1.Analizaţi câteva din sursele de eroare în atribuirea cauzală într-o situaţie trăită de dvs..

2.Care sunt factorii care influenţează comportamentul prosocial al unui tânăr din societatea
românească.
3.Răspundeţi la următoarea întrebare şi argumentaţi răspunsul: Comportamentul infuenţează
formarea atitudinilor? Sau Atitudinile influenţează formarea comportamentului?
4.Analizaţi schimbarea atidunii doar prin modificarea unei componente.
5.Definiţi prejudecăţile şi discriminarea. Analizaţi două exemple.

1. Atribuirea cauzală reprezintă procesul de estimare, la nivelul conştiinţei comune, a

cauzelor comportamentului propriu şi al celorlalţi.
Sursele de eroare posibile sunt:
 eroarea fundamentală de atribuire
 explicarea succesului și eșecului
 diferențele culturale
Conform lui Lee Ross, oamenii au tendința de a face o atribuire „externă” a propriului lor
comportament și o atribuire „internă” a comportamentului altor oameni. De cele mai dese ori, nu
există vreo dovadă care să justifice acest tip de atribuire, dar este una destul de des întâlnită,
astfel încât această prejudecată cognitivă este denumită „eroare fundamentală de atribuire”.
Exemplu meu personal ar fi acela că atunci când mă aflu în trafic și comit mici abateri de la
regulament obișnuiesc să-mi găsesc scuze și astept de la ceilalți participanți din trafic să fie mai
toleranți. Însă atunci când un alt conducător din trafic comite vreo greșeală am tendința de a-l
găsi vinovat.
Eroarea explicării succesului și a eșecului afirmă faptul că eşecul propriu este atribuit
cauzelor circumstanţiale, iar succesul propriu, cauzelor dispoziţionale; când explicăm
comportamentul celorlalţi, succesul este atribuit unor circumstanţe situaţionale, iar eşecul unor
cauze dispoziţionale.1
Un exemplu elecvent ar fi examenul practic în vederea obținerii permisului de conducere. Atunci
când dobândim examenul ne atribuim tot meritul. Însă atunci când rezultatul e negativ, este vina
evaluatorului.
Eroarea diferențelor culturale explică faptul că există modele culturale (de regulă, culturile
occidentale) ce tind să accentueze o atribuire dispoziţională şi culturi (de exemplu, modele
hinduse, japoneze) centrate pe atribuiri circumstanţiale.2
De exemplu ar fi modul în care arabii comunică unii cu ceilalți fără contact fizic, lucru obișnuit
pentru Vest Europeni.

1
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
2
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
 2. Comportamentul prosocial reprezintă un comportament care are urmări pozitive asupra
individului în sine sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde are loc acțiunea, întărind
astfel legăturile sociale din interiorul acestei comunități.

Sunt doi factori majori care afectează orientarea prosocială a tinerilor români: contextuali
(familia, contextul școlar: cadrul didactic, colegii și grupul de prieteni) și personali
(personalitatea, genul și vârsta).

Familia reprezintă primul mediu în care are loc socializarea la copil.

Școala este locul în care copilul este pregătit pentru integrarea viitoare în forța de muncă
și integrarea în viața culturală.

Interacțiunile cu colegii implică relații de egalitate și, frecvent, cooperare, reciprocitate și

mutualitate. De asemenea, ele pot crea o atmosferă optimă pentru achiziția unor concepte
și comportamente care reflectă corectitudinea, bunătatea și grija pentru bunăstarea
celuilalt.

Majoritatea studiilor referitoare la diferenţele dintre sexe nu relevă diferențe

semnificative în ceea ce privește comportamentul prosocial. În cazurile în care au existat totuși
diferențe, rezultatele au fost în favoarea fetelor. Ele sunt văzute de apropiați și de profesori ca
având un comportament prosocial mai frecvent decât băieții. (Eisenberg și Mussen, 1989).

În ceea ce privește vârsta, în cazul copiilor mai mici, părinții care folosesc disciplina
inductivă au o probabilitate mai mare de a avea adolescenți prosociali, comparativ cu părinții
care folosesc
disciplina bazată pe afirmarea puterii (Papalia, Olds și Feldman, 2010).

În concluzie, toți factorii contribie la formarea și influențarea unui comportament prosocial al

unui tânăr în societatea românească.

3. Comportamentul reprezintă conduita unui individ luat în considerare într-un mediu și într-o
unitate de timp dată.3
Atitudinile sunt reprezentate de o organizare durabilă de motive, emoţii, percepţii în raport
cu un anumit aspect al universului individual.4
Comportamentul și formarea de atitudini sunt în relație de reciprocitate.
Comportamentul este factorul principal în formarea atitudinilor. Dacă încercăm să facem o
activitate nouă, simulăm un comportament care va avea ca rezultat formarea unei atitudini. Spre
exemplu, o persoană care nu știe să schieze are o atitudine negativă față de acest sport. Atunci
3
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
4
Krech & Crutchfield, 1948
când o persoană învață să schieze, dobândind un nou comportament, își va schimba atitudinea
negativă într-una pozitivă față de acest sport.
Totodată, atitudinile influențează formarea comportamentului, pentru că modalitatea în care
abordăm un lucru cauzează formarea unui comportament. Astfel, dacă avem o atitudine de
respingere a persoanelor de etnie austriacă, vom dobândi un comportament negativ/ agresiv față
de aceste persoane. Drept exemplu, putem face referire la faptul că s-a format în ultimele zile
concepția că austriecii nu sunt niște persoane corecte, iar pornind de la această atitudine de
respingere și acuzare, în mod inconștient comportamentul față de aceste persoane va fi unul
negativ.
În concluzie, relația de reciprocitate dintre comportament și formarea de atitudini este
prezentă zilnic în viața fiecăruia dintre noi, fiind indispensabilă în interacțiunea dintre oameni.

4. Analizaţi schimbarea atitudinii doar prin modificarea unei componente.

Atitudinea reprezintă o predispoziţie a individului faţă de aprecierea unui obiect, persoane,

idei (pozitivă sau negativă); se poate exprima şi în comportamentul non-verbal.5
Componentele atitudinii sunt:
 componenta afectivă
 componenta cognitivă
 componenta comportamentală sau conativă.
Componenta afectivă reprezintă sentimentele și răspunsurile emoționale la anumite obiecte și
situații.
Componenta cognitivă se referă la cunoștințele despre obiectul atitudinii, percepţiile
obiectelor şi evenimentelor, credinţele pe baza cărora se fac evaluări.
Componenta conativă reprezintă intenţiile şi predicţiile asupra modurilor de acţiune sau
raportare la un obiect sau situaţie.
Orice experiență emoțională își pune amprenta asupra atitudinii pe care o avem față de un
obiect sau față de o persoană. Astfel, putem face referire la un animal de companie din copilărie,
spre exemplu, cățelul Rock. Acum la revederea unui cățel de aceeași rasă am o atitudine
drăgăstoasă, plină de empatie și emoție. În opoziție, drept exemplu, situația în care un individ
trăiește într-o familie în care este prezentă violența domestică, la revederea unei persoane care
agresează verbal sau fizic pe altcineva acesta va avea o atitudine de repulsie și de revoltă,
aducându-și aminte de ceea ce l-a afectat în trecut.
În concluzie, pot avea loc schimbări pozitive sau negative în atitudinea unei personae doar
prin modificare unei singure componente.

5
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
5. Prejudecățile reprezintă atitudinea ce trădează sentimente de profundă antipatie și dispreț față
de membri unui alt grup sau ai unei categorii de persoane. Se bazează pe zvonuri și nu pe
cunoșterea directă a persoanelor față de care există stereotipuri.
Discriminarea reprezintă tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenței,
reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social.
Prejudecată e faptul că românii din diaspora sunt considerați hoți, cerșetori și fără educație de
către Vest europeni. Pentru a ne raporta la discriminare, Vest europeni trebuie să aibă acțiuni
reale împotriva românilor, precum tratarea cu răutate a acestora.
Un alt exemplu de prejudecată poate fi atunci când o persoană de religie creștină consideră că
orice persoană musulmană poate fi teroristă. Discriminarea e atunci când persoana de religie
creștină refuză să-i închirieze un apartament persoanei musulmane doar din cauza religiei
acestuia din urmă.