Cum afectează traumele din

copilărie adultul de azi?

Atunci când ne gândim la copilărie, ne imaginăm acea perioadă a vieții în care ar trebui să ne simțim
în siguranță, să fim protejați și iubiți, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Din nefericire,
realitatea este că mulți copii trec prin experiențe traumatizante, care influențează profund dezvoltarea
psihică, emoțională și fizică, dar și modul în care aceștia formează relații cu cei din jur.
Sursele traumelor din copilărie sunt asociate cu abuzurile, neglijarea sau maltratarea. În funcție de
natura evenimentelor traumatizante, dar și de sprijinul primit de la cei din jur sau de la specialiști,
acestea pot fi depășite. În acest fel, adulții care au trecut prin situații dureroase în copilărie pot avea
vieți normale și pot forma relații sănătoase cu cei din jur.
“Studiile arată că flexibilitatea psihologică a persoanei, suportul social și/sau familial, scăderea
comportamentului evitant și trăsăturile pozitive de personalitate precum curiozitatea, deschiderea,
sociabilitatea sunt factori protectori în raport cu simptomele de depresie și stres post-traumatic pe
care individul le poate resimti ca urmare a traumei. Aici facem referire la indivizii cu traume
repetate în copilărie, dar cu impact mai mic în viața lor de copil. Cei cu traume cu impact puternic
au o flexibilitate psihică mai redusă“, ne spune psihoterapeutul Ana Benali.

Ce forme pot lua traumele din

copilărie?
Educația primită și experiențele acumulate de-a lungul vieții ne ajută să analizăm și să înțelegem
rolul/poziția noastră în evenimentele prin care trecem. Spre deosebire de adulți, copiii au o experiență
de viață limitată la care să apeleze și tind să creadă că ei sunt cauza evenimentelor traumatizante prin
care trec.
Traumele din copilărie pot fi sub forma:
 abuzurilor fizice sau sexuale;
 participarea la evenimente traumatizante (de exemplu, un accident auto);
 bolile grave și perioadele de spitalizare extinse;
 violența domestică (asupra copiilor sau altor membrii ai familiei);
 bullying-ul.
Însă, trauma poate fi și subtilă. Un eveniment, o situație, o vorbă, momente care par lipsite de
importanță, dar care pot impacta inconștientul copilului și se pot manifesta sub diverse forme
debilitante emoțional pentru viitorul adult. În definitiv, conceptul de traumă este perceput diferit de
fiecare individ, în funcție de experiența sa de viață și filtrul emoțional și psihologic prin care a privit.
Ai traume din copilărie și vrei să vorbești despre ele? Te așteptăm la
Centrul Bellanima!

Factorii care pot crește

posibilitatea ca un eveniment
neplacut sau traumatizant din
copilărie să creeze dificultăți în
viața adultă includ:
Traumele experimentate și efectele acestora sunt unice pentru fiecare copil, chiar și pentru cei care au
trecut prin aceleași experiențe. Factorii care pot crește posibilitatea ca un eveniment advers din
copilărie să creeze dificultăți în viața adultă includ:
Vârsta
Traumele pot lăsa cicatrici emoționale și se pot produce la orice vârstă, dar copiii cu vârste sub 8 ani
care trec printr-o astfel de situație sunt deosebit de vulnerabili.
Nivelul traumei
Nu toată lumea experimentează traumele în același mod. Unii copii își pot reveni de la factorii de
stres majori, în timp ce alții sunt mai afectați de lucruri care, la suprafață, par mai puțin severe. În
general, cu cât trauma este mai extremă, cu atât este mai mare riscul apariției unor probleme
emoționale de durată.
Durata evenimentelor traumatice
Expunerea cronică sau repetată la evenimente adverse crește riscul unor probleme de durată. Copiii
care sunt martori la violență repetată sau cei care sunt abuzați după sunt mai susceptibili de a avea
probleme pe termen lung decât cei care se confruntă cu un eveniment unic, cum ar fi un accident de
mașină.

Recunoașterea semnelor care

indică o traumă în cazul copiilor
Pentru cei mici, chiar și pentru adulți uneori, este greu să explice în cuvinte prin ce au trecut și cum
au fost afectați. În cazul copiilor, una din modalitățile de a identifica semnele unui eveniment advers
este monitorizarea comportamentului.
Printre schimbările de comportament care pot apărea se numără:
 mâncatul excesiv sau diminuarea poftei;
 probleme de somn;
 stagnarea sau regresia în cazul anumitor abilități;
 iritabilitatea;
 anxietatea de separare, mai ales în cazul copiilor mici.

Efectele traumelor din copilărie

asupra sănătății
Evenimentele din copilărie pot lăsa urme emoționale adânci care pot fi observate de-a lungul vieții.
Copiii care suferă de evenimente traumatice au șanse mai mari de a dezvolta probleme de sănătate,
inclusiv:
  anxietate;
 depresie;
 tulburare de stres posttraumatic:
 comportamente de autovătămare;
 dependența de alcool, comportamente periculoase sau droguri.
Vorbește cu un specialist despre acest subiect.

Cum arată relațiile personale ale

adulților cu traume din copilărie?
În lipsa unui ajutor specializat, traumele din copilărie pot avea un impact major atât asupra
convingerilor personale, cât și asupra relațiilor personale la maturitate. Adulții care au trecut prin
evenimente traumatizante pot crede că nu merită afecțiunea și sprijinul celor din jur. O astfel de
atitudine, chiar și inconștientă, afectează relațiile pe care aceste persoane le construiesc cu cei din
jur.
În plus, aceste persoane pot considera că nu se ridică la înălțimea așteptărilor, ceea ce determină o
lipsă de ambiție. În timp, aceste sentimente pot duce la izolarea adulților care au suferit traume la
începutul vieții și accentuarea problemelor cu care se confruntă.

Riscul de depresie al adulților cu

traume din copilărie
Adulții care au fost expuși la traume din copilărie sunt considerabil mai predispuși la depresie.
Depresia afectează modul în care indivizii se privesc pe ei înșiși, pe ceilalți și lumea din jurul lor.
Această tulburare mintală poate, de asemenea, să genereze probleme emoționale și chiar fizice.
Printre simptomele și manifestările la care trebuie să fim atenți în cazul depresiei se numără:
 stări de tristețe;
 dificultăți de concentrare;
 stări exacerbate de frică, vinovăție sau îngrijorare;
 schimbări bruște/dese ale dispoziției;
 dificultăți legate de relaționarea cu familia sau prietenii;
 consumul excesiv de alcool sau substanțe periculoase;
 insomnie;
 stres cronic;
 ostilitate sau chiar violență față de cei din jur;
 gânduri legate de suicid sau autovătămare.

Cum depășim traumele din

copilărie?
Problemele prin care am trecut în copilărie sunt un subiect sensibil, dar asta nu înseamnă că nu ar
trebui să vorbim despre acestea și să cerem ajutorul celor din jur pentru a le depăși. Pe măsură ce
creștem și înțelegem mai bine lumea din jurul nostru putem ajunge la concluzia că ne putem
îmbunătăți relația pe care o avem cu propria persoană și cu cei din jur.
Depășirea traumelor din copilărie poate fi un proces complex, dar prin care nu trebuie să trecem
singuri. Specialiștii ne recomandă:
Ajutorul unui terapeut
Terapeuții pot fi alături de adulții care vor să înțeleagă și să depășească traumele copilăriei. Expertiza
psihologilor și psihiatrilor le permite să înțeleagă particularitățile fiecărei traume și să adapteze
terapiile și tratamentele oferite în funcție de nevoile fiecărui pacient.
Învățarea lecțiilor din trecut
Odată ajunși la maturitate putem să recunoaștem comportamentele toxice și abuzive, astfel încât să le
evităm atunci când apar în viețile noastre sau celor dragi nouă. De asemenea, traumele prin care am
trecut ne permit să luăm decizii mai bune în relațiile cu cei din jur.
Hobby-urile
Practicarea unor hobby-uri permite adulților să evolueze ca indivizi și să construiască un sentiment
de mulțumire față de propria persoană. Este important ca cei care au experimentat traume în copilărie
să știe că experiențele lor din trecut nu trebuie să le definească restul vieții.