UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE SOCIALE ȘI

PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA MASTER MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE ȘI DE
SĂNĂTATE
ANUL I

REFERAT

POLITICI SOCIALE IN SERVICIILE DE ASISTENTA SOCIALA SI MEDICALA

COORDONATOR

Prof. Univ. Dr. MARIA PESCARU

MASTERAND
CRISTEA DORINA-GEORGETA
 Alternative la institutionalizare
Asistentii maternali

De-a lungul istoriei, copilul a fost privit ca fiind proprietatea parintilor si a

tutorilor, acestia putand sa-l trateze dupa bunul lor plac, fara a putea fi trasi la raspundere. In
ultimele decenii, s-a produs in mod evident o evolutie a valorilor, normelor si standardelor
juridice care reglementeaza situatia copilului. In momentul actual, toate societatile civilizate
accepta ideea conform careia copilul nu apartine nici familiei nici statului, ci isi apartine siesi,
sub protecţia parintilor sai.

Odata cu recunoasterea dreptului suprem al copilului ca persoana umana

independenta, nevoile copilului au inceput sa fie tratate ca drepturi a caror satisfacere nu mai
este facultativa ci obligatorie. La nivel global, in ceea ce priveste copilul si drepturile acestuia,
acest lucru apare mai pregnant o data cu adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului (20 noiembrie 1989).

In ultimele decenii, in tarile occidentale s-a facut un pas inainte in recunoasterea

riscurilor si abuzurilor la care sunt expusi copiii. Au fost inregistrate cresteri masive ale
cazurilor de abuz si neglijare, astfel a crescut interesul pentru identificarea si combaterea
acestora, au aparut tot mai multe servicii specializate în depistarea, tratarea si prevenirea
cazurilor de neglijenta.

Abuzul si maltratarea copilului

Legea 272/2004 Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Art. 89. - (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei
persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin
care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea
corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a

unei personae care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice
masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune în pericol viata, dezvoltarea fizica,
mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a
copilului.

Abuzul reprezinta “producerea in mod repetat de traume fizice si emotionale

unui minor ( vatamari intentionate, pedepse corporale, ridiculizari persistente sau abuzul
sexual ) de obicei de catre parinti sau tutori.” (Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din
Statele Unite ale Americii).

“Abuzul sau maltratarea copilului sunt fenomene care fac referinta la toate
formele de rele tratamente: fizice si/sau emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament
neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip; produse de catre parinti sau orice alta persoana
aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere. Aceste rele tratamente produc daune
actuale sau potentiale asupra sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitarii lui”.
( Organizatia Mondiala a Sanatatii).

Maltratarea este orice forma voluntara de actiune sau omitere a unei actiuni care
este in detrimentul copilului si are loc profitand de incapacitatea copilului de a se apara, de a
discerne intre ceea ce este bine si ce este rau, de a cauta ajutor si de a se autoservi.

Forme de maltratare a copilului

Maltratarea de criza, apare in familiile cu functionare armonioasa, dar al carui

ciclu de viata trece prin momente de adaptare care le pune in pericol echilibrul intern, copiii
devenind atunci tapi ispasitori ai crizei.

Maltratarea transgenerationala, intalnita in familii care au un stil de viata

haotic, ale caror relatii sunt dezorganizate si in care carentele, maltratarile si confruntarea
rolurilor se repeta de-a lungul mai multor generatii.

Organizatia Mondiala a Sanatatii clasifica abuzul astfel:

“Abuzul fizic asupra copilului reprezinta actiunea sau lipsa de actiune din partea unui
parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere care are drept
consecinta vatamarea fizica actuala sau potentiala.” ( Abuzul fizic presupune supunerea
copilului la: lovire, ranire, legare, asezare in genunchi, otravire, intoxicare sau arderi produse
intentionate ).

“Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul este foartelegat de a oferi
un mediu de dezvoltare corespunzator sau acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii
fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.” ( Restrictii de deplasare, discriminare,
ridiculizare sau alte forme de tratament ostil si de respingere ).

“Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitate sexual ape care el nu o
intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuvintarea informata, pentru care nu este
pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile sociale. Abuzul
sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului intr-o activitate

realizata cu intentia de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau unui alt copil,
care, prin varsta si dezvoltare se afla fata de el intr-o relatie de raspundere, incredere sau
putere.”
 Abuzul fizic poate fi considerat „minor” cand se constata existenta unor
suprafete de piele inrosita sau leziuni usoare si „major” cand este vorba de fracturi sau arsuri. In
aceasta categorie este inclusa si exploatarea copilului prin supunerea la munci fizice dificile
care-i depasesc puterile.

Abuzul sexual se concretizeaza prin supuneri la practici de intruziune orala,

genitala sau anala, molestare de natura sexuala, cu contact genital sau fara, exploatare sexuala.

Abuzul psihologic/emotional se refera la izolarea fortata a copilului, neacordarea

suportului emotional, terorizarea, refuzul de a ajuta copilul la solicitarea acestuia, degradarea,
devalorizarea, umilirea sau exploatarea morala, denigrarea, coruperea minorului prin invatarea
sau recompensarea comportamentelor rasiste, imorale sau criminale.

Riscul este mai crescut pe masura ce societatea devine mai mobila si au loc
schimbari structurale in familii datorita divortului si separarii. De asemenea, riscul abuzului
creste si datorita accentuarii saraciei, anumitor boli cronice, situatii de criza sau datorita
abuzului de substante. Nu putem omite alte riscuri cum ar fi: perpetuarea modelului abuziv,
lipsa educatiei si ignoranta cu privire la abuz, varsta tanara a parintilor, numar mare de copii in
familie ( Zamfir, 1997 ).

In ceea ce priveste victima, sunt mai predispusi copiii rebeli, hiperactivi,

retardati. Nu trebuie uitata vulnerabilitatea crescuta si capacitatea redusa de autoaparare a
copilului in general. Datorita varstei, copiii au o capacitate redusa de anticipare a unor acte
comportamentale proprii sau ale adultilor, capacitate scazuta de intelegere a efectelor, a
consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane. Ei nu pot discerne intre intentiile bune
si rele ale altor persoane ( Bouyx ).

Copiii care sunt abuzati, sau care trec prin perioade repetate de abuz, se simt
vinovaţi, incapabili să reacţioneze. Victimele se consideră responsabile pentru abuz, le este frică
de adultul abuzator, de faptul că nu vor fi crezuţi sau că, în cazul în care ar face public abuzul,
vor fi pedepsite. De aceea, în foarte multe cazuri, victimele nu recunosc abuzul (Pardeck, 1989).

Adulţii care au fost victime ale abuzului afirma ca ar fi fost scutiti de aceasta
experienta daca la vremea respectiva le-ar fi fost furnizate informatii despre caracterul criminal
al comportamentului abuzatorilor. In urma cercetarilor, s-a constatat ca daca victimele
potentiale opun rezistenta sau plang, majoritatea abuzatorilor se opresc si cauta o alta victima
(Pardeck, 1989).

Desi actiunile guvernamentale au urmarit reducerea numarului de copii din

institutiile rezidentiale, problemele cu care se confrunta atat copiii care au parasit institutiile, cat
si cei care se afla in continuare in sistemul rezidential constituie inca un subiect delicat in aria
protectiei copilului. Abandonul copilului la nastere se situeaza in continuare la un nivel
alarmant, iar sistemul de adoptii nu poate raspunde tuturor intrarilor in sistemul de protectie a
copilului. Datele oferite de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei arata ca in anul
2004 au fost abandonati 4.614 copii, din care 2.804 in maternitati si 1.810 in sectii de pediatrie.

Incepand cu anul 2001, se deruleaza un program intens de dezinstitutionalizare.

In 2004, 60% din copiii aflati in dificultate au beneficiat de servicii alternative de protectie, iar
in ianuarie 2005, numarul copiilor dezinstitutionalizati era de aproximativ 33.000. Totodata,
sunt regiuni in Romania in care numarul de copii ce au parasit sistemul de rezidential este
deosebit de mare si cu toate acestea, numarul serviciilor de reintegrare sociala este redus.

La 30 iunie 2005 existau 1.407 centre de plasament (1.091 in mediul urban si

316 in rural), din care 1.027 publice si 380 private. Numarul total de copii din aceste institutii
fiind de 31.107.

Alternativele la institutionalizare (adoptia, incredintarea, asistentii maternali)

sunt, in general, o solutie pentru copiii de pana la 10 ani. Tinerii adolescenti continua insa sa
reprezinte categoria cea mai vulnerabila. Multi dintre acestia si-au petrecut cea mai mare parte a
vietii in institutie. Adeseori, legatura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de
plasament ii sperie. La 18 ani ei trebuie sa paraseasca institutia, fara a avea un minimum de
conditii si abilitatile necesare unui trai independent.

Asistentii maternali

Asistentul maternal – persoana fizica atestata, care asigura prin activitatea pe

care o desfasoara la domiciliu sau cresterea, ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii
armonioase a copiilor primiti in plasament sau in incredintare.

Asistenta maternala este o alternativa temporara de tip familial la ocrotirea

rezidentiala a copilului aflat in dificultate. Oricat de bune ar fi conditiile de ingrijire dintr-o
institutie rezidentiala, aceasta poate fi locul protrivit pentru dezvoltarea fizica, emotionala si
intelectuala armonioasa a copiilor. Aici nu vor putea gasi toata caldura si afectiunea de care au
nevoie si care o pot gasi intr-o familie.

Pot fi atestate ca asistent maternal numai persoanele care indeplinesc

urmatoarele conditii:

- au capacitate deplina de exercitiu;

- prin comportamentul lor in societate, starea sanatatii, profilul lor psihologic,
prezinta garantii pentru indeplinirea corecta a obligatiilor ce revin unui
parinte referitoare la cresterea, ingrijirea si educarea copiilor;
- au in folosinta o locuinta care acopera necesitatile de pregatire a hranei,
igiena, educatie si odihna ale utilizatorilor sai, inclusive cele ale copiilor care
urmeaza a fi primiti in plasament sau incredintare;
- au urmat cursurile de formare profesionala organizate de serviciul public
specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat care
efectueaza evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal
profesionist.

Nu poate fi asistent maternal profesionist persoana care a suferit o condamnare

prin hotarare judecatoreasca ramasa definitive, pentru savarsirea unei infractiuni; parintele
decazut din drepturi parintesti sau cel al carui copil a fost declarat abandonat prin hotarare
judecatoresca ramasa definitiva; persoana care sufera de boli cronice transmisibile.
 Persoana care doreste sa devina asistent maternal profesionist trebuie sa depuna
urmatoarele acte la serviciul public specializat pentru protectia copilului pe teritoriul caruia isi
are domiciliul sau la organismul privat autorizat sa desfasoare activitati de protectie a copilului:

- cerere de evaluare a capacitatii lor care va cuprinde, in mod obligatoriu:

numarul de copii pentru care solicitantul considera ca poate asigura simultan
conditii optime de ingrijire; grupa de varsta si sexul acestora; disponibilitatea
de a ingriji copii cu handicap/dizabilitati, infectati HIV sau bolnavi SIDA;
Cererea va fi evaluata in termen de 90 de zile de la data inregistrarii;
- curiculum vitae si motivele pentru care doreste sa devina asistent maternal
profesionist, copii legalizate dupa actele de stare civila si de pe actele de
studii ale solicitantului;
- o scurta prezentare a persoanelor cu care locuieste solicitantul ( nume,
prenume si data nasterii, gradul de rudenie cu solicitantul);
- certificate medicale eliberate de policlinica de care apartin;
- certificate de cazier judiciar ale solicitantului si ale persoanelor cu care acesta
locuieste;
- document care sa ateste dreptul de folosinta al locuintei solicitantului.

Atestatul este valabil pentru o perioada de 3 ani. Activitatea asistentului maternl

se desfasoara in temeiul unui contract de munca incheiat fie cu Serviciul Public Specializat
pentru Protectia Copilului, fie cu un Organism Privat Autorizat sa lucreze in protectia copilului.
Contractul se incheie pe o perioada de trei ani, perioada de valabilitate a atestatului, cu o
perioada de proba de minim 3 luni. Executarea contractului incepe odata cu incredintarea sau
plasamentul unui copil prin hotararea Comisiei pentru Protectia Copilului. Activitatea se
desfasoara pe baza unui contract individual de munca.

Drepturile asistentului maternal sunt urmatoarele:

- salariu de baza stabilit intre limita minima si limita maxima pentru asistentul
social cu pregatire medie, in functie de vechimea in munca;
- un spor de 15% calculat la salariul de baza pentru incordare psihica si
conditii de munca deosebite;
- un spor de 15% calculat la salariul de baza pentru perioada in care asistentul
maternal are in ingrijire cel putin 2 copii;
- un spor de 25% calculat la salariul de baza , pentru fiecare copil cu
dizabilitati/handicap, infectat HIV incredintat sau dat in plasament.

Pentru fiecare copil incredintat sau dat in plasament la asistentul maternal

profesionist se acorda sume necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrana, echipament,
cazarmament, jucarii, materiale igienico-sanitare, rechizite scolare, materiale cultural-sportive ,
transport, dupa caz, precum si sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit in cuantumul
prevazut de lege. Pentru fiecare copil in plasament sau incredintare se acorda o alocatie lunara
de intretinere in cuantum de 500.000 lei.( HG 331/2001)
 Pentru fiecare copil primit in plasament sau in incredintare se incheie o
conventie, care constituie anexa la contractul individual de munca incheiat cu angajatorul.

Conventia cuprinde:

o informatii referitoare la copil: identitatea, originea etnica si religioasa;

o motivele hotararii de plasament sau incredintare;
o planul de aplicare si obiectivele plasamentului sau ale incredintarii;
o modalitati de mentinere a contactului intre copil si parintii biologici si
modul de pregatire a reintegrarii copilului in familia sa naturala, in cazul
plasamentului;
o modul de pregatire a integrarii copilului intr-o familie adoptive, in cazul
incredintarii;
o modalitatile de supraveghere a activitatii asistentului maternal
profesionist si de evaluare periodica a evolutiei copilului primit in
plasament sau incredintat.

Obligatiile asistentului maternal profesionist sunt:

- sa asigure cresterea, ingrijirea si educarea copiilor;

- sa asigure integrarea copiilor in familia sa;
- sa asigure integrarea copiilor in viata sociala;
- sa contribuie la pregatirea reintegrarii copiilor in familia lor naturala sau la
integrarea acestora in familia adoptive;
- sa permita specialistilor serviciului public specializat pentru protectia
copilului sau organismului privat autorizat;
- sa asigure continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii
concediului legal de odihna;
- sa pastreze confidentialitatea informatiilor pe care le primeste cu privire la
copil.

Copiii beneficiari ai incredintarii sau plasamentului la asistentul maternal sunt:

Copii cu varste intre 0-18 ani.

Copii parasiti in maternitati, spitale si institutii de ocrotire (centre de plasament).
Copii proveniti din familii ce se confrunta cu situatii de criza.
Copii care sunt abuzati/neglijati in propria familie

Desi la inceput plasamentu la asistentii maternali era privit ca o masura

temporara adresata tuturor copiilor aflati in dificultate ( inainte de sistarea adoptilor
internationale ), uneori asistentii maternali de organisme private, inainte de sistarea adoptiilor
internationale, primeau in plasament doar acei copii ( de obicei de varste mici ) care aveau sanse
de a fi adoptati ( preferabil in strainatate ). Ramane totusi o mare problema in gasirea de
alternative pentru copiii cu varste de peste 10 ani si cei cu nevoi speciale.

BIBLIOGRAFIE
Parlamentul Romaniei – Ordinul 35 din 15 mai 2003 privind aprobarea standardelor minime
obligatorii pentru asigurarea protectiei copilului la asistentul maternal profesionist si a ghidului
metodologic de implementare a acestor standarde;
Holt Romania – Asistenta maternala pentru copilul de varsta mica. Metodologie, standarde, proceduri,
Editura Lumen, 2002;