Sunteți pe pagina 1din 6

VIOLENTA IN MEDIUL SCOLAR

Violenta umana este o tema a prezentului in multe tari, violenta sociala, ca si cea interpersonala reprezinta argumente solide pentru dezvoltarea unor programe educationale pentru a promova constientizarea acestui fenomen si a pleda pentru mijloace nonviolente de interactiune si de reglare a vietii sociale. Situatia generala ingrijoreaza, pentru ca violenta a devenit o tema cu care se confrunta toate societatile, necesitand o luare de pozitie la nivelul intregului corp social si dezvoltarea unor strategii de investigatie, prevenire si control. Familia este mult discutata, cercetatorii din stiintele sociale acceptand ideea schimbarii structurii si valorilor ei, ca si a degradarii climatului de securitate si refugiu cu care este familia asociata in mod traditional. Modernitatea si conditia urbana au generat noi forme de violenta si au provocat schimbari la nivelul valorilor si aspiratiilor indivizilor. Conflictele datorate saraciei, dar si lipsei de educatie si de informatie genereaza contexte de viata privata in care violenta este un comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind invatat de copii si reprodus ca modalitate esentiala, frecventa si fireasca de comportament interpersonal. Violenta este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa, scrisa sau audiovizuala, informeaza in permanenta cu privire la manifestari diverse ale acestui fenomen, de la formele cele mai agresive, precum razboaie ori crime terifiante, batai, violuri, furturi, distrugeri de bunuri, si pana la cele mai putin socante (dar nu mai putin vinovate), cum ar fi violentele verbale. In acest context, aparitia diferitelor forme de violenta in mediul scolar pare aproape o fatalitate si devine, adesea, un lucru obisnuit, cu care semenii coexista fara macar a se mai sesiza asupra pericolului. Chiar daca reprezinta o problema delicata, luarea in stapanire a fenomenului violentei nu se poate face decat daca ii sunt cunoscute cauzele,originile,formele de manifestare si posibilitatile de prevenire. Problema violentei in scoala poate si trebuie sa devina o tema de reflectie pentru toti cei implicati in actul educational. Cu atat mai mult cu cat scoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violentei si pentru a rupe cercul vicios al violentei in mediul scolar. Definirea violentei s-a dovedit a fi o incercare extrem de dificila. Acest fapt se explica prin complexitatea fenomenului, dar si prin marea diversitate a formelor sale de manifestare. Nu in ultimul rand, dificultatea a aparut si din cauza asocierii si, uneori, chiar a confundarii violentei cu agrasivitatea. Specialistii domeniului au facut insa o serie de delimitari intre cele doua concepte, care se cuvin mentionate. Termenul de agresivitate vine din latinescul adgradior, care inseamna a merge catre, si a evoluat apoi in agredire , ce semnifica a merge catre cu un spirit belicos, cu tendinta de a ataca. In sens etimologic, notiunea de agrasivitate trimite la o potentialitate individuala, la capacitatea de a infrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul si a nu da inapoi in caz de dificultate. Ca multe alte comportamente sociale complexe, agresivitatea este dobandita prin invatarea sociala. Procesul de socializare inseamna si achizitia de raspunsuri agresive, fie prin invatare directa acordarea de recompense sau pedepse unor comportamente - , fie mai ales prin observarea conduitelor si a consecintelor lor la altii. Experimentele psihologului american Albert Bandura si ale colaboratorilor sai (1963) au demonstrat rolul adultului ca model in insusirea comportamentului agrasiv la copii. Dupa ce au vazut cum un adult agreseaza o papusa sau se joaca linistit cu ea, copiii au fost pusi in situatia de a avae ei insisi de-a face cu o serie de jucarii, printre care si papusa respectiva. Cei ce au asistat la un comportament agresiv din partea adultului s-au comportat si ei agresiv. Mai mult, s-a observat ca agresivitatea a crescut atunci cand: modelul a fost recompensat; modelul a fost de acelasi sex cu

respectivul copil; modelul a avut inainte legaturi intense cu copilul (prieten de familie, invatator etc.). Astfel incat, chiar daca nu sunt educati expres in a fi agresivi in multe culturi acest lucru se intampla -, copiii invata din experienta proprie prin reintarire sau imita persoanele semnificative si/sau autoritare. Psihologii sociali insista ca agresivitatea dobandita social nu inseamna doar tendinta de a raspunde ostil la interactiunile neplacute. Mediul familial, grupul de similaritate din cartier sau din scoala, massmedia constituie cadre psihosociale de achizitionare a unor scenarii de agresivitate , care sunt sustinute de structuri de cunoastere si evaluare (perceptii, atitudini, credinte normative) ce trimit la comportamente agresive. Fiintele umane invata de mici cum sa perceapa, sa interpreteze, sa judece si sa raspunda la stimuli ce vin din mediul fizic si social. Incet-incet se cristalizeaza scenarii mentalcomportamentale, care, invatate si folosite frecvent, pot capata in timp caracter automatizat, ca deprinderi (habitusuri). Studiile longitudinale arata ca asemenea structuri cognitiv-comportamentale de agresivitate incep sa se intareasca in jurul varstei de 8-9 ani si se consolideaza continuu pana la maturitate. Dintr-o alta perspectiva, partizanii caracterului dobandit al agresivitatii sustin ca aceasta survine in functie de context si este un raspuns al individului la conditiile de mediu. Notiunea de violenta este discutata in relatie cu cea de agresivitate. Radacina latina a termenului violenta este vis , care inseamna forta si care trimite la ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a fortei, asupra altuia. Exista numeroase definitii ale violentei. Eric Debarbieux (1996), specialist in problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care se surprinde ansamblul fenomenului violentei: Violenta este dezorganizarea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. Aceasta dezorganizare poate sa se opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau. Majoritatea analizelor privilegiaza ideea ca agresivitatea tine mai mult de instinct, in timp ce violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context. Istoric si cultural, violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si politice ale societatii in care se manifesta. In absenta unei definitii precise a violentei, unii autori cred ca este mai potrivit un inventar al faptelor violente. Numai ca faptele brute, private de semnificatia lor sociala, nu spun nimic. Clarificarea unui fapt ca fiind violent depinde de conventiile sociale in vigoare. Multa vreme, de pilda, corectia fizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte din actul educational. De asemenea, sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc agresivitatea, in timp ce altele se manifesta destul de agresiv. In mod traditional, scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de formare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care ne inconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine. Misiunea scolii nu este doar de a pregati forta de munca. Scoala trebuie sa profileze caractere, sa-I educe tanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor de pe piata muncii. In acest context, a vorbi despre violenta acolo unde ne asteptam sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii poate parea un fapt cel putin neverosimil. In ultimii ani, violenta in randul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Totusi, cunostintele noastre in acest domeniu sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministerului de Interne si ele vizeaza diferite tipuri de infractiuni comise de minori: omoruri, tentative de omor, vatamari corporale grave, violuri, furturi, talharii.

Violenta scolara este asociata, in general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde saracia este la ea acasa. De aceea, atunci cand se vorbeste despre violenta in scoala, se considera drept surse favorizante factorii exteriori ai scolii: mediul familial, mediul social, ca si factori ce tin de individ, de personalitatea lui. Mediul familial reprezinta, credem, cea mai importanta sursa a agresivitatii elevilor. Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienta divortului parintilor si traiesc in familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat si de criza locurilor de munca, de somajul ce-I atinge pe foarte multi parinti. Parintii sunt confruntati cu numeroase dificultati materiale, dar si psihologice, pentru ca au sentimentul devalorizarii, al esecului. In aceste conditii, ei nu mai sunt sau sunt putin disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar apoi probleme familiale foarte grave care-i afecteaza profund pe copii: violenta intrafamiliala, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenta, la care se adauga si importante carente educationale lipsa de dialog, de afectiune, inconstanta in cerintele formulate fata de copil (treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restrictii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a copilului pe motiv ca bataia-i rupta di rai. Sunt si parinti care privilegiaza in mod exagerat relatia afectiva in detrimentul rolului educativ pe care ar trebui sa-l aiba in raporturile cu copiii lor: nu le impun nici un fel de interdictii, de reguli, emit putine exigente si cauta sa evite conflictele. Aceasta absenta cvasitotala a constrangerilor (in afara scolii) il va determina pe elev sa adopte in scoala comportamente de refuz a exigentelor profesorilor. La randul sau, mediul social contine numeroase surse de natura sa induca, sa stimuleze si sa intretina violenta scolara: situatia economica, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalitatile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfunctionalitati la nivelul factorilor responsabili cu educatia tinerilor, lipsa de cooperare a institutiilor implicate in educatie. Pentru fostele tari comuniste, conjunctura economica si sociala provoaca anumite confuzii in randul tinerilor, care incep sa se indoiasca de eficacitatea scolii, de utilitatea stiintei. sI aceasta cu atat mai mult cu cat constata ca scoala nu ii asigura insertia profesionala. Valorile traditionale vehiculate in scoala munca, meritul, efortul cunosc o eroziune vizibila. Un mediu social in criza (criza locurilor de munca, criza familiei, criza valorilor) afecteaza profund dezvoltarea personalitatii copilului. Trasaturile de personalitate ale elevului sunt si ele intr-o stransa corelatie cu comportamentele violente, la acestea adaugandu-se problemele specifice varstei adolescentei. Adolescenta este o perioada de transformari profunde pe plan fizic, psihic si social. Acum adolescentul este fericit, se simte bine bine in pielea sa si doua ore mai tarziu este trist, deprimat, descurajat. Adeseori, el oscileaza intre sentimentul de putere, de forta si sentimentul de indoiala, de descurajare, de scadere a stimei de sine. Pentru a se apara de aceste emotii, adolescentii dezvolta reactii de provocare, de agresivitate, de opozitie fata de parinti si profesori. In aceasta perioada atat de dificila, dialogul parinti-copii si profesor-elev este absolut necesar. Adolescentul doreste sa fie inteles, are nevoie de dragoste, de securitate afectiva dar, de cele mai multe ori, el nu recunoaste si nu exprima acest lucru. Nu intamplator se afirma ca violenta scolara pleaca, in primul rand, de la un deficit de comunicare. A lupta contra violentelor scolare inseamna a ameliora calitatea relatiilor si a comunicarii intre toate persoanele angrenate in actul educational. Scoala insasi poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta scolare si acest lucru trebuie luat in considerare in conceperea diferitelor programe de prevenire si stapanire a violentei. Scoala este un loc unde elevii se instruiesc, invata, dar este si un loc unde se stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea cognitiva, afectiva si morala a copilului. Clasa scolara constituie un grup ai carui membrii depind unii de altii, fiind supusi unei miscari de influentare reciproca ce determina echilibrul functional al campului educational. Fiecare grup cere de

la membrii sai diferite forme de comportament. Insusi actul predarii-invatarii este un proces relational, iar gestiunea acestor relatii se inscrie in ceea ce unii autori numesc managementul clasei scolare, si anume setul de de activitati prin intermediul carora profesorul promoveaza comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul inadecvat, dezvolta relatii personale bune si un climat socioemotional pozitiv in clasa, stabileste si mentine o organizare eficienta si productiva a clasei(Weber). Comportamentele violente ale elevului isi pot avea originea si intr-un management defectuos al clasei scolare, mai exact intr-o lipsa de adaptare a practicilor educationale la o populatie scolara considerabil schimbata. Se afirma ca prima dorinta a formatorului este aceea de a exercita o putere. Dand curs acestei dorinte inconstiente, profesorul poate influenta negativ relatia cu elevul, deoarece va cauta sa-l mentina intr-o situatie de dependenta, de subordonare neconditionata. Pentru aceasta, profesorul poate recurge la diferite modalitati de coercitie, descurajand astfel formarea unor personalitati autonome, independente, ca urmare, in grupurile conduse autoritar, se acumuleaza tensiuni, frustrari, ce determina comportamente agresive, ostilitati intre membrii grupului, in timp ce fata de lider se manifesta o atitudine de supunere. Relatia de autoritate influenteaza si tipul de comunicare. De cele mai multe ori, comunicarea este lateralizata, adica profesorul e cel care emite si care monopolizeaza comunicarea, iar elevul ramane doar un receptor pasiv. Comunicarea intre elevi in cadrul unor grupuri de lucru este destul de restransa, iar opiniile elevilor cu privire la viata clasei sunt prea putin luate in considerare. Nevoia de expresie si de comunicare e o nevoie fundamentala a oricarui individ, iar grupul scolar este un loc privilegiat de satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antreneaza inevitabil o frustrare ce se va traduce prin comportamente agresive. Si alte componente ale atitudinii profesorului fata de elevi pot genera situatii conflictuale ori comportamente violente ale elevilor. Unii profesori adopta o atitudine de ignorare dispretuitoare a elevilor, corelata cu tendinta de evaluare a lor in termeni constant negativi si depreciativi. Indiferenta profesorilor este cea mai importanta manifestare a dispretului fata de elevi. Sunt numerosi elevii care sufera ca urmare a acestor judecati negative ale profesorului, pentru ca ele vin sa intareasca propriul lor sentiment de indoiala, de descurajare, de lipsa de incredere in fortele proprii. Acest dispret, o data interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinte in plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lectie, indiferenta sau, dimpotriva, perturbarea lectiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare. De multe ori, in mod inconstient, profesorul introduce diferentieri intre elevi in functie de performanta atinsa. Astfel de diferentieri se traduc in atitudini ale profesorului care ii defavorizeaza pe elevii cu realizari mai modeste. Prevenirea si combaterea violentei n mediul scolar n sistemul educational libertatea individuala este gresit nteleasa att de catre elevi cat si de catre profesori si parinti si nu a avut ca efect micsorarea gradului de violenta n scoala, ci dimpotriva pe fondul acestei libertati gresit nteleasa si exprimata, scoala poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta. Daca anterior violenta scolara nu se manifesta dect ocazional, ntre elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcam o violenta sporita de la an la an att ntre elevi ct nu rareori dinspre elevi spre cadrele didactice. Pentru a putea prentmpina si dezarma un comportament violent n scoala trebuie mai nti sa clarificam si sa ntelegem conceptul de violenta, sa aflam cauzele acesteia si n final sa fie concepute masurile de combatere si prevenire. Spre deosebire de agresivitate -care reprezinta potentialitatea ce permite dirijarea actiunii si tine de gndire si analiza fiind intrinseca-, violenta este actiunea n sine, dezorganizarea brutala a personalitatii sau colectivitatii si afecteaza att individul ct si mediul n care acesta se manifesta. Violenta nu este

ereditara, dar este contagioasa. Astfel ntlnim mai multe tipuri de violenta n mediul scolar: Violenta fizica, concretizata prin lovirea persoanelor, vatamarea fizica a acestora, deposedarea prin forta de bunuri, etc; Violenta economica(materiala) ce se rasfrnge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului scolar, si a bunurilor altor persoane; Violenta psihica ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresata, si se manifesta prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare; Printre cauzele care determina comportamentul violent n rndul scolarilor, (multiple si greu de combatut) putem argumenta urmatoarele: nca de la vrsta prescolara unii copii sunt martori ai violentei domestice (fizice,psihice) si fiind la vrsta la care si aleg si imita modelul de comportament, copilul si va nsusi inconstient actele de violenta ale adultilor, le va reproduce n interactiunea cu gradinita, grupul de prieteni sau scoala, fiind convins ca aceste atitudini sunt corecte si firesti; Deseori, din dorinta de a fi populari, de a avea ceea ce familia nu le ofera sau pur si simplu de a se razbuna pe colegii cu performante n diverse domenii, elevii apeleaza la teroare, deoarece nu cunosc pedepsele legale la care pot fi supusi. Tot n ciclul primar se formeaza/dezvolta dorinta copilulului de a se evidentia; nereusind performante la nvatatura, elevul va ncerca sa devina lider prin orice alte metode, apelnd sau instignd la violenta; Provenind din medii sociale diferite, n clasele primare scolarii vor avea tendinta de a-i exclude pe cei minoritari, cauznd astfel forme de violenta; Un alt factor de risc n devierea comportamentului copilului spre violenta l constiutuie Mass-Media, prin prezentarea realitatii ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse si mai ales fara a accentua consecintele acestor violente asupra celor ce le-au provocat. Mass-Media expune acte de violenta (att n programele pentru copii ct si n filme sau stiri) n mare parte fara sa stigmatizeze aceste acte, fara a sublinia caracterul imoral al agresiunilor. O mare parte din vina o are aici si familia care permite contactul copilului cu televizorul, neexplicndu-i ceea ce este etic si ceea ce constituie o abatere grava de la normele sociale si civice. Neimplicarea familiei n dezvoltarea capacitatii de a discerne moralul de imoral, legalul de ilegal, are ca urmare nsusirea de catre copil a unor comportamente inadecvate vrstei si deseori negative. La rndul sau, ajuns adult copilul va repeta greseala parintilor. n aparitia fenomenului violentei scolare nu sunt de neglijat managementul defectuos al clasei, deficientele de comunicare ntre cadrele didactice si elevi, neadaptarea practicilor educationale la o populatie scolara n continua schimbare. Aflat n colectivitate, elevul si va organiza jocul si activitatea avnd ca suport violenta vazuta si va fi influentat de aceasta. Aceste comportamente se vor manifesta n societate cu predilectie n scoala, deoarece colectivul este mai numeros(spre deosebire de grupul de joaca), vrstele sunt relativ apropiate si apare dorinta copilului de a deveni (ca n familie) centrul atentiei. Sub eticheta violentei scolare se afla o diversitate de forme de conduita: confruntarea verbala, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea n scop denigrator, refuzul de a colabora si de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, palmuirea, mpingerea, vatamarea corporala. Prevenire si combatere: Cadrele didactice trebuie sa observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni manifestarile violente ale acestora prin discutii att cu elevii n cauza ct si cu familiile lor. Doar o buna colaborare a

familiei cu personalul didactic va reusi prevenirea/stoparea/ndreptare unor deviatii comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite scolii luarea unor masuri extreme care sa determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Scolii i revine sarcina de a corija abaterile, de a defini clar diferenta dintre moral si imoral, deoarece copilul se va manifesta n mediul scolar influentat de imaginile vizualizate. Rolul nvatatorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina sasi respecte colegii si cadrele didactice. Acest lucru se poate realiza prin dezbateri colective, prin intermediul povestioarelor , prin acordarea de sarcini pe echipe. Scolarii trebuie nvatati ce nseamna a trai n societate: a te ntelege reciproc, a asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele n cuvinte nu n fapte, a lua decizii colective, si a te supune deciziei majoritatii, asi controla pornirile violente. La nivelul clasei este indicata elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociaza regulile, si stabilesc sanctiunile n cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne ntelese si respectate. n conditiile n care situatiile de violenta scolara nu pot fi rezolvate n mod direct prin actiunea efectiva si imediata a cadrului didactic se impune formarea unei echipe (n cadrul careia sa fie incluse att cadrele didactice ct si psihologul scolii, medicul, reprezentanti ai politiei, pompierilor, primariei). Aceasta echipa ar putea preveni si combate acte de violenta prin prezentarea faptelor si explicarea urmarilor acestora. O alta metoda de prevenire si combatere a violentei este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia la cunostinta att elevilor ct si parintilor si respectarea sa stricta. La nscrierea copilului n scoala, parintele trebuie sa semneze ca este n acord deplin cu regulile scolii, reguli ce pot stabili de la scaderea notei la purtare pna la exmatricularea definitiva a elevului n cazul constatarii unor fapte de violenta ce ar periclita siguranta celorlalti. La nivelul scolii se pot nfiinta grupuri de dezbateri n care sa se puna n discutie dificultatile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situatiile problema expuse, de unul sau mai multi profesori sa fie dezbatute n cadrul grupului. nfiintarea n cadrul scolii a unui centru de consultanta cu parintii si elevii unde sa se poata depista, mediatiza, si dezbate acte de violenta scolara. Ca masura de constatare a gradului de violenta n scoala este indicata supravegherea elevilor cu ajutorul sistemelor video. Astfel se pot monitoriza accesul n incinta scolii, comportamentul copiilor n pauze, perturbarea activitatilor cadrelor didactice de catre alte persone. Daca din punct de vedere psihic prezenta camerelor video n incinta scolii descurajeaza manifestarile violente prevenind astfel ncalcarea regulamentului de ordine interioara, din punct de vedere practic nregistrarile ofera dovezi incontestabile ale faptelor comise si ajuta la luare unor masuri imediate, nepermitnd agravarea conflictelor. Pentru a evita evolutia si perpetuare violentei n mediul scolar, este necesar ca M.E.C sa aiba o buna colaborare cu Mass-Media (C.N.A) si sa semnaleze parintilor impactul pe care vizualizarea emisiunilor necorespunzatoare vrstei l are asupra copilului, caci sprijinul familiei este hotartor. A elabora strategii, proiecte de prevenire a violentei scolare implica a tine cont de toti factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Scoala are un rol important n prevenirea violentei si asta nu numai n conditiile n care sursele agresivitatii sunt n mediul scolar ci si n situatia n care sursele se afla n exteriorul granitelor scolii http://integrareacopiilor.blogspot.com/2009/03/prevenirea-si-combaterea-violentei.html www.didactic.ro