CONSECINȚE ALE ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

Termenul de ,,abuz asupra copilului,, a fost folosit pentru prima dată pentru
a descrie ,, copilul bătut,, Conceptul a fost extins în mod constant, iar în
zilele de azi a ajuns să fie folosit pentru toate formele de maltratare , nu doar
pentru abuzul fizic, dar și pentru formele de neglijare și abuz emoțional și
sexual.
Folosind cuvântul maltratare , ne referim la părinți sau persoane care
îngrijesc copilul într-un asemenea mod încât îi produc acestuia vătămări
fizice sau emoționale sau neglijează copilul într-un asemenea grad încât
starea sănătății sale fizice și/sau emoționale precum și dezvoltarea sa sunt
în pericol.(Kempe 1979).
 Bonea G.Virginia în 2012 enumera tipurile de abuz și le definește în 2015 pe
fiecare în parte în Devianța .Viziuni contemporane și acestea sunt:

 abuz economic
 abuz fizic
 abuz psihic
 abuz sexual
 abuz prin exploatare
 abuz neglijare

 atașament deficitar
 Muntean A. în capitolul Violența în familie și maltratarea copilului din Tratat de
asistență socială spune că abuzul este varianta activă a maltratării copilului, prin
comitere de acte, iar neglijarea reprezintă varianta pasivă prin omiterea de acte de
îngrijire asupra copilului.
Deseori violența împotriva copiilor se rescrie într-un model de viață familială
marcată de relații tensionate , agresive care alimentează stresul părinților abuzatori.
Relația abuzivă dintre părinte și copil este particularizată de faptul că ea nu servește
nevoilor normale de dezvoltare ale copilului , ci satisfacerii egoiste, instinctuale a
trebuințelor adultului. Părinții abuzatori nu conștientizează consecințele devastatoare
ale abuzului asupra propriilor copii care afectează în mod dramatic felul în care
copilul percepe și înțelege lumea în care trăiește , adesea aceasta fiind considerată
ostilă.
 Voi enumera câteva comportamente manifestate de copiii care trăiesc în familii
violente prezentate de psihoterapeutul în terapie de familie, Mighiu Corina în funcție de
etapele dezvoltării: 0 – 3 ani

 eșecuri
 lipsa abilităţilor limbajului
 dezvoltare motorie lentă
 furie excesivă
 coșmaruri, tremur nocturn
 balans al capului
 teama exagerată de separare
 4 – 8 ani

 verbalizarea fricii şi a mâniei

 agresivitate
 plictiseală, depresie, comportament suicidar
 fuga de acasă
 absenteism școlar
 somnambulism, coșmaruri , insomnii, teama de a merge la culcare
 lipsa motivației
 întârzieri în dezvoltarea limbajului
 întârzieri în dezvoltarea motoriei
• sadic cu animalele
 9 – 13 ani

 agresivitate, lovește mama, frații , răneşte / omoară animalele

 depresie, sentiment de neputinţă, tentative suicidare
 poate să înceapă consumul de substanţe (droguri, alcool)
 lipsa relaţiilor de egalitate pozitive
 implicare în găşti
 izolare autoimpusă
 absenteism şcolar
 minciuni,comportament antisocial
 identificare puternică cu rolurile de sex(C. Mighiu,2009,pag.26)
Daca anterior am prezentat comportamente manifestate de copii în familii
violente conform definiției violența asupra copilului reprezintă un concept
complex și integrator pentru diversele forma de abuz fizic , verbal ,
emoțional , sexual , neglijare , exploatare economică / exploatare prin muncă
, exploatare sexuală , răpire și sau dispariție , migrațiune în situații de risc,
trafic, violență prin internet ,raportându-se la toate mediile cu care copilul
se de află în relație :familie. instituții de învățământ, medicale ,de protecție ,
medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass
media , locuri de muncă , medii sportive , comunitate, aceasta nu are loc
doar în mediul familial. Abuzurile din afara familiei pot sa nu afecteze în
mod existențial copilul dacă părinții îi oferă protecția de care are nevoie și îl
ajută să meargă mai departe fără traume semnificative.
 Neglijarea și abuzul pot fi de ordin emoțional, fizic și sexual(Lynch, 1985).

Neglijarea este definită în Legea nr 272/2004 privind protecția și promovarea

drepturilor copilului (art89, alin 2.) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea,
voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii
sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt
care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
 Neglijarea se poate prezenta sub mai multe forme:

Neglijarea alimentară

Neglijarea vestimentară

Neglijarea igienei

Neglijarea medicală

Neglijarea educațională

Neglijarea emoțională

Părăsirea copilului sau abandonul de familiei care este cea mai gravă
formă de neglijare(HG.49/2011 ANEXA 1,cap 2)
 Neglijarea fizică este incapacitatea adultului de a asigura cele necesare vieții copilului :
hrană, îmbrăcăminte, adăpost , supraveghere , îngrijire medicală. Copil urât mirositor, cu
haine nepotrivite și murdare , prost hrănit și cu o igienă proastă , lipsit de îngrijiri medicale
atunci când se îmbolnăvește , neprotejat de accidente , începând de la cele casnice până la
cele rutiere, este copilul neglijat fizic. ( A. Muntean, 2003,pag.698)

Copilul neglijat plânge după mâncare, căldură , iar dezvoltarea lui este afectată fiindcă
nevoile lui sunt rareori percepute. Uneori neglijarea poate avea consecințe mult mai grave
decât abuzul fizic. Copiii neglijați sunt timizi, se retrag din fața agresiunii altora, nu se afirmă
, de obicei se joacă singuri, mai există și categoria copiilor respinși de părinți care sunt
vorbăreți ,certăreți , ei sunt foarte activi, atrag atenția prin conduite nepotrivite situație.
Neglijarea emoțională reprezintă imposibilitatea părinților de a asigura copilului
un mediu securizant psiho-afectiv. Chiar dacă nu sunt semne vizibile , lipsa
dragostei părinților va împiedica dezvoltarea normală a copilului.
Neglijarea și atașamentului deficitar sunt foarte periculoase pentru copilul
aflat în plină dezvoltare fizică , psihică , socială , cognitivă. Atât pe termen scurt
cât și la maturitate , individul va prezenta unele deficiențe , de atașament,
comportament neconcordant situației , teama de oameni, lipsa manierelor și
nepăsarea față de sine și față de ceilalți .Consecințele fiind: aspect fizic neîngrijit,
carențe ale educației și comportamentului, probleme de cuplu la maturitate,
însingurare, fuga de oameni, frică de locurile unde există mulți oameni, frică de
spații închise . Neglijarea sexuală presupune punerea copilului în situații de risc
de a fi abuzat sexual datorită nesupravegherii corespunzătoare.
 Consecințe ale neglijării:

În plan emoțional: nu este curios, are tulburări de atenție, nu are nivel de

aspirații pe termen lung, are o atitudine indiferentă, nu își poate organiza viața
singur.

În plan social: stabilește contacte interpersonale fragile, are dificultăţi de

adaptare şi încearcă să-și suplinească nevoile nesatisfăcute, uneori prin fapte
antisociale (individual sau aderând la grupuri de delicvenți) cu consum de
droguri, fuga de acasă, absenteism, însuşire deficitară a normelor etico-
morale.( C.Mighiu ,2009, pag,24 )
 Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzător îndreptat asupra copilului
sau a cuiva care se află evident într-o situație inferioară și fără apărare și care are ca
rezultat consecințe fizice și/sau emoționale negative.(Adriana Băban, 2001).Abuzul poate
fi :fizic , emoțional , sexual și aici se include și neglijarea.

Abuzul fizic este definit în Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea

drepturilor copilului ca fiind vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii,
singulare sau repetate, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în relaţie
de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă
copilului în prezent sau în viitor. Abuzul fizic este cel mai vizibil si mai des întâlnit.
 Consecințele abuzului fizic:

În plan emoțional: comunicarea este deficitară, sentiment de inferioritate care persistă și la

vârsta adultă

In plan social: copilul victima (“ţapul ispăşitor”) nu recunoaşte, uneori, maltratarea şi nu

o denunţă. Poate refuza chiar şi separarea de părintele agresor. Ca adult va adopta atitudini
masochiste (caută să-şi provoace propria suferinţă).(Mighiu, C. (2009).

Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt: contuziile care pot apărea de la ciupituri,
loviri ,trântiri ale copilului, arsurile care provin adesea de la țigări sau de la încălzitoare
electrice sau fierul de călcat. Abuzul fizic poate avea consecințe fizice, neurologice si poate
conduce la apariția unor boli , fracturi , dizabilități și chiar decesul.
Abuzul emoțional , verbal sau abuzul psihologic este un comportament comis
intenționat , de un adult lipsit de căldură sufletească , care jignește , batjocorește ,
nedreptățește sau umilește verbal copilul, în momente semnificative sau repetat ,
afectându-i , în acest fel , dezvoltarea și echilibrul emoțional. Consecințele abuzului
psihic fiind: retragere în propria persoană, atacuri de panică, neîncredere în sine,
cefalee, pavor nocturn, agresivitate sau autoagresivitate , teamă de cei din jur, reacții
posttraumatice : stare de vomă, vertij, tendința de suicid, apatie , lipsa poftei de mâncare,
etc. Whitman(1994).
Consecințe ale abuzului emoțional:
În plan emoțional : întârzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării emoționale şi
a capacității empatice
În plan social: fuga de acasă, acte antisociale, dificultăți de adaptare durabile repetate
într-un mediu nou (familie adoptivă, grădinița, școala), lipsa de inițiativă, de creativitate,
de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la vârsta adultă.(C.
Mighiu,2009, pag.27)
 Abuzul sexual presupune ,,folosirea” copilului de către părinți sau alte persoane cum
ar fi :bunici , rude apropiate , pentru a-și satisface nevoile proprii. Impactul negativ al
abuzului sexual asupra victimei este unul evident și dificil de gestionat și tratat, motiv
pentru care victima trebuie încurajată să apeleze la serviciile specialiștilor și să sesizeze
cazul la poliție.

Abuzul sexual asupra minorilor este situația în care un adult obligă . forțează ,
amenință un copil aflat sub vârsta majoratului , de a întreține relații sexuale , pe care nu
le poate înțelege și conștientiza , fiind încălcare gravă a legilor în vigoare.(Rădulescu și
Pătrioară , 2003)
 Abuzul sexual asupra copiilor atrage consecințe devastatoare pe termen lung ,
afectând viitorul copilului și implicit ala societății., un copil abuzat poate avea
probleme de relaționare și adaptare la maturitate. Copiii expuși de mici abuzului
sexual vor prezenta un comportament sexualizat timpuriu, ei se vor apropia de alți
oameni la fel cum s-a apropiat abuzatorul de ei, lor le este frică să relaționeze cu copii
de vârsta lor , unii vor evita controalele la medic. Pot avea crize isterice de țipete,
tremurături, leșin ,la cei ajunși adolescenți pot apărea gândurile, amenințările și
încercările suicidale sau prostituția fiind ca un mijloc de evadare pentru ei.
 Consecințele abuzului sexual pot fi pe termen scurt, mediu sau lung, copilul va avea
mereu o teamă de adulți , comportament atipic față de ceilalți, dorință de a mai
întreține relații sexuale cu alți copii sau de a-și expune organele sexuale în public,
reacții de teamă exagerată permanentă, reacții somatice tipice la vederea abuzatorului.
(G. Bonea , 2017, pag 270) În plan emoțional: introversiune, tulburări emoționale,
depresie, autoestimare deficitară.

În plan social: fuga de acasă, eșec școlar, prostituție, consum de droguri, alcool. Ca
adulți pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare compulsivă, dificultăți
în alegerea partenerului și în rolul de părinţi (se distanțează față de proprii lor copii
pentru că asociază afecțiunea cu contactul fizic)( Mighiu. C. 2009, pag.27)
 Consecințele abuzului asupra copiilor prezentate de Grațiela Sion în Psihologia
vârstelor sunt:
 Coșmaruri
 Simptome somatice funcționale cum ar fi :dureri de cap sau abdominale, tulburări respiratorii, care pot
fi consecințe ale stării de anxietate și de depresie cauzată de abuz
 Imagine de sine scăzută: copiii cred că adulții au întotdeauna dreptate .Ei rămân cu impresia că au fost
tratați astfel din cauză că au făcut greșeli și deci au meritat să fie abuzați.
 Probleme de dezvoltare emoțională: cel care a suferit un abuz simte că este dificil să își exprime
emoțiile sau să înțeleagă sentimentele altora

 Probleme de relaționare: o parte din cei abuzați tind să devină abuzatori și caută relații cu persoane pe
care le pot domina.
Concluzii

Abuzul se regăsește oriunde și oricând în istoria societății românești, iar el indiferent de forma lui înseamnă profitarea
de pe urma diferenței de putere dintre un adult și un copil, desconsiderarea personalității celui de-al doilea.(Roth-
Szamoskozi ,1999). Abuzul asupra copilului dăunează nu numai copilului care nu se va putea dezvolta cu principii solide
cum ar fi : iubirea, stimă de sine crescută , siguranță, emoții pozitive , dăunează și societății dacă alăturăm acestuia
abandonul școlar și delincvența juvenilă.

Chiar dacă există o diferență între tipurile de abuz asupra copilului ele se întrepătrund , abuzul fizic are și consecințe
psihice, abuzul sexual este însoțit și de efecte fizice și psihice, abuzul economic poate deveni abuz fizic(dacă munca
depășește capacitatea fizică a copilului) , emoțional(dacă munca este umilitoare) sau sexual(prostituția, pornografia).
 BIBLIOGRAFIE:
• Abuzul și neglijarea copilului, Studiu sociologic la nivel național, Salvați Copiii, București .2013
• Benga, O., Mighiu , C., Muntean, D. (2009). 1, 2, 3... Pași în reabilitarea copilului care a suferit o traumă – ghid
pentru terapeuți, Asociația Salvați Copiii, Iași
• Bonea Georgiana Virginia, Violența bazată pe gen : abordări teoretice și esențiale, Editura Sigma Educațional ,
2020
• Convenție din 25 octombrie 2007pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale
• Muntean Ana, Violența în familie și maltratarea copilului. În Neamțu, G. (coord.). Tratat de asistenţă socială. Iași,
Editura Polirom, 2003
• Revista Calitatea Vieții nr3, 2017
• Grațiela Sion, Psihologia vârstelor , Editura Fundației România de Mâine, . Ediția a IV-a ,2007
• Killen Kari, Copilul maltratat, Timișoara, Editura Eurobit, 1998
• Legea nr 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
• HG nr 49/2011, Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în
situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale
traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state
• https://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.5-6-2008/02-Puscas