APROB

Decanul facultăţii administraţie publică

colonel Sergiu PLOP

„___” ______________________2014

PLANUL SEMINARULUI

la disciplina

SOCIOLOGIA ORGANIZAȚIILOR

pentru studenţii Academiei Militare, anul I

(infanterie, artilerie, transmisiuni)

TEMA 7. Dimensiunile structurale ale organizaţiilor. Caracteristicile

organizaţiilor în dependenţă de formele de activitate.

Discutat şi aprobat la şedinţa

comisiei metodice pe obiecte
nr.___ din”___”_______2014

CHIŞINĂU 2014
PLANUL
 de educaţie a studenţilor în timpul desfăşurării şedinţei
I. Partea introductivă:
- aduc la cunoştinţa studenţilor art.13 al Regulamentului serviciului
interior: “ Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar”;
- amintesc regulile de comportament ale militarilor şi menţinerea
disciplinei militare la şedinţe.
II. Pe parcursul şedinţei:
- urmăresc respectarea regulilor de comportament de către militari;
- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei militare;
- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studii de către
militari.
III. Partea finală :
- apreciez respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării şedinţei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
1. Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.
2. Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială
instructivă.
3. Verific prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior.
4. Dau indicaţii întru înlăturarea neajunsurilor depistate.
5. Verific asigurarea materială.
6. Verific însuşirea materialului precedent (5-6 întrebări de control).
7. Anunţ tema şi scopul lecţiei.
8. Anunţ subiectele de studiu şi încep expunerea materialului de studiu.

Şedinţa nr. 2 Mediul organizaţiilor.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Noțiunea mediului organizației.
2. Dimensiunile mediului.

SCOPURILE:
- să cunoască structura organizaţiilor;
- să explice noţiunea „dimensiunea structurală a organizaţiilor”;
- să cunoască caracteristicile organizaţiilor în funcţie de formele ei de activitate.

DURATA : 2 ore
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de studii nr. 603.
LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Maria Bulgaru. Sociologie (manual), vol.I, CE USM, Chișinău, 2003.
2. Lafaye C. Sociologia organizaţiilor. - Iaşi: Polirom, 1998.
3. Pascaru A. Introducere in sociologia organizaţiilor. - Chişinău: AAP, 1998.
4. Vlăsceanu Mihaela. Psihologia organizaţiilor şi conducerii. Bucureşti:
Paideia, 1993.

ASIGURAREA MATERIALĂ: 1. Proiect didactic; 2. Tablă; 3. Cretă.

Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă: ___ 10 ___
2. Secvenţa de bază: ___ 70 ___
- subiectul nr. 1 ____ 15___
- subiectul nr 2 ____ 15___
- subiectul nr. 3 ____ 15___
- subiectul nr. 4 ____ 15___
Secvenţa finală: ____ 10 __

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Noțiunea mediului organizației.

 În general nu există o definiţie exhaustivă legată de mediul organizaţiei,
definiţie care să pună în evidenţă tot ce însemnă mediul unei organizaţii. Nu poţi
prin o definiţie scurtă să cuprinzi toate aspectele pe care le presupune mediul unei
organizaţii, respectiv să caracterizezi acest tip de mediu. La modul general, mediul
unei organizaţii poate fi definit ca fiind " tot ce există şi se află în afara graniţei
organizaţiei". Specialistul Amos Hawley consideră mediul unei organizaţii ca fiind
"totalitatea fenomenelor externe care pot avea o influenţă potenţială sau actuală
asupra unei organizaţii". De asemenea, anumiţi specialişti remarcau că "atunci
când iei tot universul şi extragi din el un subset de aspecte şicaracteristici care
reprezintă organizaţie, ceea ce rămâne poate fi considerat mediu". Ca şi o primă
clasificare, mediul unei organizaţii se poate clasifica în 2 mari categorii de
mediu şi anume:
a. Mediul general al organizaţiei - mediul care cuprinde condiţiile şi factorii
generali care pot avea efect şi influenţă asupra organizaţiei, relevanţa acestora
nefiind prea clară şi directă. În acest tip de mediu intră: (1) factorii economici; (2)
factorii politici şi legislativi; (3) factorii de dezvoltare tehnologică; (4) factori
culturali şi demografici (5) factori geografici.
b. Mediul specific organizaţiei - mediul care are o relevanţă directă
(influenţă directă) asupra modului în care organizaţia îşi atinge obiectivele. Acest
mediul este unic pentru fiecare organizaţie şi reprezintă o preocupare permanentă
pentru manageri, deoarece acest mediu cuprinde constituenţii critici care pot afecta
negativ sau pozitiv eficienţa organizaţiei. În mod normal, acest mediu cuprinde: (1)
toţi clienţii şi furnizorii organizaţiei; (2) toată concurenţa de pe pieţe de desfacere
unde activează organizaţia; (3) agenţiile guvernamentale; (4) grupurile şi
asociaţiile sindicale şi profesionale; (5) alte grupuri de presiune sau influenţă (de
exemplu, comunităţile de cetăţeni).
Orice încercare de a definii mediul unei organizaţii necesită o distincţie şi
delimitare clară între mediul obiectiv (actual) şi mediul perceput. In definitiv, cea
ce vezi şi analizezi depinde, în mare măsură, de locul şi poziţia unde de situezi, de
modul în care percepi lumea şi diferitele lucruri şi aspecte. Prin urmare, percepţiile
legate de mediu depind sau sunt influenţate de poziţiile managerilor în organizaţie.
Mai mult decât atât, aşa cum percepţia indivizilor se formează, în mare măsură, pe
experienţa câştigată de ei, şi percepţia organizaţiei se bazează pe experienţă.
Pe de altă parte, în zona managementului, percepţia şi nu realitatea joacă un
rol esenţial în luarea deciziei de către manageri. Dacă un anumit mediul este privit
ca fiind stabil şi static de către anumite organizaţii, acelaşi mediu este văzut ca
fiind schimbător şi dinamic de către alte organizaţii. Chiar în interiorul aceleaşi
firme, diferiţi manageri pot vedea şi percepe diferit acelaşi mediu.
Acest lucru sugerează, în fapt, că organizaţiile îşi construiesc şi iventează
propriul lor mediu, iar acest mediul creat depinde de percepţie.Nu în ultimul rând,
este interesant să discutăm despre influenţa mediului asupra organizaţiei.
Din multe puncte de vedere, nivelul de influenţă a mediului asupra
organizaţiei este legat de gradul de vulnerabilitate pe care o are organizaţia la
presiunea mediului.În primul rând, organizaţiile au un grad diferit de
vulnerabilitate la presiunile mediului. Cu cât organizaţia este mai dependentă de
mediul ei (depinde de mediul) cu atât organizaţia este mai vulnerabilă. De
exemplu, o organizaţie cu resurse financiare puternice este mai puţin vulnerabilă la
fluctuaţiile mediului economic decât organizaţiile fără resurse financiare.
De asemenea, organizaţiile din sfera afacerilor cu petrol în încercarea lor de
a accede la resursele de materii prime (resursele şi rezervele de petrol) sunt
dependente de mediul politic şi sunt vulnerabile la schimbările politice în diferite
medii (De aceia opţiune lor cea mai eficienţă este de a manipula acest mediu prin
condiţionarea şi impunerea unor condiţii politice stabile).

2. Dimensiunile mediului.
Din punct de vedere al caracteristicilor, mediul se defineşte din perspectiva
următoarelor dimensiuni:
1. Capacitatea mediului (abundenţă vs. sărăcie) - nivelul de resurse
disponibile pentru o organizaţie. Cu alte cuvinte, gradul de "bogăţie" sau "sărăcie"
în resurse ale mediului. Pe de altă parte, capacitatea unui mediu se referă la gradul
în care mediul poate suporta creşterea. În acest sens, mediile "bogate" pot genera
resurse în exces, astfel încât pot influenţa şi impulsiona organizaţiile pe timp de
criză sau aflate în dificultate. Mediile abundente în resurse, în opoziţie cu mediile
sărace, au o marjă mare de suportabilitate a erorilor făcute de organizaţii. Trebuie
remarcat faptul că mediile abundente în resurse (bogate în resurse) vor atrage, în
comparaţie cu mediile sărace în resurse, o mare parte dintre organizaţii.
2. Gradul de omogenitate (omogenitate vs. eterogenitate) - această
dimensiune se referă la gradul de similaritate sau diferenţiere a elementelor în
cadrul mediului. Mediile simple sunt medii omogene. Multe organizaţii încercă să
îşi modeleze mediile lor să fie cât mai omogene şi compacte prin limitarea
produselor şi serviciilor furnizate a tipurilor şi segmentelor de clienţi serviţi şi nu
în ultimul rând limitarea intrărilor pe diferite segmente sau nişe de piaţă. Ca
exemplu, organizaţiile din domeniul serviciilor sociale încercă şa îşi modeleze
mediul să devină cât mai omogen, prin furnizarea serviciilor către o anumită
categorie de clienţi, clienţi care nu sunt potriviţi altor organizaţii. În contrast,
mediile eterogene sunt medii complexe cu grad mare de dispersare. De exemplu,
firmele care activează în domeniul tehnicii informaticii de calcul (domeniul
calculatoarelor şi al informaticii) activează în medii eterogene. În fiecare lună
apare un nou produs sau o nouă firmă de "software" sau "hardware".
3. Gradul de stabilitate (stabilitate vs. instabilitate) - se referă la gradul în
care se schimbă (se rotesc) diferite elemente (sau părţi) de mediu. Sunt medii
stabile, în care schimbările sunt extrem de rare, în timp ce în medii instabile
schimbarea este frecventă. În general, mediile instabile generează şi conduc la un
grad mare de incertitudine (inpredictibilitate), aspect care, de multe ori, are o
influenţă negativă asupra organizaţiei. De asemenea mediile statice sunt medii
stabile în timp ce mediile dinamice tind să devină medii instabile. Orice element
sau aspect al mediului poate fi stabil sau instabil fie că vorbim de aspecte şi
condiţiile economice, sociale, legislative, sau tehnologice.
4. Gradul de concentrare (concentrare vs. dispersare) - se referă la modul de
distribuire a elementelor în un mediu. Sunt elementele localizate într-un singur loc
sau sunt plasate dispersat de-a lungul uneia arii? Pentru organizație este mai ușor
să ecționeze într-un mediu cencentrat decât într-un mediu dispersat.
Conform altor specialiști mediul poate fi caracterizat prin un număr de
dimensiuni analitice ale mediului, şi anume:
1. capacitatea - gradul de bogăţie sau sărăcie în resurse a mediului (nivelul
mediului de a genera resurse pentru organizaţii);
2. volatilizarea - gradul de instabilitate a mediului (gardul în care elementele
se schimbă);
3. complexitatea - gradul de omogenitate şi concentrare a elementelor din un
mediu. Mediile simple sunt omogene şi concentrate.
Pe baze modelului celor 3dimensiuni de definire a mediului se pot trage
anumite concluzii legate de mediu şi anume:
1. Cu cât mediul este mai sărac, dinamic şi complex cu atât el are un grad
ridicat de nesiguranţă;
2. Cu cât mediul este mai sărac, dinamic şi complex cu atât organizaţiile
trebuie să adopte structuri organizaţionale mai puţin definite (mai flexibile),
respectiv procese şi activităţi mai puţin standardizate şi formalizate (lipsite de
proceduri şi norme de lucru)- structura organică.
3. Cu cât mediul est mai stabil, bogat şi simplu cu atât organizaţiile tind să
aibă o structură bine definită (mai puţin flexibilă), respectiv procese şi activităţi
mai formalizate (multe proceduri şi norme de muncă) şi standardizate - structuri
mecaniciste.
4. Organizaţiile care acţionează în medii cu o nesiguranţă relativ redusă
apelează la tehnologii de rutină, in timp ce organizaţiile care operează in medii cu
nesiguranţă ridicată operează cu tehnologii non-rutină.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Repet tema şi scopul şedinţei.

 2. Verific dacă a fost atins scopul şedinţei.
3. Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.
4. Răspund la întrebări.
5. Dau 2-3 întrebări de control.
6. Repartizez însărcinările, indic literatura.
7. Fac totalizarea şi anunţ notele, menţionez neajunsurile.
8. Dau indicaţii privind ordinea în clasă.
9. Anunţ sfârşitul şedinţei.

locotenent-colonel (r), conf.univ., dr. A. Leşcu