EFECTELE VIOLENȚEI ASUPRA COPIILOR

,,Omul încă este la fel cum a fost. Este încă

brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Şi...
a construit o societate după aceste trăsături.
”
Krishnamurti

Prof.ing. Juverdeanu Gabriela

Şcoala Profesională Specială, Câmpulung Moldovenesc

2021
 Violenţa în familie reprezintă
“orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu
intenţie de către un membru de familie,
împotriva altui membru al aceleeaşi familii,
care provoacă o suferinţă fizică, psihică,
sexuală sau un prejudiciu material”.
1. Violenţa fizică , în creşterea şi educarea unui copil înseamnă a-l
brusca, a-l lovi, a te folosi de forţa fizică pe care o ai ca adult, fără a
încerca să-ţi controlezi sau stăpâneşti emoţiile.
2. Violenţa verbală, cel mai uşor de remarcat, înseamnă
ameninţare, umilire, insultă, acuzare, criticare, ton răstit, poruncitor
şi superior, ironizare.
3. Violenţa psihică este rezultatul unor aşteptări nerealiste care nu
sunt în acord cu ce îşi doreşte sau ce poate în mod real copilul,
ducând astfel la neacceptarea sau ignorarea emoţiilor pozitive sau
negative ale copilului, accentuarea greşelilor lui, lipsa de
consecvenţă în respectarea unei atitudini sau reguli faţă de copil.
 Ce efecte are acest tratament, pe
termen lung şi pe termen scurt?
Cum va evolua copilul agresat, la
maturitate?

Consecinţele utilizării violenţelor emoţionale în

creşterea copilului îl fac pe acesta să „câştige” o
stimă de sine redusă, timiditate, neîncredere,
ostilitate, anxietate, să manifeste depresii, obsesii
sau autoagresiune.

Copilul abuzat va avea dificultăţi de maturizare,

fiind expus la situaţii repetate de eşec. Acestea îi
confirmă incapacitatea şi sentimentul că nu este
valoros, generând inhibiţii sociale şi dificultăţi de
comunicare şi adaptare.
 ,,De ce este bătaia, chiar și în cele mai aparent
inofensive forme, periculoasă pentru copil? ”
Răspunsurile sunt multe:
îi arată ce este violenţa;
distruge certitudinea copilului că este iubit;
provoacă anxietate – el aşteaptă cu teamă
următoarea dată când va fi lovit;
face loc unei minciuni.

,,Ce lecții pe termen lung reține fiul/fiica din bătăi și

alte corecții asemănătoare?”
Ei bine, acesta va învăţa:
că un copil nu merită respect;
că binele poate fi învăţat prin pedeapsă (va dori să
pedepsească, la rândul lui, pe alţii);
că suferinţa trebuie ignorată;
că violenţa reprezintă o manifestare a iubirii;
că negarea emoţiilor este sănătoasă.
 POSIBILE REACŢII ALE COPIILOR
Sentimentele trăite de copil oscilează între furie,
frică, umilinţă. La primele palme primite, reacţia
copilului este una de şoc, surpriză, însoţită sau nu
de durere şi dezamăgire, de credinţa că nu mai
este iubit. Pe moment, impresia părintelui este că
a dat copilului o lecţie, iar copilul se comportă de
parcă, într-adevăr, şi-a învăţat lecţia.
Dacă acel copil nu va mai repeta greşeala, nu
este pentru că a înţeles ceva, ci pentru faptul că
se teme de pedeapsa fizică şi se teme că nu va mai
fi iubit!
 COPIII CARE CRESC ÎNTR-UN MEDIU FAMILIAL
AFECTAT DE VIOLENŢA DOMESTICĂ, POT SĂ
AIBĂ SAU SĂ DEZVOLTE :
dureri de stomac, de cap, ulcer, diaree, enurezis;
tulburări de somn: insomnii, coşmaruri,
somnambulism;
întârzieri în dezvoltare sau regresie: performante
şcolare slabe, capacitate scăzută de adaptare la
situaţii noi, slabă apreciere de sine, dificultăţi în
relaţionare;
sentimente de frică, furie, depresie, ruşine,
neîncredere, vinovăţie;
neajutorare;
probleme de comportament: fuga de acasă, limbaj
şi comportament agresiv;
învaţă că violenţa este un mod legitim de rezolvare
a conflictelor sau de control asupra unei situaţii.
 SIMPTOMATOLOGIA FRECVENT DESCRISĂ DE CĂTRE
COPIII-VICTIME ALE ABUZULUI ESTE URMĂTOAREA:
Tulburări de somn şi coşmaruri (imagini legate de
evenimentul abuzului reapar în timpul somnului sub forma
viselor şi a coşmarurilor).
Tulburările de somn includ: insomniile, incapacitatea de
relaxare şi odihnă; anxietate generalizată; hipervigilenţă,
comportament precaut, circumspect, în special dacă se află
într-un loc similar cu cel în care s-a produs evenimentul;
evitarea unor locuri, persoane, obiecte sau alimente care
amintesc de momentul evenimentului traumatic.
Copiii din familiile violente învaţă că:
•este acceptabil ca un bărbat să lovească o femeie;
•violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei;
•oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie;
•bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt masculi
adevăraţi;
•exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune;
•nu trebuie să vorbească despre violenţă, să aibă încredere
în sine, să simtă.
 Există numeroase efecte principale la copiii
martori ai violenţei domestice şi unele efecte
subtile. Cele mai notabile efecte sunt
reprezentate de creşterea agitaţiei şi a
comportamentului agresiv, cât şi de depresie şi
anxietate.
1.Comportament agresiv şi neobedient. Copiii
care au fost martori ai violenţei în familie deseori
devin agresivi cu colegii, prietenii şi profesorii. Ei
tind să fie neobedienţi, iritabili şi uşor de înfuriat.
2. Emoţii şi conflicte interioare. Problemele
emoţionale interioare, cum ar fi anxietatea,
depresia, stima de sine scăzută, închiderea în
sine şi letargia, au fost identificate la copiii
expuşi la violenţa domestică.
 3.EFECTE LA NIVELUL DEZVOLTĂRII SOCIALE ŞI
EDUCAŢIONALE.

Alte studii au arătat că acei copii

martori ai violenţelor sunt influenţaţi la
nivelul dezvoltării sociale şi educaţionale.
Copiii care sunt sau au fost implicaţi în
incidente familiale violente sunt
preocupaţi de această problemă şi nu se
pot concentra asupra cerinţelor
educaţionale. Dezvoltarea lor socială
poate fi afectată pentru că ei sunt foarte
trişti, anxioşi sau prea preocupaţi ca să se
implice;
 4.Stresul post-traumatic (post-traumatic
stress disorder – PTSD).

Studiile recente au demonstrat că mulţi copii,

martori ai violenţelor prezintă PTSD.
Definiţia tulburării post-traumatice, găsită în DSM-
IV explică: persoana care suferă de stres post-
traumatic a fost expusă unei ameninţări cu moartea
sau unei răniri/ameninţări a integrităţii sale fizice;
răspunsul persoanei include frica intensă, neputinţă
sau oroare; în cazul copiilor – comportament agitat
sau dezorganizat.
 Dacă vrem să învingem în lupta împotriva violenţei,
trebuie să atragem cât mai mulţi oameni de partea
noastră. Avem nevoie de aliaţi în această luptă
deoarece schimbarea mentalităţilor şi a atitudinilor e o
bătălie lungă şi foarte grea. Aliaţii noştri pot fi alţi
părinţi „obişnuiţi" sau persoane cu oarecare „greutate"
în comunitate: asistenţi sociali, cadre didactice, cadre
medicale, psihologi, voluntari, etc.. Din discuţii cu
astfel de oameni, cu sau fără "greutate", vom putea
înţelege cum anume ar fi cel mai bine să procedăm
pentru a determina întreaga comunitate să se alăture
luptei împotriva violenţei asupra copilului de orice
vârstă.
VĂ MULȚUMIM !!!