APROB

Decanul facultăţii administraţie publică

colonel Sergiu PLOP

„___” ______________________2014

PLANUL SEMINARULUI

la disciplina

SOCIOLOGIA ORGANIZAȚIILOR

pentru studenţii Academiei Militare, anul I

(infanterie, artilerie, transmisiuni)

TEMA 3. Sociologia organizaţiilor ca ramură specifică a sociologiei.

Constituirea şi dezvoltarea sociologiei organizaţiilor. Problemele
principale ale sociologiei organizaţiilor.

Discutat şi aprobat la şedinţa

comisiei metodice pe obiecte
nr.___ din”___”_______2014

CHIŞINĂU 2014
 PLANUL
de educaţie a studenţilor în timpul desfăşurării şedinţei
I. Partea introductivă:
- aduc la cunoştinţa studenţilor art.13 al Regulamentului serviciului
interior: “ Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar”;
- amintesc regulile de comportament ale militarilor şi menţinerea
disciplinei militare la şedinţe.
II. Pe parcursul şedinţei:
- urmăresc respectarea regulilor de comportament de către militari;
- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei militare;
- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studii de către
militari.
III. Partea finală :
- apreciez respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării şedinţei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
1. Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.
2. Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială
instructivă.
3. Verific prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior.
4. Dau indicaţii întru înlăturarea neajunsurilor depistate.
5. Verific asigurarea materială.
6. Verific însuşirea materialului precedent (5-6 întrebări de control).
7. Anunţ tema şi scopul lecţiei.
8. Anunţ subiectele de studiu şi încep expunerea materialului de studiu.

Şedinţa nr. 3 Constituirea şi dezvoltarea sociologiei organizaţiilor.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Conceptul sociologiei organizațiilor ca parte componentă a sociologiei.
2. Obiectul de studiu al sociologiei organizațiilor.

SCOPURILE:
- să descrie specificul obiectului sociologiei organizaţiilor;
- să demonstreze etapele principale de constituire şi dezvoltarea a sociologiei
organizaţiilor;
- să identifice problemele principale ale sociologiei organizaţiilor.

DURATA : 2 ore
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de studii nr. 307.
LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Maria Bulgaru. Sociologie (manual), vol.I, CE USM, Chișinău, 2003.
2. Bulzan Carmen. Sociologia. Ştiinţă şi disciplină de învăţămînt.-
Bucureşti,2008.
3. Lafaye C. Sociologia organizaţiilor. - Iaşi: Polirom, 1998.
4. Pascaru A. Introducere in sociologia organizaţiilor. - Chişinău: AAP, 1998.
5. Vlăsceanu Mihaela. Psihologia organizaţiilor şi conducerii. Bucureşti:
Paideia, 1993. – 370 p.

ASIGURAREA MATERIALĂ: 1. Proiect didactic; 2. Tablă; 3. Cretă.

Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă: ___ 10 ___
2. Secvenţa de bază: ___ 70 ___
- subiectul nr. 1 ____ 15___
- subiectul nr 2 ____ 15___
- subiectul nr. 3 ____ 15___
- subiectul nr. 4 ____ 15___
Secvenţa finală: ____ 10 __
 II. SECVENŢA DE BAZĂ

Problemele seminarului care pot fi găsite în conspecte:

1. În ce perioadă a început să se studieze sociologia organizațiilor în
comparație cu sociologia generală?
Sociologia organizațiilor este o disciplină relativ tânără. Dacă socilogia în
general are rădăcinile din cele mai vechi timpuri, atunci accent asupra studierii
sociologiei organizațiilor s-a pus mult mai târziu, atunci, când oamenii au observat
rolul important pe care îl au organizațiile asupra relațiilor care au loc în societate.
Studierea disciplinei a început spre sfârșitul secolului al XX-lea, atunci când
organizațiile au început să se dezvolte mai intensiv, intensificându-se aportul lor
imens asupra proceselor continue din societate.
2. Cărui fapt s-a datorat dezvoltarea disciplinei sociologia organizațiilor?
Revoluţiile tehnologice produse în sistemul industrial au determinat modificări
radicale în organizarea muncii, prin producerea unui dezechilibru puternic între
factorul tehnologic şi cel social-uman. Acesta din urmă apare mai mult ca o
adaptare spontană la noile realităţi organizaţionale, ceea ce implică necesitatea
studierii proceselor sociale care au loc într-o organizație.
3. Descrieți elementele de bază care au trezit interesul teoreticenilor în
studierea și dezvoltarea disciplinei sociologia organizațiilor?
Modelul resurselor umane a pus accentul în abordarea diferitelor probleme ale
organizaţiilor pe factorii personali şi impersonali. Individul cu necesităţile şi
motivaţiile lui, ca şi interacţiunile dintre oameni, „relaţiile umane” existente într-o
organizaţie au constituit principalele centre de interes pentru teoreticienii acestui
model. Deşi această abordare a condus la idei importante şi rezultate semnificative
pentru înţelegerea comportamentului de conducere, prin anii’60 au început să apară
din ce în ce mai multe preocupări pentru un alt mod de abordare. În parte, acest
lucru se datorează şi limitărilor tot mai evidente conţinute de mişcarea resurselor
umane. Aşa cum arăta J.B. Ritchie într-un studiu dedicat atitudinilor şi strategiilor
de conducere „relaţiile umane au fost prea des propovăduite şi percepute ca un
mijloc de a stoarce mai multă muncă de la subordonaţi prin angajarea lor într-o
formă de „curtuazie industrială”. Esenţa problemei este că, în fapt, conducătorii
apără un stil democratic de conducere îndoindu-se în acelaşi timp de capacitatea
subordonaţilor de a aduce contribuţii eficiente. Promotorii acestei mişcări puseseră
accentul pe constituirea unor grupuri de muncă coezive şi solidare, prin crearea
unei „armonii” organizaţionale ce ar putea fi întreţinută prin „relaţii suportive”,
încredere şi deschidere. Ei considerau că problemele create de organizaţii erau în
mare parte limitate la consecinţele psihologice ale relaţiilor interpersonale proaste
din cadrul lor. Rezultatele cercetărilor au dovedit însă că buna funcţionare a
relaţiilor interpersonale nu este relevantă în orice situaţie de muncă sau în orice tip
de organizaţie. A devenit din ce în ce mai evident că este necesar să fie analizate şi
alte aspecte care ar putea influenţa eficienţa organizaţională. În acest context, o
serie de cercetători au început să-şi îndrepte interesul spre analiza unor probleme
legate de structura organizaţiilor în care sunt integrate comportamentele
individuale sau de grup. Abordarea problemelor ce vizau structura organizaţiei ca
întreg a însemnat totodată şi o reconsiderare a ideilor şi principiilor dezvoltate de
teoreticienii clasici (Taylor, Fayol, Weber).
4. Numiți elementele cheie vizate de către domeniul de studiu al sociologiei
organizaționale?
Domeniul de studiu al sociologiei organizaționale vizează în principal așa-
numitele aspecte formale ale organizației: reguli scrise, canale de comunicare,
sisteme de control li recompense etc. Dar subiectul de cel mai mare interes se
referă la modul în care organizația se adaptează la cerințele tehnologiei și ale
mediului extern.
 III. SECVENŢA FINALĂ

1. Repet tema şi scopul şedinţei.

2. Verific dacă a fost atins scopul şedinţei.
3. Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.
4. Răspund la întrebări.
5. Dau 2-3 întrebări de control.
6. Repartizez însărcinările, indic literatura.
7. Fac totalizarea şi anunţ notele, menţionez neajunsurile.
8. Dau indicaţii privind ordinea în clasă.
9. Anunţ sfârşitul şedinţei.

locotenent-colonel (r), conf.univ., dr. A. Leşcu