www.referat.

ro

Definitia violentei si tipuri de violentei

Violenta exista peste tot in lume: pe strada in scoala, in mass-media, in inimile
noastre este din ce in ce mai mediatizata; atrage si indeparteaza deopotriva.
Pornind de la etimolgia cuvantului constatam ca verbul "violare " inseamna "a
profana" , "a transgresa" adica a depasi limitele impuse de lege.
In dictionare, cuvantul violenta trimite la ceea ce se efectueaza cu o "forta
intensa", brutala si adesea distructiva, la abuzul de forta pentru a constrange pe cineva la
ceva.
Etimologia latina si greaca a cuvantului violenta vine in sprijinul celor care, dupa
exemplul catorva biologi si psihologi, estimeaza ca violenta este o data substantiala vietii
si naturii biologice umane, in sensul aproape instinctiv de dorinta de putere si dorinta de a
trai.
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrarii s-a constatat ca violenta este totdeauna
urmarea unei frustrari si ca o frustrare antreneaza totdeauna un comportament violent.
Violenta afecteaza un numar mare de copii fara aparare prin diferite forme de
privare, astfel ne referim la parintii sau persoanele care ingrijesc copilul intr-un asemenea
fel incat produc acestuia vatamari fizice sau emotionale intr-un asemenea grad incat
starea sanatatii sale fizice si/sau emotionale precum si dezvoltare sa sunt in pericol.
Unor parinti le lipseste abilitatea de a se angaja pozitiv in relatia lor cu copilul si
de a da prioritate nevoilor de baza ale copilului inaintea propriilor lor nevoi. Copilul
poate fi plasat in situatia de a trai in anxietate sau grija continua de ceea ce s-ar putea
intampla.
Copii expusi violentei, formeaza un grup foarte eterogen. In literatura de
specialitate exista o diferentiere uzuala intre patru tipuri de violenta:
1. Copii expusi violentei fizice,
2. Copii expusi vilentei emotionale,
3.

Copii neglijati,

4.

Copii expusi violentei sexuale.

1. Categoria copiilor abuzati fizic ii include pe cei care au fost raniti in mod
deliberat, precum si pe cei raniti datorita insuficientei supravegheri.
Semnele uzuale ale violentei fizice sunt contuziile ce pot aparea de ciupituri,
lovituri, trantiri ale copilului si arsurile ce provin adesea de la tigari, incalzitoare electrice
sau fierul de calcat. Exemple de contuzii putem gasi pe spatele sau pe fundul copilului,
lasate de palme sau obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau brate, de la
ciupituri precum si ochi vineti ca urmare a loviturilor primite. Pe langa aceste rani, care
arata folosirea unor obiecte sau a mainilor, pot exista alte contuzii care nu arata diferit de
cele pe care copii le fac adesea la joaca. Localizarea ranii, varsta copilului si explicatia
felului in care acestea au aparut, pot indica totusi violenta.
Deoarece noi nu reusim de fiecare data sa observam suferinta, anxietatea,
neajutorarea si disperarea copilului, experientele sale avute cu un adult, care nu mai are
control asupra propriilor acte si care este capabil sa provoace vatamari fizice, copilul este
lasat sa se adapteze si sa faca singur fata acestor experiente abuzive care vin din partea
celor care se considera ca ar trebui sa-l protejeze.
Aceste experiente se acumuleaza vatamarilor emotionale, care, pe termen lung, pot
avea efecte mult mai serioase. Situatia poate fi chiar si mai complicata datorita faptului,
ca vatamarile cele mai grave nu au in mod necesar nici un semn exterior cum ar fi, de
exemplu, loviturile la cap facute unui copil mic, mai ales bebelusilor. Scuturaturile
puternice provocate copiilor de varsta mica pot duce la un efect de biciuire a capului,
vatamare care ar putea aparea in alte circumstante cum ar fi accident de masina. Acest
efect poate conduce la sangerari ale meningelui, in membrana protectoare a creierului,
sau in interiorul ochiului.
In conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti
poate fi adesea canalizata spre copil. In situatiile in care copilul respins devine turbulent,
el ajunge "sa-i innebuneasca" pe parinti. Astfel copilul pare sa functioneze in familie ca
un fel de "tap ispasitor". Parintii si adesea fratii si surorile , isi descarca frustrarile si
agresivitatea pe copil. Toate acestea sunt mult mai pronuntate in cazul somajului extins
sau al altor dificultati financiare. O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci cand
copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti.
Unii dintre acesti copii sunt rejetati in mod extrem inca de la inceput, totul
petrecandu-se cu repetate abuzuri fizice.
Spaima trece, vanataile dispar, iar oasele se sudeaza cu toate acestea copilul traieste
mai departe in incertitudinea si anxietatea unei noi violente din partea parintilor sau a
celor care il ingrijesc. Neincrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile
parintilor sunt inca prezente, iar toate acestea il duc pe copilul abuzat fizic intr-o stare
confuza.
Copilul invata sa se perceapa ca un "copil rau" care nu merita dragoste si ingrijire,
asteptandu-se astfel sa fie respins iar pentru a nu risca o noua respingere, va incerca sa se

apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita starnirea furiei celor mari. Astfel copilul
traieste zilnic in aceasta situatie groteasca, la nivele diferite de constientizare. De la o zi
la alta copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul il abuzeaza si il neglijeaza.
Vatamarea fizica chiar daca este vorba de una serioasa este doar temporara insa
spaima si climatul emotional sunt patrunzatoare si de durata.
Clausen si Crittenden considera ca violenta (abuzul) emotional este prezent in
aproape toate cazurile de violenta fizica si ca abuzul emotional este cel care a cauzat cele
mai mari daune dezvoltarii copilului.
Consecinta abuzului fizic depinde de anumite elemente de sansa , cum ar fi cazul in
care un copil mic cade pe cimentul unei incaperi de baie in comparatie cu cel care cade
pe covor. Exista tendinta de a ne concentra atentia mai mult asupra vatamarii in sine si
mai putin asupra situatiei in care aceasta avut loc, ceea ce ne departeaza de o evaluare
clare a situatiei familiale in momentul aparitiei ranii.

2. Dintre toate formele de violenta, violenta emotionala este foarte greu de definit
si poate sa apara in forme foarte diferite de viata. Violenta emotionala este definita ca o
atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane ingrijitoare, care dauneaza
sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Violenta emotionala implica un model de comportament continuu si stabil fata de
copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia. Raul facut poate
trece neobservat, cicatricile sunt interne insa pot reflecta daune mult mai mari si mai
grave decat orice forma de violenta.
Exista diferite forme de violenta emotionala clasificate in functie de tipul de situatie
la care copilul este expus, astfel:

Un tip de violenta este legat de copiii care sunt perceputi in mod negativ de
parintii lor ,uneori chiar de la nastere.

Acestia sunt expusi continuu la diferite forme de rejetare, copiii simt ca ceva nu
este in regula cu ei, ca sunt "prosti", "rai" sau "nebuni", sunt trecuti cu vederea
ridicularizati, respinsi si vazuti ca o sursa a problemelor parintilor
Aceasta forma de violenta poate merge mana in mana cu violenta fizica. Uneori
violenta emotionala poate fi mai puternica alteori violenta fizica este cea dominanta.

Violenta emotionala include terorizarea copilului prin amenintari cu

pedeapsa, parasirea sau alungarea.

Amenintarile ii creeaza o stare de anxietate, careia copilului ii va fi greu sa-i faca

fata.
Violenta emotionala este diferita de cea fizica prin faptul ca cel abuzat nu este in
mod necesar constient ca a fost abuzat. Rohnern si Roner folosesc denumirile de
"respingere parentala" si "violenta emotionala" cu acelasi inteles astfel considera ca:
"parintii care resping sau isi supun copiii unui abuz emotional sunt adesea cei carora nu le
plac, nu accepta sau sunt impotriva copiilor(). Respingerea se manifesta in doua
moduri principale - pe de o parte prin indiferenta si neglijare pe de alta parte. "

Un alt grup de copii care sunt expusi violentei emotionale sunt cei ai caror
parinti sunt violenti unii cu altii.

Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta inseamna a trai in acelasi
apartament sau casa si de a suporta consecintele climatului de ura si ostilitate dintre
parinti si restul familiei. Acesti copii traiesc in anxietate si isi folosesc adesea energia
pentru a avea grija de ei insisi si in mod ironic si de parintii lor. Acesti copii sunt adesea
fortati sa-si asume responsabilitati in situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le
faca fata. Astfel nu le mai ramane decat foarte putina energie pe care sa o investeasca in
joaca, in relatiile cu ceilalti si in invatatura.

Situatia copiilor celor care consuma droguri sau alte substante.

Copiii aflati in aceste situatii observa faptul ca adultii sunt prea preocupati de
propria lor lume, de propriile lor nevoi incat nu mai pot avea grija si de ei de nevoile lor.
Copilul este astfel expus la anxietate si situatii neprevazute pe care nu le poate intelege.
Abuzul de droguri este un mod de viata extrem de costisitor si pentru a face rost de
bani spargerile, hotiile si prostitutia sunt singurele cai de a satisface aceste nevoi. La toate
acestea se adauga stresul, iar copilul este din ce in ce mai mult dat la o parte acesta
trebuind sa fie mereu in alerta fata de comportamentul ciudat al parintilor.
Femeile care au avut un consum de alcool cronic in timpul sarcinii vor avea un risc
de 30-40% de a da nastere unui copil care sa prezinte un sindrom complet de alcoolemie
fetala. Exista o asociere care se poate face intre gradul de retard in dezvoltare la nivel
fetal si consumul de alcool al mamei din ultima perioada a sarcinii.

Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea

copilului sunt expusi la abuz emotional.

Copilul este plasat in mijlocul unui conflict cronic in care unul din parinti il acuza
pe celalalt, iar copilul poate fi fortat sa "ia partea unuia dintre ei". Copilul devine anxios
si se intampla adesea sa aiba sentimente confuze. El pierde un parinte, fara sa-i fie permis
sa fie necajit sau sa ceara si sa primeasca ajutor. Furia asociata cu acestea si disperarea
copilului s-ar putea sa nu fie exprimate direct si s-ar putea ca in aceasta situatie copilul sa
devina deprimat si dificil.

El trece printr-un proces care ii poate afecta legaturile cu cei apropriati, intr-un mod
negativ, timp de multi ani.
3. "Neglijarea copilului reprezinta o ucidere tacuta si necrutatoare a spiritului
uman"(Daro si Mc Carthy-1991).
Neglijarea emotionala e definita ca fiind slaba abilitate a parintilor de a se angaja
pozitiv, emotional in cresterea copilului.
Semnele vizibile ale serioasei neglijari a copilului sunt multe astfel: copilul poate fi
murdar si urat mirositor, poate fi infometat, alb la fata si adesea nu castiga in greutate,
multi dintre ei chiar slabesc, urticaria poate fi atat de extinsa incat sa acopere tot corpul
copilului, unii copii au fost lasati ore intregi sau chiar zile fara a fi schimbati.
Copilul plange pentru mancare, caldura si datorita disconfortului sau a durerii, ceea
ce poate fi deranjant si poate starni agresivitatea. Copilul traieste intr-o lume in care
nevoile sale sunt rareori percepute, nimeni nu se aproprie de el si nu-i arata ca este dorit.
Astfel in timpul primelor sase, sapte saptamani un copil nascut sanatos poate fi neglijat in
asemenea masura incat va avea nevoie acuta de a fi primit intr-un spital.
Dezvoltarea copilului poate fi serios afectata, lipsa raspunsurilor sau a stimularilor
poate duce la dezvoltari intarziate psihomotorii sau de limbaj, precum si o slaba
concentrare. Un copil de un an poate arata ca unul de sase luni, iar pe masura ce trece
timpul acesti copii vor inceta sa mai planga si sa isi comunice propriile nevoi.
Ganguritul lor natural nu se va dezvolta intr-un limbaj normal, ei nu au sansa de a
explora si de a invata ceva legat de mediul inconjurator aflat dincolo de locul in care
dorm. Totusi unii dintre acesti copii pot recupera surprinzator de repede, atat pe plan fizic
cat si emotional daca, atunci cand sunt inca bebelusi vor fi admisi intr-o institutie pentru
copii. Ei mananca cu lacomie si raspund prompt la grija adultilor, castiga in greutate, isi
dezvolta limbajul si prospera. Insa, daca ingrijirea lor se imbunatateste doar atunci cand
sunt mari ei vor recupera mai mult din punct de vedere fizic si mai putin din punct de
vedere emotional. Se poate insa intampla ca latura emotionala sa fie afectata pentru toata
viata.
Neglijenta grava nu dauneaza doar sferei emotionale a copilului, ci afecteaza si
dezvoltarea sa fizica. Uneori neglijarea poate avea consecinte mult mai serioase decat
violenta fizica, cunoscut fiind faptul ca lipsa unei hraniri adecvate afecteaza intotdeauna
dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijenta legata de cautarea unui tratament medical
sau urmarirea acestuia poate avea consecinte serioase asupra dezvoltarii copilului.
Neglijarea poate fi de asemenea mai putin evidenta si nu neaparat continua, astfel
copilul poate fi ridicat numai dupa ce a tipat suficient de mult, poate primi hrana dar nu
suficienta sau adecvata, poate avea haine dar nu neaparat adecvate, poate primi afectiune
si ingrijire din partea parintilor insa prea putine.

Atunci cand neglijarea se intampla sa ajunga in atentia altor persoane, gradul

acesteia poate fi foarte diferit de ceea ce s-a intamplat inainte. Copilul poate sa primeasca
mai multa atentie pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa fie lasat de unul
singur si se poate intampla ca mai apoi copilul sa fie din nou in centrul atentiei cand insisi
parintii au nevoie de copil.
Multi copii neglijati preiau rolul de adult de la o varsta frageda pentru a compensa
ceea ce parintii lor nu le-au oferit, trebuind astfel sa se ingrijeasca de ei insisi si adesea
de proprii parinti. De multe ori acest copil este laudat pentru precautiile si comportarea sa
matura fara insa ca cineva sa observe ca este privat de copilaria sa, care este cea mai
importanta dauna care s-ar putea sa nu fie observata decat mult mai tarziu.
4. Copiii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice
si emotionale, din aceasta cauza violenta (abuzul) sexual poate fi savarsit de parinti,
bunici, alte rude apropiate precum si alti adulti de "incredere", profesorul, vecinul sau
persoana care ingrijeste copilul.
Violenta sexuala savarsita de cei ce ingrijesc copilul cuprinde un spectru larg de
activitati, de la urmarirea impreuna cu copilul a filmelor si a revistelor pornografice pana
la privirea adultului in timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri cu tenta sexuala
precum pipairea, masturbarea sau intromisiunea orala, anala sau vaginala.
Copilul este stimulat sau obligat sa se angajeze intr-o relatie abuziva care se
realizeaza prin recompense si /sau amenintari. Activitatea sexuala este prezentata ca ceva
special, iar copilul ar trebui sa se considere "norocos" pentru faptul ca are "sansa" sa
participe la ea. Copilul nu are capacitatea sa inteleaga ce se intampla, decat atunci cand
incepe sa i se spuna ca "jocul este secret" el incepe sa inteleaga ca ceva nu este in regula.
Desi abuzul sexual din cadrul familiei se intampla rar sa fie violent, totusi acesta
este traumatizant din punct de vedere emotional prin faptul ca tacerea copilului este
adesea prin corupere si in acelasi timp, copilul este facut sa se simta vinovat si
responsabil fata de ceea ce se intampla. Exista posibilitatea ca abuzul sa fie violent, sau
sa devina astfel daca acesta evolueaza din joc in intromisiune. Abuzul poate continua
pana in momentul in care copilul este capabil sa evadeze din acea relatie sau pana cand
cineva isi da seama de ceea ce se intampla si pune capat situatiei.
Un aspect confuz si inspaimantator al violentei (abuzului) sexual pentru copil este
secretul pe care trebuie sa-l tina si sentimentul complicitatii care il domina.
Varsta copilului si nevoia atasamentului pe care o resimte acesta, afecteaza
capacitatea de a face fata experientei traumatice.
Situatiile prin care putem depista violenta (abuzul) sexual sunt variate. Copiii pot fi
adesea foarte directi in exprimarea lor legata de amintirile lor. Unii copii mai mici pot sasi destainuiasca experientele sexuale, in timp ce se joaca, schitandu-le gestual si /sau
verbal. Copiii mai marisori se intampla sa povesteasca altor copii de aceeasi varsta care la

randul lor s-ar putea sa povesteasca unor adulti. Cu toate acestea, de obicei, copilul
pastreaza secretul celor intamplate si le neaga daca este intrebat in mod direct.
Copilul care este constient de "pericol" si de tacerea ce trebuie pastrata, care
probabil a fost si amenintat ar putea sa protesteze la eventualitatea unei vizite la tatal sau
care locuieste in alta parte, pe perioada week-end-lui, facand aceasta fara sa dea nici o
explicatie.
Caracterul secret care domneste in legatura abuziva precum si vulnerabilitatea
copilului il obliga pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de multi ani.
Acesti copii se feresc adesea sa aiba contacte cu alti copii de varsta lor, le este frica
de faptul ca cineva "ar putea observa", se izoleaza si ajung sa se priveasca ca si cum ar fi
diferiti de ceilalti copii. Aceasta diferenta poate fi vazuta in sensul de "mai rau", "mai
ticalos", "mai adult", intr-un mod secret.
Abilitatea lor de a se concentra slabeste, iar rezultatele lor scolare se deterioreaza
rapid. Vor incerca adesea sa evite orele de gimnastica, dezbracarea in prezenta altor copii
precum si mersul la dus.
Dereglari serioase ale somnului, fobii si cosmaruri avand un continut sexual pot fi
de asemenea semnale ca un copil este abuzat sexual. Pot aparea de asemenea crize de
isterie cu tipete, tremuraturi sau lesin, este intalnita o forma de pseudoepilepsie precum si
dereglari ale poftei de mancare.
Modalitati de evadare din aceasta situatie pot fi consumul de droguri, prostitutia.
Acesti copii nefiind capabili sa se concentreze spre a invata ceva la scoala nu vor fi
pregatiti in mod adecvat pentru competitia existenta pa piata muncii.
Este mult mai dificila obtinerea unei dovezi in legatura cu violenta sexuala decat in
cazul violentei fizice, exceptie facand cazurile de transmitere sexuala a unor boli si
cazurile de sarcina. Uneori pot fi observate anumite modificari fizice, de exemplu,
dilatari ale anusului, anumite urme in jurul altor deschideri ale corpului, al pelvisului pe
coapse si pe sani. Exista si alte simptome somatice care pot fi corelate cu abuzul sexual,
de exemplu, infectiile urinare si vaginale cronice, sangerari si mancarimi ale zonelor
genitale si anale precum si constipatia cronica si menstruatiile intarziate si neregulate. Pot
aparea si tulburari psiho-somatice, cum ar fi dureri de burta sau dureri in zona pelviana.
Alti copii pot avea si dificultati in a merge sau a se aseza.
Violenta sexuala este adeseori asociata cu alte tipuri de violenta.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate