Abuzul emoțional în

mediul familial
• Violența asupra copiilor, deși este sancționată de legi, sau convenții
internaționale, reprezintă o practică obișnuitănce afectează în mod dramatic
viețiile copiilor, traumele produse fiind uneori aproape imposibil de surmontat.

• Consecințele unor comportamente abuzive în relația cu copilul care se află în plin

proces de dezvoltare sunt extrem de grave având în vedere acest lucru.
 ABUZUL ASUPRA COPIILOR

ABUZUL= reprezintă toate formele de rele tratamente fizice sau

emoționale, abuz sexual, neglijare sau alt tip, ale căror consecințe sunt
daune aduse sănătății copiilor, supraviețuirii, periclitând astfel viața.
Dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală, socială a copilului.
 Forme ale abuzului asupra copiilor

Abuzul fizic = reprezintă actul deliberat al adultului prin care provoacă o

suferintă fizică copilului: lovituri, bătăi, mușcături, ardere, opărire,
scuturarea copilului, înțeparea, sufocarea, tăieturi sau vânătăi.

Abuzul emoțional = constă în expunerea repetată a unui copil la situații al

căror impact emoțional depășește capacitățiile sale de integrare psihologică-
umiliri verbale, amenințări verbale repetate, care fac ca copilul să se simtă
trist, fără valoare și nedorit.
 Neglijarea severă = reprezintă omisiunea voluntară sau involuntară a unei
persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii, educării copilului, de a
lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol
dezvoltarea fizică, mentală, socială, morală a copilului.

Abuzul sexual = constă în expunerea, implicarea, obligarea unui copil la acte

sexuale cu contact și fără contact ( prin avansuri, propuneri, mângâieri), de către
orice persoană de sex diferit sau de același sex cu copilul.
 Nivelele și factorii abuzurilor asupra copiilor

Abuzul este prezent în toate nivelele: social, operațional(mediul școlar) și

grupal ( în principal în familie și în microgrupurile de socializare ale copiilor).
Medii unde se pot întâlni diferite forme de abuz:
Familia (instabilitatea familială, familia cu antecedente deviante, carență
afectivă- face ca descendenții în 70% din cazuri, să fie victime ale abuzurilor
parentale. În 40% din cazuri, descendenții pot fi apoi victime ale abuzurilor
sexuale pe care nu le pot înțelege, față de care nu au discernământ și care
devalorizează viața lor de familie.
 Instituții de ocrotire

Școala ( care constituie în primul rând un mediu de transmitere și asimilare a

informatoriilor, dar și de modelare, socializare)
Adesea, în cadrul acestui proces se pot manifesta unele forme de abuz.
 Sindromul copilului abuzat fizic:
Semne fizice prezente la copil:
• Contuzii și vânătăi inexplicabile
• Arsuri neexplicate
• Fracturi neexplicabile
Modificari în comportamentul copilului:

se teme de contactul cu alții

teama, agresiune, hiperactivitate
se sesizează când plange un alt copil
comportare agresivă, retragere, introversie
frica de părinți, teama de a nu merge acasă
nu este comunicativ, nu își exprimă nevoile
 Sindromul copilului abuzat emoțional
Semne fizice prezente la copil:
- Tulburări de vorbire
- Întârziere în dezvoltarea fizică
- Incapacitatea de a reuși o performanță
Modificări în comportamentul copilului:
 conduite de evitare, tulburări de somn, de
conduită alimentară
 ticuri, agitație
 trăsături nevrotice (tulburări de vorbire,
inhibițe pentru joacă)
 comporamente extreme (pasiv, rușinos,
agresiv, pretențios)
 De ce să intervenim?..
Deoarece maltratarea, fie prin forme de abuz, fie prin forme de neglijare, costă
prea scump societatea:

Pentru că spitalele de boli mentale, oficiile de somaj și închisoriile sunt pline

de adilți care au fost maltratați în copilăria lor,
Pentru că suferința provocată de maltratare are consecințe nefaste asupra
dezvoltării globale- intelect, emoții, socializare- a copilului.
Intervențiile necesare reparării răușui produs prin maltratare durează mult,
costă mult și nu au o reușită de 100%
 Majoritatea părințiilor cu comportamente de abuz sau neglijare față de proprii copi
au fost maltratați în copilărie fără a beneficia de vreun remediu. Chiar și cele mai
subtile forme de neglijare emoțională au un efect dramatic asupra dezvoltării
copilului, mai ales atunci când au loc în primii ani de viață.
 Scopurile intervenției:
De a pune capăt maltratării și a crea un climat securizant pentru copil
De a repara răul produs pe plan biologic, psihologic și social
De a asigura dezvoltarea copilului prevenind devieri, încetiniri sau întreruperi
ale dezvoltării.
De a transforma mediul maltratat într-unul propice dezvoltării copilului
De a preveni transmiterea la generațiile următoare a comportamentelor abuzive
și de neglijare