Ce este violenta ?

1. Privire generală asupra violenţei umane

Violenţa umană – o problemă actuală care îngrijorează societatea în ansamblul ei.

Lideri de opinie, specialisti din diferite domenii, politicieni si mass-media aduc cu frecventa constanta în
atentia publicului larg problema violenţei. Diferitele forme de violenta se afla pe agenda politica a
institutiilor naţionale şi internaţionale. Consiliul Europei a lansat în 2002 un proiect privind violenţa
cotidiană, compus din module referitoare la diferitele tipuri de violenţă care au loc în prezent în
societaţile contemporane.

Exista violenţă în viata publică, în cea privată, în institutii - printre care scoala, ca spaţiu public
institutionalizat, ocupa un loc privilegiat. Nevoia de constientizare, prin campanii sociale, dar si de
programe educaţionale care să urmărească atât dezvoltarea unei culturi a nonviolenţei, cât şi
ameliorarea manifestării violenţei în relatiile umane este prezenta pe agenda de lucru a institutiilor de
stat, ONG-urilor si a mass mediei.

Violenţa este o realitate proprie naturii umane – dar si a celei animale , care are continuitate în istoria
umanităţii. Natura umană include în structura ei violenţa. De aceea, expresia „eradicarea violenţei” este
inadecvata. Ceea ce se încearca să se schimbe este atitudinea faţă de violenta, devalorizarea ei treptată
prin constientizarea consecinţelor ei negative, nedezirabile şi, implicit, creşterea controlului pulsiunilor
violente– individuale sau colective – si structurarea unui răspuns:

nu , violentei!

Într-o perspectiva socială, abordarea violenţei este mai complexă, pentru că omul este şi un animal
social: relaţiile de dominaţie, cele de putere, nevoia de a supune, de a exploata, orgoliul, incapacitatea
de a gândi toleranţa, ca soluţie pentru ambele părţi adverse, incapacitatea de a rezolva pacifist
conflictele şi de a evita pierderile.

REŢINEŢI !

· Violenţa nu poate fi eradicată, dar poate fi controlată !

· Violenţa produce resentimente, emoţii negative, traume şi antrenează acţiuni de răzbunare.

· Violenţa poate fi legală/legitimă sau nelegală/nelegitimă.

· Violenţa umană este inerentă naturii umane

· Există o cultură a violenţei, prejudecăţi, toleranţa faţă de comportamente violente

· Non-violenţa poate fi educată

· În relaţiile de putere, se exprima dominaţia/supunerea, iar în relaţiile democratice au loc
comunicarea, negocierea, toleranţa, respectul reciproc.

Definiţia violenţei :

"Ameninţarea sau utilizarea intenţionata a forţei fizice sau a puterii asupra sinelui, altuia sau asupra unui
grup ori comunităţi, care antrenează sau riscă puternic de a antrena un traumatism, un deces, o alterare
psihologică, o dezvoltare precara sau privaţiuni”

(Raport mondial asupra violentei si sanatatii, OMS – Organizatia Mondiala a

Sanatatii -, Geneva, 2002).

Există mai multe tipuri de violenţă:

Violenţa fizică-are loc atunci,cînd un copil este bătut,scuturat,tras de păr,de urechi,îmbrîncit,impus să

facă munci grele,care depăşesc capacităţile sale fizice.Tot violenţă este şi provocarea suferinţei fizice în
orice fel.

Violenţa emoţională-are loc atunci când un copil este numit cu cuvinte

jignitoare,poreclit,ameninţat,intimidat,izolat sau atunci cînd nevoile copilului sunt ignorate.

Violenţa sexuală-are loc atunci cînd un copil este atins sau sărutat într-un mod care-i provoacă neplăcere
şi dezgust,este impus sau ademenit să demonstreze părţile intime ale corpului său,să privească sau să
atingă părţile intime ale corpului altei persoane.

Dreptul se a fi protejat de violenţă

Sunt multe cazuri cînd părinţii sau alţi adulţi ăşi bat copiii,pentru că nu i-au ascultat sau pentru că le-au
întors vorba,au făcut vreo năzbîtie.Bătaia nu-i o metodă bună de educaţie.Cînd sunt bătuţi,copiii nu se
gîndesc la fapta comisă,ci la faptul cum să scape nepedepsiţi altă dată.Din cauza bătăii mulţi copii prind
ură pe părinţi.

La vîrsta adolescenţei,mulţi copii încearcă să-şi rezolve problemele cu pumnii.Alţii inventează

porecle,tachinîndu-şi colegii.De multe ori,un grup mai mare de copii,avînd un lider,îşi aleg victima care
devine ţinta atacurilor.

Orice conflict poate fi rezolvat fără bătaie,fără violenţă.De aceea există mai multe legi care oferă copiilor
dreptul de a fi protejaţi de violenţă.În cadrul acestor legi stă ,,Convenţia cu privire la drepturile copilului''
care interzice aplicarea oricărei forme de violenţă împotriva copilului.

În Romania există ,,Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie''.

NU MAI FITI VIOLENTI !!

Violenta exista peste tot în lume: pe strada în scoala, în mass-media, în inimile noastre este din ce în ce
mai mediatizata; atrage si îndeparteaza deopotriva.

Pornind de la etimolgia cuvântului constatam ca verbul "violare " înseamna "a profana" , "a transgresa"
adica a depasi limitele impuse de lege.

In dictionare, cuvântul violenta trimite la ceea ce se efectueaza cu o "forta intensâ", brutala si adesea
distructiva, la abuzul de forta pentru a constrânge pe cineva la ceva.

Etimologia latina si greaca a cuvântului violenta vine în sprijinul celor care, dupa exemplul câtorva
biologi si psihologi, estimeaza ca violenta este o data substantiala vietii si naturii biologice umane, în
sensul aproape instinctiv de dorinta de putere si dorinta de a trai.
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrarii s-a constatat ca violenta este totdeauna urmarea unei frustrari
si ca o frustrare antreneaza totdeauna un comportament violent.

Violenta afecteaza un numar mare de copii fara aparare prin diferite forme de privare, astfel ne referim
la parintii sau persoanele care îngrijesc copilul într-un asemenea fel încât produc acestuia vatamari fizice
sau emotionale într-un asemenea grad încât starea sanatatii sale fizice si/sau emotionale precum si
dezvoltare sa sunt în pericol.

Unor parinti le lipseste abilitatea de a se angaja pozitiv în relatia lor cu copilul si de a da prioritate
nevoilor de baza ale copilului înaintea propriilor lor nevoi. Copilul poate fi plasat în situatia de a trai în
anxietate sau grija continua de ceea ce s-ar putea întâmpla.

Copii expusi violentei, formeaza un grup foarte eterogen. În literatura de specialitate exista o
diferentiere uzuala între patru tipuri de violenta:

1. Copii expusi violentei fizice,

2. Copii expusi vilentei emotionale,

3. Copii neglijati,

1. Categoria copiilor abuzati fizic îi include pe cei care au fost raniti în mod deliberat, precum si pe cei
raniti datorita insuficientei supravegheri.

Semnele uzuale ale violentei fizice sunt contuziile ce pot aparea de ciupituri, lovituri, trântiri ale
copilului si arsurile ce provin adesea de la tigari, încalzitoare electrice sau fierul de calcat. Exemple de
contuzii putem gasi pe spatele sau pe fundul copilului, lasate de palme sau obiecte, urme de degete pe
obraji, pe picioare sau brate, de la ciupituri precum si ochi vineti ca urmare a loviturilor primite. Pe lânga
aceste rani, care arata folosirea unor obiecte sau a mâinilor, pot exista alte contuzii care nu arata diferit
de cele pe care copii le fac adesea la joaca. Localizarea ranii, vârsta copilului si explicatia felului în care
acestea au aparut, pot indica totusi violenta.

Deoarece noi nu reusim de fiecare data sa observam suferinta, anxietatea, neajutorarea si disperarea
copilului, experientele sale avute cu un adult, care nu mai are control asupra propriilor acte si care este
capabil sa provoace vatamari fizice, copilul este lasat sa se adapteze si sa faca singur fata acestor
experiente abuzive care vin din partea celor care se considera ca ar trebui sa-l protejeze.

Aceste experiente se acumuleaza vatamarilor emotionale, care, pe termen lung, pot avea efecte mult
mai serioase. Situatia poate fi chiar si mai complicata datorita faptului, ca vatamarile cele mai grave nu
au în mod necesar nici un semn exterior cum ar fi, de exemplu, loviturile la cap facute unui copil mic,
mai ales bebelusilor. Scuturaturile puternice provocate copiilor de vârsta mica pot duce la un efect de
biciuire a capului, vatamare care ar putea aparea în alte circumstante cum ar fi accident de masina.
Acest efect poate conduce la sângerari ale meningelui, în membrana protectoare a creierului, sau în
interiorul ochiului.

În conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate fi adesea
canalizata spre copil. În situatiile în care copilul respins devine turbulent, el ajunge "sa-i înnebuneasca"
pe parinti. Astfel copilul pare sa functioneze în familie ca un fel de "tap ispasitor". Parintii si adesea fratii
si surorile , îsi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil. O situatie mult mai complicata pare sa apara
atunci când copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti.
Unii dintre acesti copii sunt supusi la repetate abuzuri fizice.

Spaima trece, vânataile dispar, iar oasele se sudeaza cu toate acestea copilul traieste mai departe în
incertitudinea si anxietatea unei noi violente din partea parintilor sau a celor care îl îngrijesc.
Neîncrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt înca prezente, iar toate
acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare confuza.

Copilul învata sa se perceapa ca un "copil rau" care nu merita dragoste si îngrijire, asteptându-se astfel
sa fie respins iar pentru a nu risca o noua respingere, va încerca sa se apere folosindu-si toate eforturile
pentru a evita stârnirea furiei celor mari. Astfel copilul traieste zilnic în aceasta situatie groteasca, la
nivele diferite de constientizare. De la o zi la alta copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul îl abuzeaza si
îl neglijeaza.

Vatamarea fizica chiar daca este vorba de una serioasa este doar temporara însa spaima si climatul
emotional sunt patrunzatoare si de durata.

Clausen si Crittenden considera ca violenta (abuzul) emotional este prezent în aproape toate cazurile de
violenta fizica si ca abuzul emotional este cel care a cauzat cele mai mari daune dezvoltarii copilului.

2. Dintre toate formele de violenta, violenta emotionala este foarte greu de definit si poate sa apara în
forme foarte diferite de viata. Violenta emotionala este definita ca o atitudine sau actiune cronica a
parintilor sau altor persoane îngrijitoare, care dauneaza sau împiedica dezvoltarea unei imagini de sine
pozitive a copilului.

Violenta emotionala implica un model de comportament continuu si stabil fata de copil, comportament
ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia. Raul facut poate trece neobservat, cicatricile sunt
interne însa pot reflecta daune mult mai mari si mai grave decât orice forma de violenta.

Exista diferite forme de violenta emotionala clasificate în functie de tipul de situatie la care copilul este
expus, astfel:

Un tip de violenta este legat de copiii care sunt perceputi în mod negativ de parintii lor ,uneori chiar de
la nastere.

Acestia sunt expusi continuu la diferite forme de rejetare, copiii simt ca ceva nu este în regula cu ei, ca
sunt "prosti", "rai" sau "nebuni", sunt trecuti cu vederea ridicularizati, respinsi si vazuti ca o sursa a
problemelor parintilor

Aceasta forma de violenta poate merge mâna în mâna cu violenta fizica. Uneori violenta emotionala
poate fi mai puternica alteori violenta fizica este cea dominanta.

Violenta emotionala include terorizarea copilului prin amenintari cu pedeapsa, parasirea sau alungarea.

Amenintarile îi creeaza o stare de anxietate, careia copilului îi va fi greu sa-i faca fata.

Violenta emotionala este diferita de cea fizica prin faptul ca cel abuzat nu este în mod necesar constient
ca a fost abuzat. Respingerea se manifesta în doua moduri principale - pe de o parte prin indiferenta si
neglijare pe de alta parte. "

Un alt grup de copii care sunt expusi violentei emotionale sunt cei ai caror parinti sunt violenti unii cu
altii.

Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta înseamna a trai în acelasi apartament sau casa si
de a suporta consecintele climatului de ura si ostilitate dintre parinti si restul familiei. Acesti copii traiesc
în anxietate si îsi folosesc adesea energia pentru a avea grija de ei însisi si în mod ironic si de parintii lor.
Acesti copii sunt adesea fortati sa-si asume responsabilitati în situatii pentru care nu sunt suficient de
maturi sa le faca fata. Astfel nu le mai ramâne decât foarte putina energie pe care sa o investeasca în
joaca, în relatiile cu ceilalti si în învatatura.
Situatia copiilor celor care consuma droguri sau alte substante.

Copiii aflati în aceste situatii observa faptul ca adultii sunt prea preocupati de propria lor lume, de
propriile lor nevoi încât nu mai pot avea grija si de ei de nevoile lor. Copilul este astfel expus la anxietate
si situatii neprevazute pe care nu le poate întelege.

Abuzul de droguri este un mod de viata extrem de costisitor si pentru a face rost de bani spargerile,
hotiile si prostitutia sunt singurele cai de a satisface aceste nevoi. La toate acestea se adauga stresul, iar
copilul este din ce în ce mai mult dat la o parte acesta trebuind sa fie mereu în alerta fata de
comportamentul ciudat al parintilor.

Femeile care au avut un consum de alcool cronic în timpul sarcinii vor avea un risc de 30-40% de a da
nastere unui copil care sa prezinte un sindrom complet de alcoolemie fetala. Exista o asociere care se
poate face între gradul de retard în dezvoltare la nivel fetal si consumul de alcool al mamei din ultima
perioada a sarcinii.

Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea copilului sunt expusi la abuz
emotional.

Copilul este plasat în mijlocul unui conflict cronic în care unul din parinti îl acuza pe celalalt, iar copilul
poate fi fortat sa "ia partea unuia dintre ei". Copilul devine anxios si se întâmpla adesea sa aiba
sentimente confuze. El pierde un parinte, fara sa-i fie permis sa fie necajit sau sa ceara si sa primeasca
ajutor. Furia asociata cu acestea si disperarea copilului s-ar putea sa nu fie exprimate direct si s-ar putea
ca în aceasta situatie copilul sa devina deprimat si dificil.

El trece printr-un proces care îi poate afecta legaturile cu cei apropriati, într-un mod negativ, timp de
multi ani.

3. "Neglijarea copilului reprezinta o ucidere tacuta si necrutatoare a spiritului uman"(Daro si Mc Carthy-

1991).

Neglijarea emotionala e definita ca fiind slaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional în
cresterea copilului.

Semnele vizibile ale serioasei neglijari a copilului sunt multe astfel: copilul poate fi murdar si urât
mirositor, poate fi înfometat, alb la fata.

Neglijenta grava nu dauneaza doar sferei emotionale a copilului, ci afecteaza si dezvoltarea sa fizica.
Uneori neglijarea poate avea consecinte mult mai serioase decât violenta fizica, cunoscut fiind faptul ca
lipsa unei hraniri adecvate afecteaza întotdeauna dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijenta legata de
cautarea unui tratament medical sau urmarirea acestuia poate avea consecinte serioase asupra
dezvoltarii copilului.

Multi copii neglijati preiau rolul de adult de la o vârsta frageda pentru a compensa ceea ce parintii lor nu
le-au oferit, trebuind astfel sa se îngrijeasca de ei însisi si adesea de proprii parinti. De multe ori acest
copil este laudat pentru precautiile si comportarea sa matura fara însa ca cineva sa observe ca este
privat de copilaria sa, care este cea mai importanta dauna care s-ar putea sa nu fie observata decât mult
mai târziu.
Cum definim violenţa?
"...respectarea drepturilor omului trebuie să
facă parte din educaţia globală şi din
demnitatea omului, iar toate aspectele
violenţei fizice sau mintale împotriva
persoanei umane constituie o violare a
drepturilor sale "
Parlamentul European, Rezoluţie,
11 iunie 1986
Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este aceea
formulată de Stark si Flitcraft:
”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a
unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor
legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau
abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni,
familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane
semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor,
lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse
de îngrijire şi protecţie”.
Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între
membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul
verbal, abuzul economic, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în
unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Experţii care cercetează
această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit, mult mai
răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate
poliţiei sau spitalelor. Cum definim abuzul şi care sunt formele lui?
Scopul principal al abuzului este de a obţine putere şi control ( Ganley,1996). Se
conturează 5 forme ale relaţiei bazate pe violenţă: fizică, emoţională, economică,
psihologică, sexuală.
· În abuzul fizic o persoană încearcă să producă suferinţă unei alte persoane,
modalitate ce nu exclude împuşcarea, înjunghierea, împinsul, vătămarea prin folosirea
unor obiecte contondente, a pumnilor, picioarelor, pălmuirea.
· În abuzul emoţional, o persoană urmăreşte să submineze personalitatea altei
persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau naştere unor
sentimente de inferioritate până la manipulare.
· În cazul abuzului economic, agresorul aduce victima într-o poziţie financiară
dependentă (Chez, 1994).Abuzatorul este cel care decide modul în care vor fi cheltuiţi
banii, fapt care poate implica diferite cunoştinţe financiare sau se poate intersecta cu
anumite paliere economice. Exemple ale menţinerii controlului financiar sunt cele în
care victimei nu i se permite să muncească; se ţine o evidenţă strictă asupra fiecărui
ban cheltuit sau abuzatorul nu acceptă ca celălalt să se angajeze
.
Deşi duce la instalarea fricii, abuzul psihologic este o modalitate prin care
abuzatorul se asigură că domină victima. Ameninţarea cu violenţa poate fi orientată
direct asupra victimei sau poate consta în ameninţarea cu suicidul. Intimidarea poate
fi orientată atât asupra proprietăţii, a cuiva drag sau a animalului de casă.
Abuzul sexual are doua componente; prima este cea de a determina victima să
întreţină un raport sexual contrar dorinţei ei; a doua componentă este cea de a încerca
să se submineze sexualitatea unei persoane, în sensul criticării sau prezentării într-o
manieră defavorabilă a performanţelor sale sexuale (Chez,1994).

Care sunt consecinţele violenţei asupra dezvoltării copiilor?

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice
consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de
 boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările
arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt
victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată
decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea
părinţilor (Catheline, Marcelli, 1999).Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc
într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de
dragoste) sunt profund neglijate.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face
uşor de recunoscut. Ei prezintă:
- Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei,
dezvoltare fizică mai lentă;
- Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de
abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
- Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a
colegilor;
- Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi,
probleme cu somnul, enurezis, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii
pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament
defensiv cu minciuna;
- Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare,
lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
- Identificare cu eroi negativi.

CLASIFICAREA FORMELOR DE VIOLENŢĂ DUPĂ GRADUL DE

GRAVITATE

I. FORME UŞOARE:
- Ton ridicat
- Tachinare
- Ironie
- Poreclire
- Insultă
- Înjurătură
- Intimidare
- Scuipare
- Instigare la violenţă
- Deposedarea de obiecte personale
- Însuşirea bunului găsit
- Violarea secretului corespondenţei
- Lăsarea fără ajutor
- Aruncarea cu obiecte – fără consecinţe grave
- Atingere nedorită
- Refuzul de a îndeplini sarcinile
- Indisciplina la ore

II. FORME GRAVE:

- Hărţuire
- Abuz de încredere
- Ameninţare
- Înşelăciune
- Şantaj
- Calomnie
- Seducţie
- Lipsirea de libertate a persoanei
- Ultraj
- Ultraj contra bunelor moravuri
- Tulburarea liniştii publice
- Pălmuire
- Îmbrâncire
- Trântire
- Imobilizare
- Lovire/bătaie
- Încăierare
- Lupte de grup
- Constituirea unui grup infracţional organizat
- Aruncarea cu obiecte – cu consecinţe grave
- Vătămare - corporală
- corporală gravă
- corporală din culpă
- Mutilare
- Deteriorare, distrugere de obiecte
- Distrugere - calificată
- din culpă
- Instigare la discriminare
- Portul şi folosirea fără drept de arme
- Tăinuirea
- Furt
- Furt calificat
- Tâlhărie
- Tâlhărie calificată
- Tentativă de viol
- Tentativă de omor
- Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
- Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
- Omor
- Omor calificat
- Uciderea din culpă
- Actul sexual cu un minor
- Viol
- Corupţia sexuală
- Perversiunea sexuală

VOM PREZENTA IN CONTINUARE

LIMBAJUL DE GIRAFĂ- COMUNICAREA NONVIOLENTĂ FOLOSIND CELE 2
CONCEPTE GIRAFA/SACAL.
 SENTIMENTE ȘI EMOȚII CÂND NEVOILE NOASTRE

NU NE SUNT ÎNDEPLINITE NE SUNT ÎNDEPLINITE

tulburat
incomod
ENERVARE ABSENȚĂ TRISTEȚE AFECŢIUNE
amar apatic deprimat milos
tăios plictisit descurajat prietenos
exasperat îndepărtat dezamăgit iubitor
frustrat zăpăcit abătut înduioșat
morocănos indiferent consternat tandru
nerăbdător amorțit sumbru călduros
iritabil dezinteresat melancolic
retras disperat INTERES
NERVOZITATE nefericit absorbit
agitat JENĂ mizerabil conștient
înfuriat rușinat curios
furios vinovat STRES / fermecat
iritat sfios OBOSEALĂ angajat
indignat extenuat fascinat
scârbit FRICĂ epuizat intrigat
deranjat înfricoșat copleșit vrăjit
temător neliniștit stimulat
ANTIPATIE suferind somnoros inspirat
dispreț înspăimântat uzat
dezgustat șovăitor BUCURIE
antipatic panicat VULNERABIL vioi
repulsie paralizat fragil amuzat
speriat precaut inspirat
CONFUZIE încordat neajutorat încurajat
uimit îngrozit nesigur energic
dezorientat îngrijorat bănuitor entuziast
amețit rezervat excitat
șovăitor DURERE sensibil recunoscător
pierdut agonie delicat fericit
intrigat devastat încrezător
nedumerit jale revigorat
nelămurit rănit vesel
derutat singuratic motivat
sfâșiat mizerabil optimist
uluit plin de regret mulțumit
remușcări încântat
DISCONFORT
agitat DORINȚĂ RECUNOȘTINȚĂ
alarmat invidios apreciativ
deranjat gelos mișcat
perturbat (cu) dor atins
șocat dornic
surprins SPERANȚĂ
încurajat
în așteptare emoții când de
optimist fapt sunt percepții
PACE abandonat
calm abuzat
confortabil acuzat
centrat amenințat
atacat
liniștit
criticat
mulțumit folosit
împlinit fraierit
relaxat ignorat
ușurat izolat
satisfăcut intimidat
încolțit
înșelat
ODIHNĂ manipulat
alert neapreciat
energizat neînțeles
revigorat păcălit
proaspăt părăsit
presat
întinerit
provocat
relaxat respins
reînnoit solicitat
puternic tratat de sus
trădat
Următoarele
uitat
cuvinte sunt
umilit
confundate cu

facebook.com/comunicare.nonviolenta
 NEVOI ȘI VALORI
UMANE UNIVERSALE

STARE DE BINE / CONECTARE / AUTO-EXPRIMARE /

PACE DRAGOSTE BUCURIE
SUBZISTENȚĂ / SĂNĂTATE DRAGOSTE / ÎNGRIJIREA AUTONOMIE /
abundență / înfloritoare afecțiune, căldură AUTENTICITATE
exercițiu fizic frumusețe alegere
alimente, nutriție apropiere, atingere claritate
hrană companie congruență
odihnă, somn compasiune, bunătate consistență, continuitate
adăpost intimitate, conexiune sexuală libertate
durabilitate recunoaștere / importanță onestitate
sprijin / ajutor grijă independentă
bunăstare respect, onorare integritate
vitalitate, energie valorizare, prețuire putere, împuternicire
auto-responsabilizare
SIGURANȚĂ / SECURITATE EMPATIE / ÎNȚELEGERE
confort conștientizare, claritate CREATIVITATE / JOACĂ
încredere acceptare aventură
siguranță emoțională confirmare, considerare descoperire
familiaritate comunicare inițiativă
ordine, structură auzire (a fi auzit) inovație
predictibilitate știut (a fi știut) inspirație
protecție de vătămări prezență, ascultare mister
stabilitate respect, egalitate pasiune
credință receptivitate, deschidere provocare
recunoaștere spontaneitate
ODIHNĂ / RECREERE / văzut (a fi văzut)
DISTRACȚIE sensibilitate SCOP / CONTRIBUȚIE
acceptare apreciere, recunoștință
apreciere, recunoștință COMUNITATE / realizare, productivitate
conștientizare APARTENENȚĂ celebrare, comemorare
echilibru cooperare, tovărășie eficacitate
frumusețe generozitate eficiență
ușurare includere excelență
calm inter- dependență creștere
umor armonie învățare,
mișcare ospitalitate, stimă de sine
joacă mutualitate, reciprocitate abilitate
relaxare parteneriat, relație măiestrie
întinerire participare
simplitate sprijin, solidaritate
spațiu încredere, de nădejde
liniște transparență, sinceritate

facebook.com/comunicare.nonviolenta
Lecția 1 NVC

Exercițiu Auto-reflecție
Adu-ți aminte de o situație când cineva a făcut sau a spus ceva ce NU ți-a plăcut.

A. CE S-A ÎNTÂMPLAT? 2 CARE AU FOST GÂNDURILE TALE?

Scrie exact doar ce a spus sau Scrie ce dialog interior aveai atunci
făcut persoana respectivă. despre persona respectivă, despre
situație și despre tine. Fără cenzură!

3 CUM TE-AI SIMȚIT ATUNCI? 6 CUM TE SIMȚI ACUM CÂND TE

GÂNDEȘTI LA ACEEA SITUAȚIE?

4 CE NEVOI ALE TALE CREZI CĂ ȚI- J. CE E IMPORTANT PENTRU TINE ACUM

AU FOST AFECTATE ATUNCI? LEGAT DE CE S-A ÎNTÂMPLAT?

- CE AI FI PUTUT FACE TU DIFERIT JJ. CE POTI FACE ACUM PENTRU A-

ÎN ACEEA SITUATIE PENTRU A-TI IMPLINI ȚI ÎMPLINI ACEASTA NEVOIE?
ACEASTA NEVOIE?
 Mai jos este o listă de cuvinte care deși par a fi sentimente, ele exprimă de fapt judecăți și
pe care le denumim ”non-sentimente”. Te invit ca în partea stângă a fiecărui ”non-sentiment”
să scrii ce
sentiment real ar putea fi corespondentul acestuia. Iar în partea dreaptă a cuvântului, scrieți
o nevoie care ar putea fi conectată la acel ”non-sentiment”.

Acest proces de „despachetare” a acestor cuvinte în sentimente și nevoi reale are de

obicei ca rezultat, un nivel mai profund de înțelegere și conexiune ... și mult mai multă
compasiune.

Abandonat/ă
Abuzat/ă
(Ne) acceptat/ă
Atacat/ă
Minimalizat/ă
Trădat/ă
Învinuit/ă
Agresat/ă
Încătușat/ă
Înșelat/ă
Constrâns/ă
Încolţit/ă
Criticat/ă
(Ne) Valorizat/ă
(Ne) plăcut/ă
Suspect/ă
Aruncat/ă
Hărțuit/ă
Violentat/ă
Ignorat/ă
Insultat/ă
Întrerupt/ă
Intimidat/ă
Dezamăgit/ă
Manipulat/ă
Uitat/ă
Suprasolicitat/ă
Luat/ă de sus

CARTONAȘ
ASCULTARE EMPATICĂ
 DE PREFERAT DE EVITAT

• Golim mintea și ascultăm cu • Sfat: “Eu cred ca tu ar trebui

toată ființa noastră.
să”, “Cum de nu ai făcut?”
• Nu trebuie să faci nimic în mod
special, doar să fi prezent. • Răpire atenție: “Asta e nimica
• Indiferent de ce spune celălalt,
toată! Să vezi ce mi s-a
ne concentrăm doar pe ce
(a) observă, întâmplat mie!”
(b) simte,
• Educare: “Ai putea să vezi totul
(c) au nevoie, și
(d) cer. dintr-o perspectivă pozitivă
• Ascultă la ce nevoi au oamenii,
dacă doar ai...”
nu la ce cred ei.
• Când ceri informații, spune • Consolare: “Nu a fost vina ta,
prima dată ce emoții și
ai făcut ce ai putut.”
nevoi ai tu legat de aceea
solicitare. • Povești: “Asta îmi aduce
• Parafrazează doar când ajută
aminte când eu am fost ... ”
la compasiune și
înțelegere. • Minimizare: “Hai curaj. Nu are
• Știm că vorbitorul a primit
rost să îți plângi de milă.”
suficientă empatie atunci
când: • Simpatie: “Oh, draga de tine...”

(a) se poate observa o relaxare • Interogare repetată: “Când s-

la nivelul corpului sau
(b) fluxul vorbirii se oprește au întâmplat toate astea?”
(clarifică însă dacă a
• Explicare/Justificare/ Scuze:
finalizat).
“Te-aș fi sunat dar...”

• Corectare: “De fapt nu e așa.”

 Traducerea judecăților în observații
Furia, judecata, solicitarea și alte forme de gândire ”corect / greșit” sunt toate la
rândul
lor doar o expresie a sentimentelor și a nevoilor.
Când începem să simțim că ne separăm de ceilalți, ne putem retrage în interior și
să
încercăm să ne conectăm cu propriile sentimente și nevoi, observând ceea ce dorim cu
adevărat
și prețuim, spre deosebire de a ne concentra pe a găsi vinovatul sau a judeca pe cineva.
Făcând observații fără judecăți, pe care să le asociem cu nevoi clar identificate,
avem mai
multe șanse să restabilim un nivel de conexiune intern care să ducă la luarea în
considerare a
nevoilor tuturor.
Începeți cu oricare dintre afirmațiile de mai jos cu care vă identificați cel mai mult
sau
scrieți-vă propriile exemple dacă doriți. Imaginați-vă că fiecare afirmație este ceva ce ați
putea
dori să spuneți unei alte persoane. În acest exercițiu, veți identifica mai întâi propria
judecată,
apoi veți ”traduce” afirmațiile în sentimente, nevoi și observații. Utilizați listele de
sentimente și nevoi oferite.

A. ”Niciodată să nu mă minți când te întreb pe unde ai umblat!”

a. Care e de fapt gândul meu de tip ”trebuie / nu trebuie” sau ”corect / greșit”?

b. Mă simt ...

c. Pentru că am nevoie ...

d. Ce observ (aud, văd) în realitate este ...

B. ”Efectiv, tu chiar nu îți faci partea ta de treabă!”

a. Care e de fapt gândul meu de tip ”trebuie / nu trebuie” sau ”corect / greșit”?

b. Mă simt ...

c. Pentru că am nevoie ...

d. Ce observ (aud, văd) în realitate este ...

C. ”Locul ăsta e un dezastru!”

a. Care e de fapt gândul meu de tip ”trebuie / nu trebuie” sau ”corect / greșit”?

b. Mă simt ...

c. Pentru că am nevoie ...

d. Ce observ (aud, văd) în realitate este ...

D. (Propria situație)

a. Care e de fapt gândul meu de tip ”trebuie / nu trebuie” sau ”corect / greșit”?

b. Mă simt ...

c. Pentru că am nevoie ...

d. Ce observ (aud, văd) în realitate este ...

https://youtu.be/Rd2fb6kLVgM

https://youtu.be/2yDNLntcpo4