ABUZUL ASUPRA COPILULUI

termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere:

- in sens general, in Dictionarul explicativ al limbii romane, abuzul este definit ca: incalcare a legalitatii,
fapta ilegala;

- din punct de vedere medical, abuzul este o actiune sau inactiune, care fiind orientata asupra copilului, ii
afecteaza sanatatea fizico-psihica cu consecinte negative temporare sau definitive;

- din punct de vedere juridic, abuzul este incalcarea normelor legale care apara relatiile sociale ce asigura
o buna si normala crestere si dezvoltare psiho-fizico-sociala a copilului.

Abuzul este o manifestare a violentei fata de copii, profitandu-se de diferenta de forta (fizica, psihica,
economica ) dintre adulti si copii, provocand intentionat afectarea fizica si/sau psihica a acestora.

Definitia abuzului acceptata de Organiatia Mondiala a Sanatatii este urmatoarea:

Abuzul copilului sau maltratarea lui reprezinta toate formele de rele tratamente fizice si/sau
emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatarea comerciala sau de alt tip, ale
caror consecinte sunt daune actuale sau potentiale aduse sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii
sau demnitatii lui, in contextul unei relatii de raspundere, incredere sau putere.

’’Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o
relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata,
dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau
psihica a copilului” (art.89 alin.1 din Legea nr. 272/2004).

Clasificarea abuzurilor (Kari Killen,1998,p.26):

abuz fizic;

abuz psihic;
 abuz economic;

abuz sexual;

neglijarea copilului.

De fapt clasificarea abuzurilor este artificiala pentru ca, de fapt, exista o impletire a diferitelor forme de
abuz. Abuzul fizic are si consecinte psihice, abuzul sexual este insotit de efecte fizice si psihice asupra
copilului, abuzul economic poate deveni abuz fizic ( daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului ),
emotional ( mai ales daca munca este umilitoare ) sau sexual ( prostitutia, pornografia ).

Orice copil poate fi victima oricarei forme de abuz, literatura de specialitate arata ca acest
fenomen poate afecta orice copil, indiferent de religie, statut social. Din pacate se intampla atat in
familiile bogate, cat si in cele sarace, atat in familiile monoparentale, cat si in familiile cu ambii parinti.
Insa exista o corelatie intre statutul social si nivelul scazut de educatie al parintilor si cazurile de abuz
asupra copilului.

Uneori exista violenta si conflicte maritale, iar pentru copilul care este martor poate fi foarte
dificil. Unii parinti isi abuzeaza copiii prin folosirea violentei verbale sau fizice ca modalitate de disciplina.
Atat baietii, cat si fetele pot avea parte de pedepse fizice abuzive din partea parintilor, dar baietii sunt
batuti mai des decat fetele (Autoritatea Nationala pentru protectia drepturilor copilului.- Bucuresti, 2006,
p.73).

abuzul este definit în Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

(art.89, alin.1) şi poate îmbrăca diferite forme, fiind clasificat ca abuz fizic, emoţional, psihologic,

sexual şi economic (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1. Definiții operaționale).

Există trei tipuri de abuz asupra copilului

I.1. Abuzul fizic asupra copilului reprezinta actiunea sau lipsa de actiune ( singulara sau repetata ) din
partea unui parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere care are
drept consecinta, vatamarea fizica actuala sau potentiala (Salvati Copiii, 2000)Presupune pedepse ca:
asezarea copilului in genunchi, legarea lui, lovirea, ranirea, otravirea, intoxicarea sau arderi produse in
mod intentionat, exploatarea muncii copilului (abuz economic). Cele mai grave forme de manifestare a
abuzului, mai ales a agresivitatii in cadrul familiei sunt bataia si incestul, cu consecinte extrem de
nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamentala a copilului. In ceea ce
priveste bataia, unii teoriticieni sustin ca metoda are o dubla valoare: retroactiva – durere fizica si morala
resimtita pentru o conduita gresita – si proactiva, adica inhibarea pe viitor a unor asemenea acte
comportamentale. Ce mijloace sunt mai eficiente, cat timp trebuie sa dureze, cat de mare trebuie sa fie
durerea pricinuita, care este cel mai bun context de aplicare etc. sunt doar cateva din intrebarile la care
nu s-a formulat inca un raspuns unanim acceptat de catre specialisti (Salvati Copiii, 2000).

I.2.Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul este foarte legat, de a oferi un mediu de
dezvoltare corespunzator sau/si acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale,
spirituale, morale sau sociale. Este un comportament inadecvat al adultului fata de copil, cu efecte
negative asupra personalitatii in formare a copilului si care poate avea repercursiuni pe toata durata
vietii. Respingerea, izolarea fortata, terorizarea, ignorarea, coruperea, exploatarea copilului reprezinta
forme ale acestui tip de abuz.

Este mai greu de depistat si greu de definit deoarece acest tip de abuz nu evidentiaza anumite
semne fizice vizibile. Apare atunci cand tipetele si furia merg prea departe sau atunci cand un parinte
minimalizeaza, ameninta sau respinge in mod constant un copil, intr-atat incat ii afecteaza respectul de
sine si sentimentele de pretuire a propriei persoane. Asa cum abuzul fizic produce cicatrice de ordin fizic,
abuzul emotional lasa si el urme adanci(Autoritatea Nationala pentru protectia drepturilor copilului.-
Bucuresti, 2006, p.73).

In cele mai multe cazuri, aceasta reprezinta forma de maltratare predominanta in cadrul familiei si
chiar este prezenta alaturi de alte forme de maltratare. Cercetarile din literatura de specialitate, au
evidentiat ca manifestarile imediate sunt mai putin dramatice comparativ cu cele care apar in timp.

Putem include in acest tip de abuz copiii care sunt perceputi in mod negativ de catre parintii lor.
Acestia vad numai calitatile negative ale copiilor lor; permanent le adreseaza comentarii aspre si critice in
permanenta.

O alta forma de abuz emotional este respingerea afectivitatii si lipsa de atentie Urmare a
cercetarilor recente, starile afective, emotiile au dobandit un loc central in teoriile privind dezvoltarea si
functionarea individului uman. Se afirma tot mai mult ca starea de comfort a unui individ, calitatea vietii
pe care o duce sunt bazate pe emotiile pe care le traieste si descifrarea acestora (coeficientul de
emotionalitate) ne poate spune mai mult despre acest individ decat capacitatile cognitive, coeficientul
de inteligenta (Muntean, A., 2006).

Starile afective implica o apreciere, o atitudine pozitiva sau negativa fata de ceva.

Emotiile implica mecanisme fiziologice innascute si au o latura psihologica, subiectiva, de traire, care
detine un rol motivational deosebit, de orientare si energizare a fiintei umane.

Importanta emotiilor in dezvoltarea fiintei umane este foarte mare, inca de la nastere.
Dezvoltarea individului uman este relevata si asigurata de interactiunea dintre emotii, cognitie si
comportamentul social.

Sensibilitatea materna este un foarte bun predictor al dezvoltarii sanatoase a copilului, asa cum
ostilitatea si cinismul sunt factori care afecteaza negativ dezvoltarea.

Atasamentul ca si conduita se regaseste in buna masura si la animale. Aproape la toate animalele

exista o legatura, un atasament fata de mama ori fata de un obiect similar. (exemplul unui pui de
cimpanzeu, care izolat de mama sa s-a atasat de doua schelete de sarma, acoperite cu o stofa moale,
care imitau forma unor maimute). In acelasi timp relationarea si in special jocul cu parteneri de aceeasi
varsta pare a fi extrem de important pentru puii de animale – ca si de om.

Definitie (Muntean, A., 2006) – atasamentul este o legatura afectiva stabila, pe care copilul o
poate structura cu o persoana cu care interactioneaza. Ca si conduita, atasamentul se exprima prin
cautarea proximitatii si a contactului cu persoana denumita figura de atasament, mai ales in momentele
de dificultate.

I.3.Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitate sexuala pe care el nu o intelege, pentru
care nu are capacitatea de a-si da incuviintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de
vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile sociale.

Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului intr-o activitate realizata cu intentia
de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau unui alt copil, care, prin varsta si
dezvoltare se afla fata de el intr-o relatie de raspundere, incredere sau putere. Cand copilul este abuzat
de un membru al familiei, atunci avem de-a face cu un incest (Autoritatea Nationala pentru protectia
drepturilor copilului.- Bucuresti, 2006, p.73).

I.4. Abuzul economic este atragerea, convingerea sau obligatia copilului sa desfasoare activitati
aducatoare de venit ( cel putin partial sau indirect ), de aceste venituri beneficiind si unii adulti, apropiati
ai copilului.

Desi pe ansamblul populatiei fenomenul muncii copilului nu constituie o problema, exista

categorii de populatie pentru care situatia este alarmanta. Pentru copiii din familii sarace, dezorganizate,
copiii romi, „copiii strazii” munca reprezinta un lucru firesc si ceea ce este mai grav, adesea sunt
exploatati de catre adulti in acest sens.

Muncile in gospodarie par sa aiba mai mult o semnificatie educativ – formatoare, care tine mai
degraba de un model cultural care inca domina societatea romaneasca. Contributia copiilor la activitatile
domestice este frecvent intalnita, mai ales in cazul fetelor. Cu cat varsta copiilor este mai mica, cu atat
este mai probabil ca acestia sa desfasoare activitati domestice.

I.5. Considerata de unii autori ca o forma specifica de abuz:

Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura
nevoile biologice, emotionale, de dezvoltare fizica si psihica, precum si limitarea accesului la educatie.

’’ Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care
are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei
responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala,
integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului ’’(art.89 alin.2 din Legea nr.272/2004).

Neglijarea pune in pericol devoltarea normala a copilului – devoltarea bio-psiho-socio-culturala –

si, prin efectele grave pe care le produce, necesita interventie prompta si adecvata.

Dezvoltarea copilului este serios afectata. Lipsa raspunsurilor sau stimularii poate duce la dezvoltare
intarziata a psihomotoricitatii si a limbajului, precum si la o slaba concentrare.Uneori neglijarea poate
avea consecinte mult mai serioase decat abuzul fizic. Cunoastem faptul ca lipsa unei hraniri adecvate
afecteaza intotdeauna dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijenta legata de cautarea unui tratament
medical sau de urmarirea acestuia poate avea serioase consecinte. In ciuda importantei deosebite a
neglijarii, aceasta se bucura de o atentie redusa atat din partea profesionistilor cat si a mass-media (Kari
Killen,1998,p.30,31).

Există trei tipuri de abuz asupra copilului:

Abuzul fizic

: reprezintă acţiunea sau lipsa de acţiune din partea unuipărinte sau a unei persoane aflată în poziţie de
răspundere, putere sauincredere care are drept consecinţă vătămarea fizică actuală sauotrăvirea,
zgârâierea, etc.

Abuzul sexual

: este obligarea sau îndemnarea acestuia, de către opersoană adultă, să participe la activităţi sexuale
care servesc plăceriiadultului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, coruperea,forţarea şi
obligarea minorului să participe la activităţi de natură sexualăsau asistarea unei alte persoane în timpul
unor activităţi care servescobţinerea de către adulţi a plăcerii.

Abuzul emoţional

(psihic): este un comportament comis intenţionat decatre un adult lipsit de căldură afectivă, care
jigneşte, batjocoreşte,devalorizează, nedreptăţeşte sau umileşte verbal copilul, afectându-i înacest fel
dezvoltarea şi echilibrul emoţional. Toate formele de abuzasupra copilului au consecinţe psihologice.
Tipurile de abuz se întrepătrund, astfel încât fiecare formă de abuz prezintă componente dincelelalte
forme.

Cauzele apariţiei abuzului asupra copilului

Caracteristici parentale (ale adultului abuzator):

• adulţii au suferit la rândul lor abuzuri în familia de origine;• model parental abuziv;• consumul de
alcool/ droguri;• suferă de boli mintale, au sănătatea precară;• instabili emoţionali, lipsiţi de empatie
relaţională,• nu apreciază copilul corect, nu-l aprobă, nu-l acceptă;• comunicarea deficitară cu copilul

• au un stil educativ conflictual;• ataşament redus faţă de copil;• izolare socială;• familie tradiţională ce
foloseşte bătaia ca metodă educativă;• au comportamente perverse, sadice faţă de copii.

• au un stil educativ conflictual;• ataşament redus faţă de copil;• izolare socială;• familie tradiţională ce
foloseşte bătaia ca metodă educativă;• au comportamente perverse, sadice faţă de copii.

Caracteristici ale copilului:

• copil instabil, greu de disciplinat;copil bolnăvicios, cu un handicap;• statutul copilului (din alte relaţii,
adulterin).
Condiţii socio-economice şi familiale:

• antedecedente penale sau familiale semnificative (divorţ,• secrete ale familiei, etc).• părinte unic sau
în relaţie de coabitare /concubinaj;• izolarea socială a familiei(lipsa prietenilor, a rudelor etc.);• conflicte
maritale;• şomaj, decese, mutări frecvente, etc.• stres economic, sărăcie

Consecinţele abuzului asupra copilului

Se pot distinge: consecinţe directe ale abuzului, consecinţe asupradezvoltării copilului şi consecinţe pe
termen lung

consecinţe directe

: arsuri, contuzii, plăgi, fracturi multiple, tulburăripsihosomatice, alimentare, ale somnului, de

comportament, depresie,tulburări nevrotice (fobii), etc.

► autorul maltratării ( urmările incestului sunt mai grave decât cele ale altor forme de abuz sexual ); ►
plasarea în afara femiliei din motive de maltratare;► sexul copilului; ► sprijinul existent ( reţeaua socială
a copilului );► variabilele sistemului familial.( Şerban Ionescu, Copilul Maltratat, 2001, pag. 28-
29 ).Evenimentele traumatice delimitează douǎ categorii de victime: victime primare, care suferă direct
de pe urma evenimentului şi victimele secundare,care asistă la întâmplări de natură traumatică,
exercitate asupra unor persoaneîndrăgite, prieteni sau chiar necunoscuţi. În ultimele două decenii se
acordă oimportanţă deosebită asupra studiilor clinice privind consecinţele violenţeiasupra
comportamentului copiilor. S-a constatat că la copiii supuşi violenţei,tulburǎrile de comportament erau
semnificativ mai frecvente decât la copiiicare nu au avut experienţetraumatice. Aceste probleme
comportamentale ale copiilor abuzaţi reprezintădiferite tulburări de adaptare la cerinţele mediului
social: crize de furie, eşecşcolar, rău şi neascultător acasă, relaţii de prietenie cu minori problemă.

Ce simte si gandeste copilul abuzat?

Culpabilitate.

Considera ca permanent greseste si ca merita pedepsele primite, ca esteraspunzator de supararea

parintilor.

Frica.

Copilul supus frecvent agresiunilor, invata sa traiasca intr-o asteptare anxioasa, intr-ostare de
permanenta alerta, in special daca face parte dintr-o familie in care intalnim violentadomestica, certurile
dintre parinti degenerand in violente care se rasfrang si asupra copilului.Copilul nu doarme bine, nu se
alimenteaza adecvat sau suficient, se imbolnaveste des, isi facefoarte multe griji, asteptand in orice clipa
sa fie agresat.

Nedreptate

. Copilul intelege ca cel puternic detine puterea, ca din cauza inferioritatii salefizice este victima, isi
insuseste acest raport si invata un model de comportament.

concluzie

Copilul agresat, abuzat in familie, sufera, in general, o denaturare a comportamentului social.In

colectivitate el poate fi retras, temator, in stare permanenta de alerta, simtindu-seamenintat, sau,
dimpotriva, poate fi agresiv, razbunator, dominator, netolerant

Abilităţile şi capacităţile pe care copiii trebuie să le stăpânească pe parcursul vieţii depindde dezvoltarea
emoţională. Componentele competenţei emoţionale sunt: conştiinţa proprieistări emoţionale, abilitatea
de a discerne emoţiile altora, abilitatea de a utiliza vocabularulemoţiilor, implicarea în experienţele
altora, capacitatea de adaptare la emoţiile aversive sau lacele care produc distres, capacitatea de auto-
eficacitate emoţională adică de a simţi că deţiicontrolul asupra propriilor experienţe emoţionale şi de a la
accepta.Abuzul de orice fel asupra copiilor le provoacă acestora serioase tulburări emoţionale,
deadaptare, de socializare, traume fizice, tulburări comportamentale şi sociale. În ultimii 25-30de anii se
încearcă să se răspundă la întrebarea:

de ce părinţii îşi abuzează fizic copii?

S-aconstatat că în ceea ce priveşte neglijarea şi abuzul emoţional sunt puţine schimbări faţă de perioada
precedentă. Privită în ansamblu remarcăm o creştere a volumului de cunoştinţedespre părinţi în situaţii
de maltratare. Părinţii care şi-au construit un ataşament securizant cu propriilor părinţi sau alte
persoane, dacă au avut sentimentul că sunt doriţi şi acceptaţi vor proceda la fel şi ei cu copii lor.
Ataşamentul slab neacceptarea înhibarea experienţelor traumatice fac ca rolul parental să slăbească .
Pentru că rolul de părinte se învaţă mai alesacasă, la părinţii care au fost expuşi abuzului sexual fără să
primească nici un ajutor poate perturba ataşamentul faţă de proprii copii. (Kari Killen, Copilulul
Maltratat, pag 109-114).În calitate de asistenţi sociali, considerăm că ar trebui pus un accent mai mare
pe prevenirea abuzului la copiii. Aceasta s-ar putea realiza printr-o evaluare a familiilor ceurmează să
devină părinţi, ţinând cont de factorii de risc familiali ( istoricul familiei de autiliza substanţe toxice sau
alcool, atitudinea părinţilor în legătură cu activităţile şcolare

extraşcolare, viaţa familială dezorganizată, conflictele şi abuzurile fizice sau sexuale dincadrul familiei,
planul emoţional şi căldura familială, etc) cât şi prin evaluarea factorilor sociali din care face parte
familia. Acest lucru ar putea fi uşurat dacă ar exista o mai bunăcolaborare între sistemului medical şi cel
al asistenţei sociale. Asistentul social ar puteaevalua familiile ce urmează să aibă copiii dacă medicul i-ar
aduce la cunoştinţă acest lucru.După evaluare, dacă se constată că există factori de risc ai abuzului, ar
putea interveni pentru prevenirea acestuia, astfel ar putea fi diminuate efectele abuzului asupra copiilor
care uneorisunt ireversibile, urmărindu-l toată viaţa.
Maria Roth S. (2005). Femei şi copii victime aleviolenţei, Editura.Presa Universitară Clujeană, (pag. 24-
30).2.Maria Roth S.(1999). Protecţia Copilului, Dileme, Concepţii şiMetode,Editura. Presa Universitară
Clujeană, (pag. 105-107).3.Kari Killen (1998). Copilul Maltratat, Editura. Eurobit, pag. 109-114.4.Şerban
Ionescu(2001). Copilul Maltratat, Editura. Polirom, pag. 28-29.5.Legea 272/2004 Privind Protecţia şi
Promovarea Drepturilor Copilului

Salvatii copiii 2000

Autoritatea Nationala pt protectia drepurilor copilului bucuresti 2006