Ministerul Educatiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat dinRepublica Moldova

Facultatea Drept

Lucrul Individual

Tema: “Tulburări emoţionale la copiii aflaţi în situaţie de abuz

și neglijare”

Elaborat: Viziru Andriana

Studenta gr. 3

Verificat: Dorina Guriev

Profesor

Chișinău, 2019
 CUPRINS
Introducere..................................................................................................................................................3
Definirea abuzului şi neglijării şi manifestarea acestora..............................................................................4
Mijloacele și mecanismele de prevenire existente în societate...................................................................6
Propuneri.....................................................................................................................................................7
Obiectivele centrelor...................................................................................................................................7
Bibliografie.................................................................................................................................................8

2
 Introducere

Actualitatea temei. Tulburările emoționale generate de abuz şi neglijare afectează dimensiunile

esenţiale ale dezvoltării copilului, perturbă funcționalitatea tuturor palierelor sale psihice.
Efectele acestora sunt profunde şi nefaste, putând însoţi individul de-a lungul întregii sale vieţi.
Din acest motiv este imperios necesară identificarea şi tratarea problemelor emoționale apărute
în asemenea situații prin abordarea cu deosebită atenţie a traumelor trăite în copilărie.

Problematica abuzului și neglijării copilului este majoră și globală, în toate țările lumii existând
variate forme de manifestare a acesteia, uneori fiind înrădăcinată în practicile culturale,
economice și sociale specifice. O mare parte din copiii aparținând diverselor societăți sunt
victime ale violenței în propriul cămin. Mulți părinți, care ar trebui să-și protejeze copiii, nu iau
nici un fel de măsuri atunci când actul de violență este comis de unul dintre membrii familiei.

În Republica Moldova, din datele prezentate de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de
Copii Amicul din Chișinău reiese că la nivelul anului 2013 au fost asistați un nunăr de 647 copii,
dintre care 202 au suferit o formă de abuz fizic, 165 abuz emoțional, 216 abuz sexual și 64 au
fost neglijați. Datele statistice ale Ministerului Afacerilor Interne privind cazurile de abuz faţă de
copii înregistrate în anul 2013 evidențiază un număr total de 867 de infracțiuni ale căror victime
leau fost copii.

Scopul cercetării constă în determinarea tulburărilor emoționale la copiii în vârstă de 8 - 12 ani,

consecință a abuzului și neglijării, a factorilor familiali de risc și în elaborarea şi implementarea
unui program psihoterapeutic de ameliorare a acestor tulburări.

Ca obiective ale cercetării ne-am propus: studierea și analiza literaturii de specialitate privind
domeniul studiat; elaborarea şi realizarea proiectului de cercetare prin aplicarea diferitor metode
şi tehnici de investigare a abuzului și neglijării; evidenţierea tipurilor de tulburări emoționale
consecință a abuzului şi neglijării la copiii în vârstă de 8-12 ani; identificarea factorilor familiali
de risc pentru abuzul şi neglijarea copilului; elaborarea de recomandări pentru lucrul cu copiii
maltrataţi şi părinţii acestora.

Definirea abuzului şi neglijării şi manifestarea acestora

3
 Abuzul şi neglijarea afectează dimensiunile esenţiale ale dezvoltării copilului. Efectele
acestora sunt profunde şi nefaste, putând însoţi individul de-a lungul întregii sale vieţi. Din acest
motiv sunt imperios necesare identificarea şi tratarea problemelor legate de abuz şi abordarea cu
deosebită atenţie a traumelor trăite în copilărie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că abuzul asupra copilului sau maltratarea lui
reprezintă toate formele de rele tratamente fizice şi/sau emoţionale, abuz sexual, neglijare sau
tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, ale căror consecinţe sunt daune actuale
sau potenţiale aduse sănătăţii copilului, supravieţuirii, dezvoltării sau demnităţii lui, în contextul
unei relaţii de răspundere, încredere sau putere.

Abuzul social însumează acele acţiuni, atitudini şi valori ale societăţii care împiedică buna
dezvoltare a copilului, iar cel instituţional are în vedere acele organizaţii şi instituţii care sunt
frecventate de copii sau care ar trebui să aibă drept preocupare bunăstarea copilului. Abuzul
familial, cea de-a treia formă de abuz, este comis de membrii familiei copilului, în special de
către cei în care copilul are încredere, însărcinaţi cu îngrijirea copilului, ceea ce îl pune la polul
opus faţă de abuzul societal şi instituţional.

Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin
securizare materială, dragoste şi educaţie. Cu toate acestea, datele despre abuzul copiilor relevă
faptul că mediul cu cel mai mare grad de risc rămâne mediul familial. Desemnarea unui anumit
comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare depinde de o serie de factori sociali
şi culturali. Un comportament este considerat într-o societate dată ca fiind abuziv dacă el
depăşeşte standardul cultural obişnuit al comunităţii.

Într-un caz de abuz intrafamilial comis asupra unuia sau mai multor copii pot fi identificaţi o
serie de factori de risc: factori sociali: mediile defavorizate, sărăcia, alcoolismul, şomajul etc.;
factori sociologici: familii monoparentale, familii dezorganizate, concubinajul, familii mixte;
factori psihologici, care ţin de personalitatea părinţilor, de caracteristicile lor psiho-afective, de
evenimentele care au marcat viaţa de familie. Aceşti factori se influenţează reciproc, prin
formarea unor cercuri vicioase care se autoîntreţin. În interiorul acestor familii se acumulează
de-a lungul timpului tensiuni foarte puternice. Literatura de specialitate diferenţiază trei mari
categorii de abuz: abuzul fizic, abuzul emoţional şi abuzul sexual.

Abuzul fizic asupra copilului este recunoscută drept cea mai vizibilă formă de abuz. Ea
dezvăluie acţiunea sau lipsa de acţiune (singulară sau repetată) din partea unui părinte sau a unei
persoane aflată în poziţie de răspundere, putere sau încredere care are drept consecinţă vătămarea

4
fizică actuală sau potenţială. Se poate manifesta sub multe forme: loviri, bătăi, scuturări, arsuri,
ciupituri, muşcături, sufocări, aruncări, legări, biciuiri, otrăviri, intoxicări. Semnele uzuale ale
abuzului fizic sunt: contuziile (apărute de la lovituri, ciupituri, trântiri ale copilului etc.), arsurile,
fracturile.

Abuzul emoţional desemnează un comportament impropriu al adultului faţă de copil, ce constă

în supunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de
integrare psihologică, cu efecte negative asupra personalităţii în formarea acestuia, 26 incluzând
acele acte adresate copilului, capabile să-i afecteze sănătatea sau dezvoltarea fizică, mintală,
spirituală, socială. Dintre toate formele de abuz, cel emoţional este cel mai greu de definit şi de
demonstrat; el poate apărea în situaţii foarte diferite de viaţă.

Mijloacele și mecanismele de prevenire existente în societate

5
 PROCEDURA DE ORGANIZARE INSTITUŢIONALĂ ŞI DE INTERVENŢIE A
LUCRĂTORILOR INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN CAZURILE DE ABUZ, NEGLIJARE,
EXPLOATARE, TRAFIC AL COPILULUI

Instituţiile de învățământ preuniversitar (preşcolar, primar, secundar, special, complementar,

secundar profesional şi mediu de specialitate) promovează activităţi de prevenire şi de
identificare timpurie a copiilor expuşi riscului de abuz, neglijare, exploatare, trafic prin: a)
organizarea activităţilor de prevenire primară a abuzului, neglijării, exploatării, traficului în
rândul copiilor, ținându-se cont de particularităţile de vârstă şi de capacităţile de dezvoltare,
precum şi în rândul părinţilor/îngrijitorilor acestora; b) organizarea activităţilor de prevenire
secundară şi terţiară a abuzului, neglijării, exploatării, traficului cu grupurile de risc sporit (copii
din familii dezorganizate, copii rămaşi fără ocrotire părintească, copii reabilitaţi în urma
abuzurilor, etc.); c) asigurarea securităţii încăperilor, terenurilor şi locurilor aferente instituţiei de
învățământ.

Directorii instituţiilor de învățământ sunt obligaţi: a) să stipuleze în regulamentele de activitate,

contracte şi în fişele de post ale salariaţilor, obligativitatea sesizării cazurilor de abuz, neglijare,
exploatare, trafic al copilului; b) să informeze salariaţii despre prevederile prezentei proceduri la
momentul angajării şi la începutul fiecărui an şcolar; c)să pună la dispoziţia salariaţilor fişe de
sesizare, registre, precum şi să asigure la nivelul fiecărei instituţii implementarea prezentei
proceduri; d) să organizeze activităţi de informare a copiilor şi părinţilor, îngrijitorilor,
reprezentanţilor legali ai copiilor, membrilor comunităţii privind modul de sesizare a cazurilor
suspecte de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copiilor şi cadrul legal în domeniu; e) să pună la
dispoziţia copiilor informaţii, mijloace şi instrumente, inclusiv care asigură anonimatul, specifice
vârstei şi gradului de maturitate al acestora pentru a raporta cazurile de abuz, neglijare,
exploatare, trafic din partea semenilor şi din partea adulţilor

Orice salariat al instituţiei de învățământ (profesor, educator, psiholog, asistent medical,

bibliotecar, personal auxiliar) care deţine informaţie despre un act de abuz, neglijare, exploatare,
trafic este obligat să intervină pentru a-l stopa sau să solicite ajutor în cazul în care nu poate
interveni de sine stătător.

Propuneri

6
 Abuzul şi neglijarea copilului reprezintă o problemă acută a perioadei actuale, implicând un
număr din ce în ce mai mare de copii, având consecinţe asupra stării psihice a acestora atât pe
termen scurt cât şi, în cazul în care nu sunt identificate şi tratate la timp, pe termen lung, chiar pe
întreaga lor viaţă.

1. O propunere ar fi: identificarea şi înregistrarea cazurilor copiilor victime ale abuzului,

neglijării, exploatării şi traficului – depistarea copilului victimă a abuzului, neglijării, exploatării
şi traficului de către asistentul social/alţi profesionişti prin interacţiunea activă cu membrii
comunităţii. Scopul activităţilor este de a preveni situaţii de abuz asupra copiilor şi de a interveni
imediat în soluţionarea lor. Cazurile de violenţă sunt greu de identificat din cauza specificului
lor. De exemplu, adesea: violenţa este ascunsă atât de părinţi, cât şi de copii; părinţii rareori
recunosc faptul că şi-au neglijat sau abuzat copiii; copiii, încearcă să ascundă orice urmă ale
violenţei etc. Cazurile de violenţă asupra copiilor pot fi identificate de către asistentul social în
baza sesizărilor victimei (copilul), rudelor, instituţiilor, cetăţenilor etc. şi în urma autosesizărilor.

2. Deschiderea unor centre de asistență socială a familiei și copilului având ca scop:

îmbunătăţirea calităţii vieţii  copiilor victime şi potenţiale victime ale abuzului, cuplurilor
părinte-copil și familiior aflate în dificultate.

Obiectivele centrelor
1. Să organizeze programe de prevenire a fenomenelor de risc, cu scopul menținerii
copilului în familie;

2. prestarea serviciilor de reabilitare psiho-socială pentru copii victime/potențiale victime a

abuzului și reintegrarea lor în familia biologică/extinsă sau oferirea altei forme de protecție;

3. examinarea modul de participare a părinţilor, care trăiesc separat, la educația copilului în

cazurile de conflict ( informarea, evaluarea, organizarea ședințelor familiale, monitorizarea);

4. să ofere un spaţiu de gândire, luare de poziţie şi exprimare cu referire la diverse aspecte

ale violenţei, într-un climat de încredere şi confidenţialitate;

5. să încurajeze reflecţiile adolescenţilor asupra propriei persoană şi a experienţei lor;

Bibliografie

7
1. Teza de doctor. Veleanovici Armand Cătălin. Tulburări emoţionale la copiii aflaţi în
situaţie de abuz și neglijare, Chișinău, 2015
2. Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova. Ghidul
animatorului, Chişinău, 2001.
3. Cosman D., Manea M. Influenţa stilului de ataşament în structurarea personalităţii,
Revista Psihiatru.ro nr. 3, XII 2005, www.psihiatru.pulsmedia.ro,
4. Mecu C. Metodologia cercetării, curs universitar, Universitatea Bucureşti,
www.unibuc.ro