesezi øi o rafinezi pe toatæ, te po˛i deschide
în mod conøtient. Altfel, nu vei ajunge la nimic care sæ te
reprezinte.
Similar, o participantæ la unul dintre atelierele mele a povestit
o experien˛æ pe care a avut-o, prin care a descoperit iubirea de
sine într-un mod foarte neaøteptat: „Treceam printr-o perioadæ
foarte stresantæ legatæ de anumite evenimente din via˛a mea,
care-mi produseseræ foarte multæ durere øi uræ fa˛æ de mine
însæmi. Într-o zi, am fost nevoitæ sæ recunosc: «Adeværul este
cæ în acest moment sînt un om terminat øi nu aø putea sæ fiu
altfel.» Nu mai conøtientizasem aøa ceva pînæ atunci. Povestea
vie˛ii mele fusese mereu legatæ de «împlinire» – fie cæ asta
însemna sæ fiu cea mai bunæ din clasæ sau persoana cea mai
împlinitæ spiritual. Aøadar sæ îndepærtez toate straturile de
regrete øi scuze cæ eram atît de distrusæ era un lucru foarte
profund pentru mine. Øi, pe mæsuræ ce-mi permiteam sæ fiu un
om terminat în mod iremediabil, cel pu˛in pentru o clipæ
incapabilæ de a fi orice altceva, au început sæ se deschidæ uøi.
Øi s-au tot deschis. Øi, eøuînd în a mæ ridica la înæl˛imea
aøteptærilor mele despre cum ar trebui sæ fie iubirea de sine,
am avut parte de o experien˛æ de iubire de sine care nu avea
legæturæ cu nici un concept. M-am sim˛it stabilæ în mine într-un
mod direct, imediat, întrucît toate ideile mele legate de acest
aspect fuseseræ eliminate. Mæ întorsesem acasæ la propria-mi
fiin˛æ într-o manieræ în care nu mi-aø fi imaginat vreodatæ.“
De obicei nu suportæm sæ înfruntæm pær˛ile crude, haotice,
rænite din noi înøine, întrucît ne e teamæ de criticul interior ce
ne va acuza, folosindu-le ca probe pentru a ne declara fiin˛e
rele. Permi˛îndu-ne sæ fim noi înøine înseamnæ totuøi sæ
renun˛æm la încercærile de a avea o fire bunæ, pentru cæ atunci
conøtientizæm cæ toate ideile noastre despre noi ca firi bune sau
rele sînt doar concepte ale min˛ii.
113
Po˛i dezvolta o practicæ simplæ de a te accepta pe tine însu˛i

în fiecare zi. Opreøte-te un moment, acordæ aten˛ie tuturor
lucrurilor care se petrec în interiorul tæu øi apoi
conøtientizeazæ-le într-un mod neutru: „Da, acest lucru este
aici.“ „Da, sînt agitat”, primind sau atingînd uøor agita˛ia cu
lumina conøtiin˛ei. Nu respinge nimic din ceea ce experimentezi.
Primeøte totul într-un scurt moment de conøtientizare lipsitæ
de judecatæ – atingîndu-le øi læsîndu-le sæ existe. Este un mod
simplu de a-˛i spune „da“ ˛ie, o formæ rapidæ de iubire
necondi˛ionatæ øi prezentæ pe care o po˛i practica în orice
moment, oriunde ai fi, orice ai face.
„Da, existæ griji.“ Atinge-le øi lasæ-le sæ existe, intrînd încet
în contact cu îngrijorarea din corpul tæu. „Da, mæ comport
într-un mod dur”, øi vezi în ce mod te afecteazæ conøtientizarea
aceasta, færæ judecæ˛i sau manipulare. „Da”-ul de aici nu
înseamnæ „îmi place”, „sunt de acord”, „consider cæ e ceva bun“
sau „sunt bucuros cæ lucrurile stau aøa“. Înseamnæ doar „Da,
asta existæ acum, aici. Pot sæ mæ confrunt cu asta pentru cæ asta
se produce în mine acum. Øi pot ræmîne deschis fa˛æ de mine
însumi chiar dacæ apar aceste lucruri“. Cînd te po˛i accepta pe
tine însu˛i în acest fel, reduci criticul la tæcere øi opreøti judecata
interioaræ.
Dacæ î˛i e greu sæ accep˛i un lucru, po˛i oricînd sæ spui „da“
mæcar urmætoarei idei: „Da, mæ lupt cu asta; îmi este foarte
greu sæ accept.“ „Da, nu accept; existæ un refuz în mine.“
Observæ øi simte rezisten˛a sau refuzul øi lasæ-le sæ existe,
conøtient fiind. Nu te limita la a le observa, ci simte-le øi oferæ-le
spa˛iu, în timp ce ræmîi conøtient de ele færæ sæ le judeci. Dacæ
judeci, atunci fii conøtient: „Da, existæ judecæ˛i.“ Lasæ
judecæ˛ile sæ existe acolo, conøtient fiind, færæ a le judeca. „Da,
sînt alæturi de mine, chiar dacæ apare judecata de sine.“ Vezi
dacæ po˛i fi un martor interesat, neutru la ceea ce se întîmplæ
în mintea ta øi cu emo˛iile tale, oferind cælduræ øi deschidere
tuturor lucrurilor care se aflæ acolo, în spiritul „Da, da, iatæ ce
se aflæ aici“.
Nu reduce totul la un exerci˛iu conceptual. Nu trebuie sæ
pronun˛i „da”-ul, deøi poate ajuta de multe ori. Ceea ce conteazæ
cel mai mult este sæ atingi pentru un moment ce se aflæ acolo,
114
sæ laøi sæ existe øi sæ te sim˛i pe tine acolo cu acel lucru, deschis,

permi˛îndu-˛i sæ fii aøa cum eøti, deøi poate cæ nu-˛i place ce
sim˛i. „Da, pot fi aici cu mine, chiar dacæ apare anxietatea...
deøi existæ øi îndoialæ de sine... deøi existæ singurætate.“
Pe mæsuræ ce te deschizi pu˛in cætre orice stare în care te
afli, experimenteazæ direct deschiderea care vede øi lasæ
lucrurile sæ existe. Observæ cum deschiderea este mai mare decît
orice stare prin care treci. Fii aceastæ deschidere, care î˛i poate
sus˛ine træirile într-un mod blînd øi delicat. Astfel, intri în contact
cu fiin˛a mai complexæ pe care o reprezin˛i, care nu este prinsæ
în nici una dintre aceste stæri mentale.
Mai presus de orice, sæ nu te identifici cu nici o stare prin
care treci, nu le permite sæ spunæ ceva despre tine. („Mi-e fricæ...
asta înseamnæ cæ sînt un fricos. Aøa am fost mereu... pur øi
simplu aøa sînt eu.”) Cînd conøtientizezi „mi-e fricæ”, asta nu
înseamnæ cæ frica te reprezintæ, ci este un fel mai simplu de a
spune „sunt conøtient de frica ce se naøte în corpul øi mintea
mea“. Eul care poate recunoaøte frica nu este în sine înfricoøat.
El este fiin˛a complexæ pe care o reprezin˛i, conøtientizarea care
poate vedea øi sus˛ine orice se aflæ în interiorul tæu – toate
calitæ˛ile, toate sentimentele, toate încordærile øi tiparele
condi˛ionate.
Dar dacæ totuøi te blochezi în identificæri, conøtientizeazæ
øi asta cu blînde˛e: „Acum iau lucrurile la modul personal”, øi
vezi cum te sim˛i recunoscînd, færæ sæ faci sæ paræ ceva ræu.
Acceptarea a tot ceea ce se aflæ în interiorul tæu este un mod
de a aduce în prim-plan conøtientizarea mai amplæ care-˛i poate
men˛ine toate træirile într-un spa˛iu de cælduræ øi deschidere.
Cu timpul, vei vedea cum te lumineazæ øi te elibereazæ. Iatæ
cum rezumæ Swami Prajnanpad acest principiu esen˛ial al iubirii
de sine: „Spune da tuturor lucrurilor. Nu respinge nimic, cu
atît mai pu˛in ceva din interiorul tæu.“
115
OFERÆ-fiI ÎNfiELEGERE BINEVOITOARE
Dacæ înve˛i sæ-˛i accep˛i experien˛a umanæ aøa cum este ea,
imperfectæ, aduci blînda în˛elegere în locurile unde ai fost ostil
fa˛æ de tine însu˛i. De exemplu, în legæturæ cu ce î˛i faci zile
fripte sau pentru ce te învinuieøti? Încearcæ sæ exprimi asta într-o
singuræ propozi˛ie. Dacæ ai mai multe nemul˛umiri – „sunt
leneø”, „mænînc prea mult”, „nu-mi dau silin˛a”, „sunt egoist”,
„am rænit oameni“ sau „sunt laø“ – alege una dintre ele, care
e cea mai dureroasæ.
Nemul˛umirile fa˛æ de tine însu˛i con˛in de obicei douæ
elemente: un verdict clar amestecat cu o judecatæ demnæ de cel
mai aspru critic. De exemplu, recunoøti cæ eøti egoist, dar apoi
judeci acest aspect ca pe un semn cæ ceva e în neregulæ cu tine.
Stai o clipæ øi cerne aceste elemente, separînd verdictul de
învinuire. Vezi dacæ po˛i da învinuirea la o parte. Apoi aøazæ-te
în fa˛a verdictului despre tine øi priveøte-l ca øi cum ai fi cel
mai în˛elept, iubitor øi în˛elegætor pærinte, prieten sau învæ˛ætor.
De exemplu, dacæ problema ta este „sunt egoist”, dæ la o
parte orice învinuire de sine øi vezi cum în˛elege cea mai
în˛eleaptæ parte din tine asta. Poate vei vedea cæ se naøte din
nesiguran˛a ta din copilærie care te-a determinat sæ încerci sæ-˛i
satisfaci nevoile într-un mod lacom, lipsit de considera˛ie. Dacæ
abordezi în mod direct egoismul, în˛elepciunea ta ar putea spune
ceva de genul: „Experien˛a din copilærie te-a învæ˛at cæ dacæ
nu ai tu grijæ de tine, nimeni altcineva nu o va face. Nu e de
mirare cæ sim˛i nevoia de a înøfæca tot ceea ce po˛i. E un fel
de a încerca sæ te sim˛i în siguran˛æ.“
O femeie din unul dintre grupurile mele se judeca pe sine
pentru cæ nu era capabilæ sæ cearæ ceea ce voia. Dulcea ei
în˛elegere a fost: „Nu ˛i s-a permis niciodatæ, copil fiind, sæ ai
propriile idei øi sentimente. De fiecare datæ cînd exprimai ceea
ce sim˛eai sau credeai, ˛i se spunea sæ taci. Nimeni nu te-a ajutat
sæ î˛i sus˛ii pærerile. Nu este de mirare cæ ˛i-e teamæ sæ te
exprimi“. Cînd am întrebat-o cum se simte dupæ ce a spus cele
de mai sus, a zis: „Cînd am sim˛it pentru prima oaræ judecarea
de sine, pieptul mi s-a strîns. Dar acum simt compasiune pentru
mine însæmi øi cældura îmi curge prin vene.“
116
Femeia øtia deja cæ nu îøi sus˛inea pærerile pentru cæ nimeni

nu o încurajase în copilærie sæ facæ asta, aøadar nu era ceva nou.
Ceea ce era nou referitor la experien˛æ, era faptul cæ sim˛ea
în˛elegere fa˛æ de sine însæøi acum, iar acest lucru i-a permis
sæ-øi deschidæ inima fa˛æ de propria fiin˛æ.
Aøadar, în practica în˛elegerii este important sæ sim˛i cum
ea te afecteazæ. Cînd î˛i acorzi adeværata în˛elegere, este ca o
îmbræ˛iøare cælduroasæ care elibereazæ o energie vindecætoare
în corp. Lasæ-te sæ sim˛i. Deøi deseori încercæm sæ-i determinæm
pe al˛ii sæ ne în˛eleagæ, în˛elegerea care vindecæ cel mai eficient
este chiar a noastræ. Pe mæsuræ ce cældura în˛elegerii începe sæ
curgæ, ea îndepærteazæ nemul˛umirea fa˛æ de noi înøine,
permi˛înd iubirii de sine sæ-i ia locul.
APRECIAZÆ CEEA CE ÎfiI APARfiINE
O altæ etapæ în sporirea iubirii de sine este sæ fii capabil sæ

apreciezi ceea ce-˛i apar˛ine numai ˛ie øi ceea ce ai de oferit
doar tu. Fiecare dintre noi are o contribu˛ie specialæ de adus
acestei lumi, mai ales atunci cînd ne dezvæluim adeværata naturæ.
Unicitatea individului este, conform lui Martin Buber,
de˛inerea unui dar special. Ceea ce aduci în aceastæ lume prin
calitatea fiin˛ei tale – ceva ce nimeni altcineva nu poate exprima
aøa cum o po˛i face tu. În cuvintele lui Buber:
Fiecare persoanæ næscutæ în aceastæ lume reprezintæ ceva

nou, ceva ce nu a mai existat vreodatæ, ceva original øi unic.
Este datoria fiecærui om... sæ øtie øi sæ ia în considerare... cæ
nu a mai fost nimeni vreodatæ în lume aøa cum este el, pentru
cæ, dacæ ar mai fi fost, ce rost ar mai fi avut ca el sæ se nascæ?
Fiecare om reprezintæ ceva nou în lume øi este chemat pentru
a-øi manifesta particularitæ˛ile în acest univers. Cea mai
importantæ sarcinæ a fiecærei persoane este sæ-øi manifeste
capacitæ˛ile unice, care nu au mai existat øi nu vor mai exista,
øi nu sæ repete ceea ce a fæcut deja un altul, oricît de important
ar fi fost.
117
Aceeaøi idee a fost exprimatæ de rabinul Zusya cînd a spus

cu pu˛in înainte de a muri: „Pe lumea cealaltæ nu voi fi întrebat:
„De ce nu ai fost tu Moise?“, voi fi întrebat: „De ce nu ai fost
Zusya?“
Ce înseamnæ sæ fii tu însu˛i în acest sens, „sæ fii Zusya”?
Înseamnæ sæ accep˛i fiin˛a care eøti. Doar atunci darul unic pe
care-l reprezin˛i se poate manifesta în totalitate.
Obiceiul de a ne compara cu ceilal˛i sau a încerca sæ fim ca
ei este unul dintre cele mai importante obstacole în calea iubirii
de sine. Preocuparea de a vedea dacæ sîntem ca ceilal˛i, mai
buni sau mai ræi decît ei este un mod de a ne dezonora. Ca
scriitor, de exemplu, am fost întotdeauna invidios pe colegii
care scriu cær˛i repede. Un prieten îøi scrie cær˛ile în trei pînæ
la øase luni øi toate devin best-seller-uri. Mie, în schimb,
întotdeauna mi-a luat cî˛iva ani sæ termin o carte øi ale mele
nu au ajuns încæ pe primele locuri în topul vînzærilor, asemenea
lucrærilor lui.
Aø putea cædea pradæ dorin˛ei de a scrie rapid øi uøor ca
prietenul meu. Totuøi, trebuie sæ recunosc faptul cæ acele cær˛i
pe care le scrie el nu sînt de acelaøi gen cu ale mele. Sæ-mi
permit sæ fiu eu însumi înseamnæ sæ apreciez cælætoria deosebitæ
pe care o parcurg øi felul cum scrierile mele o reflectæ, în loc
sæ-mi doresc sæ scriu ca altcineva. Pînæ la urmæ, nimeni nu poate
vorbi cu vocea mea. Atît timp cît nu pot aprecia ce am de oferit,
ridic obstacole în calea lucrurilor care vor sæ iasæ la ivealæ prin
mine.
În mod similar, fiecare dintre noi are darul sæu unic. O
persoanæ poate fi o mamæ foarte specialæ, altcineva poate cæ
are o capacitate deosebitæ de comunicare, celælalt poate fi un
foarte bun ascultætor. O altæ persoanæ poate e dedicatæ cu
ardoare adeværului, în timp ce altcineva poate inspiræ oamenilor
dorin˛a de a da ce au mai bun în ei. Frumuse˛ea acestor daruri
nu poate stræluci decît atunci cînd apreciem ceea ce vrea sæ
treacæ prin noi, færæ a încerca sæ ne ridicæm la un standard
preconceput din mintea noastræ.
Mai mult, chiar øi aceastæ descriere a darurilor oamenilor
este departe de adevær, întrucît cel mai special dar pe care po˛i
sæ-l oferi este calitatea vie a prezen˛ei tale, sclipirea
118
indescifrabilæ care te face sæ fii ceea ce eøti. Fiecare suflet îøi

are propriul caracter multifa˛etat, asemenea unei bijuterii, are
„acel ceva“ al lui. Deøi nimeni nu poate identifica exact acest
„ceva special”, el este ceea ce iubesc oamenii atunci cînd te
iubesc pe tine. „Acel ceva“ înseamnæ exact aøa. Eøti exact aøa
în felul tæu, iar eu sînt exact aøa în felul meu. Sîntem cu to˛ii
ceea ce sîntem, øi nu putem fi altfel pînæ la urmæ. Este un motiv
de bucurie.
Sæ te iubeøti aøa cum eøti ar putea suna a egoism pentru unii.
Dar, în realitate, oferæ cea mai puternicæ bazæ pentru a-i iubi
pe ceilal˛i. Pentru cæ, dacæ reuøeøti sæ-˛i permi˛i sæ fii ceea ce
eøti, vei reuøi sæ recunoøti importan˛a faptului de a-i læsa øi pe
ceilal˛i sæ fie aøa cum sunt. Una dintre cele mai mari dovezi
de iubire pe care le po˛i aduce pe lume este sæ-i laøi pe ceilal˛i
sæ fie diferi˛i de tine øi sæ-i eliberezi de preten˛iile øi
aøteptærile tale. Cînd în˛elegi cu bunævoin˛æ cæ ceilal˛i îøi au
propriile legi øi cæ trebuie sæ-øi urmeze propria cale, aøa cum
trebuie sæ faci øi tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior
începe sæ pæleascæ.
Elementele iubirii de sine explorate în acest capitol – sæ te
eliberezi de concep˛iile despre sine, sæ-˛i permi˛i sæ-˛i træieøti
propriile experien˛e, sæ-˛i permi˛i sæ fii tu însu˛i, sæ te accep˛i
aøa cum eøti, sæ-˛i în˛elegi cu bunævoin˛æ slæbiciunile øi sæ
apreciezi darul unic pe care îl ai de oferit – sunt cæi de a-˛i
deschide inima cætre tine însu˛i. Reprezintæ cheia indispensabilæ
pentru a deschide uøa prin care iubirea absolutæ, perfectæ, poate
intra øi sælæølui în tine.
119
CAPITOLUL CINCI
DORINfiA SFÎNTÆ
Vezi tu, eu vreu multe.

Poate cæ vreau totul.
- RAINER MARIA RILKE
Intensitatea dorin˛ei
Face totul.
- KABIR
Dacæ ne spunem „da“ nouæ înøine, dacæ ne permitem sæ fim

ceea ce sîntem, dacæ ne deschidem inima fa˛æ de noi – aprindem
strælucirea interioaræ a iubirii de sine, vindecîndu-ne rana
esen˛ialæ. Totuøi, mai existæ un element care trebuie sæ-øi ocupe
locul pentru a ne putea elibera de starea de neiubire: trebuie
sæ fim capabili sæ læsæm iubirea sæ ne pætrundæ pe de-a-ntregul.
Dar cum sæ fie acest lucru posibil dacæ abilitatea de a ne
deschide cætre iubire ne-a fost distrusæ de rænile durerii,
neîncrederii øi fricii? Din fericire, existæ un loc simplu øi evident
de unde putem începe – din însæøi dorin˛a øi nevoia noastræ de
iubire.
Poate fi o provocare, întrucît este posibil sæ avem o rela˛ie
problematicæ øi cu dorin˛ele noastre. Este posibil sæ fi învæ˛at
la o vîrstæ fragedæ cæ nevoia de iubire ne læsa descoperi˛i în
fa˛a pericolelor. Copiii care au pærin˛i distan˛i din punct de
vedere emo˛ional trebuie deseori sæ se închidæ în sine sau sæ-øi
nege dorin˛a de iubire, întrucît este mult prea dureros sæ continue
121
sæ se supunæ la atît de multæ frustrare øi atîtea dorin˛e

neîmplinite. Iar acei copii care au pærin˛i ce le sufocæ via˛a øi
vor sæ-i controleze trebuie sæ-øi elimine deseori nevoia de
conexiune pentru a le fi mai uøor sæ-øi creeze o via˛æ separatæ.
Drept rezultat al acestor conflicte timpurii, creøtem
judecîndu-ne sau negîndu-ne nevoia de iubire. Putem deveni
ruøina˛i sau temætori de propria dorin˛æ, pe care o asociem cu
o profundæ vulnerabilitate, suferin˛æ sau lipsæ. Un obstacol
suplimentar pentru unii îl reprezintæ învæ˛æturile religioase pe
care le-au absorbit, care condamnæ dorin˛a ca pe un semn al
naturii lor crude, animalice, ce-i va duce la pierzanie. Aøadar,
deøi nevoia noastræ de iubire este de netægæduit, deseori ne pare
prea amenin˛ætoare pentru a ne permite sæ o conøtientizæm întru
totul. Deøi nu ne putem ab˛ine sæ dorim, nu vrem sæ dorim.
În acest fel, rela˛ia noastræ cu dorin˛a devine problematicæ
øi o experimentæm ca pe un lucru care ne înjoseøte. Øi, de vreme
ce nu sîntem în rela˛ii bune cu dorin˛ele noastre, ne este foarte
greu sæ le exprimæm clar øi færæ sæ ne scuzæm pentru cæ le avem.
Deseori, ne prefacem în fa˛a celorlal˛i sau a noastræ cæ nu dorim
ceea ce dorim.
Totuøi, nu putem primi iubire dacæ nu sîntem deschiøi cætre
experien˛a crudæ øi tandræ de a o dori. Dacæ suprimæm sau
negæm dorin˛a, nu facem altceva decît sæ închidem calea de a
o primi øi astfel doar ne intensificæm „foamea“.
Poate dacæ ne-am împrieteni cu ea, am descoperi cæ dorin˛a
noastræ este în sine sfîntæ. Dorim iubire, în final, pentru cæ øtim
în mod intuitiv cæ ne poate elibera din închisoarea sinelui izolat,
permi˛îndu-ne sæ ne sim˛im una cu întreaga via˛æ. Ce este atît
de ræu în a dori aøa ceva?
TRANSPARENfiA DORINfiEI
În activitatea de consilier pentru cupluri, descopær de obicei

cæ unul sau ambii parteneri au probleme în a-øi exprima clar
122
DORINfiA SFÎNTÆ
dorin˛ele, sau chiar în a le recunoaøte. Cînd îi invit sæ-øi exprime

deschis dorin˛ele, ceea ce iese la ivealæ sînt de fapt nemul˛umiri,
preten˛ii, vorbærie goalæ sau ezitæri. Pot spune cu uøurin˛æ ce
face greøit partenerul sau ce nu reuøeøte sæ le ofere. Dar cînd
vine vorba sæ-øi exprime adeværatele dorin˛e, apar incertitudinea
øi ezitarea.
De ce este mult mai uøor sæ te plîngi, sæ te præbuøeøti, sæ
dai ordine sau sæ ataci decît sæ exprimi deschis ceea ce vrei?
Ræspunsul este simplu: plîngerile øi cererile oferæ un scut de
apærare în spatele cæruia sæ ne ascundem, în timp ce dorin˛ele
ne fac sæ ne sim˛im expuøi. Dacæ-i læsæm pe ceilal˛i sæ vadæ
cît de mult îi dorim, renun˛æm la apærare øi ne deschidem
sufletul. Este cu atît mai dificil cu cît sufletul ne este tot timpul
pæzit împotriva duømanului din cel care nu ne este alæturi la
nevoie. Aøadar, nu e surprinzætor cæ nu dorim sæ ne expunem
dorin˛a de iubire. E mult mai uøor sæ fim precau˛i, concen-
trîndu-ne asupra faptului cæ ceilal˛i nu ne oferæ ceea ce vrem.
Julie øi Rick erau pe punctul de a divor˛a dupæ ce fuseseræ
cæsætori˛i timp de doisprezece ani øi aveau trei copii. Rick era
deja pe jumætate plecat, întrucît începuse o perioadæ de „separare
de probæ“. El se plîngea în principiu cæ inima lui Julie nu era
deschisæ cætre el, în timp ce ea spunea cæ el nu se dedica rela˛iei.
Julie conøtientiza cæ îi era greu sæ-øi deschidæ inima fa˛æ de
oricine, din teama de abandon care data încæ din copilærie.
Aøadar, îi era mult mai uøor sæ se plîngæ de lipsa de dedicare
a lui Rick, decît sæ-i arate cît de mult îøi dorea ca el sæ o accepte,
mai ales acum, cînd el era deja cu un pas dincolo de uøæ. Cînd
am întrebat-o ce-øi dorea cel mai mult de la rela˛ia lor, prima
ei afirma˛ie a fost:
„Vreu sæ øtiu cæ Rick este dedicat rela˛iei.“
„Po˛i sæ-mi spui ce înseamnæ asta pentru tine? Care este
experien˛a pe care vrei sæ o ai cu el?“
„Nu am încredere cæ el chiar este alæturi de mine.“
Se plîngea din nou. Am încurajat-o sæ transforme aceste
cuvinte într-o afirma˛ie despre ceea ce-øi dorea: „Vrei sæ øtii
cæ el poate cu adeværat sæ-˛i fie alæturi.“
123
„Da.“
„Po˛i sæ-i spui direct?“
Întorcîndu-se cætre Rick, Julie a ræmas un timp neliniøtitæ
øi ezitantæ. În final, a spus: „Vreau sæ fii alæturi de mine.“ Dar
a sunat ca un ordin sau o preten˛ie, ca øi cum ar fi instrumentat
un caz, în loc sæ dezvæluie clar ceea ce se întîmpla în ea.
„Vrei asta chiar acum?“ am întrebat-o.
„A, da”, a zis ea ezitînd.
„Chiar aøa? Verificæ în interiorul tæu øi vezi dacæ este valabil
în acest moment.“
„Da, mi-ar plæcea.“
„Po˛i sæ-l laøi sæ vadæ?“
S-a întors din nou cætre Rick øi a fæcut o pauzæ. Apoi a spus,
rapid øi simplu: „Vreau sæ simt cæ eøti aici cu mine.“ De data
aceastæ, pe mæsuræ ce o spunea, cuvintele sale aveau mai multæ
rezonan˛æ. Chiar îøi sim˛ea dorin˛a în timp ce vorbea. Nu mai
era o preten˛ie, ci o dorin˛æ transparentæ care-l invita pe Rick
sæ fie acolo. El s-a ridicat imediat în picioare. Era evident
miøcat.
L-am întrebat ce însemna pentru el faptul cæ Julie rostise
acele cuvinte. A spus: „E minunat. Chiar pot sæ ræspund la aøa
ceva.“ Întorcîndu-se spre Julie, a spus: „Asta mæ face sæ simt
cæ vreau sæ fiu aici cu tine.“ De vreme ce el dorea cu adeværat
sæ poatæ vedea în inima lui Julie, transparen˛a ei îl invitase øi-l
inspirase sæ fie mai prezent.
Julie era uøor confuzæ. Nu în˛elegea ce se întîmplase cu pu˛in
timp în urmæ, de ce el îi ræspunsese cu atîta cælduræ cînd de
atîtea ori înainte nu o fæcuse. I-am spus: „Lucrurile stau aøa:
cînd ai spus cæ vrei sæ-l sim˛i aici cu tine, tu erai aici, erai
prezentæ. Øi asta este ceea ce vorbeøte cel mai mult: sæ simtæ
cæ inima ta este deschisæ øi transparentæ, nu ascunsæ în spatele
lamentærilor.“ Læsîndu-øi partenerul sæ vadæ cît de mult îøi dorea
sæ-i fie alæturi, ea chiar era prezentæ. Cerîndu-i sæ fie acolo, cu
inima deschisæ, era øi ea acolo, transparentæ. Acest lucru i-a
permis lui sæ se simtæ conectat cu ea, lucru pe care øi-l dorea
cel mai mult.
124
DORINfiA SFÎNTÆ
Deseori partenerilor de cuplu le este destul de greu sæ

conøtientizeze øi sæ-øi dezvæluie dorin˛a profundæ de a se sim˛i
iubi˛i. Dar cînd oricare dintre ei o poate face, færæ învinuiri øi
preten˛ii, se naøte un sentiment intens de uøurare de ambele
pær˛i. E o uøurare deosebitæ sæ ajungi la adeværul pur øi sæ-l
exprimi deschis: „Îmi doresc cu adeværat sæ-˛i simt iubirea.“
Partenerul care primeøte mesajul poate sæ se relaxeze, pentru
cæ nu mai este nevoit sæ se mai fereascæ de lamentærile sau
preten˛iile celuilalt. Dar o uøurare øi mai profundæ se produce
în cazul partenerului care ascultæ: cînd ceilal˛i îøi dezvæluie
dorin˛ele într-un mod transparent, færæ ascunziøuri, te lasæ sæ-i
vezi, lucru care oferæ un punct de intrare ce permite
conexiunea. Momentele de exprimare a adeværului scot la ivealæ
frumuse˛ea partenerului, permi˛îndu-˛i sæ te reconectezi la
motivul pentru care te-ai îndrægostit de el de la bun început.
Acest tip de moment electric se produce øi atunci cînd lucrez
cu cupluri în fa˛a unui grup. Cînd unul dintre parteneri pur øi
simplu dezvæluie ce-øi doreøte cel mai mult, to˛i participan˛ii
se simt dintr-o datæ atraøi cætre el. Fiecare simte o empatie
naturalæ færæ a fi nevoit nici mæcar sæ se gîndeascæ la asta.
Este vital sæ în˛elegem principiul care lucreazæ aici, pentru
cæ ne va permite sæ primim nu numai iubire umanæ, ci øi iubirea
absolutæ, de la sursæ. Punctul esen˛ial este sæ devenim
transparen˛i, læsînd nevoia noastræ de iubire sæ se dezvæluie.
Acest lucru duce la deschiderea canalului prin care iubirea poate
pætrunde.
SPECTRUL DORINfiEI
Bineîn˛eles, cînd experimentæm puterea deplinæ a dorin˛ei

noastre de iubire, putem sæ ne sim˛im øi neliniøti˛i, copleøi˛i,
pierdu˛i. Dar este important sæ ne dæm seama cæ nu dorin˛a în
sine ne îngenuncheazæ. Dorin˛a devine copleøitoare numai
atunci cînd se lipeøte de un obiect pe care ne imaginæm cæ
125
trebuie sæ-l avem pentru a fi ferici˛i. Fixa˛ia pe un obiect extern,

obsesia asta ne slæbeøte puterile øi ne înrobeøte.
În esen˛æ, dorin˛a este cælduræ radiantæ. Este o izbucnire de
freamæt fizic, de for˛æ vitalæ crudæ care vrea sæ iasæ la suprafa˛æ,
sæ intre în legæturæ øi sæ se conecteze la via˛a din jurul nostru.
Dar pe mæsuræ ce radiazæ în afaræ, de obicei se ataøeazæ de ceva
sau de cineva – asemenea unei ventuze care se lipeøte de un
obiect. Ataøarea for˛ei noastre vitale de un obiect extern este
cea care face dorin˛a sæ fie neliniøtitæ øi chinuitoare.
Pînæ la urmæ, nu avem niciodatæ prea mult control asupra
nici unuia dintre lucrurile importante din via˛æ – cu atît mai
pu˛in asupra altor oameni. Pur øi simplu nu putem controla felul
cum ne vor ræspunde sau cît de mult ne vor dori în schimb.
Astfel încît, atunci cînd dorin˛a noastræ se lipeøte de alte
persoane øi de ceea ce fac ele, ajungem la mila lor: starea noastræ
emo˛ionalæ depinde de ele. Ne sim˛im neajutora˛i øi mintea ni
se chinuie, încercînd sæ-øi dea seama cum sæ-i facæ sæ ne dea
ceea ce avem nevoie.
În acelaøi timp, cînd facem dintr-o altæ persoanæ o obsesie,
ne deconectæm de noi înøine, întrerupînd legætura cu rædæcina
øi centrul nostru vital. De vreme ce acest aspect creeazæ
sentimente intense de neputin˛æ, nu este de mirare cæ mul˛i
oameni ajung sæ-øi înæbuøe cu totul dorin˛a øi nevoile.
Multe învæ˛æturi religioase ne previn în legæturæ cu puterea
dorin˛ei de a da naøtere la dependen˛æ – caz în care for˛a vitalæ
se blocheazæ asupra unui obiect extern. La aceastæ tensiune
insuportabilæ se referea Buddha cînd a spus: „Cauza suferin˛ei
este dorin˛a.“
Timp de mul˛i ani am avut probleme cu afirma˛ia lui Buddha.
Puteam vedea clar cæ, dacæ ne agæ˛æm de obiecte ale
ataøamentului, ajungem în stæri dureroase de obsesie øi
dependen˛æ. Dar mi se pærea cæ ceva lipsea în aceastæ formulare,
pentru cæ îmi era clar cæ dorin˛a con˛ine putere adeværatæ øi
inteligen˛æ, cæ poate miøca mun˛ii øi cæ este, în final, energia
care ne propulseazæ sæ intræm în contact intim cu via˛a øi sæ
ne îndreptæm în direc˛ia în care trebuie. De asemenea, nu voiam
126
DORINfiA SFÎNTÆ
sæ mæ las sæ mæ îndrægostesc pasional de cineva sau sæ mæ simt

profund legat de persoanele iubite. Descoperisem cæ energia
puræ a dorin˛ei, dacæ este experimentatæ în mod direct, færæ sæ
te for˛ezi sæ ob˛ii ceva, avea o strælucire øi o frumuse˛e proprie.
Este esen˛a vie˛ii însæøi.
Mi-au trebuit ani de zile sæ rezolv contradic˛ia øi sæ în˛eleg
cum poate dorin˛a sæ fie în acelaøi timp sursa suferin˛ei nesfîrøite
øi a fericirii supreme. Cheia a fost sæ recunosc faptul cæ dorin˛a
poate veni într-un spectru de forme diferite – de la crudæ la
subtilæ, de la mistuitoare la sublimæ – în func˛ie de cît de profund
este ataøatæ de un obiect extern sau de un rezultat.
La capætul spectrului se aflæ dorin˛a în cea mai crudæ formæ
a ei, ceea ce Buddha a numit tînjire. Ea devine în mod special
distructivæ atunci cînd ia forma unui ordin sau a unui ultimatum:
„Fæ ce-˛i spun, cæ de nu... te voi pæræsi... te voi pedepsi... væ
vom bombarda pînæ væ readucem la Epoca de Piatræ.“ O formæ
mai politicoasæ de a tînji este rugæmintea care te toacæ mærunt:
„Te rog sæ-mi dai asta, te rog, te rog, te rog.”
Mai pu˛in extremæ este dorin˛a obiønuitæ, conven˛ionalæ –
sæ ai nevoie sau sæ vrei ceva. Deøi mai pu˛in presantæ decît un
ultimatum, un ordin sau o rugæ, dorin˛a obiønuitæ creeazæ øi ea
stres øi tensiune cînd aøteaptæ sau necesitæ o formæ de împlinire
prestabilitæ, preconceputæ, care este de fapt în afara controlului
nostru.
La capætul mai subtil al spectrului, cînd dorin˛a nu mai este
o ventuzæ lipitæ de un rezultat, poate fi experimentatæ ca pasiune
vitalæ sau chiar fericire puræ. Este unul dintre secretele profunde
ce provin din tradi˛iile tantrice ale Orientului. Elementul-cheie
în a te împrieteni cu dorin˛a este sæ-˛i concentrezi aten˛ia asupra
energiei dorin˛ei înseøi, mai degrabæ decît sæ încerci sæ
controlezi obiectul dorin˛ei sau sæ ob˛ii împlinirea prin el.
Cînd te sim˛i prins în nevoie crudæ, patimæ, tînjire sau
obsesie, po˛i învæ˛a sæ î˛i deviezi aten˛ia de la obiectul dorin˛ei
cætre dorin˛a însæøi, ca un sentiment din corpul tæu. Atunci po˛i
încerca sæ o întîmpini cu prezen˛æ necondi˛ionatæ, cum am
descris în cele douæ capitole anterioare. Observæ cum energia
127
intensæ a „foamei“ sau pasiunii se miøcæ în corpul tæu,

deschide-te cætre miøcare, øi lasæ-te purtat de energie,
concentrîndu-˛i aten˛ia asupra ei. Lasæ-te purtat de energie ca
øi cînd ai fi un surfer care înva˛æ sæ stea drept pe un val. Eøti
una cu puterea valului øi asta te face sæ te sim˛i fericit.
Dacæ a te læsa purtat de dorin˛æ e asemenea stæpînirii unui
val, a-i cædea pradæ e similar cu a fi aruncat de colo-colo de
curen˛i. Este o diferen˛æ subtilæ, dar crucialæ, asemænætoare
diferen˛ei dintre suferin˛a conøtientæ øi cea inconøtientæ. Ai de-a
face cu aceeaøi energie, fie cæ rela˛ionezi cu ea conøtient sau
inconøtient. Dar în ceea ce priveøte dorin˛a sau suferin˛a
conøtiente pætrunzi în experien˛æ în cunoøtin˛æ de cauzæ, aøadar
nu te copleøeøte, trægîndu-˛i pæmîntul de sub picioare øi
aruncîndu-te cît colo. Ai parte de o experien˛æ conøtientæ,
deliberatæ a dorin˛ei øi a felului cum ea se miøcæ prin tine.
Experimentînd energia puræ a dorin˛ei, îi po˛i descoperi
natura mai subtilæ ca pe via˛æ radiantæ, ceea ce poate fi
pasionant, puternic øi electrizant sau tandru, delicat øi dulce.
În timp ce dorin˛a fixatæ în exterior genereazæ tulburare øi
tensiune, dorin˛a sim˛itæ în interior te sincronizeazæ cu for˛a
centrului vital al corpului.
Odatæ ce po˛i „cælæri“ valul dorin˛ei, ea îøi urmeazæ cursul
øi apoi scade în intensitate. Atunci po˛i descoperi ceva mai
profund decît aceastæ energie pulsatilæ. La fel cum adîncimile
mai clare øi calme ale oceanului se aflæ tot sub valurile
tumultuoase, øi dorin˛a puræ a inimii de a se conecta se aflæ
sub pasiunea noastræ. Dorin˛a îøi are propria inteligen˛æ, întrucît
reprezintæ cunoaøterea directæ a faptului cæ te dezvol˛i øi prosperi
doar dacæ eøti într-o legæturæ profundæ cu tine însu˛i, cu ceilal˛i
øi cu via˛a însæøi.
Chiar øi Buddha, într-o învæ˛æturæ avansatæ, a fost nevoit sæ
recunoascæ faptul cæ „dorin˛a este perfect puræ“. Dorin˛a este
perfect puræ la fel cum este øi focul: pur øi simplu energie
înflæcæratæ, nu ceva în mod intrinsec periculos. El ia o formæ
distructivæ doar atunci cînd îl manevræm greøit. Dacæ putem
descoperi dorin˛a mai profundæ care se aflæ în interiorul cældurii
128
DORINfiA SFÎNTÆ
radiante, ea poate aduce cu sine o topire interioaræ care ne

deschide capacitatea de a-i permite iubirii sæ pætrundæ cu totul
în noi.
ALIATUL DIN CELÆLALT ØI SACRUL „TU“
Cînd ne læsæm pradæ dorin˛ei obsesive øi ne imaginæm cæ

altcineva ne va putea oferi împlinirea totalæ în final, proiectæm
asupra acelei persoane imaginea „aliatului“. Dacæ duømanul este
cel pe care-l urîm pentru cæ nu ne oferæ ce avem nevoie, aliatul
este cel care ne gîndim cæ va face ca totul sæ fie bine, iubindu-ne
exact aøa cum trebuie. În timp ce imaginea duømanului este
controlatæ de fricæ, næscutæ din dureri øi dezamægiri din trecut,
imaginea aliatului este controlatæ de speran˛æ øi næscutæ din
dorin˛a de iubire perfectæ. Cînd ceilal˛i oameni simt cæ
proiectæm aceastæ imagine idealizatæ asupra lor, de obicei se
retrag, øtiind cæ nu ar avea cum sæ ne îndeplineascæ nevoile.
Cîntecele de dragoste celebre sînt pline cu astfel de proiec˛ii
divine: „you are everything and everything is you“ – „tu eøti
totul øi totul eøti tu“. „I can’t live if living is without you“ –
„Nu pot træi dacæ în via˛a mea nu eøti tu.“ „You are my sunshine,
my only sunshine“ – „Tu eøti lumina soarelui pentru mine,
singura mea luminæ.“
Dar sæ ne gîndim o clipæ. Cum ar fi sæ træim cu cineva care
e totul pentru noi, singura razæ de soare, întregul fundament
al existen˛ei noastre? Ne-am afla în situa˛ia lui Majnun,
îndrægostitul dintr-un poem sufit celebru, care e nebun la propriu
dupæ iubita sa Layla, strigînd: „Îmi urmez ascultætor iubita, care-
mi stæpîneøte sufletul.“ În termeni moderni, ar fi un semn de
neputin˛æ, fuziune emo˛ionalæ øi dependen˛æ. Dîndu-i Laylei
sufletul sæu, Majnun a pierdut legætura cu propriul centru vital.
Totuøi, trebuie sæ recunosc cæ, deøi în˛eleg toate acestea în
mod ra˛ional, existæ ceva în mine care rezoneazæ øi ræspunde
puternic sentimentelor grandioase din cîntecele de dragoste. Øi
129
mi-a plæcut întotdeauna povestea lui Majnun øi alte poveøti

asemenea ei. Oare înseamnæ cæ sînt un romantic incurabil,
dependent de visul iubitei ideale care-mi va aduce împlinirea
øi va îndepærta toate grijile? Sau existæ un adevær mai profund
la baza afirma˛iilor de genul „tu eøti totul øi totul eøti tu”?
M-am uitat de curînd peste poemele de dragoste pe care
le-am scris diferitelor femei din via˛a mea, adunate de-a lungul
a mai bine de treizeci øi cinci de ani. Deøi femeile sînt destul
de diferite una de cealaltæ, fiecare de˛inînd frumuse˛ea øi rana
sa aparte, am observat cæ pasiunea øi dorin˛a exprimate în fiecare
dintre poeme pæreau a fi adresate uneia øi aceleiaøi tu.
Unul dintre poeme, ce foloseøte metafora unui peisaj uscat
ale cærui rîuri se umflæ la primele ploi de sezon, se încheie cu
versul „toate rîurile mele curg spre tine.“ Nici chiar acum nu-mi
este greu sæ intru în rezonan˛æ cu sentimentul din acel vers,
dulcele abandon al atrac˛iei gravita˛ionale pe care tu – acel tu
special, a cærui prezen˛æ luminoasæ inspiræ venera˛ie øi uimire
– o exercitai asupra mea.
Totuøi, ce este aceastæ atrac˛ie magneticæ? Dacæ-mi imaginez
cæ cealaltæ persoanæ de˛ine vreo for˛æ specialæ sau magie care
mie-mi lipseøte øi pe care trebuie sæ o am cu orice pre˛, atunci
apare dependen˛a, pentru cæ devin obsedat de ceea ce poate
reværsa asupra mea acest „aliat“. Dar dacæ mæ uit la ceea ce
se întîmplæ în interiorul meu, recunosc influen˛a persoanei iubite
ca pe cea a unei muzici deosebite, care mæ poartæ într-un spa˛iu
proaspæt øi neøtiut, unde cunosc o anumitæ profunzime
sufleteascæ. Sim˛indu-mæ miøcat de un fragment din Beethoven,
aø putea concluziona cæ ar trebui sæ ascult Beethoven zilnic.
Dar nu este neapærat vorba despre Beethoven. Da, Beethoven
este magnific, la fel ca øi cea pe care o iubesc, dar adeværata
putere øi magie se aflæ în ceea ce trezesc ei în mine.
Pasiunea øi dorin˛a sînt aøadar reac˛iile mele la tu-ul sacru
– care ar putea lua forma unei iubite, a unui munte la apus sau
a Sonatei Lunii – un tu care mi-ar permite sæ pætrund în misterul
propriei mele fiin˛e. Aøa cum am exprimat într-o poezie pe care
am scris-o dupæ o dezamægire sentimentalæ dureroasæ:
130
DORINfiA SFÎNTÆ
Cine este acest tu pe care-l doresc?

Tu este doar o etichetæ —
Pentru fiin˛a minunatæ care e peste tot în jur,
Dar øi în interior.
La asta se referæ Rumi cînd declaræ: „Cea pe care o iubesc
este pretutindeni.“ Tu-ul pe care-l iubesc este pretutindeni: în
fulgii de nea, în ochii care-mi dezvæluie lumina interioaræ a
iubitei sau în minunatul val de pasiune care se ridicæ din centrul
meu vital.
Astfel, sentimentele din piesele pop romantice cresc din
aceleaøi rædæcini ca poezia devo˛iunii din tradi˛iile spirituale.
În termeni religioøi tradi˛ionali, este dorin˛a sufletului de a-L
atinge pe Dumnezeu. Pînæ la urmæ, numai lui Dumnezeu sau
sursei misterioase a tuturor lucrurilor îi putem cînta „tu eøti totul
øi totul eøti tu“. Numai iubirii absolute îi putem declara de fapt
„tu eøti lumina soarelui pentru mine, singura mea luminæ”, øi
„nu pot træi dacæ în via˛a mea nu eøti tu“. Dorin˛a noastræ de
a atinge sursa iubirii este la fel de naturalæ ca nevoia de apæ a
unei cæprioare. Sau în versurile minunate din Cartea Psalmilor:
„La fel cum cæprioara tînjeøte dupæ apæ, øi sufletul meu tînjeøte
dupæ Tine, Dumnezeul meu.“
Mul˛i mari mistici øi în˛elep˛i au descoperit cæ setea de
Dumnezeu este cel mai bine ostoitæ atunci cînd bem din rîul
spiritului care curge chiar în nucleul nostru. Unele tradi˛ii
spirituale, precum sufismul, væd dorin˛a ca pe o linie directæ
de trecere în iubirea absolutæ, întrucît oferæ acea topire
interioaræ. Cînd marele mistic sufit, Ibn al-‘Arabï exclamæ „O,
Doamne, hræneøte-mæ nu cu iubire, ci cu dorin˛a de iubire”, el
recunoaøte cæ dorin˛a profundæ este hrænitoare în sine. Pentru
cæ ea ne stimuleazæ inima, trezindu-ne în mod direct la ceea
ce este mai viu în noi înøine.
În acelaøi sens, Rumi cîntæ:
Ascultæ cîinele ce scheaunæ dupæ stæpînul sæu:
Scheunatul este conexiunea.
131
Rumi vrea sæ spunæ cæ dorin˛a care creøte din interior nu este

doar o nevoie de gratificare externæ, ci o legæturæ directæ cu
„stæpînul“ nostru – bogæ˛ia enormæ ascunsæ în noi înøine, pe
care tibetanii o numesc nestemata ce îndeplineøte dorin˛e. În
cuvintele învæ˛ætorului indian Nisargadatta, „Dorin˛a este
devo˛iune... fa˛æ de inima realæ, infinitæ, eternæ a fiin˛ei.“ Øi
astfel, „nu dorin˛a este greøitæ, ci [doar] îngustimea øi
micimea sa“. În mod interesant, cuvîntul tibetan pentru
devo˛iune este compus din douæ cuvinte combinate: dorin˛æ øi
umilin˛æ. Dorin˛a este asemenea limbii unei busole care ne
direc˛ioneazæ magnetic spre sursa iubirii, în timp ce umilin˛a
este deschiderea care invitæ iubirea sæ pætrundæ în noi.
PASIUNE INFINITÆ
Unul dintre cele mai frustrante lucruri legate de rela˛ii este

acela cæ întotdeauna pærem sæ dorim mai mult de la ele decît
ne oferæ. Chiar dacæ reuøeøti sæ cîøtigi obiectul dorin˛elor tale,
nu eøti niciodatæ pe deplin satisfæcut cu el sau ea, nu-i aøa? Ai
vrea ca persoana iubitæ sæ fie mai frumoasæ, mai sexy, mai
sincronizatæ, mai atentæ, mai empaticæ, mai... „Ei bine, poate
aceasta nu e persoana potrivitæ”, ai putea concluziona. Totuøi,
chiar øi atunci cînd decidem cæ cineva este persoana potrivitæ,
nu va pærea niciodatæ a fi potrivitæ în toate privin˛ele.
Este curios øi amuzant, nu-i aøa? Te sim˛i atras de o persoanæ,
o curtezi, o cîøtigi, face˛i dragoste øi poate în final væ cæsætori˛i.
Dar într-un fel sau altul, nimic din toate astea nu pune capæt
dorin˛ei tale. Pasiunea ta tot mai vrea ceva. Aøadar, te gîndeøti
sæ ai copii – poate aceasta este împlinirea care î˛i va ostoi setea.
Sau încerci sæ-˛i transformi partenerul, pentru ca el sæ
corespundæ în final dorin˛elor tale. Dar asta nu face decît sæ-˛i
creeze alte probleme, dupæ care ai putea încerca terapia de cuplu
sau un atelier de sex tantric. Dar indiferent cît de mult ai
132
DORINfiA SFÎNTÆ
îmbunætæ˛i lucrurile, dorin˛a ta de mai mult nu dispare niciodatæ

pe deplin.
Dar asta nu reprezintæ o problemæ! Nu este un semn cæ ceva
e în neregulæ cu tine pentru cæ vrei mai mult sau cu persoana
iubitæ pentru cæ nu reuøeøte sæ-˛i satisfacæ toate dorin˛ele. Putem
face pace cu pasiunea noastræ nesfîrøitæ recunoscînd adeværatul
obiect al dorin˛ei noastre.
Dorin˛a concentratæ asupra unei persoane nu poate fi
niciodatæ satisfæcutæ pe deplin. Pentru cæ cel pe care-l iubim
ne stîrneøte pasiunea pentru ceva care se aflæ dincolo de aceastæ
persoanæ limitatæ. Kierkegaard a numit-o „pasiune infinitæ“ sau
„pasiune pentru infinit”.
Alte animale, fiind complet înrædæcinate în finit, sînt
satisfæcute cu împlinirea imediatæ a nevoilor lor de bazæ. Dar,
de vreme ce conøtiin˛a umanæ are rædæcini în infinit, putem
descoperi în frumuse˛ea lucrurilor finite o frumuse˛e mai extinsæ
care stræluceøte prin ele. Dorin˛a noastræ de mai mult se naøte
din ceea ce este infinit în noi înøine øi tînjeøte spre infinit –
deschidere øi iubire færæ sfîrøit. Nu este niciodatæ vorba doar
de femeia pe care o iubesc. Este vorba øi despre felul în care
ea sugereazæ øi dezvæluie o frumuse˛e mai amplæ dincolo de
ea, determinînd o deschidere expansivæ în mine, care îmi
permite sæ ating frumuse˛ea de aici, din mine însumi. Nici o
teorie despre iubirea umanæ nu poate fi vreodatæ completæ færæ
a avea aceastæ în˛elegere.
Dorin˛a ta este sfîntæ pentru cæ vrea sæ te conecteze cu sursa
infinitæ a tuturor lucrurilor, care træieøte în tine însu˛i. De aceea,
dacæ te po˛i deschide cætre energia dorin˛ei însæøi, ea te va purta
dincolo de tînjirea øi ataøamentul brut. Prin dorin˛a ta –
sentimentul cæ nu po˛i træi dacæ via˛a î˛i este lipsitæ de iubirea
adeværatæ – te întorci cætre iubire la sursa ei vie.
În esen˛æ, te vrei pe tine însu˛i. Nu o versiune restrînsæ,
superficialæ a ta, ci ceea ce este cel mai real øi viu în tine. Vrei
sæ-˛i sim˛i propria esen˛æ, elixirul marii iubiri curgînd prin venele
tale.
133
Bineîn˛eles, ne imaginæm deseori cæ un iubit nou øi mai

frumos ne va oferi aceastæ esen˛æ. Este de în˛eles, în special
dacæ ne sim˛im atraøi de cineva øi plini de via˛æ în prezen˛a sa
sau doar gîndindu-ne la acea persoanæ. Este în regulæ. Nu este
nici o problemæ cu poeziile de genul „eøti lumina soarelui pentru
mine“. Este încîntætor sæ scrii poeme pline de pasiune
persoanei iubite, Tu-ului sacru, øi sæ te sim˛i atras de jocul
senzualitæ˛ii.
Dar dacæ nu vrei sæ devii un sclav, sæ te mistui, sæ fii
dezamægit sau distrus, nu trebuie sæ iei lucrurile astea prea în
serios. Trebuie sæ aducem mai multæ conøtientizare pasiunii
noastre. Ceea ce înseamnæ sæ ne dæm seama cæ iubitul perfect
din visele noastre – cel care ne-ar putea purta într-un spa˛iu de
frumuse˛e øi plæcere nesfîrøitæ – poate fi gæsit doar atunci cînd
ne dæruim nucleului vie˛ii, deschiderii fiin˛ei, ascunsæ în fiecare
moment øi chiar în clipa prezentæ. Dacæ recunoaøtem asta vom
reuøi sæ ne eliberæm de dependen˛a de orice persoanæ sau rela˛ie.
Pasiunea conøtientæ înseamnæ sæ ne asumæm energia dorin˛ei
ca pe propria esen˛æ a vie˛ii øi sæ învæ˛æm sæ mergem pe acest
val de via˛æ radiantæ.
Învæ˛ætorul indian Sri Poonja a spus odatæ cu în˛elepciune:
„Dorin˛a de libertate se naøte din libertatea însæøi.“ Dorin˛a
despre care vorbeøte el aici este dorin˛a sfîntæ – dorin˛a profundæ
de a te conecta cu esen˛a a ceea ce eøti. Într-adevær, nu po˛i
dori decît ceva din care ai gustat deja. Nu po˛i dori o portocalæ
dacæ nu øtii ce gust are o portocalæ. Øi nu po˛i tînji dupæ libertate
decît atunci cînd øtii ce gust are libertatea.
În acelaøi mod, tînjim dupæ iubirea perfectæ doar dacæ am
gustat deja din ea. Øi de vreme ce nu am localizat-o în lumea
din exterior, cunoøtin˛ele noastre despre iubirea perfectæ nu
puteau veni decît de undeva din interiorul nostru. Dorin˛a de
iubire perfectæ se naøte din iubirea perfectæ însæøi, care
sælæøluieøte în inima umanæ.
Este ca øi cum am avea un întreg panteon de zei øi zei˛e închis
în noi înøine, ascunøi în adîncimile fiin˛ei noastre. Acolo se aflæ
zeul iubirii, zei˛a frumuse˛ii, zeul adeværului, zei˛a în˛elepciunii.
134
DORINfiA SFÎNTÆ
Dacæ ascultæm cu aten˛ie, îi auzim strigîndu-ne. Ei vor sæ ne

fie alæturi øi sæ ne ofere totul, dar noi ne-am îndepærtat de ei
de atît timp, încît ne este greu sæ le auzim øi sæ le recunoaøtem
strigætele stinse. Totuøi, strigætul lor mai poate fi încæ auzit în
vocea dorin˛ei noastre.
Cæutarea iubirii perfecte în rela˛ii imperfecte ne lasæ frustra˛i,
pentru cæ ne duce într-o direc˛ie greøitæ. De vreme ce dorin˛a
de iubire perfectæ porneøte din iubirea însæøi, nu trebuie decît
sæ urmærim firul de aur înapoi spre sursa sa. Deschizîndu-ne
cætre energia pasiunii øi dorin˛ei, devenim receptivi la o vizitæ
din partea zeilor.
SÆ NE DESCHIDEM PENTRU A PRIMI
Pentru a rezuma totul în termeni practici: începe˛i simplu,

de la dorin˛a de a væ sim˛i iubi˛i sau de la dorin˛a de ceva mai
mult dintr-o rela˛ie din via˛a voastræ. Poate vre˛i ca partenerul
sæ væ în˛eleagæ cu adeværat. Poate vre˛i ca cineva sæ aparæ în
via˛a voastræ øi sæ væ vadæ frumuse˛ea sau sæ vadæ cine sînte˛i.
Poate vre˛i sæ væ sim˛i˛i mai conecta˛i cu cineva. Poate tînji˛i
dupæ fericire, liniøte øi bunæstare. Sau vre˛i sæ ave˛i parte de o
rela˛ie sexualæ mai bunæ. Începe˛i de acolo.
Apoi îndreaptæ-˛i treptat aten˛ia de la ceea ce vrei spre dorin˛a
sau nevoia înseøi. Cum sim˛i˛i aceastæ dorin˛æ ca experien˛æ vie
în corpul vostru? La început va fi nevoie de pu˛in efort øi ambi˛ie
sæ væ direc˛iona˛i aten˛ia. Elementul-cheie este sæ sim˛i˛i dorin˛a,
în sine, pe mæsuræ ce vibreazæ în corpul vostru. Poate cæ înainte
nu a˛i acordat prea multæ aten˛ie acestor aspecte. Acorda˛i o
aten˛ie deosebitæ centrului vital din pîntece, chiar sub buric.
Acorda˛i-væ timp sæ-l sim˛i˛i.
Pe mæsuræ ce væ afunda˛i în dorin˛a de iubire øi conexiune,
observa˛i cu ce væ pune în legæturæ. Nu væ gîndi˛i la asta cu
mintea, ci doar privi˛i øi sim˛i˛i ce e acolo. A˛i putea sim˛i
cælduræ øi moliciune, un fel de expansivitate, de plinætate sau
135
un sentiment vibrant al corpului ce revine la via˛æ. O

persoanæ, la unul dintre atelierele mele l-a descris ca „inima
mi se deschide tot mai mult“.
Uneori, apare øi o triste˛e dulce odatæ cu dorin˛a. Este vorba
despre o triste˛e a sufletului, care se naøte din recunoaøterea
faptului cæ ne-am sim˛it atîta timp separa˛i øi deconecta˛i. Este
o triste˛e care înmoaie zidul de apærare din jurul inimii, una
purificatoare, care curæ˛æ terenul pentru ca o nouæ via˛æ sæ se
nascæ. Este o experien˛æ a ostilitæ˛ii care se topeøte în triste˛e.
Rumi o numeøte „cupa secretæ”, pentru cæ ne transformæ într-un
recipient deschis pentru a primi:
Durerea din care urli

Te duce spre uniune.
Triste˛ea ta puræ
Care vrea ajutor
Este cupa secretæ.
Indiferent dacæ este înso˛itæ de aceastæ triste˛e a sufletului

sau nu, deschiderea cætre dorin˛æ te face mai adaptabil øi mai
receptiv. Pe mæsuræ ce te aduce în corpul tæu, în centrul tæu
vital øi în inima ta, vei putea descoperi cæ iubirea nu este atît
de departe. Poate cæ a intrat deja, în secret, în cameræ.
IUBIREA TE VREA
Dacæ ne deschidem cætre dorin˛ele noastre, descoperim cea

mai subtilæ dintre toate formele dorin˛ei: rugæciunea. La fel cum
dorul este o formæ mai subtilæ de dorin˛æ decît tînjirea,
rugæciunea este øi mai subtilæ. Este o conexiune puræ cu cel
mai real lucru – deschiderea øi cældura din care curge orice
binecuvîntare.
Dorin˛a puræ de a fi una cu iubirea este rugæciunea eternæ
care træieøte în inimæ. Aceastæ rugæciune este, de asemenea,
136
DORINfiA SFÎNTÆ
ascunsæ în dorin˛a noastræ de a primi iubirea unei alte persoane.

Dorind sæ fim iubi˛i, vrem ca experien˛a iubirii sæ vinæ spre
noi. Adeværul este cæ bunævoin˛a din acest univers vine mereu
spre noi øi stræluceøte asupra noastræ asemenea luminii
soarelui. Nenumæra˛i oameni au descoperit aceasta gæsind gra˛ie
øi binecuvîntare în circumstan˛ele cele mai dificile, chiar øi în
cele mai îngrozitoare. Elementul-cheie este sæ læsæm iubirea
sæ vinæ spre noi. La asta se referæ Rumi cînd spune: „Pentru
a-l descoperi pe cel iubit, trebuie sæ devii cel iubit.“ Øi o facem
deschizîndu-ne spre a læsa iubirea sæ intre în noi.
La o scaræ redusæ, asta i s-a întîmplat lui Julie cînd l-a læsat
pe Rick sæ vadæ cît de mult îl dorea. Durerea din care ea striga
a purtat-o cætre uniune. Færæ mæcar sæ øtie ce fæcea, ea øi-a læsat
dorin˛a sæ iasæ la ivealæ øi sæ fie væzutæ, iar asta a invitat iubirea
în cameræ. În acel moment, nici Julie, nici Rick nu au avut de
ales.
Julie nu a decis sæ se dezvæluie. În schimb, scuturile sale
obiønuite au cæzut, asemenea unei pelerine care-i aluneca de
pe umeri, permi˛îndu-i lui Rick sæ o vadæ goalæ în fa˛a lui. Nici
Rick nu a decis sæ ræspundæ aøa cum a fæcut-o. Nu s-a putut
controla. Inima sa, pur øi simplu, a ræspuns celei pe care o iubea
atunci cînd ea a încetat sæ-øi mai întoarcæ fa˛a de la el. Norii
s-au disipat øi o razæ de iubire puræ a strælucit prin el,
independent de alegerile sale, cel pu˛in în momentul respectiv.
Dorin˛a sfîntæ este cupa secretæ care invitæ iubirea sæ ne
pætrundæ. În acest sens, am putea spune cæ a primi poate fi un
act chiar mai sfînt decît a oferi – pentru cæ necesitæ sæ devenim
umili øi sæ ne topim deschizîndu-ne, sæ renun˛æm la control øi
sæ devenim complet disponibili în fa˛a iubirii ca marea for˛æ
care ne infuzeazæ cu via˛æ.
Cînd devii cupa secretæ, nu mai este vorba doar despre faptul
cæ vrei iubire. În schimb, descoperi cæ iubirea te vrea. Ea doar
a aøteptat ca tu sæ o laøi sæ te pætrundæ. Cînd î˛i exprimi direct
dorin˛a sfîntæ, apoi, aøa cum ne spune Rumi: „Fiin˛ele
miraculoase vin alergînd sæ ajute.“
137
CAPITOLUL ØASE
IUBIREA CARE TE
ELIBEREAZÆ
Iubirea te iubeøte mereu.

H.W.L. POONJA
Dreptul nostru din naøtere, ca fiin˛e umane, este de a avea

acces direct la iubirea perfectæ, iar privilegiul nostru este de a
servi drept canal prin care ea curge. Conøtientizînd acest lucru,
putem vedea cæ este o prostie sæ încercæm sæ cîøtigæm iubirea
prin eforturi, aspect exterior sau reuøite. Este posibil sæ cîøtigæm
aprobare, laude sau recompense astfel, dar nu iubirea care ne
îmbræ˛iøeazæ aøa cum sîntem, cea care ne elibereazæ, care
lumineazæ lumea. În loc sæ încercæm sæ cîøtigæm iubirea, trebuie
sæ o læsæm sæ pætrundæ cu totul în noi.
Cum putem læsa acest lucru sæ se întîmple, pentru a putea
øti cæ sîntem iubi˛i în mod absolut, pentru a o øti cu certitudine,
pînæ în mæduva oaselor?
IUBIREA ABSOLUTÆ, ACUM ØI AICI
Aø vrea sæ væ prezint un mod simplu, dar puternic, de a væ

conecta direct la prezen˛a vie a iubirii absolute, care este
întotdeauna disponibilæ. Nu sînt sigur dacæ sæ numesc asta o
practicæ, o invocare sau o rugæciune. Oricum a˛i vrea sæ o
considera˛i, esen˛a sa este de a væ acorda experimental cu
prezen˛a imediatæ a iubirii, prin activare dorin˛ei care existæ
139
deja în inimæ, conform celor discutate în capitolul anterior. Nu

încerca˛i sæ direc˛iona˛i procesul cu mintea sau sæ væ
concentra˛i excesiv asupra cuvintelor care urmeazæ. Este cel
mai bine sæ face˛i exerci˛iul într-un moment în care sînte˛i
liniøti˛i øi væ pute˛i læsa inima sæ se relaxeze.
Aceastæ practicæ væ va ajuta sæ deschide˛i canalele receptoare
din corp øi sæ experimenta˛i iubirea absolutæ care este mereu
prezentæ. Sugestiile care urmeazæ sînt doar linii directoare pe
care le-am descoperit a fi de ajutor, atît în ceea ce mæ priveøte,
cît øi în munca efectuatæ cu alte persoane. Încerca˛i sæ le urma˛i
cu stricte˛e la început øi apoi sæ le adapta˛i treptat în felul vostru.
I. RELAXAfiI-VÆ CORPUL
Acorda˛i-væ cîteva momente în care sæ sta˛i în tæcere øi sæ
væ liniøti˛i. Poate prefera˛i sæ væ întinde˛i. Începe˛i prin a coborî
din minte în corp. Respira˛i adînc øi sim˛i˛i senza˛iile din diferite
pær˛i ale corpului tæu. Sim˛i˛i-væ centrul vital din pîntece, la trei
degete sub buric. Aici pute˛i sim˛i cel mai bine legætura cu
pæmîntul. Respira˛i în pîntece øi înrædæcina˛i-væ acolo. Simte-˛i
centrul inimii, în mijlocul pieptului. Aici accesa˛i legætura cu
umanitatea voastræ, cu tandre˛ea, cældura øi compasiunea sa.
Apoi sim˛i˛i centrul coroanei, în creøtetul øi spatele capului.
Acesta este centrul raiului, unde sînte˛i orienta˛i cætre infinit.
Sim˛i˛i cum aceste trei centre se aliniazæ într-o coloanæ verticalæ
de prezen˛æ corporalæ.
2. CONØTIENTIZAfiI-VÆ SEPARAREA DE IUBIRE

Apoi îndrepta˛i-væ aten˛ia spre felul în care væ sim˛i˛i
înstræina˛i sau separa˛i de iubire în via˛a voastræ prezentæ, øi
permite˛i-væ sæ conøtientiza˛i acest aspect. Pute˛i sæ væ gîndi˛i
la o anumitæ persoanæ care nu væ iubeøte atît de mult cît v-a˛i
dori sau la un mod mai general în care sim˛i˛i cæ væ lipseøte
140
IUBIREA CARE TE ELIBEREAZÆ
iubirea. Apoi acorda˛i-væ un moment øi observa˛i cum lipsa

iubirii se simte în corp. Poate apare ca o lipsæ, un gol, o
pustietate, singurætate sau fricæ. Permite˛i-væ sæ sim˛i˛i asta în
mod direct. Este foarte important, întrucît – dacæ sim˛i absen˛a
iubirii – reuøeøti sæ activezi dorin˛a de a o avea. Ræmîne˛i cît
mai aproape de senza˛i sim˛itæ în corp, færæ a væ læsa mintea
sæ fabrice o întreagæ poveste despre ea.
3. SIMfiIfiI ENERGIA DORINfiEI

Odatæ ce sim˛i˛i separarea de iubire, poate apærea un impuls
de a face ceva pentru a rezolva problema. Pînæ la urmæ, cu to˛ii
am dezvoltat strategii pentru a cîøtiga iubire, admira˛ie sau
aprobare, pentru a alina sentimentul de înstræinare. Putem
încerca sæ ne demonstræm valoarea sau sæ-i mul˛umim,
fermecæm sau impresionæm pe ceilal˛i. Putem sæ ne plîngem,
sæ cerem sau chiar sæ ne îmbufnæm, sperînd cæ ei vor veni sæ
ne împace. Dacæ oricare dintre aceste impulsuri apare acum,
doar observa˛i-l øi reveni˛i la a sim˛i, pur øi simplu, separarea
de iubire, færæ a încerca sæ face˛i ceva în acest sens.
În timp ce acorda˛i aten˛ie sentimentului de separare, vede˛i
dacæ observa˛i vreo dorin˛æ de a væ sim˛i mai conecta˛i cu
iubirea. Conøtientiza˛i cît de mult vre˛i sæ træi˛i iubirea puræ,
cît de mult vrei sæ fi˛i væzu˛i, în˛eleøi, aprecia˛i øi accepta˛i –
pe scurt, sæ fi˛i sus˛inu˛i de iubire, sæ fi˛i iubi˛i aøa cum sînte˛i.
Acum, deschide˛i-væ cætre energia puræ a acestei dorin˛e sau
tînjiri, færæ a væ concentra asupra încercærii de a primi ceva,
de la cineva, în particular. Sim˛i˛i energia con˛inutæ în dorin˛æ
øi læsa˛i-væ aten˛ia sæ se concentreze asupra sentimentului
corporal. Sim˛i˛i dorin˛a naturalæ a inimii de a se dærui în iubire.
Aceastæ dorin˛æ este sfîntæ, pentru cæ este o intrare în adevær,
adeværul inimii voastre, ca un canal deschis prin care iubirea
vrea sæ curgæ în mod natural.
141
4. DESCHIDEfiI-VÆ CENTRUL INIMII ØI CENTRUL

COROANEI
Vede˛i dacæ pute˛i sim˛i dorin˛a în centrul inimii, în mijlocul
pieptului. Læsa˛i întreaga zonæ sæ se umple cu energia dorin˛ei.
Permite˛i-væ sæ pætrunde˛i din ce în ce mai profund în acel
sentiment. Pe mæsuræ ce energia dorin˛ei apare, observa˛i orice
manieræ în care inima pare sæ se deschidæ sau sæ revinæ la via˛æ.
Læsa˛i-væ øi centrul coroanei, în creøtetul capului, sæ devinæ
moale øi receptiv. Sim˛i˛i deschiderea receptivæ atît în centrul
inimii, cît øi în cel al coroanei.
(Dacæ ave˛i probleme sæ væ sim˛i˛i centrul inimii, respira˛i
delicat în el. Pe mæsuræ ce respira˛i pentru a væ sincroniza cu
inima, pute˛i începe sæ o sim˛i˛i ca pe un spa˛iu deschis, plin
de energie. Dacæ ave˛i nevoie de ajutor suplimentar pentru a
væ sim˛i centrul inimii, aøeza˛i-væ palmele peste centrul pieptului
în timp ce væ gîndi˛i la ceva sau la cineva pe care-l aprecia˛i
profund. Dacæ væ este greu sæ væ sim˛i˛i centru coroanei, sim˛i˛i
spa˛iul de deasupra lui øi conexiunea dintre acel spa˛iu øi
creøtetul capului.)
5. DAfiI-VÆ VOIE SÆ PRIMIfiI

Observa˛i cum existæ în tînjirea voastræ o dorin˛æ de a primi
iubire. Sim˛i˛i øi conøtientiza˛i acest „da“ spus ideii de a primi.
Ceea ce spune în mod esen˛ial acel „da“ este „vreau sæ te las
sæ pætrunzi în mine.“
Pe mæsuræ ce observa˛i deschiderea spre a primi, privi˛i øi
vede˛i: existæ vreo prezen˛æ a iubirii la îndemînæ chiar acum?
Nu væ gîndi˛i la asta øi nu privi˛i cu insisten˛æ. Mai degrabæ,
sim˛i˛i asta foarte delicat, foarte subtil: este prezen˛a iubirii
disponibilæ chiar acum, este ea undeva la îndemînæ? Nu væ
imagina˛i øi nu fabrica˛i nimic cu ajutorul min˛ii. Nu inventa˛i.
Pur øi simplu, træi˛i ceea ce se aflæ acolo!
142
Dacæ existæ vreun sentiment de cælduræ sau de iubire la

îndemînæ, læsa˛i-l sæ væ pætrundæ. Nu încerca˛i sæ determina˛i
un lucru sæ se producæ. Læsa˛i-væ corpul sæ fie complet receptiv;
læsa˛i-væ porii sæ bea cældura care se aflæ acolo. Sim˛i˛i cum
celulele corpului se scaldæ în prezen˛a iubirii.
Observa˛i cum prezen˛a iubirii nu este limitatæ la un singur
loc. Este mai mult ca o brizæ delicatæ care væ sus˛ine, væ
înconjoaræ sau væ pætrunde. Permite˛i-væ sæ fi˛i sus˛inu˛i în
spa˛iul marii iubiri øi vede˛i ce sim˛i˛i. Cît de presant este acolo
orice sentiment de deschidere, cælduræ sau tandre˛e, øi vede˛i
cum væ sim˛i˛i permi˛îndu-i sæ se miøte prin voi sau sæ væ umple
corpul.
(Dacæ nu sim˛i˛i nici o prezen˛æ a iubirii, atunci cel mai
probabil nu a˛i sim˛it separarea de ea sau dorin˛a de a o avea
îndeajuns de puternic. În acest caz, a˛i putea sæ væ repeta˛i uøor
una sau mai multe fraze, în timp ce experimenta˛i cît de valabile
sînt pentru voi, cum ar fi: „Vreau sæ mæ simt iubit”, „Vreau
sæ fiu sus˛inut de iubire”, „Vreau sæ øtiu cæ sînt iubit”, „Vreau
sæ las iubirea sæ mæ pætrundæ“. Nu spune˛i aceste cuvinte ca
pe o formæ de autosugestie sau afirmare, ci ca un mod de a face
ca dorin˛a voastræ profundæ øi rugæciunea sæ fie sim˛ite într-un
mod mai conøtient. Vede˛i cum væ afecteazæ sæ væ exprima˛i
dorin˛a în cuvinte în timp ce-i sim˛i˛i adeværul.)
Acorda˛i-væ timp din beløug sæ træi˛i orice a˛i experimenta.
Prezen˛a iubirii absolute poate fi foarte subtilæ; de obicei, nu
se anun˛æ în moduri dramatice. V-a˛i putea sim˛i infuza˛i de
cælduræ, înconjura˛i de o plasmæ delicatæ sau sus˛inu˛i într-o
îmbræ˛iøare delicatæ. V-a˛i putea sim˛i plutind într-o piscinæ cu
apæ caldæ sau, pur øi simplu, complet relaxa˛i øi echilibra˛i.
Pute˛i descoperi cæ mintea se opune sau sînte˛i distraøi de
gînduri, sau poate nu ve˛i avea încredere în ce vi se întîmplæ.
Pute˛i crede cæ inventafli totul. Pur øi simplu, observa˛i jocurile
mentale færæ sæ le combate˛i. Aminti˛i-væ cæ eul øi-a fæcut un
obicei din a se opune iubirii, deoarece îi este teamæ sæ se
topeascæ. Nu are încredere cæ, dacæ îøi distruge scuturile, iubirea
ar putea sæ fie, pur øi simplu, acolo într-un mod pe care s-ar
143
putea baza. Aøadar, dacæ întîmpina˛i vreo rezisten˛æ în acest

proces, sus˛ine˛i-o într-un mod blînd øi delicat.
6. PERMITEfiI-VÆ SÆ VÆ TOPIfiI ØI PERMITEfiI

IUBIRII SÆ VÆ ÎMBRÆfiIØEZE
Sim˛ind prezen˛a iubirii, permite˛i-væ sæ væ relaxa˛i øi sæ væ
topi˛i în ea. În loc sæ fie nevoie sæ væ sus˛ine˛i, læsa˛i-væ în
schimb sus˛inu˛i de iubire. Înmuia˛i grani˛ele corpului øi vede˛i
cum e sæ væ topi˛i în aceastæ cælduræ. Observa˛i efectul pe care-l
are asupra corpului øi fi˛i prezen˛i cu acel sentiment subtil.
Pute˛i sim˛i iubirea ca pe o prezen˛æ delicatæ care væ sus˛ine
øi væ înconjoaræ, permi˛îndu-væ sæ væ relaxa˛i øi sæ læsa˛i lucrurile
aøa cum sunt? Nu trebuie sæ væ autosus˛ine˛i. Læsa˛i iubirea sæ
fie baza.
Aø sugera sæ încerca˛i aceastæ practicæ în mod regulat la
început, poate în timp ce sta˛i întinøi în pat, diminea˛a, la prima
oræ, sau seara, înainte de culcare. Dupæ ce v-a˛i obiønuit, o pute˛i
face foarte rapid, într-un minut sau douæ øi sæ gæsi˛i hranæ øi
reînnoire în ea.
Cînd am descoperit pentru prima oaræ aceastæ practicæ, prin
nevoia mea personalæ de a o deprinde, am descoperit cît de
concret puteam sim˛i prezen˛a iubirii pætrunzîndu-mi în corp.
Experien˛a a fost mai degrabæ subtilæ decît dramaticæ. Mai
presus de toate, necesitæ o abilitate de a te deschide øi a læsa
înæuntru „hrana“ care este acolo chiar în acea clipæ. Prezen˛a
hrænitoare nu era ceva de care sæ mæ pot agæ˛a; nu puteam decît
sæ ræmîn deschis øi sæ o las sæ mæ pætrundæ.
Pe mæsuræ ce am continuat sæ lucrez cu aceastæ practicæ, am
sim˛it schimbæri majore producîndu-se. Am experimentat un
nou tip de încredere øi relaxare, øtiind cæ pot avea propriul acces
direct la iubirea perfectæ oricînd aveam nevoie de ea. Investi˛ia
mea în ostilitate a scæzut, odatæ cu tendin˛a de a aøtepta de la
ceilal˛i iubirea idealæ.
144
Deøi la început pærea cæ nu voi mai avea vreodatæ nevoie

de iubirea oamenilor în acelaøi mod, m-am descoperit
alunecînd iar în vechile aøteptæri de la rela˛ii. Totuøi, practica
iubirii absolute mi-a læsat atitudinea cæ altceva era posibil øi
acest lucru a servit ca o stea polaræ care m-a ghidat spre a vedea
la ce trebuia sæ mai lucrez pentru a mæ elibera mai mult.
Væ spun toate acestea pentru a nu væ sim˛i descuraja˛i dacæ
descoperi˛i cæ aluneca˛i înapoi dupæ ce ai ob˛inut cîteva lucruri
datoritæ practicii. De vreme ce dezvoltarea personalæ se produce
pe principiul „doi paøi înainte, un pas înapoi”, sæ aluneci înapoi
nu înseamnæ cæ ceea ce ai træit a fost doar o iluzie.
SÆ TRÆIEØTI ÎN IUBIRE
Deschizîndu-se în acest fel cætre iubirea absolutæ, mul˛i

participan˛i la atelierele mele au descoperit øi cæ iubirea pe care
o doreau cel mai mult este disponibilæ în mod direct. Dupæ cum
a descris asta un participant din unul dintre grupurile mele:
„Sunt uimit sæ descopær cæ, dacæ-mi simt dorin˛a destul de
profund, este ca øi cum aø sim˛i iubirea însæøi. O datæ ce simt
dorin˛a, iubirea este acolo în acelaøi timp. Simt o cælduræ øi un
flux care mæ umple øi se revarsæ.“ Descoperirile sale sînt în
concordan˛æ cu Biblia: „Cere øi ˛i se va da, cautæ øi vei gæsi,
bate øi ˛i se va deschide.“ A cere, în acest caz, înseamnæ sæ
experimentezi în mod conøtient dorin˛a adeværatæ a inimii, care
deschide un canal limpede ce invitæ iubirea absolutæ înæuntru.
Oamenii experimenteazæ prezen˛a iubirii absolute în moduri
diferite. O femeie a sim˛it-o ca pe „spa˛iozitate – nu neapærat
cælduræ, doar spa˛iozitate“. Ea simte dimensiunea deschisæ a
iubirii absolute, care nu are neapærat calitatea de cælduræ øi pe
cea vibrantæ a contactului uman. O alta a sim˛it-o ca pe
„o frumoasæ dulcea˛æ care cobora în mine“. O alta, ca pe „multæ
luminæ intensæ, cælduræ øi fericire supremæ“. Altcineva a spus
cæ la început cæuta un fel de extaz, dar – în loc de aøa ceva –
145
prezen˛a iubirii a fost „foarte simplæ. Nu au fost mari emo˛ii;

a fost mai mult ceva limpede øi neutru. Øi mai era acolo un
sentiment de echilibru, ca øi cum aø fi plutit pe apæ“.
Un bærbat a spus: „Iubirea care e acolo cînd mæ deschid în
acest fel nu vine de undeva øi nici nu merge în vreo direc˛ie.
Este non-direc˛ionalæ – doar o prezen˛æ simplæ, deschisæ.“ Un
altul a vorbit de „o deplinætate care m-a fæcut sæ mæ simt mai
viu“. Altcineva a descris-o ca „o experien˛æ puternicæ de a fi
cunoscut, care pare a fi rezolvarea nemul˛umirii mele de a nu
mæ sim˛i væzut“. Iatæ aici alte cuvinte pe care cursan˛ii mei le-au
folosit pentru a descrie influxul de iubire: „delicat“, „stabil“,
„radiant“, „care include“, „energetic“, „animator“, „stabiliza-
tor“, „odihnitor“.
O femeie a vorbit despre ironia descoperirii sale: „Ce glumæ
bunæ – iubirea dupæ care tînjeam era chiar aici, în tot timpul
acesta. Nu pot sæ cred cîte suferin˛e mi-am pricinuit
imaginîndu-mi cæ iubirea lipseøte øi cæ trebuie sæ o primesc din
partea cuiva! Dar acum væd cæ tot ceea ce trebuie sæ fac este
sæ-mi sincronizez dispozitivul de recep˛ie øi gata. Se pare cæ
iubirea e mereu gata sæ ræspundæ: Am aøteptat în tot acest timp
ca tu sæ-˛i întorci fa˛a spre mine øi sæ mæ laøi sæ-˛i aud
strigætul.“
La fel cum peøtii nu væd apa din jurul lor, nici noi, de cele
mai multe ori, nu reuøim sæ recunoaøtem oceanul de iubire care
ne înconjoaræ øi ne sus˛ine. Deøi iubirea este în noi øi peste tot
în jur, este atît de delicatæ øi de transparentæ, încît, asemenea
apei, pare de multe ori invizibilæ. Aøadar, toatæ via˛a am încercat
sæ cîøtigæm iubirea, færæ sæ ne dæm seama cæ marea iubire este
chiar aici, disponibilæ, la discre˛ie. Am încercat sæ stæm drep˛i,
færæ sæ realizæm cæ iubirea este pæmîntul omniprezent care ne
sus˛ine întreaga existen˛æ. Am încercat sæ demonstræm cæ
meritæm iubire, dar nu am realizat cæ natura noastræ este în sine
deja demnæ de iubire.
Atît timp cît încæ mai men˛ii fixa˛ia din copilærie, legatæ de
a nu fi iubit, indiferent cît de mult te-ar iubi ceilal˛i, nu va fi
niciodatæ de ajuns. Rana va ac˛iona asemenea unei fisuri în tine.
146
Indiferent cît de multæ iubire ˛i-ar oferi cineva, va curge

întotdeauna prin fisura respectivæ. Iar tu vei continua sæ te
concentrezi asupra iubirii care nu este acolo, în loc de cea care
existæ. De aceea practica de sincronizare cu iubirea absolutæ
este atît de importantæ. Este o cale de a ieøi din încercarea færæ
sfîrøit, færæ sens, de a repara fisura din exterior.
Odatæ ce-˛i conøtientizezi complet setea, apele iubirii
gæsesc o deschidere øi încep sæ curgæ spre tine. La început pare
cæ iubirea ar veni spre tine de undeva din exterior. Dar, pe
mæsuræ ce laøi prezen˛a subtilæ a iubirii sæ te pætrundæ, nu mai
po˛i spune cæ eu sînt aici øi iubirea este acolo, ca douæ lucruri
separate. Nu existæ separare.
Sæ øtii cæ eøti iubit înseamnæ, aøadar, sæ øtii cæ eøti iubire.
Cînd renun˛i la scuturi øi-i permi˛i iubirii sæ curgæ în tine, devii
una cu ea, asemenea unei bucæ˛i de ghea˛æ care se topeøte în
rîul din care a provenit. La fel cum ghea˛a nu a fost niciodatæ
separatæ de rîu, øi înghe˛area inimii a creat o separare temporaræ
de natura ta ca iubire.
Sufletul a dorit întotdeauna sæ se topeascæ în iubire. Uøurarea
pe care o aduce aceastæ topire ajunge mult mai profund decît
durerea din copilærie. Vindecæ rana spiritualæ universalæ a
separærii de iubire.
De obicei asta cæutæm, fie cæ o øtim sau nu, în fentezia noastræ
despre partenerul perfect – cineva în bra˛ele cæruia sæ
renun˛æm la tot øi sæ ne relaxæm. Ce este orgasmul, pînæ la urmæ,
dacæ nu asta? Pur øi simplu, nu putem evita sæ cæutæm iubirea
perfectæ, pentru cæ este cea care ne va topi în expansiunea caldæ
a deschiderii ce este propria noastræ naturæ. „Pentru a-l gæsi
pe cel iubit trebuie sæ devii cel iubit“ înseamnæ sæ devii una
cu iubirea care ne iubeøte mereu.
Tradi˛iile teiste descriu acest aspect ca pe a deveni „iubirea
lui Dumnezeu“ sau „un copil al lui Dumnezeu“. Conform unui
imn englezesc:
Coboaræ, o, iubire divinæ,

Cautæ tu aceastæ inimæ a mea.
147
Tradi˛iile non-teiste, cum ar fi budismul, o exprimæ altfel:

„Mintea ta este una cu întreaga compasiune øi în˛elepciune a
lui Buddha.“ Totuøi, indiferent de limbæ sau credin˛æ, marii sfin˛i
øi în˛elep˛i ai tuturor timpurilor abundæ mereu în iubire øi
compasiune, pentru cæ inima le este una cu iubirea absolutæ în
care se scaldæ. Devenind cel iubit, ceea ce sînt ei nu mai este
ceva separat de iubire.
Eul defensiv este ca plæcile de lemn pe care le punem sub
picioare pentru a ne sus˛ine, cînd nu avem încredere cæ iubirea
face asta. Totuøi, deøi baza autoconstruitæ ne poate conferi un
sentiment de siguran˛æ, ne øi separæ de terenul mai vast øi
deschis al fiin˛ei noastre. Pentru a læsa iubirea sæ ne pætrundæ,
trebuie sæ începem sæ creæm spa˛ii între plæci pentru cældura
iubirii, care poate astfel sæ se ridice øi sæ ne înconjoare.
EFORTUL ØI JOCUL RELAfiIILOR
Dacæ ai primi un telefon øi ai afla cæ tocmai ai cîøtigat un

milion de dolari la loterie, apoi ai ieøi din casæ øi ai observa
cæ cineva tocmai ˛i-a furat maøina, poate cæ nu te-ar deranja
prea mult. În mod asemænætor, dacæ descoperi cæ ai acces direct
la marea iubire, frustrærile øi dezamægirile iubirii umane sînt
puse în perspectivæ. Devii mai pu˛in dependent de familie,
prieteni sau iubi˛i pentru a primi aprobæri, ceea ce este, pînæ
la urmæ, doar un slab substitut al unui lucru real. Atunci po˛i
începe sæ stai pe propriile picioare øi sæ îndræzneøti sæ fii tu însu˛i
într-o rela˛ie. Øi, de vreme ce eøti mai pu˛in tentat sæ te vinzi
pentru a cîøtiga iubirea, resentimentele sînt mai pu˛ine.
Dupæ ce au descoperit accesul la sursa iubirii, participan˛ii
din grupurile mele mæ întreabæ uneori: „Dacæ te po˛i deschide
direct cætre iubirea absolutæ, pare cæ nu vei mai avea atît de
mult nevoie de oameni. Nu vei ajunge astfel sæ minimalizezi
sau sæ întorci spatele rela˛iilor intime cu totul?“ Nu este o
întrebare retoricæ, de vreme ce tot mai mul˛i oameni au ales
148
astæzi sæ træiascæ singuri, pe mæsuræ ce îmbætrînesc. Øi al˛ii au

hotærît cæ rela˛iile øi dificultæ˛ile lor le distrag aten˛ia de la calea
spiritualæ sau reprezintæ un impediment pentru bunæstarea lor
spiritualæ.
Nevoia de al˛i oameni este o chestiune confuzæ øi înøelætoare.
Deøi accesul la sursa iubirii poate reduce intensitatea nevoilor
emo˛ionale, nu este chiar un substitut pentru cældura umanæ øi
rela˛ii. În timp ce aceastæ carte s-a concentrat asupra felului în
care putem sæ ne vindecæm pe noi înøine – readucîndu-ne la
via˛æ în locurile unde sîntem ræni˛i øi închiøi – rela˛iile sænætoase
pot juca de asemenea un rol important în vindecare. O rela˛ie
de ajutorare cum este psihoterapia, o legæturæ cu un maestru
spiritual sau o conexiune sufleteascæ profundæ cu un prieten
sau iubit poate oferi o experien˛æ vindecætoare importantæ, care
ne deschide capacitatea de a læsa iubirea sæ circule prin noi.
Totuøi, chiar øi atunci cînd o rela˛ie func˛ioneazæ pozitiv, este
important sæ ˛inem minte cæ adeværata hranæ, creøtere øi
dezvoltare nu apar decît prin intermediul a ceea ce se întîmplæ
în noi înøine, în felul cum învæ˛æm sæ ne deschidem inima
întemni˛atæ. Dacæ ne îndreptæm spre altcineva care sæ ne umple
golurile sau sæ ne satisfacæ dorin˛ele, nu facem altceva decît
sæ ne îndepærtæm de sursa de frumuse˛e øi de putere din
interiorul nostru.
Scopul atingerii iubirii absolute în mod direct nu este sæ ne
îndepærtæm de rela˛ii. În schimb, ne ajutæ sæ fim mai implica˛i
în ele, mai prezen˛i øi mai puternici. Cu cît depind mai pu˛in
de cel pe care-l iubesc pentru a-mi umple golurile, cu atît mai
mult îl pot vedea aøa cum este el, sæ mæ aræt pe mine aøa cum
sînt øi sæ înfrunt riscurile intimitæ˛ii adeværate. Cînd eu øi
partenera mea renun˛æm la povara frustrantæ de a încerca sæ
ob˛inem iubirea perfectæ øi acceptarea unul de la celælalt, ne
putem vedea rela˛ia într-o nouæ luminæ: ca pe un teren de lucru
øi joacæ ce ne oferæ o oportunitate de a creøte øi a ne transforma
prin influen˛a celuilalt.
149
EFORTUL RELAfiIILOR
Cum am væzut de-a lungul acestei cær˛i, doar pentru cæ sîntem

crea˛i din iubire absolutæ, nu înseamnæ cæ o øi putem încorpora
foarte uøor în rela˛iile noastre. Nimic nu ne sporeøte capacitatea
de a întrupa marea iubire ca a învæ˛a sæ-i acceptæm pe ceilal˛i
cu toate diferen˛ele øi limitærile lor, mai ales atunci cînd ele
ne ating punctele emo˛ionale sensibile. Nu existæ nimic mai
eficient decît o rela˛ie pentru a ne aræta unde sîntem înghe˛a˛i
øi închiøi, unde ne este greu sæ intræm în contact, unde ne e cel
mai fricæ øi unde refuzæm sæ acceptæm ceea ce se aflæ acolo.
Nimic nu ne aduce atît de repede la suprafa˛æ rana esen˛ialæ,
expunînd toate modurile în care încæ ne mai sim˛im neiubi˛i
sau nedemni de iubire. Rela˛iile umane oferæ cel mai bun „test“
referitor la cît de vindeca˛i, întregi sau maturi din punct de
vedere spiritual sîntem cu adeværat.
De obicei, cînd ne închidem în cadrul rela˛iilor, o facem
pentru cæ rænile emo˛ionale ale celeilalte persoane ne-au activat
ræni proprii, pe care nu le putem tolera. Furia partenerei mele,
de exemplu, poate determina trezirea fricii mele profunde de
a fi respins. Dacæ nu pot confrunta teama, atunci mæ închid în
mine cînd ea este nervoasæ. Aøadar, pentru a fi prezent øi a
ræmîne deschis fa˛æ de partenera mea în momentele dificile,
trebuie sæ ˛in propriile puncte emo˛ionale în conøtiin˛æ øi dulce
în˛elegere. Dacæ pot face fa˛æ fricii mele, atunci pot face fa˛æ
øi furiei sale.
Vindecarea rænii din iubire, asta nu înseamnæ eliminarea ei
pentru totdeauna; în schimb, înseamnæ cæ noi cîøtigæm o
oarecare eliberare de influen˛a sa asupra noastræ. Dezvoltæm
eliberarea printr-un proces de în˛elegere øi deschidere, precum
cel descris în aceastæ carte – care ne determinæ sæ luæm o pauzæ
øi sæ vedem ce se întîmplæ cînd rana ne este activatæ, în loc sæ
declanøæm vreo reac˛ie emo˛ionalæ automatæ. De fiecare datæ
cînd mæ închid în fa˛a cuiva, aceasta este o oportunitate de a-mi
înfrunta rana øi de a vedea unde sînt închis øi în mine însumi.
Dorin˛a de a-mi înfrunta propria închidere este cheia care-mi
150
permite sæ ræmîn deschis, atît fa˛æ de mine însumi, cît øi fa˛æ

de persoana care-mi provoacæ durerea. Învæ˛înd sæ accept ceea
ce este cel mai greu de acceptat în mine însumi, cîøtig for˛a de
a înfrunta ceea ce pare imposibil la partenera mea, øi pot sæ-i
ofer bunætate adeværatæ øi grjæ cînd are mai mare nevoie de ele.
Dacæ eu øi partenera mea învæ˛æm sæ vorbim împreunæ despre
locurile rænite care dau naøtere reac˛iilor noastre emo˛ionale,
asta ne va ajuta øi sæ ræmînem mai treji cînd rænile ne sînt
activate. Pînæ de curînd, cuplurile nu au avut acces la în˛elegerile
lingvistice sau psihologice care sæ le permitæ sæ vorbeascæ
despre sentimentele complexe pe care øi le provocau reciproc.
Øi acest aspect limita ceea ce puteau împærtæøi unul cu celælalt.
Conøtientizarea rænii celuilalt, legatæ de „a iubi“ øi „a fi iubit“,
ajutæ o rela˛ie sæ devinæ mai profundæ, mai vie øi mai intimæ.
Ajungînd la pace atît cu rana pe care o provoacæ partenera
mea în mine, cît øi cu rana ei, pe care la rîndul meu o provoc,
devin o persoanæ care se acceptæ mai uøor pe sine øi pe ea. De
aceea, a lucra în mod conøtient cu rana inimii nu reprezintæ un
moft narcisist. Dacæ ajungem la un acord cu rana noastræ, putem
ræzbate dinamica emo˛ionalæ complexæ a rela˛iilor umane øi
putem aduce treptat o iubire mai amplæ în lume.
Prin acest tip de perspectivæ putem începe sæ vedem øi sæ
apreciem perfec˛iunea ascunsæ sau sensul ascuns în
imperfec˛iunile øi problemele rela˛iilor umane. Dacæ învæ˛æm
sæ stæpînim suiøurile øi coborîøurile turbulente ale iubirii relative,
devenim mai toleran˛i, mai în˛elegætori, mai umili, mai în˛elep˛i.
Aøadar, toate furtunile øi încercærile prin care trecem în rela˛ii
servesc un scop, ajutîndu-ne sæ devenim un canal curat øi mai
deschis, prin care iubirea necondi˛ionatæ sæ poatæ curge.
Prezen˛a autenticæ a iubirii – întîlnirea dintre Eu øi Tu – îmi
cere sæ fiu capabil sæ onorez atît toate experien˛ele mele, cît
øi pe ale tale, în acelaøi timp: sæ nu neg nici o experien˛æ a ta
sau a mea, diferen˛ele dintre noi, sæ respect diferen˛ele în timp
ce simt duritatea de a nu fi niciodatæ capabil sæ depæøesc complet
însingurarea mea øi sæ împart lumea mea cu tine. Øi sæ las
dorin˛a de contact uman sæ se nascæ mereu nouæ, iar øi iar, øi
151
sæ curgæ prin mine – dorin˛a de a întinde bra˛ele, de a læsa iubirea

sæ intre în mine, de a atinge øi a gusta bucuria de a mæ læsa
atras spre tine, sacrul celælalt, necunoscutul luminos.
JOCUL RELAfiIILOR
Oricît de minunat este sæ primeøti iubire direct de la sursa

absolutæ, acest aspect nu diminueazæ în nici un fel plæcerea
deosebitæ øi semnifica˛ia de a împærtæøi expresia umanæ, cînd
stræluceøte printr-un zîmbet, o privire, sau prin contactul
energetic al inimilor, min˛ilor øi mîinilor. Într-adevær, iubirea
intimæ, personalæ, nu este doar o reflectare palæ a iubirii
absolute, ci o extensie a ei. Pînæ la urmæ, sursa absolutæ nu are
ochi expresivi în care sæ privim, care sæ ne umple de cælduræ
øi tandre˛e. Øi doar corpurile umane pot sim˛i toate nuan˛ele
atingerii. Doar în jocurile sexuale cei doi poli ai existen˛ei –
spirit øi trup, masculin øi feminin, cer øi pæmînt, frumos øi bestie
– se alæturæ într-o uniune completæ a corpurilor. Doar douæ
persoane pot pronun˛a cuvintele sacre „î˛i væd frumuse˛ea“ sau
„te iubesc pentru ceea ce eøti“. Iubirea plinæ de suflet, personalæ
– capacitatea de a pre˛ui øi a ræspunde frumuse˛ii unice a
celuilalt, care la rîndul sæu ræspunde frumuse˛ii noastre unice
– este o bucurie pe care pu˛ine plæceri lumeøti o pot egala.
Mul˛i învæ˛ætori spirituali, precum Krishnamurti, vor sæ dea
numele de iubire doar acelei iubiri pure, neînsufle˛ite, ca øi cum
iubirea relativæ, cu toate pasiunile ei fluctuante, nu ar merita
acest nume. Deschiderea neînsufle˛itæ, necondi˛ionatæ, este cu
siguran˛æ esen˛a iubirii øi cea mai mare posibilitate a ei. Fiind
cea mai subtilæ øi rafinatæ frecven˛æ a iubirii, expresia puræ a
spiritului, este asemenea capætului ultraviolet al spectrului de
luminæ – luminæ albæ puræ.
Totuøi, iubirea este øi o luminæ cu spectru larg, cu multe
umbre øi nuan˛e, pornind de la ultraviolet – deschiderea
spiritului pur – pînæ la infraroøu – cældura contactului corporal
152
øi emo˛ional. De vreme ce oamenii nu sînt doar spirit pur,

cældura infraroøie a intimitæ˛ii personale øi sexuale poate ajuta
la sincronizarea øi însufle˛irea corpului øi sufletului ca
instrumentele unei rezonan˛e mai profunde. Prin iubirea umanæ
întrupatæ, divinul coboaræ pe pæmînt.
GRIJA FAfiÆ DE CEILALfiI
Dupæ ce am explorat rela˛iile intime ca pe o cælætorie de

transformare în cær˛ile mele Cælætoria inimii øi Iubire øi
deøteptare, am dorit ca în aceastæ carte sæ mæ concentrez asupra
legæturii noastre intime cu iubirea însæøi øi asupra deconectærii
de ea, care ne-a læsat lumea atît de distrusæ. Asta m-a determinat
sæ subliniez importan˛a capacitæ˛ii de a primi iubire în
vindecarea rænii sufletului.
Totuøi, în realitate, sæ primeøti øi sæ oferi sînt amîndouæ
esen˛iale, întrucît reprezintæ inspirarea øi expirarea suflului
iubirii. Dacæ øtim cæ sîntem iubi˛i, dupæ cum am væzut, putem
descoperi cæ sîntem iubire. Øi asta ne elibereazæ – sæ iubim,
sæ ˛inem la ceilal˛i aøa cum sînt ei, independent de proiec˛iile
noastre. Cu cît „devenim mai mult cel iubit“ – permi˛îndu-i
soarelui iubirii absolute sæ stræluceascæ asupra noastræ – cu atît
mai mult ne sporim capacitatea de a încorpora iubirea
necondi˛ionalæ în lumea din jurul nostru.
Acest ciclu – accesarea iubirii pure, necondi˛ionate øi dæruirea
afec˛iunii øi bunætæ˛ii – corespunde cu douæ porunci importante
porunci de care, dupæ spusele lui Hristos, „întreaga Lege øi
Profe˛ii depind“. Prima este sæ-l iubeøti pe Dumnezeu din toatæ
inima, sufletul, mintea øi puterea de care dispui. Copil fiind,
mi-a fost greu sæ în˛eleg ce înseamnæ toate acestea cînd le-am
auzit pentru prima oaræ, într-o duminicæ, la øcoalæ. Cum puteam
eu – o creaturæ micæ, særacæ, ce abia recunoaøtea prezen˛a iubirii
din sine însuøi – sæ-i trimit iubire lui Dumnezeu, Tatæl
atotputernic, care nici nu avea nevoie de iubirea mea, de vreme
153
ce El reprezenta deja totul? Deøi mi s-a spus cæ ar trebui sæ o

fac, nu aveam nici o idee ce însemna sau cum puteam sæ abordez
situa˛ia. Bineîn˛eles cæ nimeni nu a sugerat vreodatæ la øcoala
de duminicæ cæ este posibil sæ-˛i fie greu sæ îndeplineøti prima
poruncæ, dacæ nu øtii cæ tu însu˛i eøti iubit cu adeværat.
Prin practica deschiderii cætre iubirea absolutæ am ajuns sæ
în˛eleg prima poruncæ a lui Hristos într-un mod mai concret,
mai rapid. Dacæ prezen˛a iubirii absolute este „non-
direc˛ionalæ”, cum a descris-o unul dintre studen˛ii mei,
înseamnæ cæ nu este ceva pe care fiin˛a de aici îl dæ lui
Dumnezeu de dincolo, sau pe care Dumnezeu îl dæ acestei fiin˛e.
Sæ-l iubeøti pe Dumnezeu cu toatæ inima trebuie sæ însemne
sæ te scufunzi cu totul în rîul atotpætrunzætor de iubire absolutæ
care este Dumnezeu. Cînd sînt cufundat în acest rîu de
binecuvîntare, pot vedea cæ iubirea nu e un lucru pe care-l dau
sau care mi se dæ. Este substan˛a esen˛ialæ a ceea ce sunt, a
întregii mele inimi, min˛i øi for˛e. Sæ-l iubesc pe Dumnezeu
cu toatæ inima øi mintea mea trebuie sæ însemne sæ-mi iubesc
propria naturæ ca fiind iubirea însæøi, extinzîndu-mæ în
deschidere puræ, asemenea apei ce curge în apæ.
O altæ poruncæ a lui Hristos, „iubeøte-˛i aproapele ca pe tine
însu˛i”, se naøte direct din descoperirea iubirii care sælæøluieøte
în tine. Cînd øtii cæ eøti deschidere øi cælduræ, devii sensibil la
durerea altora, care se simt închiøi øi stræini de ele. Po˛i vedea,
dincolo de temerile øi scuturile lor, cæ øi ei sînt dispera˛i sæ
cunoascæ øi sæ se conecteze la ceva frumos øi real din ei înøiøi.
Øi atunci, sæ-˛i iubeøti aproapele – împær˛ind cu el bogæ˛ia, acest
dar de cælduræ øi deschidere – devine posibil.
Buddha a în˛eles rela˛ia dintre iubirea absolutæ øi bunætatea
umanæ într-un mod similar. Termenul budist pentru iubirea
perfectæ este inimæ treazæ – prezen˛a naturalæ deschisæ a naturii
noastre adeværate (bodhichitta absolutæ în sanscritæ). Dacæ træim
în aceastæ prezen˛æ deschisæ înseamnæ în tradi˛ia creøtinæ cæ îl
iubim pe Dumnezeu cu toatæ inima øi mintea noastræ.
Conexiunea cu iubirea absolutæ poate conferi un sentiment „de
verticalitate”, pentru cæ pare a curge de undeva de sus, ca un
154
rîu de binecuvîntare – de la Dumnezeu, gurul în˛elepciunii sau

deschiderea vastæ de deasupra centrului coroanei. Acest flux
pætrunde øi umple de energie centrul inimii, care radiazæ apoi
„orizontal“ blînde˛e øi afec˛iune pentru toate fiin˛ele. Radia˛ia
infraroøie reprezintæ inima relativ treazæ (bodhichitta relativæ).
Conexiunea verticalæ, cu deschiderea vastæ asemenea
cerului de deasupra, ne îndreaptæ, metaforic vorbind,
permi˛îndu-ne sæ avem o posturæ verticalæ, echilibratæ, în
rela˛iile cu ceilal˛i. La fel cum s-a exprimat unul dintre studen˛ii
mei, vorbind despre rezultatele ob˛inute de el în urma practicii
iubirii absolute: „M-am sim˛it drept. Øi am observat cæ a încerca
sæ ob˛ii iubire e ca øi cum te-ai înclina la un anumit unghi. Cînd
mæ înclin aøa, pierd legætura verticalæ cu propriul meu teren
de sus˛inere øi devin øi mai disperat sæ cîøtig iubirea din
exterior.“ Dacæ ne îndreptæm astfel, putem practica blînde˛ea
adeværatæ, færæ a folosi vreu tertip pentru a-i face pe al˛ii sæ ne
placæ.
Buddha a øtiut cæ sæ-˛i iubeøti aproapele, deseori, nu este aøa
de uøor, chiar øi dupæ ce te deschizi cætre iubirea absolutæ, pentru
cæ obiceiurile fricii øi ostilitæ˛ii au conturat hæuri în psihicul
nostru, care vor continua sæ ne atragæ în ele dacæ nu practicæm
în mod conøtient rela˛ionarea noastræ cu ceilal˛i în moduri noi.
Aøadar, tradi˛ia budistæ con˛ine multe metode practice pentru
a genera dulcea bunætate øi compasiunea fa˛æ de ceilal˛i.
Un mod simplu de a ˛ine la ceilal˛i este sæ ne amintim propria
noastræ dorin˛æ de a ne øti frumoøi, demni de iubire, øi sæ
recunoaøtem cæ toatæ lumea, færæ excep˛ie, are aceeaøi dorin˛æ,
fie cæ o øtie sau nu. Dacæ priveøti cu aten˛ie la duømanii cei
mai mari sau la promotori ai fricii, precum Stalin, Hitler sau
Bin Laden, po˛i vedea cæ, dincolo de fa˛adele lor agresive, øi
ei îøi doresc asta – øi nu îndræznesc sæ spunæ nimænui, cu atît
mai pu˛in lor înøiøi. Se judecæ pe sine ca fiind slabi, pentru cæ
simt aceastæ nevoie øi sînt ruøina˛i, ascunzînd-o în spatele unei
mæøti de pseudo-putere. Øi ajung astfel sæ nege øi sæ uite dorin˛a
mai profundæ care se aflæ în spatele obsesiei de a avea succes,
putere, cunoøtin˛e, bogæ˛ii, celebritate sau ræzbunare.
155
Cînd vezi cît de ruøina˛i se simt oamenii din jurul tæu de

dorin˛a lor de iubire, privind-o ca pe o slæbiciune pentru care
meritæ sæ se urascæ pe ei înøiøi, cum te sim˛i? Cît de mult
ascundem cu to˛ii tandre˛ea inimii ca nimeni sæ nu o vadæ! Pe
mæsuræ ce contempli toate acestea, o sclipire de compasiune
ar putea apærea pentru tine øi pentru toate fiin˛ele care vor sæ
cunoascæ fericirea, dar o ˛in mereu la distan˛æ.
Cele douæ porunci ale lui Hristos sînt legate øi într-un alt
mod: iubirea nesfîrøitæ nu poate curge în noi dacæ nu are o
deschidere prin care sæ intre. Dacæ deschiderea spre iubirea
absolutæ curæ˛æ canalul de primire, exprimarea tandre˛ii øi
bunætæ˛ii curæ˛æ canalul de ieøire, eliminînd vechi urme de
ostilitate care încæ îl mai blocheazæ. Chiar dacæ începem sæ
practicæm bunætatea la nivel mic, cum ar fi sæ permitem cuiva
sæ ne depæøeascæ atunci cînd sîntem în trafic sau sæ dæm bunæ
ziua stræinilor cu o voce prietenoasæ, ne punem inima la treabæ,
dar ne øi hrænim pe parcurs. Pentru cæ, dupæ cum a eviden˛iat
øi învæ˛ætorul indian Sri Poonja, „cînd iubeøti, î˛i iubeøti propria
inimæ“.
SÆ TRÆIEØTI DE DRAGUL IUBIRII
Dacæ øtim cæ sîntem sus˛inu˛i de marea iubire, ne eliberæm

de statutul de cerøetori care aøteaptæ cu neræbdare urmætoarea
pomanæ. Øi astfel putem ac˛iona mai creativ øi mai eficient în
lume. Cînd nu mai încercæm în secret sæ cîøtigæm iubirea prin
muncæ, devenim artiøti, oameni de afaceri, politicieni, pærin˛i,
studen˛i sau profesori mult mai buni. Sîntem liberi sæ facem
ce facem ca o formæ de joc creativ, øi nu ca o formæ de
autovalidare.
Acelaøi principiu este valabil în orice sferæ, de la conducerea
politicæ pînæ la practica spiritualæ. Date fiind marile provocæri
cu care se confruntæ planeta, este mare nevoie de lideri în˛elep˛i
care pot, prin dragostea lor pentru umanitate, sæ punæ
156
beneficiile pe termen lung ale planetei mai presus de interesul

lor pe termen scurt de a avea mul˛i alegætori.
În comunitæ˛ile religioase, unul dintre cele mai mari
obstacole în fa˛a dezvoltærii spirituale este dorin˛a secretæ de
a cîøtiga iubire prin a fi un bun enoriaø, un meditator serios
sau un discipol conøtiincios. Încercînd cu zel sæ fie buni, sæ
mediteze corect, sæ se roage cu sinceritate, sæ se dedice
maestrului lor sau serviciului religios, oamenii speræ sæ cîøtige
recunoøtin˛a lui Dumnezeu, a gurului sau a comunitæ˛ii, pe care
nu au primit-o niciodatæ copii fiind. Totuøi, acest efort deosebit
nu face altceva decît sæ le lase fe˛ele lungi øi triste. Sæ încerci
sæ cîøtigi aprobæri sau acceptare este întotdeauna o sarcinæ lipsitæ
de bucurie.
Mul˛i ani am fæcut øi eu practicæ spiritualæ în modul
særæcæcios pe care l-am descris mai devreme. Øi pentru mul˛i
dintre noi poate fi inevitabil sæ înceapæ astfel. Deøi am
descoperit beneficii importante în medita˛ie – o mai mare
conøtientizare, o în˛elegere superioaræ øi mai multæ compasiune
– m-a deranjat cæ nu am sim˛it prea multæ plæcere în asta. Deøi
via˛a mea era bunæ în multe privin˛e, îmi lipsea totuøi un
sentiment profund de bucurie în inimæ.
Doar dupæ ce am început sæ descopær accesul direct la iubirea
perfectæ din mine însumi, soarele a ieøit în final din spatele
norilor într-un mod mai consecvent. Bucuria s-a næscut din
faptul cæ øtiam cæ eram una cu prezen˛a iubirii øi cæ nu trebuia
sæ demonstrez sau sæ reuøesc nimic pentru a o merita, întrucît
era deja inclusæ în materialul din care eram fæcut.
De atunci, am început sæ recunosc energia radiantæ a vie˛ii
din centrul fiin˛ei mele ca fiind în mod intrinsec o stare de
fericire sau, conform cuvintelor poetului Blake, ca „plæcere
eternæ“. Cînd iubirea sau pasiunea curge neîntrerupt, este sim˛itæ
ca fericire. Øi, cînd ne trezim la fericirea ce ne curge prin vene,
curgerea sa naturalæ este iubire radiantæ.
Bineîn˛eles cæ în vulnerabilitatea noastræ de fiin˛e omeneøti
nu putem evita în nici un fel pierderea øi separarea de ceea ce
iubim. Nu putem evita sæ ne întoarcem iar øi iar la experien˛a
157
de a fi singuri. Nimeni nu poate, pînæ la urmæ, sæ intre pe sub

pielea noastræ øi sæ ne træiascæ experien˛ele – nuan˛ele pe care
numai noi le sim˛im, schimbærile prin care doar noi trecem,
moartea pe care doar noi o putem muri. Totuøi, pierderea,
separarea øi singurætatea fundamentalæ sînt învæ˛ætori importan˛i,
pentru cæ ne for˛eazæ sæ ne stabilim în singurul cæmin adeværat
pe care-l avem – prezen˛a dezvæluitæ întru totul a inimii, pe care
nici o pierdere externæ nu o poate distruge.
Sæ stæm aici, pe propriul nostru teren, este cel mai puternic
balsam pentru durerea separærii øi rana din iubire. „Trebuie sæ
te îndrægosteøti de cel din inima ta”, spune învæ˛ætorul Poonja.
„Atunci vei vedea cæ el a fost mereu acolo, dar tu ai vrut altceva.
Pentru a gusta din fericire, uitæ toate celelalte arome øi gustæ
vinul servit în tine însu˛i.“ Cældura øi deschiderea din nucleul
nostru este cel mai intim iubit care este mereu prezent øi în
bra˛ale cæruia putem în sfîrøit sæ ne gæsim liniøtea.
158
EPILOG
CINE TE SUSfiINE?
Sarah era o femeie foarte inteligentæ øi atrægætoare, cu care

aveam øedin˛e de terapie de cî˛iva ani. Trecînd prin trei cæsnicii
øi mai multe rela˛ii, voia cu disperare sæ gæseascæ o rela˛ie în
care sæ se poatæ în sfîrøit stabili. Totuøi, nu fusese niciodatæ
capabilæ sæ creeze una care sæ fie potrivitæ pentru ea.
Tatæl lui Sarah îøi pæræsise familia cînd ea era bebeluø, iar
mama se cæsætorise cu un alt bærbat. Mama nu-i spusese
niciodatæ adeværul, fæcînd-o sæ creadæ cæ noul sæu sofl era
adeværatul sæu tatæ. De-a lungul copilæriei, Sarah a sim˛it în
corpul ei cæ ceva lipsea, dar nu øtia ce. În plus, mama ei nu
era capabilæ sæ se ocupe de nevoile emo˛ionale ale feti˛ei, astfel
încît Sarah a ajuns sæ aibæ ea grijæ de mama ei. Drept urmare,
a ajuns sæ creadæ cæ iubirea exista în cantitate redusæ øi cæ trebuia
sæ munceascæ pentru orice picæturæ care ajungea la ea.
Sarah a aplicat aceastæ credin˛æ în toate rela˛iile sale. S-a
cæsætorit cu bærba˛i care nu erau disponibili emo˛ional øi a træit
aventuri pasionale cu bærba˛i care aveau alte obliga˛ii.
Tendin˛a ei era de a se concentra asupra a ceea ce dorea
partenerul, læsîndu-se pe sine la o parte. Drept rezultat, deøi
avea un suflet foarte frumos, nu întîlnise niciodatæ un bærbat
care sæ vadæ asta sau s-o pre˛uiascæ îndeajuns de mult pentru
a-i oferi totul.
Dupæ multæ concentrare asupra acestor probleme, Sarah a
întîlnit în sfîrøit pe cineva care era nebun dupæ ea. Sentimentul
era reciproc. Singura problemæ: Eric încæ avea o rela˛ie cu o
159
altæ femeie, pe care o vedea destul de pu˛in øi pe care o ajutase

la creøterea copiilor. Deøi o iubea øi o dorea profund pe Sarah,
teama de consecin˛ele pe care le-ar fi putut avea depærtarea de
cealaltæ femeie îl împiedica sæ se implice 100% în rela˛ia cu
ea.
Sarah l-a aøteptat pe Eric mai multe luni, sim˛indu-se distrusæ
de fiecare datæ cînd el era cu cealaltæ femeie. Pînæ la urmæ, a
ajuns la capætul puterilor. A conøtientizat cæ va trebui sæ înceteze
sæ-l mai vadæ, dacæ nu se despær˛ea de cealaltæ femeie. Deøi îi
era greu, cîøtigase destul de mult respect de sine de-a lungul
muncii noastre împreunæ ca sæ øtie cæ trebuia sæ o facæ. Totuøi,
încetînd sæ-l mai vadæ pe Eric, a declanøat noi valuri puternice
de emo˛ii, care i-au permis sæ-øi exploreze rana esen˛ialæ mai
profund decît înainte.
De vreme ce în aceastæ rela˛ie Sarah se apropiase cel mai
mult de ceea ce voia de la un bærbat, incapacitatea lui Eric de
a se implica era complet devastatoare. Era foarte furioasæ, iar
eu am încurajat-o sæ simtæ furia pe deplin. Dupæ ce a abordat
furia, a sim˛it durerea cæ se implicase, încæ o datæ, într-o rela˛ie
cu cineva care nu era cu totul alæturi de ea.
Pe mæsuræ ce se deschidea cætre suferin˛æ, am întrebat-o ce
era cel mai dureros pentru ea, øi mi-a ræspuns: „Faptul cæ mæ
simt atît de singuræ øi cæ nu reuøesc sæ fac în aøa fel încît nevoile
sæ-mi fie împlinite.“ Apoi am explorat ce avea ea nevoie cel
mai mult, øi a spus: „M-am sæturat sæ mæ stræduiesc sæ fac pe
cineva sæ mæ iubeascæ. Vreau sæ øtiu cæ cineva poate, pur øi
simplu, sæ fie alæturi de mine, cæ mæ pot relaxa øi sim˛i sus˛inutæ
mæcar o datæ.“
Eram la o ræscruce importantæ. Sarah nu avusese niciodatæ
o rela˛ie împlinitæ, pentru cæ nu-øi asumase sau nu-øi permisese
niciodatæ complet sæ simtæ dorin˛a de a fi iubitæ, cu tot cu
vulnerabilitatea øi pericolele pe care le implica. Fusese
întotdeauna mai uøor sæ se concentreze asupra nevoilor
bærbatului, sperînd cæ el va arunca cîteva firmituri øi spre ea.
De data aceasta lucrurile stæteau altfel. Sarah conøtientiza în
sfîrøit profunzimea dorin˛ei sale de a fi îmbræ˛iøatæ în iubire.
160
EPILOG
Am încurajat-o sæ repete cuvintele „vreau sæ fiu îmbræ˛iøatæ“

øi sæ vadæ cum o afectau. Pe mæsuræ ce repeta, un sentiment
de cælduræ øi moliciune a început sæ se ræspîndeascæ în corpul
sæu. Acum nu se mai concentra asupra lui Eric sau a durerii
ei. Sim˛ind direct dorin˛a profundæ de a fi îmbræ˛iøatæ a fæcut
ca o parte din interiorul ei sæ se relaxeze. Øi, relaxîndu-se, a
descoperit o prezen˛æ care pærea cæ o cuprinde øi o sus˛ine.
Efectul asupra ei a fost profund. Întreaga fa˛æ i s-a luminat de
un zîmbet øi era cu totul împæcatæ.
Dupæ un timp, am încurajat-o sæ modifice pu˛in cuvintele
– sæ vadæ cum ar fi sæ spunæ „vreau sæ-mi permit sæ mæ simt
îmbræ˛iøatæ“. Deøi fraza nu era decît pu˛in diferitæ, ea punea
mai mult accentul pe dorin˛a sa de a se deschide cætre
îmbræ˛iøare.
La început, a fost uøor amenin˛ætor pentru ea. Modificarea
a fæcut-o sæ vadæ cît de greu îi era sæ-øi permitæ sæ fie
îmbræ˛iøatæ. Neavînd încredere cæ cineva chiar va fi alæturi de
ea, îøi bazase via˛a pe a fi independentæ, ca mod de a compensa
lipsa afec˛iunii din copilærie. Aøadar, sæ schimbe macazul øi
sæ-øi permitæ sæ fie îmbræ˛iøatæ era înfricoøætor. Îi amenin˛a
postura de femeie pe picioarele ei øi o fæcea foarte vulnerabilæ.
Cînd am terminat øedin˛a, am încurajat-o sæ continue sæ
exploreze dorin˛a sa de a fi îmbræ˛iøatæ în sæptæmîna care urma.
Înainte de øedin˛a urmætoare, Sarah a suferit un accident de
maøinæ minor øi l-a sunat pe Eric pentru a-i cere ajutorul øi a
o sus˛ine. El a fost încîntat sæ aibæ grijæ de ea în weekend, lucru
reconfortant pentru ea. Totuøi, deøi îi era bine în bra˛ele lui Eric,
a sim˛it cæ nu era atît de puternicæ pe cît fusese îmbræ˛iøarea
pe care o sim˛ise în biroul meu cu o sæptæmînæ înainte.
Cîteva zile mai tîrziu, Sarah a luat parte la înmormîntarea
tatælui prietenei ei, Jill, øi a ˛inut-o în bra˛e pe aceasta în timp
ce plîngea pe parcursul slujbei. Mai tîrziu, cînd Jill i-a mul˛umit
pentru alinare, Sarah a avut un sentiment ciudat de „nu-mi
mul˛umi; n-am fæcut nimic“. Da, o îmbræ˛iøase pe Jill într-un
mod afectuos, cælduros øi dulce. La un moment dat, în timpul
îmbræ˛iøærii, sim˛ise o schimbare în corpul prietenei sale: ceva
161
din ea se relaxase, Jill se liniøtise øi aterizase pe un teren de

sus˛inere în mijlocul durerii sale, la fel cum fæcuse Sarah cu o
sæptæmînæ în urmæ în biroul meu. Cele douæ incidente au ajutat-o
pe Sarah sæ-øi dea seama de un lucru: o altæ persoanæ nu ne
poate oferi îmbræ˛iøarea supremæ de care avem nevoie.
În timpul øedin˛ei urmætoare, Sarah a pus lucrurile cap la
cap øi a realizat cæ schimbarea care se produsese în corpul lui
Jill era asemænætoare cu ceva ce ea sim˛ise deseori în biroul
meu. Timp de ani de zile, Sarah remarcase cît de diferit se
sim˛ea în cabinetul meu fa˛æ de cum se sim˛ea în lumea de afaræ.
În via˛a ei, alerga de colo-colo rezolvînd probleme, avînd grijæ
de al˛ii, luptîndu-se cu liste de sarcini øi sim˛indu-se, în general,
græbitæ øi stresatæ. În timpul terapiei însæ era capabilæ sæ se
liniøteascæ, sæ se relaxeze, sæ-øi experimenteze în mod
conøtient sentimentele, sæ se conecteze cu ea însæøi øi sæ
pætrundæ într-o calitate mai profundæ a prezen˛ei, care era
deopotrivæ calmantæ øi revigorantæ. De ce, se întreba deseori,
nu pot sæ mæ simt aøa singuræ, acasæ?
În to˛i aceøti ani, Sarah sim˛ise munca noastræ ca pe un mediu
sus˛inætor, care o ajuta sæ fie ea însæøi mai mult. Pe de o parte
este adeværat, eu îi îmbræ˛iøam experien˛a, la fel cum ea îøi
îmbræ˛iøase prietena la înmormîntare. Am oferit un mediu de
ascultare atentæ øi de prezen˛æ, care-i înso˛ea experien˛a într-un
mod de sincronizare, de acceptare. Conexiunea umanæ caldæ
dintre noi fusese vindecætoare pentru ea øi o ajutase sæ înve˛e
noi moduri de a se raporta la sine însæøi øi la ceilal˛i. Într-adevær,
acest tip de mediu de sus˛inere este piatra de temelie în
vindecarea terapeuticæ.
Totuøi, într-un sens mai profund, prezen˛a mea sus˛inætoare
i-a permis sæ se relaxeze øi sæ se deschidæ în propriul ei teren.
Øi, cînd a fæcut-o, a descoperit o sus˛inere mai mare, care deja
era acolo în mod natural. Experimentînd-o, a fost capabilæ sæ
descopere ajutorul oferit de o cælduræ mai puternicæ øi de o
prezen˛æ care-i cuprindea întreaga existen˛æ.
Acum puteam spune ceva ce ea era în sfîrøit pregætitæ sæ audæ:
„Te sim˛i îmbræ˛iøatæ cînd eøti în acest birou, dar de fapt nu
162
EPILOG
eu sînt cel care te îmbræ˛iøeazæ, la fel cum nu tu alinai durerea

lui Jill la înmormîntare, sau cum nici Eric nu ˛i-a alinat durerea
pe timpul weekendului. Tu ai fost o prezen˛æ iubitoare alæturi
de durerea lui Jill, dar nu-i puteai îmbræ˛iøa durerea, pentru cæ
doar ea træia experien˛a. Acelaøi lucru se întîmplæ øi aici. Doar
tu po˛i avea sentimentele tale, aøadar eu nu le pot sus˛ine
literalmente. Dar empatia mea fa˛æ de ceea ce sim˛i te ajutæ sæ
gæseøti for˛a de a aborda øi de a te deschide la lucrurile prin
care treci. Cînd te deschizi astfel, eøti în sfîrøit alæturi de tine
însæ˛i. Øi atunci descoperi ceea ce te sus˛ine mereu.“
„Cum pot sæ mæ sus˛in aøa øi acasæ?”, m-a întrebat Sarah.
„Nu te po˛i sus˛ine singuræ. Nu Eul sus˛ine, la fel cum eu,
ca terapeut, nu pot îmbræ˛iøa niciodatæ ceea ce træieøti tu. Cînd
eu sînt aici pentru tine, asta te ajutæ sæ fii øi tu alæturi de tine
însæ˛i. Øi cînd o faci, î˛i oferæ senza˛ia de a te sim˛i
îmbræ˛iøatæ.“
La fel cum lumina soarelui acoperæ un spa˛iu vast øi hræneøte
mereu pæmîntul øi-l leagænæ, aøa øi cældura øi deschiderea fiin˛ei
noastre extinse, a naturii noastre iubitoare, ne îmbræ˛iøazæ øi
ne înconjoaræ mereu, fie cæ o øtim sau nu. Singurul lucru care
ne separæ de prezen˛a extinsæ este tendin˛a de a ne îndepærta
de experien˛a noastræ sau de a ne acoperi cu vælul norilor de
apærare.
Diferite tradi˛ii spirituale descriu acest teren al adeværului
în maniere variate. Creøtinii, evreii øi musulmanii spun cæ
Dumnezeu ne îmbræ˛iøeazæ – cæ el ˛ine întraga lume în mîini.
Alte tradi˛ii spun cæ Mama Divinæ ne ˛ine mereu în bra˛ele sale.
Budiøtii spun cæ træim în interiorul conøtiin˛ei deschise, pline
de compasiune – natura lui Buddha din fiecare dintre noi.
(Termenul budist pentru leagea fundamentalæ a existen˛ei –
Dharma – înseamnæ, literalmente, „cea care îmbræ˛iøeazæ“).
Oricare ar fi limbajul religios, îmbræ˛iøarea este privitæ ca fiind
vastæ øi spa˛ioasæ, dar øi binevoitoare øi bunæ.
Lipsa sus˛inerii din copilæria lui Sarah a determinat-o sæ se
închidæ în sine øi sæ se cenzureze. Øi astfel i-a fost greu sæ
recunoascæ îmbræ˛iøarea extinsæ. Dar, odatæ ce a conøtientizat-o,
163
lucrurile au început sæ se schimbe. Pe mæsuræ ce a început sæ

fie acolo pentru ea însæøi, a dezvoltat un nou sentiment legat
de via˛a care o cuprinde cu cælduræ. Øi aøa a devenit mai
încrezætoare øi mai puternicæ. A încheiat øedin˛ele de terapie
la scurt timp dupæ aceea.
Peste aproximativ un an, am dat peste Sarah la un
eveniment social. Am întrebat-o cum mergeau lucrurile øi mi-a
spus cæ era implicatæ într-o nouæ rela˛ie, care pærea sæ
func˛ioneze. Dupæ ce încheiase rela˛ia cu Eric, mult timp nu
mai cæutase pe altcineva, concentrîndu-se pe „a fi acolo pentru
sine însæøi“. „Aceea a fost o perioadæ bogatæ pentru mine.
Singura perioadæ în care am fost cu adeværat capabilæ sæ mæ
bucur de mine însæmi øi de via˛a mea færæ a avea un bærbat
alæturi. Am învæ˛at sæ apreciez fiecare zi, nu pentru ceea ce
realizam, ci pentru experien˛a de a fi vie. Era ca øi cum aø fi
avut o rela˛ie intimæ cu mine însæmi øi cu propria-mi via˛æ. Am
observat cum înainte aruncam aceastæ comoaræ pentru a cerøi
iubire de la ceilal˛i.“
Dupæ øase luni, Sarah a cunoscut un alt bærbat, dar nu l-a
considerat foarte interesant la început. Nu sim˛ea nevoia sæ se
implice, pentru cæ se bucura atît de mult de timpul petrecut
singuræ. „Am petrecut o perioadæ împreunæ øi era o legæturæ
de prietenie, dar nu ceva extraordinar.“
Apoi lucrurile au început sæ evolueze între ei. Øi el suferise
dezamægiri profunde din partea femeilor. Aøadar, fiecare a
început rela˛ia færæ mari aøteptæri. „Lucrurile pæreau simple,
fiecæruia îi plæcea ceea ce vedea, øi aprecierea pe care o aveam
unul pentru celælalt creøtea în timp. Am fost capabili sæ ne
acceptæm într-o manieræ simplæ, pe care nu am mai cunoscut-o
pînæ acum.“
Ajungînd sæ øtie cæ era sus˛inutæ de îmbræ˛iøarea vie˛ii, Sarah
nu mai aøtepta ca un bærbat sæ fie piatra de temelie a vie˛ii ei.
Øi acest lucru îi permitea sæ træiascæ o cælduræ a conexiunii care
devine posibilæ atunci cînd o rela˛ie nu mai e împoværatæ de
aøteptæri pentru împlinire totalæ.
164
EPILOG
Sarah a recunoscut apoi cæ-øi petrecuse cea mai mare parte

din via˛æ visînd la iubirea perfectæ, în timp ce învinovæ˛ea
bærba˛ii din via˛a sa pentru cæ nu se ridicau la înæl˛imea
aøteptærilor. Dar, de curînd, ceva s-a schimbat. În loc sæ-i
respingæ pentru eøecurile lor, ea putea vedea acum cum fiecare
dintre aceøti bærba˛i, pînæ la tatæl sæu, era rænit. Øi, deøi rana
lor îi împiedicase sæ lase iubirea sæ stræluceascæ, ea a
recunoscut cæ fiecare dintre ei o iubise în felul lui. „Învæfl sæ
mæ concentrez asupra modurilor în care am fost iubitæ, øi nu
asupra celor în care nu am fost iubitæ.“
M-au miøcat cuvintele lui Sarah øi senza˛ia de libertate care
ræzbætea prin ele. Øi mi-am amintit de ultimul an din via˛a
mamei mele, cînd am fost în sfîrøit capabil sæ renunfl la
nemul˛umirile legate de faptul cæ ea nu mæ væzuse øi sæ apreciez
în schimb modurile în care mæ iubise. Îmi amintesc ce senza˛ie
de eliberare mi-a dat faptul cæ mi-am deschis inima în acest
fel.
Sarah îøi petrecuse via˛a încercînd sæ gæseascæ pe cineva care
sæ umple golul de iubire pe care-l avea încæ din copilærie. Dar
nimeni nu putuse vreodatæ sæ se ridice la înæl˛imea aøteptærilor
sale. For˛atæ în final sæ se întoarcæ la sine, a învæ˛at sæ fie acolo
pentru ea øi a descoperit cæ via˛a îi era îmbræ˛iøatæ de iubire.
Øi astfel fusese eliberatæ pentru a avea o rela˛ie mai simplæ cu
un bærbat, o rela˛ie care sæ nu mai fie atît de îngreunatæ de
vechile lupte øi drame.
Cînd am încheiat discu˛ia, Sarah a plecat spunîndu-mi: „Chiar
e ceva. Acum, cæ nu mæ mai aøtept la atît de mult, intimitatea
cu un bærbat este mai dulce decît oricînd. Noua mea rela˛ie e
departe de a fi idealæ, dar aø putea spune cæ e îndeajuns de bunæ.
Poate cæ asta mi-a dat faptul cæ øtiu cæ sînt iubitæ – capacitatea
de a mæ sim˛i satisfæcutæ avînd un iubit îndeajuns de bun. Deøi
iubirea umanæ nu e perfectæ... tot sînt dispusæ sæ intru în joc.“
165
EXERCIfiII
Exerici˛iile prezentate aici (øi care corespund capitolelor

cær˛ii) s-au dovedit a fi de ajutor pentru participan˛ii la atelierele
mele øi programele de training. Multe dintre ele implicæ sæ
priveøti în tine însu˛i øi sæ ræspunzi la întrebæri-cheie. Po˛i
ræspunde fie printr-un jurnal sau pur øi simplu contemplîndu-le.
Î˛i recomand sæ stai cîteva momente la începutul fiecærui
exerci˛iu øi sæ te liniøteøti, sæ respiri profund de cîteva ori øi
sæ te sim˛i prezent în corpul tæu.
Introducere
SÆ-fiI RECUNOØTI NEMULfiUMIREA
Acest exerci˛iu te va ajuta sæ identifici tiparul esen˛ial al
ostilitæ˛ii care ac˛ioneazæ în via˛a øi rela˛iile tale. Dacæ îl vei
conøtientiza, ai fæcut primul pas spre a te elibera de el.
1. Gîndeøte-te la o situa˛ie dificilæ, stresantæ sau dureroasæ
din una dintre rela˛iile tale curente – cu un prieten, iubit,
so˛, coleg sau membru al familiei.
2. Cînd te gîndeøti la situa˛ia dificilæ, cum te sim˛i în corpul
tæu? Cum te afecteazæ?
3. Cînd sim˛im conflictele cu alte persoane, deseori ne situæm
în opozi˛ie fa˛æ de ei. În ce fel vezi tu cealaltæ persoanæ
ca pe un adversar? Observæ cum postura de opozi˛ie î˛i
afecteazæ psihicul (de exemplu, te sim˛i nervos, tensionat
sau greu?).
167
4. Întreabæ-te dacæ este o bætælie veche, familiaræ, pe care

o duci aici, una pe care ai dus-o întreaga via˛æ. Ce este
familiar la ea? Ce te duce cu gîndul la trecut? Care este
vechea ta nemul˛umire împotriva „duømanului din
celælalt”, care apare din nou în aceastæ situa˛ie? Spune-o
într-o singuræ propozi˛ie, la timpul prezent, începînd cu
„Tu...“ øi imagineazæ-˛i cæ i-o spui celeilalte persoane (de
exemplu, „tu nu mæ vezi”, „tu nu mæ tratezi bine”, „tu
doar vrei sæ profi˛i de mine”).
5. Odatæ ce ˛i-ai exprimat nemul˛umirea, observæ cum ea este
legatæ de un sentiment mai vechi øi familiar, de „tu nu
mæ iubeøti (nu mæ vezi, apreciezi, cunoøti) aøa cum sunt“.
6. Cum este sæ conøtientizezi vechea nemul˛umire de a nu
fi iubit øi sæ vezi cum ea ræmîne în continuare vie în tine,
afectîndu-˛i interac˛iunea cu ceilal˛i? Este important sæ nu
o judeci. În schimb, observæ cum te sim˛i doar aducînd-o
la luminæ øi recunoscînd-o.
Capitolul 1
EXPLORAREA IUBIRII CA EXPERIENfiÆ
INTERNÆ
Acest exerci˛u te va ajuta sæ explorezi experien˛a pe care vrei
cel mai mult sæ o træieøti într-o rela˛ie de iubire. Dacæ schimbi
centru aten˛iei, vei putea sæ mu˛i centrul puterii de „acolo, afaræ“
„aici, înuntru”, în aøa fel încît sæ nu mai fii complet dependent
de o rela˛ie externæ pentru ceea ce ai nevoie cel mai mult în
interior.
În cadrul exerci˛iului î˛i vei pune în mod repetat întrebæri
esen˛iale øi vei ræspunde la ele. Cel mai bine este sæ lucrezi cu
altcineva, dar dacæ nu ai pe cineva cu care sæ faci exerci˛iul,
î˛i po˛i pune singur întrebærile, apoi sæ iei o pauzæ øi sæ contempli
pu˛in înainte de a ræspunde. Spune primul lucru care-˛i vine în
minte, færæ sæ te gîndeøti prea mult la ræspuns.
168
EXERCIfiII
1. Stînd fa˛æ în fa˛æ, unul dintre voi pune o întrebare (dintre

cele de mai jos) øi celælalt priveøte în interiorul sæu øi
ræspunde într-o propozi˛ie sau douæ. Apoi, cel care a pus
întrebarea o repetæ, iar persoana întrebatæ ræspunde din
nou. Nu existæ alt dialog în timpul exerci˛iului. Procesul
continuæ timp de 5, pînæ la 10 minute.
Formatul de repetare a întrebærii este creat pentru a te ajuta
sæ pætrunzi mai adînc în problema pe care o abordezi. De
fiecare datæ cînd întrebarea este pusæ, po˛i privi mai adînc
în tine însu˛i. În cadrul exerci˛iului existæ douæ întrebæri
care sînt puse alternativ:
Dupæ ce fel de iubire tînjeøti cel mai mult?
Øi ce ˛i-ar oferi asta?
Prima întrebare te invitæ sæ intri în contact cu felul în care
vrei cel mai mult sæ fii iubit. Acordæ-˛i permisiunea de a
ræspunde sincer øi a spune ce vrei cu adeværat. Cea de-a doua
întrebare te face sæ te gîndeøti ce ˛i-ar oferi aceastæ iubire în
interiorul tæu. Cu alte cuvinte, care este experien˛a interioaræ
pe care o vrei cel mai mult de la a te sim˛i iubit? De exemplu,
exerci˛iul poate suna cam aøa:
Întrebare: Dupæ ce fel de iubire tînjeøti cel mai mult?
Ræspuns: Vreau sæ fiu cunoscut øi în˛eles.
Întrebare: Øi ce ˛i-ar oferi asta?
Ræspuns: Mi-ar oferi un sentiment de apartenen˛æ.
Întrebare: Dupæ ce fel de iubire tînjeøti cel mai mult?
Ræspuns: Vreau sæ øtiu cæ cineva mæ vrea pentru ceea ce
sunt.
Întrebare: Øi ce ˛i-ar oferi asta?
Ræspuns: Atunci m-aø putea relaxa øi aø avea mai multæ
încredere.
2. La sfîrøitul a 5-10 minute, participan˛ii schimbæ rolurile.
La finalul exerci˛iului, pute˛i discuta despre cum væ sim˛i˛i
conøtientizînd dupæ ce fel de iubire tînji˛i cel mai mult øi
169
ce v-ar oferi ea. Dacæ faci exerci˛iul singur, acordæ-˛i un

timp sæ vezi ce efect are recunoaøterea acestor lucruri.
SÆ TE SIMfiI IUBIT ÎNSEAMNÆ SÆ FII IUBIT

Acest exerci˛iu te va ajuta sæ explorezi felul în care a fi iubit
permite ferestrei inimii sæ se deschidæ, pentru ca tu sæ
experimentezi iubirea ca pe ceva din interiorul tæu, nu ca pe
ceva care î˛i este oferit de cætre cineva.
1. Gîndeøte-te la cineva din via˛a ta care te iubeøte – iubit,
so˛, prieten sau membru al familiei. Permite-˛i sæ sim˛i
iubirea øi afec˛iunea acestei persoane fa˛æ de tine.
2. Observæ cum asociezi sentimentul cu persoana øi cum ai
tendin˛a de a-l vedea pe celælalt ca sursa sau cauza
sentimentului.
3. Acum renun˛æ la a te mai gîndi la cealaltæ persoanæ øi
acordæ aten˛ie la ceea ce se întîmplæ în corpul tæu cînd te
sim˛i iubit. Acordæ o aten˛ie deosebitæ centrului inimii,
zonei din centrul pieptului. Vezi dacæ po˛i recunoaøte
cældura sau plinætatea din inima ta ca pe propria ta
experien˛æ, ca pe ceva care vine din interiorul tæu, ca pe
ceva care î˛i apar˛ine.
4. Cum te sim˛i sæ recunoøti asta?
Capitolul 2
DESCOPERIREA SURSEI OSTILITÆfiII
Acest exeric˛iu î˛i permite sæ explorezi øi sæ numeøti ræsplata
ascunsæ a ostilitæ˛ii fa˛æ de ceilal˛i. Po˛i efectua partea de
repetare a înrebærilor din exerci˛iu împreunæ cu cineva sau de
unul singur.
1. Întoarce-te la nemul˛umirea pe care ai exprimat-o în
primul exerci˛iu.
2. Conøtientizeazæ orice mod în care te sim˛i bine men˛inînd
acest sentiment. Vezi dacæ po˛i recunoaøte øi accepta
170
EXERCIfiII
satisfac˛ia pe care o sim˛i considerînd cæ cealaltæ

persoanæ greøeøte.
3. Cum te sim˛i în interior cînd îl consideri pe celælalt ræu?
Ce se întîmplæ în tine? Dacæ i-ai putea demonstra acestei
persoane cæ greøeøte øi ai face-o sæ accepte, ce ai ob˛ine?
4. Pasul urmætor implicæ repetarea unei întrebæri:
Ce cîøtigi din a te agæ˛a de ostilitate?
(O persoanæ pune întrebarea, iar cealaltæ priveøte în
interiorul sæu øi apoi ræspunde într-o propozi˛ie sau douæ.
Apoi persoana care a întrebat repetæ întrebarea, iar cealaltæ
ræspunde a doua oaræ. Nu existæ alt dialog în timpul
exerci˛iului. Procesul continuæ timp de 5-10 minute. Apoi
cei doi schimbæ rolurile.)
5. De fiecare datæ cînd ræspunzi la întrebare, exploreazæ øi
identificæ beneficiul pe care-l ob˛ii din men˛inerea
nemul˛umirii. Este important sæ nu te judeci în nici un fel,
ci doar sæ-˛i permi˛i sæ vezi care este adeværul, într-un mod
neutru, ca într-o anchetæ.
DUØMANUL DIN CELÆLALT

Acest exerci˛iu te va ajuta sæ vezi cum proiec˛iile despre
duømanul din celælalt î˛i influen˛eazæ rela˛iile.
1. Gîndeøte-te la un conflict recent pe care l-ai avut cu
partenerul tæu sau cu oricine altcineva, cînd te-ai sim˛it
prost tratat, neîn˛eles sau rænit în vreun fel.
2. Conøtientizeazæ cum te-a afectat sentimentul de a fi prost
tratat, în special furia sau frustrarea asociatæ lui.
3. Cînd î˛i sim˛i furia sau frustrarea, cum priveøti cealaltæ
persoanæ? Ce fel de imagini ale duømanului apar? (De
exemplu, îl po˛i vedea pe celælalt ca fiind indiferent, ostil,
sufocant, distant, absent sau manipulator).
4. Acum, întreabæ-te: Cît de familiaræ î˛i este imaginea
duømanului, privind în urmæ la întreaga ta via˛æ? De ce
anume î˛i aminteøte din copilæria ta?
171
5. Recunoscînd imaginea duøamului ca pe ceva ce por˛i în

tine din trecut, vezi dacæ o po˛i îndepærta de persoana cu
care te rela˛ionezi în prezent.
6. Cum este sæ vezi aceastæ persoanæ în afara imaginii
duømanului?
Capitolul 3
TOPIREA OSTILITÆfiII ÎN SUFERINfiÆ:
ÎNTÎLNIREA CU SINE ÎN LOCAØUL NEIUBIRII
Acesta este procesul prezen˛ei necondi˛ionate aplicat durerii
lipsei de iubire, aøa cum am descris-o în capitolul 3.
1. Gîndeøte-te la un mod în care nu te sim˛i pe deplin iubit
într-o rela˛ie actualæ – cu iubitul, un prieten sau un
membru al familiei.
2. Cum træieøti în corpul tæu sentimentul de neiubire?
Observæ calitatea specificæ a senza˛iei corporale (cum ar
fi greutate, anxietate, încordare, nervozitate, ræcealæ, gol,
amor˛ealæ, fierbin˛ealæ, monotonie) øi locul unde o sim˛i
cel mai puternic.
3. Conøtientizeazæ sentimentele øi senza˛iile care se aflæ
acolo, intrînd în contact direct cu ele prin conøtientizare.
Dacæ te sim˛i încordat, lasæ-˛i ræsuflarea sæ atingæ øi sæ
pætrundæ în senza˛ia de tensiune.
4. Apoi vezi dacæ po˛i læsa sentimentul de neiubire sæ fie
acolo aøa cum este el, færæ a încerca sæ-l repari, sæ-l
schimbi sau sæ-l judeci. Deschide spa˛iul în jurul
senza˛iilor din corpul tæu, oferindu-le loc suficient
pentru a fi acolo aøa cum sînt ele. Experimenteazæ
senza˛iile îmbræ˛iøate în acel loc delicat, deschis.
Cum te face sæ te sim˛i conøtientizarea sentimentul de
neiubire, senza˛iile care i se alæturæ øi a le læsa sæ existe?
Dacæ te sim˛i ræu conøtientizînd øi permi˛înd
sentimentului sæ existe, asta înseamnæ cæ probabil îl
respingi sau te identifici cu el, în loc sæ-i permi˛i cu
172
EXERCIfiII
adeværat sæ fie acolo øi sæ-i oferi spa˛iu din plin. Aici

întrebarea nu este „cum mæ simt în locul lipsit de iubire?“
(da, poate fi dureros), ci „cum te afecteazæ sæ intri în
contact cu acel loc øi sæ-i oferi spa˛iu pentru a fi aøa cum
este el?“. Dacæ te sim˛i blocat sau copleøit de durere,
acordæ mai multæ aten˛ie conøtientizærii din jurul durerii.
Ca spa˛iu, el este delicat. Durerea poate cæ încæ mai e
acolo, dar a-i permite sæ fie acolo nu este dureros în sine.
De obicei, este mai mult o uøurare, deøi nu întotdeauna
chiar de la început.
Lasæ la o parte orice poveøti despre tine care ar putea
apærea în timp ce te întîlneøti cu sentimentul de neiubire
(precum „asta înseamnæ cæ nu merit sæ fiu iubit”, „e ræu
sæ mæ simt aøa”, „dacæ-mi permit sæ simt asta, voi intra
în depresie”).
Dacæ apare rezisten˛a puternicæ împotriva durerii lipsei
de iubire øi devine un obstacol, cel mai bine e sæ te
concentrezi acum asupra rezisten˛ei în sine. Rezisten˛a este
de în˛eles: pur øi simplu, înseamnæ cæ nu vrei sæ sim˛i
durerea. Aøadar, po˛i sæ conøtientizezi rezisten˛a øi sæ-i
permi˛i øi ei sæ existe. Durerea øi rezisten˛a îøi pot avea
spa˛iul propriu, færæ a fi nevoie sæ se anuleze una pe
cealaltæ. Dupæ ce creezi un spa˛iu separat pentru
rezisten˛æ, po˛i sæ te întorci la durere øi sæ continui sæ
lucrezi cu ea. Sau dacæ rezisten˛a ræmîne intensæ, po˛i
practica prezen˛a necondi˛ionatæ în raport cu ea, øi nu cu
sentimentul ini˛ial.
Paøii 1-4 pot fi suficien˛i pentru a învæ˛a øi a practica
pentru o vreme la început.
5. Dacæ te sim˛i pregætit sæ mergi mai departe, vezi dacæ te
po˛i deschide direct cætre durerea „neiubirii”, dînd la o
parte orice barieræ din calea ei. Po˛i sæ-˛i deschizi inima
cætre durere, øi sæ o sim˛i ca pe o experien˛æ prezentæ øi
corporalæ? Dacæ da, vezi cum sim˛i aceastæ deschidere.
6. Un pas mai avansat: o datæ ce te-ai deschis cætre durere,
permite conøtiin˛ei sæ pætrundæ direct în centrul ei. Vezi
173
dacæ te po˛i relaxa sau renun˛a la rezisten˛e øi sæ te

identifici cu senza˛iile, devenind una cu ele. Cum te
afecteazæ faptul de a fi prezent în mijlocul sentimentului?
Rezumat: Conøtientizarea sentimentului este similaræ cu
întîmpinarea lui. Sæ-i permi˛i sæ existe înseamnæ sæ-l laøi
sæ fie acolo aøa cum e el. Sæ te deschizi cætre el e ca øi
cum ai deschide o uøæ în fa˛a lui øi l-ai privi direct, færæ
sæ te întorci cu spatele sau sæ pui un scut în fa˛a lui. Sæ
pætrunzi în el e ca øi cum ai trece dincolo de uøæ øi te-ai
stabili chiar în centrul sentimentului. Dacæ po˛i lucra cu
sentimentul de neiubire în acest fel, vei ajunge sæ îl tolerezi
øi sæ-˛i dai seama cæ eøti mai puternic decît el, cæ nu mai
trebuie sæ træieøti cu teama de el.
ASUMAREA FURIEI SAU A URII

Fii conøtient cæ s-ar putea sæ nu fii pregætit pentru acest
exerci˛iu în momentul de fa˛æ. Oamenii au deseori nevoie sæ
lucreze cu durerea sau suferin˛a lor mult timp înainte sæ fie
pregæti˛i sæ-øi înfrunte furia øi ura îngropate. Dacæ este valabil
øi pentru tine, e important sæ respec˛i acest lucru. În acest caz,
lucreazæ mai mult în exerci˛iul anterior.
Este, de asemenea, important sæ faci distinc˛ia între a-˛i
permite sæ sim˛i furie sau uræ øi a le reværsa asupra celorlal˛i.
Acest exerci˛iu este doar pentru a te ajuta sæ-˛i permi˛i sæ ai
sentimentul respectiv. Nu implicæ exprimarea lui în fa˛a cuiva.
(Sæ-˛i exprimi furia poate fi important în anumite momente,
dar sæ o faci într-un mod productiv reprezintæ o practicæ
îndelungæ care depæøeøete cadrul acestei cær˛i.)
1. Gîndeøte-te la o nemul˛umire pe care o ai fa˛æ de cineva
(de exemplu, pærin˛ii sau un iubit, de care nu ai fost tratat
cum trebuie).
2. Po˛i sæ-˛i conøtientizezi sentimentul de furie sau uræ fa˛æ
de persoanæ? Nu te concentra asupra greøelilor persoanei,
ci mai degrabæ asupra senza˛iei de furie sau uræ din corpul
174
EXERCIfiII
tæu. Conøtientizeazæ senza˛iile færæ sæ te laøi purtat de

judecæ˛i sau de poveøti de învinuire, vinovæ˛ie sau ruøine.
Dacæ poveøtile apar, dæ-le la o parte øi întoarce-te la
sentimentul corporal.
3. Oferæ furiei sau urii spa˛iu pentru a fi acolo. Este ca un
incendiu – dacæ-l ˛ii închis într-un spa˛iu mic, ajunge sæ
fie ca o oalæ sub presiune gata sæ explodeze. Po˛i elibera
presiunea, deschizînd spa˛iu în jurul sentimentului øi
permi˛înd furiei sau urii sæ se extindæ în acel spa˛iu.
Sentimentul se poate extinde cît sæ cuprindæ întreaga
cameræ, întregul cartier sau întreaga lume. Respiræ
profund. Cum te sim˛i læsîndu-l sæ se extindæ în spa˛iu,
în loc sæ-l ˛ii sub presiune în corpul tæu?
La început, atît poate fi suficient. Dar dacæ doreøti sæ mergi
mai departe:
4. Lasæ ura sæ vorbeascæ. Ca øi cum ai ˛ine un microfon în
fa˛a sentimentului, invitæ-l sæ spunæ ce uræøte el de fapt.
Ai putea repeta urmætoarea afirma˛ie de mai multe ori,
pînæ vei fi exprimat tot ceea ce se aflæ acolo: „Uræsc faptul
cæ...“
5. Observæ ce sim˛i odatæ ce i-ai dat urii glas. Ob˛ii astfel
vreun sentiment de claritate, putere sau for˛æ? Dacæ da,
deschide-te cætre el øi simte-l în corpul tæu.
Capitolul 4
DEZVOLTAREA PREZENfiEI NECONDIfiIONATE:
PERMITE-fiI SÆ AI PROPRIILE EXPERIENfiE
Acest proces este descris mai pe larg în capitolele 3 øi 4. În
capitolul 3 øi în exerci˛iile din cadrul lui, este prezentat ca
„întîlnirea cu tine însu˛i în locul „de neiubire“. Aici este
prezentat într-un sens mai larg, care se poate aplica oricærui
sentiment. Cei patru paøi principali sînt conøtientizarea,
permiterea, deschiderea øi pætrunderea.
175
1. Alege o experien˛æ din via˛a ta asupra cæreia vrei sæ te

concentrezi, una care î˛i pune probleme.
2. Vezi dacæ eøti dispus sæ te întorci spre ea øi sæ explorezi
felul în care te afecteazæ.
3. Ce sim˛i în corp? Acordæ aten˛ie senza˛iilor øi locului din
corpul tæu unde ele se produc. Conøtientizeazæ ce sim˛i,
exact aøa cum ai confrunta sentimentul direct, intrînd în
contact cu felul în care te face sæ te sim˛i în corpul tæu.
(Este ca øi cum l-ai saluta.) Cum este sæ intri în contact
øi sæ conøtientizezi sentimentul?
4. Odatæ ce ai conøtientizat prezen˛a acestor senza˛ii în corpul
tæu, vezi dacæ apoi le po˛i permite sæ fie acolo, oferindu-
le spa˛iu suficient pentru a se manifesta liber. Men˛ine
sentimentul în lumina conøtiin˛ei færæ:
• sæ reac˛ionezi fa˛æ de el,
• sæ-l judeci,
• sæ încerci sæ-l schimbi sau sæ-l repari,
• sæ ræmîi prins în el,
• sæ te identifici cu el,
• sæ-l faci sæ însemne ceva legat de tine sau
• sæ i te împotriveøti.
Permite-˛i sæ devii delicat fa˛æ de el, sæ-l îmbræ˛iøezi
aøa cum cerul îmbræ˛iøeazæ un nor, færæ împotrivire,
lasîndu-l pur øi simplu sæ existe, sau aøa cum o mamæ îøi
îmbræ˛iøeazæ copilul, cu blînde˛e øi afec˛iune.
Cum te face sæ te sim˛i? Cum este sæ-i permi˛i sæ existe
øi sæ-i oferi spa˛iu sæ se manifeste liber?
Ar putea fi de ajuns pentru moment. Dacæ totuøi vrei
sæ continui:
5. Vezi dacæ te po˛i deschide, dacæ-˛i po˛i deschide inima
cætre sentiment, doborînd orice barieræ între tine øi el.
Deschide-te direct cætre senza˛iile care se produc în corpul
tæu. Acordæ aten˛ie sentimentului de deschidere. Cum te
face sæ te sim˛i?
6. Odatæ ce te-ai deschis fa˛æ de senza˛iile din corp, permite
conøtiin˛ei sæ se relaxeze, sæ pætrundæ direct în centrul lor
176
EXERCIfiII
øi sæ fie una cu ele. Este ca øi cum te-ai muta acolo, ca

øi cum ai învia într-un loc unde de obicei eøti închis în
tine. Cum este sæ „locuieøti“ în acest sentiment în mod
conøtient?
7. Ob˛ii ceva nou (cum ar fi uøurare, pace, expansivitate,
stabilitate, putere) cînd îi permi˛i sæ existe, cînd te deschizi
cætre el øi te stabileøti în interiorul lui? Dacæ da,
conøtientizeazæ noul sentiment care a apærut cu ajutorul
acestei practici øi deschide-te cætre el, acordînd aten˛ie
felului cum se manifestæ în corpul tæu. Astfel, î˛i vei ajuta
corpul sæ se obiønuiascæ cu el, integrînd noua experien˛æ.
SPUNE-fiI „DA“ fiIE ÎNSUfiI

Aceasta este o variantæ scurtæ a prezen˛ei necondi˛ionate pe
care o po˛i aplica în via˛a de toate zilele.
În fiecare zi, în orice clipæ, po˛i pur øi simplu sæ observi ce
se întîmplæ în cadrul experien˛ei tale, atingînd-o uøor cu
conøtiin˛a: „Da, asta se întîmplæ aici acum: mi-e teamæ... îmi
creez singur probleme... sînt deconectat de mine însumi”, øi
aøa mai departe.
Nu încerca sæ manipulezi experien˛a pe care o ai sau sæ
încerci sæ ajungi într-un loc mai bun. Mai degrabæ, doar
atinge-o, ca øi cum ˛i-ai pune degetul pe ecranul unui computer
digital. Intræ în contact cu experien˛a prin intermediul
conøtiin˛ei øi las-o sæ fie aøa cum este ea. Dacæ începi sæ judeci
træirea, po˛i sæ atingi øi asta: „Da, acum mæ judec pe mine
însumi. Da, îmi e foarte greu în aceste momente sæ mæ accept.“
Atinge-o øi las-o sæ existe. Nu este nevoie sæ o consideri bunæ
sau rea. E doar aøa cum e, nici bunæ, nici rea în sine.
O uøoaræ varia˛ie a acestei practici este sæ te deschizi øi sæ
te laøi atins de experien˛æ, decît sæ o atingi în mod activ. Las-o
sæ te atingæ ea, øi apoi permite-i sæ existe. Astfel vei putea sæ
fii mai pu˛in exigent cu experien˛a træitæ.
177
DULCE ÎNfiELEGERE FAfiÆ DE TINE ÎNSUfiI

Acest exerci˛iu te poate ajuta sæ renun˛i la ostilitatea fa˛æ de
tine.
1. Gîndeøte-te la o manieræ în care te critici, î˛i faci singur
probleme, te judeci sau te uræøti.
2. Care este nemul˛umirea pe care o ai fa˛æ de tine?
3. Observæ cum te sim˛i dacæ men˛ii nemul˛umirea, cum î˛i
afecteazæ psihicul. (De exemplu, te face sæ te sim˛i nervos,
încordat, subapreciat sau deprimat?)
4. Gîndeøte-te cum problema pe care o judeci s-a dezvoltat
din faptul cæ nu te sim˛i iubit.
5. Recunoscînd acest lucru, vezi dacæ po˛i men˛ine ceea ce
judeci în dulce în˛elegere, ca øi cum ai fi un pærinte,
învæ˛ætor sau prieten în˛elept, atotøtiutor øi plin de
compasiune.
6. Ce fel de cuvinte de în˛elegere ˛i-ar spune acest în˛elept?
7. Cum te afecteazæ cuvintele?
8. Pentru a concluziona, vezi cum te sim˛i men˛inînd judecata
de sine într-un spa˛iu deschis de conøtientizare lipsitæ de
judecare.
BLÎNDEfiE IUBITOARE
Includ aici douæ exerci˛ii legate de blînde˛ea iubitoare, care
implicæ sæ-˛i spui ˛ie însu˛i încet cîteva fraze, în timp ce te afli
într-o stare de contemplare. Ele nu sînt menite a fi autosugestii
sau afirma˛ii pozitive. Scopul nu este de a fabrica sau declanøa
blînde˛ea iubitoare, ci de a læsa frazele sæ rezoneze în tine øi
a explora experien˛a pe care o ai în timp ce le repe˛i.
Începe prin a sta liniøtit øi a trage aer în piept de cîteva ori.
(Dacæ meditezi, po˛i face practica asta ca pe o parte a sesiunii
de medita˛ie.) Spune o frazæ încet de cîteva ori øi apoi las-o
pur øi simplu sæ rezoneze în tine înainte de a trece la urmætoarea.
Po˛i repeta setul de fraze de cîte ori vrei.
178
EXERCIfiII
BLÎNDEfiEA IUBITOARE, PARTEA ÎNTÎI. Primul

exerci˛iu este mai mult orientat psihologic; este îndreptat cætre
locul rænit din interiorul tæu. Acest aspect poate fi deosebit de
puternic atunci cînd î˛i sim˛i rana, vulnerabilitatea sau durerea
lipsei de iubire. Po˛i, de asemenea, sæ-i spui fraza direct copilului
rænit din tine însu˛i, dacæ te ajutæ.
1. Fie sæ fiu iubit.
2. Fie sæ øtiu cæ sînt îmbræ˛iøat de iubire.
3. Fie sæ øtiu cæ iubirea este natura mea intrinsecæ.
BLÎNDEfiEA IUBITOARE, PARTEA A DOUA. Al doilea
exerci˛iu este mai mult orientat spiritual, pentru cæ implicæ sæ
te încurajeze pe tine însu˛i sæ træieøti în spa˛iul unde inima î˛i
e deschisæ. Cînd inspiri, inspiræ în centrul inimii, în mijlocul
pieptului øi apoi spune încet fraza cînd expiri. Rosteøte-o pe
fiecare de cîteva ori, înainte de a trece la urmætoarea. Dupæ ce
ai spus fiecare frazæ de cîteva ori, respiræ în liniøte, pentru a-˛i
permite sæ sim˛i ceea ce evocæ. (Aceste fraze sînt preluate, uøor
adaptate, din cartea excelentæ a lui Ezra Bayda, Being Zen:
Bringing Meditation to Life.)
1. Fie sæ træiesc cu inima deschisæ.
Dupæ ce rosteøti expresia, simte ce e acolo. Dacæ sim˛i
energia inimii, deschidere sau cælduræ, permite-˛i sæ o
experimentezi. Dacæ nu sim˛i nimic, lasæ lucrurile aøa øi
repetæ fraza pe timpul expira˛iei.
2. Fie sæ mæ ocup de tot ceea ce înnoureazæ inima.
Dupæ ce spui asta, observæ orice obstacole care ar putea
exista în fa˛a inimii deschise, cum ar fi neræbdarea, frica,
iritarea, apatia, resentimentul sau judecæ˛ile. Vezi dacæ po˛i
pur øi simplu sæ extinzi cældura blînde˛ii iubitoare asupra
acestor stæri mentale, ca øi cum ai læsa razele soarelui sæ
atingæ norii de pe cer. Nu judeca sau încerca sæ corectezi
ceva.
3. Fie sæ fiu treaz în acest moment aøa cum este el.
179
Aceasta este o încurajare mai generalæ de a accepta orice

træieøti. Dupæ ce rosteøti, fii pur øi simplu conøtient de orice
senza˛ii, percep˛ii, sentimente sau gînduri care sînt
prezente acum, læsîndu-le sæ fie pur øi simplu acolo.
4. Fie ca inima tuturor fiin˛elor sæ fie treazæ.
Cu aceastæ frazæ simte extinderea blînde˛ii iubitoare cætre
toate fiin˛ele. Faci asta prin a-˛i dori ca inima lor sæ fie
treazæ, sæ ofere acces inimii deschise – care este sursa
adeværatei pæci øi bucurii. Po˛i începe prin a te gîndi la
cineva apropiat ˛ie øi dorindu-i persoanei asta. Apoi, ai
putea extinde asupra tuturor fiin˛elor, mai ales asupra celor
care suferæ, sînt pierdute sau deconectate de ele însele.
Dacæ vrei, po˛i sæ-˛i imaginezi anumite popula˛ii de pe
planetæ care suferæ sau sînt agresive.
5. Fie sæ træiesc cu inima deschisæ.
Po˛i încheia practica repetînd aceastæ primæ frazæ.
Capitolul 5
IDENTIFICAREA OBSTACOLELOR CARE NU-fiI
PERMIT SÆ PRIMEØTI IUBIREA
Acest exerci˛iu implicæ repetarea unei întrebæri pentru a
vedea ce obstacole sînt în calea primirii iubirii. La fel ca în cazul
celorlalte exerci˛ii de repetare a întrebærilor, este mai eficient
dacæ se lucreazæ cu un partener. Dacæ nu ai un partener cu care
sæ lucrezi, po˛i sæ-˛i pui întrebærile, sæ iei o pauzæ pentru a le
contempla, øi apoi sæ ræspunzi cu voce tare sau scriind într-un
jurnal.
1. O persoanæ întreabæ: ce este înfricoøætor în a te deschide
cætre iubire øi a o læsa total în interiorul tæu? Cealaltæ
persoanæ priveøte în interiorul sæu øi apoi ræspunde într-o
propozi˛ie sau douæ. Apoi cel care a întrebat repetæ
întrebarea øi se ræspunde iar. Nu existæ alt dialog în timpul
exerci˛iului. Procesul continuæ 5 pînæ la 10 minute.
2. Se schimbæ rolurile.
180
EXERCIfiII
3. Odatæ ce ˛i-ai identificat temerile profunde legate de a læsa

iubirea în interiorul tæu, vezi dacæ le po˛i men˛ine în spa˛iul
blînde˛ii iubitoare. Fii spa˛iul de conøtientizare care le
îmbræ˛iøeazæ cu cælduræ øi deschidere.
DESCHIDEREA CÆTRE DORINfiA DE IUBIRE

Acest exerci˛iu te ajutæ sæ experimentezi energia dorin˛ei tale
ca pe o modalitate de a-˛i deschide capacitatea de a primi.
1. Observæ un mod în care te sim˛i înstræinat de iubire chiar
acum.
2. Cum te afecteazæ corporal separarea de iubire?
3. În cadrul sentimentului de separare, observæ dacæ existæ
vreo dorin˛æ de a fi mai conectat cu iubirea.
4. Acum, întoarce-te cætre dorin˛a internæ øi permite-˛i sæ o
sim˛i în mod direct.
5. Deschide-te cætre energia dorin˛ei ca experien˛æ din corpul
tæu. Renun˛æ la orice concentrare asupra obiectului extern
sau asupra ideilor de a îndeplini dorin˛a. Stai alæturi de
energia dorin˛ei tale profunde de iubire. Lasæ dorin˛a sæ
te atingæ.
6. Ce se întîmplæ cînd te deschizi cætre dorin˛æ? Care e
experien˛a ta?
Capitolul 6
PRACTICA IUBIRII ABSOLUTE
Aceasta este o versiune condensatæ a practicii prezentate în
capitolul 6.
1. Relaxeazæ-te. Acordæ-˛i cîteva minute sæ te „stabileøti“
în propriul corp øi inspiræ profund de cîteva ori.
2. Conøtientizeazæ-˛i separarea de iubire. Conøtientizeazæ
un mod în care eøti desprins de iubire în via˛a ta. Vezi
cum te face sæ te sim˛i lipsa iubirii din punct de vedere
corporal øi simte asta direct.
181
3. Simte energia dorin˛ei tale. În locul unde te sim˛i separat

de iubire, observæ dorin˛a de a te sim˛i mai conectat.
Conøtientizeazæ-˛i dorin˛a de a fi îmbræ˛iøat în iubire, de
a fi iubit aøa cum eøti tu.
Deschide-te cætre energia puræ a acestei dorin˛e sau tînjiri,
færæ a te concentra sæ ob˛ii ceva de la cineva în particular.
Simte energia din dorin˛æ øi lasæ-˛i aten˛ia sæ zæboveascæ
asupra sentimentului corporal. Simte dorin˛a naturalæ a
inimii de a se dedica iubirii atotcuprinzætoare.
4. Deschide centrul inimii øi pe cel al coroanei. Simte energia
dorin˛ei în centrul inimii, în mijlocul pieptului. Pe mæsuræ
ce energia dorin˛ei se naøte, simte orice mod în care inima
ta pare a învia sau a se deschide. Lasæ-˛i centrul coroanei
sæ devinæ øi el deschis øi receptiv. Simte deschiderea
receptivæ atît în centrul inimii, cît øi în centrul coroanei.
5. Permite-˛i sæ primeøti. Observæ dorin˛a de a primi iubire
din tînjirea ta. Ceea ce spune dorin˛a în mod esen˛ial este
„Vreau sæ te las sæ pætrunzi în mine.“ Permite-˛i sæ
conøtientizezi øi sæ sim˛i acel „da“ spus faptului de a primi.
Pe mæsuræ ce te deschizi cætre a primi, verificæ øi vezi dacæ:
e vreo prezen˛æ a iubirii la îndemînæ acum? Nu te gîndi
la asta øi nici nu privi prea mult. Mai degrabæ simte-o foarte
delicat: este prezen˛a iubirii disponibilæ acum, e undeva
prin preajmæ? Nu-˛i imagina øi nu fabrica nimic cu mintea.
Nu inventa. Pur øi simplu experimenteazæ ce e acolo.
Dacæ existæ prin preajmæ vreun sentiment de cælduræ sau
de iubire, lasæ-l sæ te pætrundæ, lasæ-˛i porii sæ-l bea. Simte
cum celulele corpului tæu se scaldæ în prezen˛a iubirii.
Acordæ-˛i timp din beløug sæ fii alæturi de orice ai
experimenta.
6. Lasæ-te sæ te topeøti øi lasæ iubirea sæ te îmbræ˛iøeze.
Sim˛ind prezen˛a iubirii, permite-˛i sæ te relaxezi øi sæ te
topeøti în ea. Lasæ-te îmbræ˛iøat de iubire. Înmoaie limitele
corpului øi simte cum este sæ te topeøti în aceastæ cælduræ.
Po˛i sim˛i iubirea ca pe o prezen˛æ delicatæ care te
îmbræ˛iøeazæ, permi˛îndu-˛i sæ te relaxezi øi sæ renun˛i la
182
EXERCIfiII
rezisten˛e? În loc sæ trebuiascæ sæ te sus˛ii singur, lasæ

iubirea sæ-˛i fie teren de sus˛inere.
SÆ FII FERICIT
Aceastæ practicæ simplæ pentru extinderea blînde˛ii iubitoare
cætre ceilal˛i este preluatæ din cartea Tonglen, de Pema Chödrön,
o cælugæri˛æ budistæ din America. (Cartea con˛ine multe alte
practici valoroase øi discu˛ii despre blînde˛ea iubitoare øi
compasiune.)
Iatæ aici practica aøa cum o descrie Pema Chödrön:
Mergi pe stradæ, poate unul sau douæ cvartale, cu
inten˛ia de a fi cît se poate de deschis cætre oricine. Aceasta
este o practicæ pentru a fi mai cinstit cu tine însu˛i øi a fi
mai disponibil din punct de vedere emo˛ional fa˛æ de
ceilal˛i. Pe mæsuræ ce mergi... ai sentimentul cæ zona inimii
øi a pieptului î˛i sînt deschise. Cînd treci pe lîngæ oameni,
ai putea chiar sæ sim˛i o legæturæ subtilæ între inima ta øi
a lor, ca øi cum a˛i fi lega˛i printr-un fir invizibil. Ai putea
sæ gîndeøti „Sæ fii fericit“, cînd treci pe lîngæ ei. Ideea
principalæ este sæ ai un sentiment de interconexiune cu
cei pe care-i întîlneøti.
Pema ne sfætuieøte sæ observæm færæ a judeca gîndurile øi

sentimentele care apar pe mæsuræ ce trecem pe lîngæ fiecare
persoanæ. Observæ orice sentiment: fricæ, aversiune, judecare,
închidere în sine, sau deschidere. Fii binevoitor øi nu te judeca.
Poate fi o practicæ bunæ atunci cînd descoperi cæ judeci sau
învinuieøti pe cineva. Lasæ judecata sæ fie o aducere aminte cînd
spui încet persoanei: „Sæ fii fericit“. Acesta este un mare act
de compasiune fa˛æ de tine, pentru cæ reduce imediat stresul
interior.
183
MULfiUMIRI
Aø dori sæ mul˛umesc so˛iei mele, Jennifer, øi editorului meu,

Eden Steinberg, pentru cæ au editat manuscrisul øi mi-au oferit
sugestii ajutætoare, dar øi pentru faptul cæ mi-au sus˛inut cu
entuziasm cartea. Vreau, de asemenea, sæ-mi exprim aprecierea
fa˛æ de studen˛ii øi clien˛ii cu care am lucrat, a cæror luptæ de
a-øi gæsi, onora øi deschide inimile a fost o sursæ de inspira˛ie
øi învæ˛æturæ pentru mine. În final, vreau sæ-i mul˛umesc lui
Arnaud Desjardins pentru capitolul despre iubirea absolutæ din
aceastæ carte, Toward the Fullness of Life, una dintre
influen˛ele ce au dus la naøterea interesului meu fa˛æ de temele
din prezenta carte.
185
NOTE
Introducere
7 Aceste adeværuri simple sînt sus˛inute øi de cercetæri øtiin˛ifice. Vezi,
de exemplu, Thomas Lewis, Fari Amini, øi Richard Lannon, O teorie
generalæ a iubirii (New York: Random House, 2000).
8 „Via˛a este iubire øi iubirea este via˛æ“ Nisargadatta Maharaj, Eu sînt
asta (Druham, N.C.: Acorn Press, 1982, p. 75).
10 centrul vital din burtæ. Folosesc termenul centrul vital aici pentru a
mæ referi la ceea ce japonezii numesc hara øi chinezii tan-tien-ul inferior,
care e situat la trei sau patru degete mai jos de buric, în spate spre coloana
vertebralæ. Toate sistemele de yoga asiatice privesc aceastæ zonæ ca centrul
de gravitate al corpului. Cultivarea sa este esen˛ialæ tuturor disciplinelor
de arte mar˛iale, pentru cæ cineva care nu e bine stabilit în centrul sæu vital
e uøor de doborît.
Într-un sens mai larg, centrul vital s-ar putea referi øi la cele trei chakre
inferioare, sau centre energetice din corp: perineul, sau centrul sexual;
punctul chiar de sub buric; øi centrul puterii din plexul solar. În acest sens
mai larg, încordarea centrelor vitale creeazæ blocaje în zonele puterii
personale, a erosului/sexului, dorin˛ei, stabilitæ˛ii, echilibrului emo˛ional øi
cunoaøterii instinctuale.
13 „Trebuie sæ ne iubim unii pe al˛ii sau sæ murim...“ Din poemul lui
Auden „1 septembrie, 1939.“
13 mæsurile politice cærora le lipseøte afec˛iunea adeværatæ øi respectul pentru
toate pær˛ile se destramæ în final øi duc la noi conflicte Repara˛iile necesare din
partea Germaniei dupæ Primul Ræzboi Mondial, de exemplu, au dus la ura øi mai
puternicæ øi luptele din cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Unificarea politicæ a
Iugoslaviei nu a rezolvat celelalte resentimente etnice care ac˛ionau în Serbia øi
Kosovo øi care au dus la ræzboiul din Kosovo. Øi mæsurilor politice încercate între
Istrale øi Palestina le-au lipsit afec˛iunea øi respectul care ar fi putut opri værsarea
de sînge din zonæ.
187
13 De exemplu, Martin Luther King Jr. Doreen Rappaport, editor,

Mære˛ele cuvinte ale lui Martin (New York: Hyperion, 2001).
În mod similar, Dalai Lama a sus˛inut cæ „Iubirea øi compasiunea au
fost omise din prea multe sfere de interac˛iune socialæ pentru prea mult timp.
De obicei îndreptatæ cætre familie øi cæmin, practica lor în via˛a publicæ este
consideratæ impracticæ, chair naivæ. Ceea ce e tragic.“ În Comunitatea
globalæ øi nevoia de responsabilitate universalæ. (Somerville, Mass.:
Wisdom Publications, 1992).
14 Apoi, avem politicile de nemul˛umire Diviziunea politicæ între
aripa stîngæ øi cea dreaptæ øi antagonismul intens care i se adaugæ (mai ales
în America), cresc din douæ moduri opuse de a ræspunde rænii din iubire
din copilærie. Unul dintre modurile în care copiii fac fa˛æ neputin˛ei, durerii
øi lipsei de for˛æ în familii unde nu sînt iubi˛i cum ar trebui se numeøte din
punct de vedere psihologic „identificare cu agresorul“. Acest lucru implicæ
identificarea cu pærintele care pedepseøte (în general tatæl) care de˛ine
puterea: „Dacæ pot fi ca el, voi fi mai în siguran˛æ.“ În acest mod, copilul
gæseøte ceva asemænætor puterii într-o situa˛ie neputincioasæ. E vorba de
strategia psihologicæ a celor care ajung în extrema dreaptæ.
Aøadar, dreapta vrea lege øi ordine, siguran˛æ na˛ionalæ, mæsuri aspre,
posesie de arme, pozi˛ia privilegiatæ a elitei care de˛ine puterea øi patriotism
(din rædæcina latinæ, pater, tatæ). De vreme ce aceastæ structuræ de caracter
e construitæ pe faptul de a nega durerea, cei din extrema dreaptæ de obicei
au pu˛inæ simpatie pentru cei præpædi˛i, deseori demonizîndu-i ca fiind
„înøelætori ai prosperitæ˛ii”, rata˛i, sau neadapta˛i. Pentru ei, America øi
civiliza˛ia industrialæ reprezintæ lumea adultæ; în acelaøi timp, cei din lumea
a treia, din ˛ærile subdezvoltate, sînt væzu˛i ca niøte copii iresponsabili care
trebuie ˛inu˛i la rînd øi cærora trebuie sæ li se spunæ ce sæ facæ. Atitudinea
de acest gen formeazæ baza colonialismului, construirii de imperii øi tendin˛e
totalitariste care suprimæ dezaprobarea popularæ.
Nevoia celor de dreapta de a se sim˛i puternici øi fermi, mai degrabæ
decît neputincioøi sau slabi, explicæ motivul pentru care muncitorii voteazæ
deseori pentru liderii duri de dreapta care, de fapt, lucreazæ împotriva
intereselor lor economice. Pentru cæ e mai important sæ men˛inæ
identificarea cu liderul puternic (pærintele), decît sæ-øi vadæ propriile interese
(pe post de copii). Astfel se simt în siguran˛æ, evitînd sæ fie nevoi˛i sæ-øi
înfrunte rænile øi temerile. În acest timp, sînt oripila˛i de „liberalii cu inimi
sîngerînde“ care simpatizeazæ cu cei ræni˛i øi oprima˛i. Votînd pentru liberalii
plini de compasiune, deøi asta le-ar îmbunætæ˛i, de fapt, siguran˛a
economicæ, ar submina întregul sentiment de identitate pe care se bazeazæ
siguran˛a lor emo˛ionalæ.
188
NOTE
Cei de stînga, pe de altæ parte, se identificæ de obicei cu copilul victimizat,

care e la mila pærintelui insensibil, incorect sau opresiv. Pentru cæ ei
conøtientizeazæ øi simt durerea rænii, sînt atraøi de o abordare bazatæ pe
compasiune øi justi˛ie socialæ. Aøadar, cei de stînga sus˛in drepturile
muncitorilor, re˛ele de siguran˛æ socialæ care au grijæ de særaci øi o politicæ
externæ mai umanæ øi corectæ. (Viziunea mea e în concordan˛æ cu modelul
lui George Lakoff despre pærintele strict de dreapta versus pærintele care
alimenteazæ de stînga, dar subliniazæ dimensiunea psihologicæ a felului cum
aceøti doi poli se nasc din diferite strategii de rela˛ionare la rana din iubire.)
În orice caz, un numær mare de oameni de stînga sînt atît de identifica˛i
cu identitatea lor de victimæ, încît nu pot avea încredere în putere sau în
oricine de la putere. Acest lucru explicæ ciudata situa˛ie în care progresiøtii
îøi taie singuri craca de sub picioare, sabotînd orice posibilitate de a de˛ine
puterea – de exemplu, refuzînd sæ-øi modifice principiile idealiste pentru
a construi o coali˛ie mai largæ care sæ poatæ conduce, prin a ac˛iona conform
furiei lor fa˛æ de puterea deja stabilitæ în moduri de autoîncurajare care întorc
popula˛ia majoritaræ împotriva lor sau votînd pentru candida˛i ai ter˛elor
pær˛i care nu au nici o øansæ de a cîøtiga øi astfel asigurînd victoria celor
de dreapta. Strigætul de grup devine „am fost trata˛i prost øi nu avem de
gînd sæ jucæm cu voi“.
Aøadar, extrema dreaptæ øi cea stîngæ reprezintæ moduri diferite de a se
confrunta cu aceeaøi ranæ: de a nu se sim˛i iubi˛i, de a nu sim˛i cæ cineva
˛ine la ei øi cæ-i respectæ. Øi antagonismul lor mutual øi lipsa de dialog cresc
din amenin˛area vitalæ pe care o reprezintæ unii pentru ceilal˛i. Dreapta,
reprezentînd pærintele autoritar, cel care pedepseøte, înspæimîntæ stînga, care
ræmîne în gardæ împotriva fascismului øi a incursiunilor statului-poli˛ie asupra
drepturilor civile. Permisivitatea stîngii înspæimîntæ la rîndul ei pe cei de
dreapta, care ræmîn în gardæ împotriva eroziunii principiilor morale rigide,
lipsei de patriotism øi pedepselor uøoare pentru crime – toate acestea
amenin˛înd sæ submineze postura de pærinte puternic care le oferæ
sentimentul de siguran˛æ.
19 „Sæ iubeøti înseamnæ sæ luminezi“ Ulrich Baer, editor, Ghidul poetului
pentru via˛æ: în˛elepciunea lui Rilke (New York: The Modern Library, 2005).
Prolog
29 Øi copiii sînt sus˛inu˛i de un mediu de familie La cel mai pro-
fund nivel, existen˛a umanæ este îmbræ˛iøatæ, sus˛inutæ øi fæcutæ posibilæ prin
modul fundamental în care realitatea lucreazæ, principiile de bazæ
cunoscute în Vest ca Legea divinæ øi în Est drept Calea Dharmei (care
înseamnæ literalmente „cea care sus˛ine“). Într-o culturæ ca a noastræ, care
nu mai recunoaøte sau în˛elege ordinea naturalæ, sacræ a lucrurilor devine
189
din ce în ce mai dificil øi rar pentru familii sæ asigure un mediu de sus˛inere

care sæ alimenteze igiena, încrederea øi sænætatea. Aøadar cultura modernæ
creøte oameni cærora le lipseøte nucleul interior de bunæstare, cærora le e
greu sæ iubeascæ øi sæ fie iubi˛i.
30 Cînd pærin˛ii oferæ suficient atît din contact, cît øi din spa˛iu
Foarte des, via˛a modernæ de familie nu oferæ copiilor genul de contact sau
spa˛iu de care au nevoie pentru a se dezvolta. Centrele de îngrijire de zi,
folosirea televizorului øi computerelor pe post de dispozitive care au grijæ
de copil, cæsætoriile instabile, afacerile øi stresul, toate lucreazæ împotriva
nevoii foarte importante de existen˛æ a legæturii sigure dintre mamæ øi copil.
În acelaøi timp, tendin˛a crescutæ a pærin˛ilor de a-øi ˛ine copiii ocupa˛i
øi distra˛i lucreazæ împotriva nevoii copilului de a petrece timp în stæri
nestructurate. Cum descriu Greenberg øi Mitchell punctul de vedere al lui
Winnicott despre nevoia de spa˛iu:
Prezen˛a care nu ordonæ a mamei face posibilæ experien˛a lipsei de

formalitate øi a solitudinii confortabile øi aceastæ capacitate devine o
caracteristicæ esen˛ialæ în dezvoltarea unei firi stabile øi personale...Astfel
copilul poate experimenta... o stare de „a continua sæ existe“ din care...se
nasc gesturi spontane (Jay R. Greenberg øi Stephen A. Mitchell, Rela˛iile,
obiect în teoria psihanaliticæ, Harvard University Press, 1983, p. 193.)
Întreruperea „experien˛ei lipsei de formalitate øi a solitudinii confortabile“
– pe care Winnicott a numit-o încælcare – îi for˛eazæ pe copii sæ se separe
abrupt de continuitatea stærii de „a continua sæ existe“. Copilul este atunci
scos din starea lui de liniøte øi for˛at sæ ræspundæ... øi sæ se modeleze

pentru ceea ce i se oferæ. Cea mai mare consecin˛æ a încælcærii prelungite
este fragmentarea experien˛ei copilului. Din necesitate, el devine în mod
prematur øi compulsiv sincronizat cu cerin˛ele altora... Pierde legætura
cu propriile gesturi øi nevoi spontane... [øi dezvoltæ] o fire falsæ pe o
bazæ de ascultare (Ibid).
Capitolul 1: Iubire perfectæ, rela˛ii imperfecte

35 La fel cum fratele David Steindl-Rast descrie David Steindl-
Rast, Recunoøtin˛a: Inima rugæciunii (Ramsey, N.J.: Paulist Press, 1984).
41 Cum un învæ˛ætor indian, Swami Prajnanpad Swami Prajnanpad
a fost un învæ˛ætor Advaita Vedanta neobiønuit øi interesant, care a citit Freud
în anii 1920 øi a dezvoltat propria versiune de psihoterapie pentru studen˛ii
sæi. Nu prea e cunoscut în Vest în afara Fran˛ei. A avut un mic aøram în
Bengal øi a murit în 1974. Citatele din el din aceastæ carte provin scrisori
øi transcrieri ale conversa˛iilor avute de el cu studen˛ii sæi francezi. Deøi
190
NOTE
lucrærile sale nu au fost disponibile în englezæ, Hohm Press (Prescott,

Arizona) pregæteøte o carte despre învæ˛æturile sale, scrisæ de unul dintre
studen˛ii sæi francezi.
41 „Aceasta e melancolia exaltatæ a speran˛ei noastre“ Martin Buber,
Eu øi tu (New York: Scribners, 1958, pag 16-17).
46 Totuøi, acest lucru dæ naøtere øi uneia dintre iluziile umane
fundamentale: cæ sursa fericirii øi a bunæstærii se aflæ undeva în afara noastræ
Nu sugerez în niciun fel cæ ne putem lipsi de iubirea umanæ relativæ øi nici
nu spun cæ ar trebui sæ depæøim nevoia de a o avea. Din contræ, în alte cær˛i
am spus cæ provocærile rela˛iilor umane oferæ pietre de încercare
importante pentru dezvoltare spiritualæ øi personalæ. Am combætut øi
no˛iunea, obiønuitæ în anumite cercuri, a practicii spirituale ca mod de a
depæøi implicarea în jocul rela˛ional al dualitæ˛ii, de Eu øi Tu. Vezi John
Welwood, „Viziune dublæ: dualitate øi nondualitate în experien˛ele
umane”, în Oglinda sacræ, John Prendergast, Peter Fenner øi Sheila Krystal,
editori (St. Paul, Minn.: Paragon House, 2003). Încercarea de a folosi idei
spirituale øi practici pentru a evita sæ înfrun˛i probleme emo˛ionale
neîncheiate – în special rana din iubire – are, de obicei, consecin˛e
dezastruoase, în special în Vest, ducînd deseori la dezechilibru psihologic
øi comportament distructiv. Termenul folosit de mine pentru acest tip de
disociere øi negare este evitare spiritualæ.
Deseori ne confruntæm cu deconectarea de iubire prin una dintre cele
douæ extreme: negarea emo˛ionalæ – încercarea de a ne ridica deasupra rænii
prin reuøite lumeøti sau transcenden˛æ spiritualæ (o op˛iune popularæ printre
bærba˛i) – sau fixa˛ie emo˛ionalæ – a deveni preocupat la nesfîrøit de rela˛ii
ca sursa fericirii supreme (o op˛iune popularæ printre femei). În aceastæ carte,
eu propun o cale de mijloc printre aceste douæ extreme – prin aprecierea
semnifica˛iei relative a iubirii personale, în timp ce recunoaøtem cæ nu poate
niciodatæ contribui la liniøtea øi satisfac˛ia absolute. Nu poate exista nici
un dubiu cæ rela˛iile sænætoase contribuie la fericirea umanæ. Totuøi, aceastæ
fericire se naøte în final din capacitatea noastræ de a ne conecta cu ceea ce
e cel mai real øi adeværat în noi înøine – cu ceea ce o rela˛ie de iubire ne
poate pune în legæturæ.
54 George Orwell a scris odatæ Geroge Orwell, „Reflec˛ii asupra
lui Ghandi”, în Împuøcînd un elefant (New York: Harcourt, 1984).
54 Aducerea iubirii absolute la formæ umanæ Bernard Philips,
un participant timpuriu în dialogul Est-Vest în anii 1960, a scris odatæ cæ
„orice fiin˛æ umanæ cu care încercæm sæ ne rela˛ionæm este un koan, adicæ,
o imposibilitate.“ Koanele sînt ghicitori pe care studen˛ii budismului zen
trebuie sæ le rezolve ca paøi de-a lungul dezvoltærii lor spirituale. Totuøi,
aceste ghicitori nu pot fi rezolvate cu ajutorul min˛ii conceptualizatoare.
191
Singurul ræspuns adeværat vine dintr-o cunoaøtere intuitivæ mai complexæ

care se aflæ dincolo de gîndurile obiønuite. Totuøi, studentul zen nu se poate
opri din a se gîndi la ræspuns. El sau ea aduce aceste ræspunsuri conceptule
în fa˛a maestrului iar øi iar, în timp ce acesta respinge stratagemele de acest
fel cu asprime. În final, studentul devine atît de frustrat, încît mintea sa
renun˛æ. Øi atunci, ceva mai pur poate apærea prin student, de dincolo de
el sau ea.
Aøadar atunci cînd Bernard Philips spune cæ orice fiin˛æ umanæ reprezintæ
o imposibilitate, asemenea unei koan, el sugereazæ øi cæ iubirea autenticæ
se naøte dintr-un loc incomensurabil din noi înøine, unde sîntem capabili
sæ læsæm lucrurile aøa cum sînt øi sæ ne relaxæm, liberi de interferen˛a min˛ii.
El continuæ spunînd:
Nu existæ formulæ pentru a te în˛elege cu o fiin˛æ umanæ. Nici o tehnicæ

nu va ajunge atît de bunæ încît sæ te po˛i baza pe ea. Eu sînt o persoanæ cu
care e imposibil sæ te în˛elegi; membrii familiilor noastre sînt imposibili.
Cum am putea aøadar sæ ne în˛elegem cu ei? O cale este de a încerca sæ
înøelæm dificultæ˛ile pe care ei le aduc aplicînd psihologia. Astfel am putea
îndepærta dificultatea imediatæ, dar nu va crea o rela˛ie. În acest context
facem bine sæ ˛inem minte posibilitatea mereu prezentæ de a cîøtiga întreaga
lume prin tehnicæ, dar de a ne pierde sufletele, adicæ rela˛ionarea cu realitatea.
Dacæ tu cau˛i o întîlnire realæ, atunci trebuie sæ înfrun˛i koan-ul pe care-l
reprezintæ cealaltæ persoanæ. Koan-ul este o invita˛ie de a intra în realitate.
54 În cartea sa, Lucræri din iubire Sören Kierkegaard, Lucræri din
iubire (Princeton: Princeton Unviersity Press, 1995)
56 Pentru cæ, aøa cum cîntæ marele poet Sufi Rumi Din poemul
lui Rumi „Cercul zero”, tradus de cætre Coleman Barks.
Capitolul 2: Starea de nemul˛umire

60 În timp ce iubirea poate exista în afara urii Cercetæri în
neuropsihologie care aratæ o corela˛ie între legætura maternalæ primejduitæ
øi comportamentul neobiønuit agresiv sus˛in, de asemenea, aceastæ viziune.
Vezi Lewis, Amini øi Lannon, O teorie generalæ a iubirii, p. 208-9.
Capitolul 3: Eliberarea de nemul˛umiri

92 De vreme ce e mai uøor sæ ne amintim doar momentele în care mama
noastræ ne-a rænit Aceastæ contempla˛ie e condensatæ dintr-o versiune
mult mai lungæ care apare în Kelsang Gyatso, Drumul plin de bucurie al
norocului (Cumbria, Anglia: Thara Publications 2000, p. 403-6).
192
NOTE
Capitolul 4: De la ura de sine la iubirea de sine

94 Aceastæ no˛iune de bunætate fundamentalæ Am preluat
termenul de bunætate fundamentalæ din învæ˛æturile maestrului tibetan
Chögyam Trungpa Rinpoche. Aceasta a fost traducerea sa pentru un termen
tibetan care se referæ la puritatea øi demnitatea native ale fiin˛ei noastre ca
øi la minunæ˛ia øi dulcea˛a realitæ˛ii cînd este privitæ cu claritate. Vezi
Chögyam Trungpa, Shambhala: Drumul sacru al ræzboinicului (Boston:
Shambhala Publications, 1983).
103 Dacæ Stalin, Hitler sau Osama bin Laden În cær˛ile sale,
Spre binele tæu øi Cæræri ale vie˛ii, Alice Miller a cercetat rolul lipsei de
iubire din copilærie øi al rænii în via˛a øi dezvoltarea tiranilor. Niøte citate
relevante dintr-un curs al ei („Drama din copilærie”, ˛inut în New York City,
1998):
Pot afirma cu certitudine cæ nu am întîlnit persecutori care sæ nu fi fost

la rîndul lor victime în copilærie, deøi mul˛i dintre ei nu øtiu asta pentru
cæ sentimentele le sînt reprimate. Cu cît øtiu criminalii mai pu˛in despre
ei, cu atît mai periculoøi sînt ei pentru societate. Aøadar, consider cæ
este crucial sæ observæm diferen˛a dintre afirma˛ia „fiecare victimæ devine
persecutor”, care este greøitæ, øi afirma˛ia „fiecare persecutor a fost o
victimæ în copilærie”, pe care eu o consider adeværatæ.
Pentru Alois Hitler [tatæl lui Hitler], suspiciunea cæ ar putea avea
descenden˛æ evreiascæ [e posibil ca bunica lui Hitler sæ fi fost cuceritæ
de un angajator evreu] era de nesuportat în contextul unui mediu antisemit
în care el fusese crescut... Singurul lucru pe care-l putea face færæ a fi
pedepsit era sæ-øi verse furia asupra fiului sæu, Adolf. Conform
raporturilor fiicei sale... Alois îøi bætea fiul færæ milæ în fiecare zi. Într-o
încercare de a-øi exorciza temerile din copilærie, fiul sæu a alimentat iluzia
maniacæ a faptului cæ era de datoria lui sæ elibereze de sîngele evreiesc
nu numai pe sine, ci întreaga Germanie øi apoi întreaga lume...
Mao fusese biciuit cu regularitate de cætre tatæl sæu øi apoi a trimis 30
de milioane de oameni la moarte, dar abia dacæ a recunoscut vreodatæ
nivelul de uræ pe care trebuie sæ-l fi sim˛it pentru tatæl sæu, un profesor
foarte sever care încercase prin bætæi „sæ facæ un bærbat“ din fiul sæu.
Stalin a fæcut milioane de oameni sæ sufere øi sæ moaræ pentru cæ øi la
nivelul puterii sale, ac˛iunile întreprinse erau determinate de fricæ
inconøtientæ, infantilæ de neputin˛æ. Aparent, tatæl sæu, un cîrpaci særac
din Georgia, a încercat sæ-øi înece frustrarea în alcool øi-øi bætea fiul
aproape zilnic. Mama sa avea træsæturi psihotice, era complet incapabilæ
de a-øi apæra fiul øi de obicei nu era acasæ... Stalin øi-a idolatrizat pærin˛ii
pînæ la sfîrøitul vie˛ii øi era constant bîntuit de teama de pericole care
193
atunci încetaseræ de mult sæ mai existe, dar care încæ erau prezente în
mintea sa deranjatæ. Teama sa nu s-a oprit nici atunci cînd ajunsese sæ
fie iubit øi admirat de milioane de oameni. (Drama din copilærie, New
York, 1998).
Aici putem vedea starea de neiubire la lucru.
111 Aøa cum învæ˛ætorul spiritual german Rudi Rudrananda,
Pætrunzînd în infinit (Portland, Ore.: Rudra Press, 1994, pag 23).
117 În cuvintele lui Buver Martin Buber, Firea umanæ conform
învæ˛æturilor hasidismului (Seacacus, N.J.: 1950, p. 16-17).
Capitolul 5: Dorin˛a sfîntæ

127 Sæ doreøti sau sæ ai nevoie de ceva cu adeværat Dorin˛a øi nevoia
sînt veri apropia˛i. Nevoia este o formæ mai crudæ øi mai intensæ a dorin˛ei.
132 În cuvintele învæ˛ætorului indian Nisargadatta N i s a r g a d a t t a
Maharaj, Eu sînt asta.
133 Dorin˛a noastræ de mai mult se naøte din ceea ce e infinit în noi
înøine Kierkegaard a numit asta „pasiune infinitæ“ sau „pasiune pentru
infinit“.
134 Învæ˛ætorul indian Sri Poonja David Godman, editor, Papaji
(Boulder, Colo.: Avadhuta Foundation, 1993, pag 72).
136 Rumi numeøte asta „cupa secretæ“ Din poemul lui Rumi
„Love Dogs“ (Cîini ai iubirii), tradus de cætre Coleman Barks.
Capitolul 6: Iubirea care te elibereazæ

149 Aceastæ întreagæ problemæ de a avea nevoie de alte persoane este
una plinæ de confuzii øi înøelætoare Unii învæ˛ætori spirituali spun cæ
nevoile emo˛ionale sînt iluzii – pentru cæ tot ceea ce avem nevoie pentru
bunæstare se aflæ în noi înøine, în esen˛a noastræ cea mai profundæ. Cei mai
mul˛i psihoterapeu˛i, pe de altæ parte, ar spune cæ nu putem evita sæ avem
nevoie de oameni øi cæ încercarea de a transcende nevoia este o formæ de
negare sau reprimare care ne diminueazæ vitalitatea øi umanitatea.
Fiecare dintre aceste viziuni con˛in un græunte de adevær. Fiecare dintre
noi este mai mult sau mai pu˛in dependent de ceilal˛i, conform gradului
nostru de maturitate øi dezvoltare interioaræ. La un capæt al dezvoltærii sînt
în˛elep˛i lumina˛i, care au devenit total elibera˛i de dependen˛a emo˛ionalæ
fa˛æ de ceilal˛i pentru cæ au descoperit cum sæ træiascæ una cu sursa tuturor
lucrurilor. Între aceste douæ capete ale spectrului de dezvoltare, majoritatea
dintre noi continuæ sæ aibæ o anumitæ dependen˛æ emo˛ionalæ øi nevoie de
cælduræ umanæ øi conexiune, deøi nivelul acesteia poate evolua de-a lungul
194
NOTE
vie˛ii. Aøadar, principiile operative par a fi: „Ai nevoie de oameni pînæ cînd
nu mai ai.“
150 Doar pentru cæ sîntem crea˛i din iubire absolutæ, asta nu înseamnæ
cæ o putem încorpora Umanitatea a descoperit realitatea iluminærii øi
deøteptærii spirituale cu mii de ani în urmæ. Aceasta a fost o descoperire
extraordinaræ. Totuøi, toate marile reuøite din cadrul realizærii spirituale,
oricît de minunate ar fi, abia dacæ au început sæ transforme calitatea globalæ
a rela˛iilor umane de pe aceastæ planetæ, care încæ sînt conduse de cele mai
negre motiva˛ii øi emo˛ii.
Durerosul adevær este cæ deøteptarea spiritualæ nu ne vindecæ deseori
profunda ranæ din zona iubirii, øi nu se traduce rapid în comunicare abilæ
sau sincronizare interpersonalæ. Aøadar mul˛i adep˛i spirituali – profesori
øi studen˛i la un loc – fie renun˛æ cu totul la rela˛iile intime, fie ajung sæ
aibæ aceleaøi dificultæ˛i rela˛ionale øi probleme pe care le are toatæ lumea.
Swami Prajnanpad a recunoscut discrepan˛a dintre practica spiritualæ a
oamenilor øi capacitatea lor de a o încorpora în cadrul rela˛iilor, deseori
spunîndu-le studen˛ilor care voiau sæ studieze alæturi de el sæ „aducæ un
certificat de la so˛ie“. El vedea cæsætoria ca pe un test deosebit de puternic
al dezvoltærii personale, pentru cæ în cadrul sæu eøti „complet expus... Toate
particularitæ˛ile, toate aøa-numitele slæbiciuni sînt acolo în forma lor goalæ.
De aceea e terenul de testare. „În cadrul practicii spiritual-solitare, aspirantul
spiritual poate atinge perfec˛iunea øi sæ se simtæ: „O! Mæ simt bine, o, pot
sim˛i unificarea.“ Dar în cadrul cæsætoriei „totul devine confuz.“ Yogis a
descoperit cæ aøa-numita realizare a lor „era doar la nivel superficial. Nu
pætrunsese în adîncime. Doar pærea a fi pætruns. Dacæ nu eøti testat pe terenul
unde eøti expus cu totul, toate acele realizæri exterioare sînt false“.
Aøadar se pare cæ dezvoltarea umanæ completæ implicæ douæ tipuri de
maturizare: deøteptarea, care necesitæ descoperirea øi conøtientizarea naturii
noastre adeværate, absolute øi esen˛iale, øi individualizarea, care implicæ sæ
devenim o persoanæ adeværatæ, cineva capabil de contact real, transparen˛æ
personalæ øi intimitate cu ceilal˛i. De vreme ce deschiderea cætre iubirea
absolutæ ne permite sæ recunoaøtem natura noastræ esen˛ialæ ca fiind iubire,
ea e intrinsecæ drumului spre deøteptare. Efortul depus pentru dezvoltarea
de rela˛ii conøtiente face parte din calea spre individualizare, pentru cæ
reprezintæ maniera de a evolua într-o persoanæ adeværatæ – cineva care poate
întruchipa iubirea într-un mod intim, personal.
157 Pentru cæ aøa cum eviden˛iazæ învæ˛ætorul indian Sri Poonja
H.W.L.Poonja, Adeværul e (San Anselmo, Calif.: VidyaSagar Publications,
1995, p.287).
159 „Trebuie sæ te îndrægosteøti de cel din inima ta“ (ibidem), p. 293.
195
DESPRE AUTOR
Dr. JOHN WELWOOD este psiholog clinician, psihoterapeut,

profesor øi autor. Munca sa inovatoare integreazæ învæ˛æturile
contemplative ale Estului cu în˛elegerea øi practica terapeuticæ din
Vest. El sus˛ine ateliere despre rela˛iile conøtiente øi activitate
psihospiritualæ în întreaga lume.
Pentru mai multe informa˛ii, vizita˛i site-ul
www.johnwelwood.com . Dacæ dori˛i sæ fi˛i în lista sa de e-mailuri,
trimite˛i adresa dumneavoastræ de e-mail øi pe cea poøtalæ la:
John Welwood
P.O. Box 2173
Mill Valley, CA 94942
(415)381-6077
Oferta de carte
ELENA FRANCISC PUBLISHING
COLECŢIA PENTRU PĂRINŢI
SUE PALMER
COPILARIE CURATĂ
Sue Palmer, autoarea acestei cărți de excepție, o profesionistă în domeniul psihologiei infantile
și în același timp o cercetătoare a evoluției copilului în societatea modernă își asumă misiunea
dificilă de a explica complexitatea factorilor care influențează evoluția unui copil în zilele noastre.
Date tehnice și de apariție: 19 ron; 15.3x22.8 cm, ISBN 978-973-1812-33-5, mai 2010
MICHELE BROMET CAMOU

MILIE, COPIL NENĂSCUT
Milie, copil nenăscut este povestea însoţirii terapeutice a unui copil autist. Acest document
excepţional a fost realizat folosind înregistrările și notiţele ce relatează schimburile dintre Milie și
psihoterapeutul său, Michèle Bromet Camou.
Date tehnice și de apariție: 25 RON, 15.3x22.8 cm, ISBN 978-973-1812-10-6, mai 2008
DR. ROBIN FANCOURT

BEBELUȘI DEȘTEPŢI. CUM SĂ FORMĂM ȘI SĂ DEZVOLTĂM INTELIGENŢA
COPIILOR NOȘTRI?
În aceasta carte revolutionară, Dr. Robin Fancourt își poartă cititorul într-o călătorie fascinantă,
de la concepţie până în primii ani de viaţă, călătorie ce dezvăluie procesul misterios prin care
bebelușii învaţă, înţeleg, stabilesc relatii cu ceilalţi, capătă încredere în ei inșiși.
Date tehnice și de apariție: 17 ron, 13X20 cm, ISBN: 978-973-1812-00-7, noiembrie 2007
COLECŢIA DE INIMĂ
MONIQUE FRADOT & DANIELE CHINES

DE CE EL? DE CE EA? FORTA VINDECATOARE A CUPLULUI
În cupluri se întâmplă ca dupa liniștea primilor ani de convieţuire, dialogul să se întrerupă sau,
chiar mai rău, relaţia să se transforme într-un veritabil război. Lucrarea de faţă ne permite să
asistăm la terapia acestor cupluri aflate în derivă.
Date tehnice și de apariție: 32 ron, 216 pagini, 15.5 X 23 cm, ISBN: 973-181-203-8, februarie 2008
MORRIE & ARLEAH SHECHTMAN

IUBIREA LA TIMPUL PREZENT. CUM SA AI O CASNICIE CU MULTĂ INTIMITATE
ȘI EFORT PUȚIN
Această carte deschizătoare de drumuri și fără îndoială radicală dezvăluie câteva adevăruri surprinzătoare
despre căsnicie. Deși această carte îţi va demola cu siguranţă unele idei preconcepute, în miezul ei se află
un mesaj care te va inspira profund.
Date tehnice și de apariție: 30 ron, 168 pagini, 15.5x 23 cm, ISBN:978-973-1812-01-4, iulie 2010
197
JOHN WELWOOD
DRAGOSTE ȘI TREZIE. Psihologia sacră a cuplului
Relaţia de iubire cu celălalt este reflexia relaţiei pe care o avem cu noi inșine. Este zona cea mai dificilă,
cu cele mai mari provocări, care scormonește în adâncul nostru pentru a scoate la suprafaţă cele mai
vechi și cele mai rezistente traume.
Date tehnice și de apariție: 40 ron, 250 pag., 13 X 20 cm, ISBN 978-973-1812-47-2, Anul 2010
JOHN WELWOOD
IUBIRI PERFECTE. RELAȚII IMPERFECTE. CUM SĂ VINDECĂM RĂNILE
SUFLETULUI.
Cartea îl poartă pe cititor într-o călătorie intensă de vindecare și transformare care îl învaţă să-
și îmbrăţișeze umanitatea și să aprecieze imperfecţiunile relaţiilor sale ca marcatori ai drumului
către marea iubire.
Date tehnice și de apariție: 27 ron, 199 pagini, 15.5 X 23 cm, ISBN: 978-973-88171-4-5,
septembrie 2007
JOHN WELWOOD
CALATORIA INIMII Calea iubirii conștiente
Dat fiind că bărbaţii și femeile descoperă că nu se mai pot baza pe vechile roluri și formule pentru
a se înţelege, relaţia intimă reclamă un nou tip de onestitate și conștientizare, disponibilitatea de a
renunţa la tiparele învechite și de a cultiva noi abilităţi.
Date tehnice și de apariţie: 35 RON; 236 pagini; format: 15.5*24; ISBN 973-87574-9-5, iulie 2010
COLECŢIA TRANSPERSONAL
KRISHNA DAS
CÂNTARILE VIEŢII în căutarea aurului inimii
Cântările Vieţii este o splendidă privire din interior a acelei generaţii care a schimbat, cu
adevărat, lumea, și fără de care marea transformare de conștiinţă de astăzi nu ar fi fost posibilă.
Este istoria plină de mistere dezvăluite, de revelaţii și de personaje uluitoare, a călătoriei care avea
să trasforme un tânăr american obișnuit, într-un iniţiat. CD original inclus
Date tehnice și de apariţie: 75 RON; 322 pagini; 153 x 228 mm; ISBN 978-973-1812-44-1,
Anul 2011
BROTHER DAVID STEINDL-RAST

ADÂNCIMILE CUVÂNTULUI
In ultimii cincizeci de ani, sute de mii de oameni au fost atinși de mesajul lui Brother David care transcede
orice sistem de credinţe pentru a coborî adânc, pâna la izvorul sacru al Fiintei, inima, acolo unde noi
suntem cu adevărat creatorii, conștienţi sau nu, ai realitaţii pe care o trăim. Acest om trăieste Adevărul în
mod direct și și-a ales misiunea de a îl împartaşi cu toţi aceia însetaţi să-l simtă.
Date tehnice și de apariție: 33 ron, 130x200mm, ISBN 978-973-1812-45-8, aparitie 2011
ERVIN LASZLO, STANISLAV GROF și PETER RUSSEL

REVOLUŢIA CONȘTIINŢEI
Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, dar orice
schimbare, și cu atât mai mult una de conștiinţă, presupune o criză majoră. Această carte este
transcrierea unei discuţii despre supravieţuirea planetei și a noastră ca specie, între unele dintre cele
mai strălucite minţi ale secolului Stanislav Grof, Erwin Laszlo și Peter Russel.
Date tehnice și de apariție: 20 ron, 216 pagini, 130x200mm, ISBN 978-973-1812-29-8, iunie 2009
198
RICHARD MOSS
VINDECAREA începe din interior
Există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior și care presupune o transformare
a conștiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. Presupune a deveni conștienţi
de integralitatea Fiinţei noastre
Date tehnice și de apariție: 33 ron, 322 pagini, 153x228mm, ISBN 978-973-1812-43-4 , Anul 2011
RICHARD MOSS
MANDALA FIINŢEI
Călătoria pe care ne-o propune Richard Moss este o călătorie spre libertate a propriei noastre
Fiinţe. Este o călătorie care presupune descătușarea Fiinţei din lanţurile propriilor temeri, ale
sentimentelor auto-limitatoare, o călătorie în cursul căreia intervin înţelegeri profunde, vindecări
spontane și creativitatea debordantă ce însoţește întotdeauna expansiunea conștiinţei.
Date tehnice și de apariție: 40 ron, 375 pagini, 153x228mm, ISBN 978-973-1812-23-6, mai 2009
CHRISTOPHER M. BACHE
SPIRALA VIEŢII. REÎNCARNAREA ȘI REŢEAUA EXISTENŢEI
Spirala vieţii a lui Christopher Bache este o mină de aur cu informaţii pe tema reîncarnării si
karmei și o sinteză deosebit de creativă a conceptelor tradiţionale și a observaţiilor din cercetările
asupra conștiinţei.
Date tehnice și de apariție: 30 ron, 304 pagini, 153x228mm, ISBN 978-973-1812-18-2, martie 2009
ALLAN COMBS – MARK HOLLANG

SINCRONICITATE
Împreună cu marele fizician cuantic Wolfgang Pauli, Jung a căutat să prezinte coincidenţele ca
pe niște fenomene care implică psihicul și materia, știinţa și spiritul, furnizând astfel explicaţii
raţionale pentru evenimente parapsihologice cum ar fi telepatia, precogniţia și intuiţia.
Date tehnice și de apariție: 30 ron, 232 pagini, 153x228mm, ISBN 978-973-1812-12-0,
octombrie 2008
STANISLAV GROF
CAND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL
În această carte remarcabilă, Stanislav Grof reflectează pe marginea unei jumătăţi de secol de
studiu și experimentare în domeniul realităţilor neobișnuite.
Date tehnice și de apariție: 45 ron, 424 pagini, 153x228mm, ISBN 978-973-1812-14-4,
octombrie 2008
STANISLAV GROF
CĂLĂTORIA ULTIMĂ. DINCOLO DE FRONTIERELE MORŢII
Cartea prezintă pe scurt studiile moderne care pun într-o nouă lumină o varietate de fenomene legate
de moarte și muribunzi, experienţele din apropierea morţii și noua cartografie extinsă a psihicului,
respiraţia holotropică și crizele psihospirituale spontane.
Date tehnice și de apariţie: 45 RON; 522 pagini; format: 15.5*22; ISBN 978-973-88171-5-9- mai 2007
199
RICHARD MOSS
FLUTURELE NEGRU: O INVITAŢIE LA TRANSFORMARE RADICALĂ
Fluturele negru este o invitaţie la creativitate fundamentală, la schimbare esenţială - nu numai a
ideilor, ci a întregului fundament al vieţii noastre. Este chemarea la o trezire radicală la viaţă pentru
a explora graniţele conștiinţei și a trăi colosala viziune a potenţialului naturii noastre umane.
Date tehnice și de apariţie: 47 RON; 312 pagini; format: 15.5*24; ISBN 973-88171-3-7- aprilie 2007
CHRISTINA GROF
SETEA DE INTREGIRE. ATAȘAMENT, DEPENDENȚĂ ȘI CALE SPIRITUALĂ.
Christina Grof, unul dintre pionierii psihologiei transpersonale, își descrie propria călătorie
spirituală și experienţa dependenţei pentru a explora elementele care stau la baza acesteia: tînjirea
după identitate spirituală și dorinţa de autocunoaștere.
Date tehnice și de apariţie: 32 RON; 263 pagini; format: 15.5*24; ISBN 973-88171-2-9- aprilie 2007
STANISLAV GROF
PSIHOLOGIA VIITORULUI
LECŢII DIN CERCETAREA MODERNĂ ASUPRA CONȘTIINŢEI
Psihologia viitorului prezintă uriașa contribuţie a autorului în psihiatrie și psihologie, punând un
accent deosebit asupra experienţei holotropice.
Date tehnice și de apariţie: 39 RON; 382 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973-1812-06-9; editia
a II-a, noiembrie 2007
KEN WILBER
GRAŢIE ȘI FORŢĂ. TREYA KILLAM WILBER: O VINDECARE SPIRITUALĂ
DINCOLO DE MOARTE
Cartea este relatarea sinceră, dureroasă și înălţătoare a celor cinci ani ce urmează acestui verdict :
Treya suferă de cancer de sân.
Date tehnice și de apariţie: 42 RON; 445 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973 870 6270; octombrie 2005
KEN WILBER
FĂRĂ GRANIŢE. ABORDĂRI ORIENTALE ȘI OCCIDENTALE ALE DEZVOLTĂRII
PERSONALE
Fără graniţe, reprezintă un ghid simplu și pe înţelesul tuturor al unor tipuri de psihologii și terapii
extrase atît din surse occidentale, cît și orientale, de la psihanaliză la Zen, de la existenţialism la tantra.
Date tehnice și de apariţie: 29 RON; 264 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973 870 622X; martie 2005.
JOHN WELWOOD
PSIHOLOGIA TREZIRII
Psihologia trezirii unifică trei dimensiuni majore ale existenţei umane - personalul, interpersonalul
și suprapersonalul - pe care nici o tradiţie orientală sau occidentală nu le-a integrat într-un cadru
unic de înţelegere și practică.
Date tehnice și de apariţie: 31,99 RON; 312 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973-87574-7-9;
octombrie 2006
200
BORIS CYRULNIK
O MINUNATĂ NEFERICIRE
Boris Cyrulnik, etolog și neuropsihiatru francez, relatează în lucrarea sa, O minunată nefericire,
concluziile la care a ajuns în urma cercetărilor asupra conceptului de rezilienţă, această uimitoare
capacitate a fiinţei umane de a depăși traumele și rănile emoţionale cele mai cumplite: boală,
doliu, viol, tortură, război…
Date tehnice și de apariţie: 30 RON; 263 pagini; format: 15.5 X 24; ISBN 973-87574-8-7,
noiembrie 2006.
THOMAS d’ANSEMBOURG
LASA AMABILITATILE! FII TU INSUTI IN RELATIILE CU CEILALTI
Lasă amabilităţile, fii sincer! Cum să rămîi tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi este un apel de trezire
din inconștienţa în care trăim.
Date tehnice și de apariţie: 29 RON; 273 pagini; format: 15.5*23; ISBN 973-87574-5-2- mai 2007
COLECŢIA VERDE – ECHILIBRUL TRUPULUI
PHILIPPE PRESLES& CATHERINE SOLANO

A PREVENI
Acesta este contextul în care medicina occidentală s-a întors la un concept altădată
fundamental: a preveni este mai ușor decât a vindeca. Cercetări științifice extinse s-au derulat în
ultimii ani în ceea ce privește factorii determinanți ai stării de sănătate.
Date tehnice și de apariţie: 42 ron; 415 pagini; format 15,3* 22,8 cm; ISBN 978-973-1812-30-4,
iunie 2010
MICHEL ODENT
CEZARIANA. Care este viitorul unei umanităţi născute prin cezariană ?
În ziua de azi, mare parte dintre oameni se nasc într-un mod original, pe o cale inedită, când, de fapt,
la mamifere, în general, și la oameni, în particular, mamele au fost programate să aducă pe lume copiii
prin orificiul vulvar, proces facilitat de secreţia unui adevărat cocteil „de hormoni ai iubirii”.
Date tehnice și de apariţie: 19 RON; 200 pagini; format 13*20 cm; ISBN 978-973-1812-13-7,
septembrie 2009
MICHEL ODENT
FUNCŢIILE ORGASMELOR. Căi spre transcendenţă
În mod tradiţional, dragostea este terenul poeţilor, romancierilor și filosofilor.În ziua de astăzi, este un
subiect abordat de numeroase discipline știinţifice. Într-un astfel de context, devine imposibil să ne
referim la iubire și să ridicăm întrebări legate de dezvoltarea capacităţii de a iubi fără să nu ne gândim
la importanţa perioadei din jurul nașterii. Toate disciplinele aflate sub umbrela scientificării iubirii
sugerează că dragostea maternă este prototipul tuturor faţetelor iubirii.
Date tehnice și de apariţie: 17 RON; 174 pagini; format 13*20 cm; ISBN 978-973-1812-13-7,
septembrie 2009
201
DAVID SERVAN-SCHREIBER
NE PUTEM LUA RĂMAS BUN DE MAI MULTE ORI.
Ultima carte a dr. David Servan Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor
acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” și „Anticancer”, aflat în pragul
marii treceri, aruncă o privire clarificatoare înapoi. „Știam că mai devreme sau mai târziu acestă
clipă va veni. Puteam să amân finalul, să câștig timp, dar am știut că în cele din urmă va urma
marea recidivă. Ultima.”
Date tehnice și de apariţie: 40 RON; 100 pagini; format 15,3* 22,8 cm; ISBN ISBN 978-973-1812-48-9,
Anul 2010
ANTICANCER – Învinge prin mijloace naturale
Autorul, dr David Servan Schreiber s-a îmbolnăvit de cancer si a reusit să se salveze prin mijloace
proprii. Acest lucru, dublat de faptul că el era deja un cercetător al acestei maladii încă dinainte de
a se îmbolnăvi, a făcut ca această carte si mijloacele pe care le propune pentru invingerea bolii să
suscite un imens interes din partea publicului.
Date tehnice și de apariţie: 45 RON; 352 pagini; format 15,3* 22,8 cm; ISBN 978-973-1812-13-7,
iulie 2008
VINDECĂ STRESUL, ANXIETATEA ȘI DEPRESIA FĂRĂ MEDICAMENTE ȘI FĂRĂ
PSIHANALIZĂ
În faţa unor suferinţe ca stresul, anxietatea și depresia, medicina clasică este uneori neputincioasă.
Totuși, metode inspirate din înţelepciunea antică sau din ultimele studii efectuate asupra
creierului și-au dovedit eficienţa.
Date tehnice și de apariţie: 32 RON; 290 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973-1812-04-5; editia
a II-a, noiembrie 2007
DR.ANDREWL.STOLL
FACTORUL OMEGA-3 DIETA REVOLUŢIONARĂ OMEGA-3 PENTRU
SĂNĂTATEA CREIERULUI ȘI ÎMPOTRIVA DEPRESIEI
În urma studiilor efectuate, dr. Stoll a descoperit ca acizii grasi omega-3 - bine cunoscuti pentru
contributia lor în prevenirea bolilor de inima, a artritei reumatoide si a cancerului - joaca un rol
crucial în sanatatea psihica: induc buna dispozitie, ascut memoria, ajuta la o mai buna concentrare.
Date tehnice și de apariţie: 37 RON; 380 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973 870 6254; august 2005
JEAN-LOUIS SERVAN-SCHREIBER
NOUA ARTĂ A TIMPULUI ÎMPOTRIVA STRESULUI
Utilizarea eficientă a timpului nu se învaţă la școală. Cei mai mulţi au probleme cu timpul și nu
știu că „boala” e tratabilă.
Date tehnice și de apariţie: 25 RON; 240 pagini; format: 15,5 * 24; ISBN 973 870 6221;
octombrie 2004
202
COLECŢIA ȘAMANISM
RALPH METZNER
CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII Teonanacatl dincolo de porţile minţii
Fără ciupercile vizionare ale Mexicului istoria psihologiei occidentale ar fi fost alta. Iar Revoluţia
Conştiinţei pe care o trăim cu toţii astăzi nu ar fi fost posibilă în lipsa deschiderilor imense pe
care acestea le-au adus în conştiinţa occidentului.
Date tehnice și de apariţie: 40 RON; 288 pagini; format 15,3* 22,8 cm; ISBN 978-973-1812-49-6
Anul 2011
ROSS HEAVEN HOWARD G. CHARNING

SHAMAN Spiritul plantelor
Shaman spiritul plantelor este o carte fabuloasă în care autorii explorează tehnicile şamanilor
din Amazonia, Haiti şi Europa. Vindecările, clarviziunea, ceea ce şamanii numesc recuperarea
sufletului şi multe altele sunt studiate de catre autorii acestei carţi.
Anul 2007
JOAN HALIFAX
FRUCTELE ÎNTUNERICULUI
Joan Halifax este antropolog şi profesor, maestru Zen şi shaman, discipol al unor mari maeştri
până în clipa în care îşi găseşte strălucitoarea cale. Este o vizionară ale cărei cuvinte fugeră. O
femeie care străbătut planeta, dar şi lumile interioare, care a trăit revelaţia alături de shamani
indigeni de pe câteva continente, care şi-a căutat adâncimile retrăgându-se în sălbăticie şi
meditând cu înţelepţi tibetani, care a scormonit prin meandrele inimii şi ale minţii alături
împreună cu iniţiaţi ai culturilor native nord-americane.
Date tehnice și de apariţie: 33 RON; format 15,3* 22,8 cm; ISBN 978-973-1812-42-7 anul 2010
OLGA KHARITIDI
CERCUL REVELAȚIEI
Cercul Revelaţiei nu este doar o odisee personală care se petrece într-o lume de vis, nu este doar o
poveste despre lumile paralele în care trăiesc şamanii şi iniţiaţii, ci este despre puterea nelimitată
a fiinţei umane, despre expansiunea dincolo de orice graniţe a Conştiinţei, despre enormele
posibilităţi care stau adormite în fiecare dintre noi. Povestea iniţierii acestei psihiatre este despre
curajul de a lăsa în urmă tot ceea ce am fost învăţaţi că este adevărat despre Univers şi despre
psihicul omenesc, pentru a putea vedea ceva cu mult mai mare care cuprinde toate acestea: Spiritul.
Decembrie 2010
RALPH METZNER
AYAHUASCA, planta sacră a spiritului
Ayahuasca, planta sacră a spiritului, mama tuturor plantelor rituale de pe continentul sud-
american, este o poartă către straturile cele mai profunde ale propriei noastre conștiințe.
Întâlnirea cu Grande Madre – așa cum o cheamă nativii junglelor amazoniene, cu respect și cu
iubire – este o întâlnire care îți poate schimba viața definitiv. Adevărul despre tine însuți și despre
Univers, odată trăit, nu mai poate fi ignorat.
Date tehnice și de apariţie: 39 RON; 296 pagini; format 15,3* 22,8 cm; ISBN 978-973-1812-34-2,
iulie 2010
203
DAAN VAN KAMPENHOUT
IMAGINILE SUFLETULUI
Imaginile sufletului este o carte destinată tuturor acelora care simt că dincolo de realitatea
obișnuită există ceva inefabil, dar care, totuși, poate fi cunoscut prin intuiție.
Date tehnice și de apariție: 19 ron, 130x200mm, ISBN 978-973-1812-21-2, februarie 2009
MAUD SEJOURNANT
CERCUL VIETII
O lectură concretă și contamporană pe tema șamanismului din care aflăm felul cum practicile
strămoșilor noștri îndepărtaţi – legate de vise, de animale interioare, dar și de raporturile cu „Mama
Pământ” și „Soarele Tată” – se pot dovedi bogate în învăţături pentru viaţa noastră de zi cu zi.
Date tehnice și de apariție: 28 ron 15.5x24 cm, ISBN 978-973-1812-08-3, mai 2008
MEADOWS, KENNETH
SPIRITUL SAMANIC
Spiritul Șamanic constituie un ghid singular de realizare a auto-împlinirii și reintrării în acord cu
natura, folosind înţelepciunea șamanică extrasă din culturi din toată lumea.
Date tehnice și de apariție: 32 ron, 15,3 X 22,8 cm, ISBN 978-973-1812-09-0, mai 2008
COLECŢIA ZEN
THICH NHAT HANH

FURIA. Înţelepciune pentru potolorea flăcărilor
Cu superbă simplitate, căugărul budhist Thich Nhat Hanh ne arată calea și ne dăruiește uneltele cu
ajutorul cărora putem să transformăm întregul nostru mod de a relaţiona și să restaurăm acele părţi
din noi care au fost devastate de furie. Înţelepciunea acestui om, care transpare la fiecare cuvânt,
conţine în ea puterea de a schimba totul pentru fiecare dintre noi și pentru aceia pe care-i iubim.
Date tehnice și de apariţie: 25 ron; 184 pagini; format 153*228; ISBN 978-973-1812-24-3; iunie 2009
GENPO ROSHI
BIG MIND, BIG HEART Minte Vastă, Inimă Profundă
Procedeul Mintea Supremă reprezintă o cale uimitor de originală, profundă și eficace pentru a ne
trezi sau pentru a ne vedea Adevărata Natură. Această practică este atât de simplă și de universală
încât poate fi folosită în cadrul oricărei căi spirituale, sau chiar prin ea însăși, ca practică pentru
înţelegerea pe deplin a adevăratului tău Sine. -Ken Wilber, autor al lucrării „Spiritualitatea integrală”
Date tehnice și de apariţie: 27 ron; 184 pagini; format 153*228; ISBN 978-973-1812-25-0;
aprilie 2009
DOKUSHÔ VILLALBA
ZEN. Calea către A FI în era globalizării
În lucrarea ZEN – A FI în era globalizării, maestrul Dokushô Villalba ne introduce în practica
meditaţiei zen, un extraordinar instrument de lucru cu noi înșine, capabil a ne pune în contact cu
cele mai subtile niveluri ale ființei noastre.
Date tehnice și de apariţie: 29 ron; 264 pagini; format: 153*228; ISBN 978-973-1812-26-7;
martie 2009
204
DOKUSHÔ VILLALBA
VIAȚĂ SIMPLĂ, INIMĂ PROFUNDĂ
Mintea este cea care generează fericire sau nefericire, în funcţie de anumite legi exacte sub
comanda cărora funcţionează.
Date tehnice și de apariţie: 10,9 ron; 166 pagini; format: 11*18; ISBN 973 8817102; noiembrie 2006
COLECŢIA ROMAN INIŢIATIC
HENRI GOUGAUD
CELE ȘAPTE PENE ALE VULTURULUI
Această frenetică și ciudată căutare a unei înţelepciuni, a unei lumini, a avut cu adevărat loc
cândva, între Sierra Grande, uliţele din La Paz și platoul Machu Picchu.
Date tehnice și de apariţie: 18,9 ron; 287 pagini; format: 11 * 18; ISBN 973 87574 28;
COLECŢIA PSYCHE
KATIE BYRON
AM NEVOIE DE IUBIREA TA. Să fie oare adevărat ?
Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înșine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. O
perdea de imagini înșelătoare, de convingeri și de speculaţii ia locul realităţii. Ego-ul rătăcește
în nisipurile mișcătoare ale iluziei. Căutăm cu disperare înafara noastră ceea ce ne refuzăm noi
înșine: iubirea, respectul, compasiunea. Ceilalţi nu fac decât să reflecte propriile noastre temeri,
blocaje și frustrări. Relaţia cu exteriorul nu este decât o reflexie a relaţiei cu noi înșine. Aveţi în
mână o carte excepţională, care depășește cu mult subiectul relaţiei și al cuplului.
Date tehnice și de apariție: 30 ron; 370 pagini; 130 x 200mm; ISBN 978-973-1812-38-0,
septembrie 2010
KATIE BYRON
IUBESTE CEEA CE ESTE. Patru întrebari care îti schimba viaţa
Katie Byron a trăit ceea ce se numește o Revelaţie. A putut arunca o privire dincolo de cortina
care ne acoperă adevărata, marea Realitate. După ce a trăit întunecimea depresiei și a băut până
la fund cupa disperării, într-o bună dimineaţă ea s-a trezit într-o stare de bucurie deplină și și-a
dat seama că suferinţa ei a luat sfârșit. Libertatea acelei Revelaţii nu a mai părăsit-o niciodată.
Această carte, Iubeste ceea ce este, cuprinde întregul conţinut al acelei Revelaţii trăite în mod
direct. Katie Byron împărtășește cu noi toţi, într-un fel simplu și de o superbă claritate, calea pe
care ea parcurs-o de la întuneric spre lumină.
Date tehnice și de apariție: 40 ron; 243 pagini; 130 x 200mm; ISBN 978-973-1812-46-5, Anul 2011
KATIE BYRON împreună cu Stephen Michell

CELE O MIE DE NUME ALE BUCURIEI. În armonie cu lucrurile așa cum sunt acestea
Primele două cărți ale autoarei: Iubește ceea ce este și Am nevoie de iubirea ta au fost
un succes printre exploratorii conștiinței, deoarece din ele respiră experiența autentică a
Revelației personale.
205
Cele 1000 de nume ale bucuriei este o carte de o superbă și adâncă profunzime, de o
înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată,
care irumpe din poveștile simple de viaţă. Katie Byron, directă și clară, nu descrie starea de
iluminare a minţii, ci ne permite s-o simţim, s-o privim în acţiune în așa fel încât această
libertate interioară apare accesibilă oricăruia dintre noi. Odată ieșiţi din mecanismele mentale,
redevenim ceea ce am fost dintotdeauna: fiinţe libere, superbe în conștienţa adevăratei lor
naturi de Creatori ai realităţii-lumină.
Date tehnice și de apariție: 40 ron; 351 pagini; 130 x 200mm; ISBN 978-973-1812-51-9, Anul 2012
JEAN-YVES LELOUP
A AVEA GRIJĂ DE FIINŢĂ
Evreu de cultură elenistică, Filon din Alexandria, contemporan al lui Hristos, este foarte
reprezentativ pentru mișcările spirituale dintr-un mediu în care evoluează împreună
sincretismele cele mai curajoase și sectarismele cele mai virulente. Precursor al lui Origene, el
este mai ales cunoscut pentru „arta interpretării” visurilor și a textelor sfinte, care amintește de
psihologia abisală a secolului al XX-lea.
Date tehnice și de apariție: 14 ron; 134 pagini; 130 x 200mm; ISBN 978-973-1812-27-4, mai 2009
DR. JACQUES VIGNE

MEDITAŢIE ȘI PSIHOLOGIE
Această carte, importantă pentru toţi cei care doresc să se înţeleagă pe ei înșiși și să fie totodată
capabili să se schimbe și să se accepte în urma acestei schimbări, trece în revistă practicile
orientale de meditaţie în lumina diverselor interpretări occidentale. Practicanţii unei căi spirituale
vor găsi în lucrarea de faţă ceea ce este util să înţeleagă pentru a evita anumite capcane mentale,
în timp ce persoanele interesate de teoriile psiho-analitice vor descoperi aici o informaţie serioasă
despre domeniile spiritualităţii.
Date tehnice și de apariție: 45 ron; 360 pagini; 153 x 228mm; ISBN 978-973-1812-19-9, mai 2009
GUY CORNEAU
CĂLĂU SI VICTIMĂ
Există momente în viaţă când nimic nu mai merge. Atunci, ne simţim înfrânţi, victime ale altora
și totodată călăi ai propriei noastre persone, incapabili să ieșim din închisoarea temerilor.
octombrie 2008
COLECŢIA INFINIT
DR. ELISABETH KUBLER-ROSS
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE MOARTE ȘI A MURI
A spulbera frica de moarte înseamnă de fapt a recupera adevărata calitate și bucurie a vieţii. Așa
cum în aceste vremuri de mari schimbări descoperim că ceea ce suntem este mult mai mult decât
am crezut, tot așa, nici moartea nu este tocmai ceea ce am fost învăţaţi să credem că este. Această
descoperire ne poate schimba viaţa.
Date tehnice și de apariție: 25 RON; 226 pagini; 130 x 200mm; ISBN 978-973-1812-40-3,
nov.2010
206
Moartea. Stadiul final al evolutiei
Ne temem de moarte și o negăm atât de mult încât nu suntem în stare să-i privim în ochi pe
cei care pleacă, suntem înfricoșaţi să le vorbim și să-i ascultăm, preferăm să-i minţim că totul e
în regulă chiar și atunci când cea mai mare eliberare pentru ei ar fi tocmai să vorbească despre
asta. Nu mai știm să-i îi însoţim pe dragii care pleacă pentru că NOI ne temem de moarte,
neînţelegând-o, fiind prizonierii acestui tabu.
Date tehnice și de apariție: 25 RON; 266 pagini; 130 x 200 mm; ISBN 978-973-1812-35-9,
nov.2010
STEPHEN LEVINE
Cine moare? O investigatie asupra vietii si mortii constiente
Această carte se adresează multelor aspecte ale procesului morţii cu o înţelegere proaspătă,
candoare și ușurinţă. Ne invită să ne uităm direct la «ceea ce este», cu claritate și fără judecată.
Dezbracă incredibila melodramă numită «moarte» de puterea ei înfricoșătoare, înlocuind frica cu
înţelegere calmă, simplă, plină de compasiune.
Date tehnice și de apariție: 45 RON; 328 pagini; 153 x 228mm; ISBN 978-973-1812-31-1,
octombrie 2009

DESPRE MOARTE ȘI A MURI – harta marii transformări
Este o carte eliberatoare din toate punctele de vedere, căci pe de-o parte rupe lanţurile tăcerii
și ale adevărului nerostit aducând pacea aceluia care pleacă, pe de-altă parte, pe aceia care îl
însoţesc, îi eliberează de teama de moarte, redându-i astfel, complet, vieţii.
octombrie 2008
COLECŢIA ASTRO-TERAPIA
CAROLINE W. CASEY
ATRAGE ZEII DE PARTEA TA – LIMBAJUL ASTROLOGIC AL SUFLETULUI
Suntem invitaţi să ne privim vieţile ca pe adevărate romane poliţiste ale căutării spirituale, în care
indiciile sunt pretutindeni și în care semnele pot fi descifrate cu ajutorul acestor ”zei”.
Date tehnice și de apariție: 30 ron; 320 pagini; 153 x 228 mm.; ISBN 978-973-1812-22-9;
ianuarie 2009
COLECŢIA QUANTUM
ERVIN LASZLO
TRANSFORMAREA CUANTICĂ LA NIVELUL CREIERULUI GLOBAL
Doctorul Laszlo prezintă o nouă „hartă a realităţii“ care să ne călăuzească de-a lungul
transformărilor mondiale pe care le trăim. El explică faptul că lumea noastră se află într-un proces
de macrotransformare și că realitatea pe care o percepem în prezent este de o noutate considerabilă
– schimbări climatice, corporaţii globale, agricultură industrializată –, care ne provoacă să ne
schimbăm în ritm la fel de rapid lumea noastră, ca să nu dispărem ca specie.
Date tehnice și de apariţie: 25 RON, 224 pagini, format 153 x 228 mm; isbn 978-973-1812-28-
1, iunie 2009
207
PETER RUSSELL
DE LA ȘTIINŢĂ LA DUMNEZEU
Russell amestecă povestea sa personală de curiozitate și explorare cu fizică, psihologie și
filosofie pentru a ajunge la o nouă viziune asupra lumii în cadrul căreia conștiinţa este o calitate
fundamentală a creaţiei. El arată cum toate ingredientele pentru această viziune sunt la locul lor;
nimic nou nu trebuie descoperit. Trebuie doar să asamblăm piesele și să explorăm noua imagine a
realităţii care rezultă de acolo.
Date tehnice și de apariţie: 18 RON, 152 pagini, format 130 x 200 mm; isbn 978-973-1812-29-
8, iunie 2009
208
Ai citit una din
çǨ
FRANCISC çi£££ì
ǤǤ
Ǧì£ǡìǡ

ǡç
ǤǤ
£Ǧ£
çìǡ£ìç
Vă invităm să vizitaţi site-ul editurii, la adresa
www.elenafrancisc.ro,
sau noua locaţie a sediului editurii unde puteţi comanda
oricare dintre titlurile noastre beneficiind
de o reducere de 15%.
Elena Francisc Publishing

Str. Petru Maior nr. 41, Bucureşti
Tel.: 031.405.90.71
E-mail: office@efpublishing.ro
www.elenafrancisc.ro

Iubiri Perfecte 03 07 2012 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iubiri Perfecte 03 07 2012 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JOHN WELWOOD

IUBIRI PERFECTE, RELAfiII IMPERFECTE

Coperta: CRISTINA CRĂCIUN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

I. Francisc, Elena (ed.)

O noapte plinæ de vorbe care dor,

Cuvintele „Te iubesc“, rostite în momente de apreciere realæ,

e aøa extraordinaræ, de ce sînt rela˛iile atît de imposibile? Nu-mi

con˛in mæcar o færîmæ de iubire, sub formæ de interes, apreciere,

Existæ sute de cær˛i pe pia˛æ ce oferæ tehnici de solu˛ionare

starea de neiubire poate sæ nu se manifeste decît mai tîrziu, cînd

sau demni de iubire. În acest fel, starea de neiubire – ca o

NATURA ØI SEMNIFICAfiIA IUBIRII

Aø defini iubirea foarte simplu: ca o combina˛ie puternicæ

de culori asemænætor curcubeului: pasiune, bucurie, contact,

aprecierii. Chiar øi comerciantul care dæ lovitura la bursæ simte

RANA DIN SUFLET

Dacæ aruncæm o privire sinceræ în interiorul nostru, vom

accepta˛i aøa cum sîntem. Reducînd inima la tæcere sau

sentimente. Este una dintre strategiile de apærare fundamentale

Toate acestea ne pun în fa˛a unei dileme ciudate øi dureroase.

întunecate ale min˛ii noastre, øoptind „vezi, pînæ la urmæ tot

ispæøitor, cineva asupra cæruia sæ-øi verse amarul. Deøi

Este un sentiment nobil, însæ cum poate totuøi umanitatea sæ-øi

Prima reac˛ie pe care am avut-o fa˛æ de atacurile teroriste

judece. Trebuie sæ recunosc cæ aceastæ ostilitate a mea avea

Drept rezultat, am învæ˛at sæ-mi dezvolt intelectul, mæcar

dacæ nu descoperæ în aceastæ luptæ o uræ mai veche, familiaræ,

cæ ne umple øi ne pætrunde din ce în ce mai mult. Cineva sau

Este adeværat, avem dreptul la iubirea perfectæ. Este

ne deschide fa˛æ de soare, pentru ca el sæ facæ ceea ce vrea sæ

Majoritatea oamenilor religioøi încearcæ sæ remedieze

concentra˛i mai mult pe capacitatea de a primi iubire øi pe

În munca mea de psihoterapeut am descoperit puterea

resurse infinite pe care le putem dezvolta pentru a træi mai

exerci˛iile dupæ parcurgerea fiecærui capitol. Acest lucru væ va

David era o combina˛ie interesantæ: un bærbat atrægætor la

prezentæ, avea pu˛in de oferit din punct de vedere emo˛ional.

valul de sentimente, dar nu po˛i controla nici modul în care va

se gîndeascæ: „Un sentiment de a apar˛ine unui loc, ca øi cum

corpul?“ Ræspunsul a fost imediat, pentru cæ David deja

curgætor, în mijlocul deøertului înstræinærii pe unde rætæcise

IUBIREA CA MEDIU DE SUSfiINERE

Momentele-cheie ale øedin˛ei în care David øi-a recunoscut

îndeajuns de strîns, va cædea. Aøadar vre˛i sæ-l ˛ine˛i, dar sæ

în care un partener îl urmæreøte pe celælalt, care se retrage, însæ

Din nou øi din nou mæ înfrînge –

Dacæ esen˛a puræ a iubirii este asemenea soarelui pe un cer

cu noi înøine, se aratæ ca o încredere interioaræ øi acceptare de

Cînd experimentæm acest tip de deschidere øi cælduræ venind

se întîlnesc în aceastæ stare de prezen˛æ deschisæ, împærtæøesc

unul cu via˛a însæøi, pentru cæ sîntem complet transparen˛i fa˛æ

Totuøi, deøi inima umanæ este un canal prin care iubirea

Aceasta este, aøadar, iubirea relativæ: lumina solaræ a iubirii

continuæ sæ reactiveze rana inimii øi sæ genereze ostilitate fa˛æ

Într-o noapte te conectezi profund cu celælalt, te sim˛i complet

În timp ce jocul diferen˛elor øi al asemænærilor genereazæ

Nu numai cæ fiecare dintre noi are nevoi øi perspective

niciodatæ mult... øi iubirea nu poate persista [în stare puræ].

Energia se deplaseazæ în valuri, iar valurile au prin defini˛ie

întoarcem cætre spiritualitate. Este o cheie, dupæ cum vom

Sæ stræba˛i valurile rela˛iilor devine deosebit de dificil cînd

iubirea mamei este prezentæ, copilul se poate liniøti øi se poate